ÎNAINTÂND PENTRU ADEVĂR!!

Mircea Eliade spunea: Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului!! Este exact sentimentul grupului anticomunist din care am făcut parte. Dacă n-am fi spus nimic, dacă nu ne-am fi împotrivit tiraniei, dacă n-am fi acționat, viața noastră nu însemna decât un compromis ieftin și o supunere lașă înaintea "Balaurului Roșu" care călca in picioare conștiințe umane, familii și Biserici! Acceptarea compromisului este îngenunchierea înaintea lui Baal, înseamnă trădare și arginți pătați înaintea Domnului. Cu ajutorul Domnului noi am înaintat împotriva curentului, și am biruit! Istoria Bisericii din Caransebeș reprezintă o piatră de aducere aminte a faptului că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile!
Vaclav Havel afirma: Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului!! Vreau să întorc această ultimă afirmație pe verso subliniind că: Lașitatea înseamnă ați suprima sentimentele și conștiința de frica majorității sau a unei minorități opresive!
A lupta de partea Adevărului este întotdeauna o onoare, denotă demnitate și tărie de caracter! Este o luptă pe care se merită să o ducem indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim! Unii au plătit această luptă, fiind denigrați, retrogradați, concediați, întemnițați, torturați sau chiar martirizați. Lupta pentru ADEVĂR, e o luptă pe care suntem datori să o ducem, pentru Domnul ISUS, pentru Biserica Sa și pentru copiii și nepoții care ne privesc, căutând să-L vadă pe Dumnezeu în noi!
În vremuri de grea restriște, prigoană și intimidare din partea sistemului draconic comunist, am fost sprijiniți la Caransebeș de patru frați: Liviu Olah, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Pavel Gavrilovici. Nu m-am așteptat ca după 27 de ani de la Revoluție, istoria evenimentelor din acea perioadă tristă, să întâmpine așa o mare împotrivire.
Prezentarea și răspândirea cărții a debutat în Statele Unite în toamna anului 2017, tot prin patru frați: Daniel Brânzei, Marius Lucan, Nelu Brisc și Daniel Chiu. Acești Oameni au avut curajul de a prezenta cartea într-un mediu ostil, în ciuda presiunii și dorinței de boicot a celor deconspirați în ea. Fratele Marius Lucan, a prezentat prima dată cartea, în întâlnirea păstorilor din cadrul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, la începutul lunii Septembrie a anului 2017, fratele Daniel Brânzei a susținut această lucrare promovând-o pe blogul său personal, fratele Nelu Brisc a prezentat apoi cartea în plenul congresului, iar fratele Daniel Chiu a prezentat și distribuit cartea la Chicago. Acești frați au îndrăznit să pășească împotriva curentului, conștienți că adevărata istorie din vremurile comuniste trebuie să fie promovată nu înăbușită, așa cum își doreau și încă își doresc mulți! Alături de cărțile fratelui Daniel Mitrofan: Pași; Pigmei și Uriași cartea: O cetate de necucerit, reprezintă un manifest istoric al adevărului, al evenimentelor desfășurate în Cultul Baptist din România, din vremea comunistă. Trădătorii nu trebuie acoperiți, ascunși ori scuzați, ei trebuie evidențiați pe nume pentru ca lumea să se cutremure! Biblia vorbește despre trădarea lui Iuda, Petru, Dima, Diotref, Anania, Safira sau Alexandru Căldăraru, arătându-ne prin aceasta că trădătorii trebuie identificați și nominalizați ca un avertisment pentru generațiile următoare. Pentru că trădarea unora face parte din adevărul istoric, ea nu poate să rămână ascunsă! Avertizez cu această ocazie și în această ordine de idei, chiar și pe acei mișei care sunt încă pe funcții în sistem, și voi veți fi nominalizați la rândul vostru de generațiile viitoare! Iar copiii voștri vor purta rușinea unui Iuda ca tată sau bunic! În următoarea ediție a cărții voi publica articole suplimentare ale fraților care au suferit, ale Bisericilor călcate de escavatoare, istorii care nu au avut loc în carți ale comuniștilor consacrați, precum Istoria Baptiștilor din România, scrisă de Ioan Bunaciu, om al sistemului cu sute de pagini raportate în arhivele securității. O, nu, în istorisirile de acest gen nu veți găsi trădare, suferință, persecuții și vinovați, ci doar progres, oameni noi și o epocă de aur, în armonie cu învățătura primită de la centru.
În ciuda împotrivirii atroce, cartea: O cetate de necucerit, Istoria Bisericii din Caransebeș în lupta cu autoritățile comuniste, s-a răspândit cu repeziciune atât în America cât și în România. Mulțumesc aici și fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru facilitarea distribuirii cărții la San Francisco și împrejurimi! Fratelui Codreanu Viorel îi mulțumesc pentru susținerea permanentă și promovarea articolelor mele pe blogul Barthimeu.
În România doresc să aduc mulțumiri speciale fraților care au agreat și promovat distribuirea cărții în Bisericile și localitățile unde slujesc:
La Caransebeș, fratelui Dănuț Vrâncilă, pastor în Biserica Ghețimani, biserică în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, fratele Vrâncilă a stat de partea adevărului, susținând autonomia Bisericii chiar și în vremurile moderne în care unii au respins și sabotat distribuirea cărții!

La Oradea, fraților Paul Negruț și Dorin Hnatiuc

La Arad, Onisim Mladin și Doru Iștoc

La București, fratelui Vasile Taloș

La Timișoara, fratelui Viorel Briscan și Ioan Târziu

În Moldova, fratelui Viorel Candrianu și a celorlalți pastori din comunitatea Baptistă Suceava

La Lugoj, fraților Adam Florea, Georgel Jivan

La Turnu Râieni, fratelui Doru Pătruța

La Băuțari, frații Petrișor Stancioni și Petrică Găină

La Oțelul Roșu, fratelui Iosif Curelaru

La Pitești, fratelui Corneliu Pelease

La Craiova, Motru și Turnu Severin, fratelui Georgel Jivan

În Germania, fratelui Nicu Craioveanu

Cartea se distribuie la ora actuală și în Austria, Spania și Italia. Dacă am uitat vre-un nume, vă rog să mă iertați!

Cartea va fi în curând disponibilă și în format electronic, iar distribuirea ei se va face ultrarapid și prin aceste mijloace moderne de comunicare, email, facebook și kindle, urmând să fie retipărită și în format clasic. Vă sfătuiesc să iubiți adevărul, să trăiți în adevăr, și să rostiți adevărul, indiferent de puterea curentului care merge împotriva voastră! Nu uitați, Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume și noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit! A Lui să fie slava în vecii vecilor!

                                                                                                                                  Nicolae Rădoi

Notă privind convorbirea telefonică a lui Iosif Țon cu Nicolae Rădoi și Viorel Vuc

Se dă un raport Securității de către un amploiat al acesteia despre o convorbire telefonică dintre Iosif Țon pe de o parte, și Nicolae Rădoi și Viorel Vuc, pe de altă parte. Ce reiese din nota informativă?

Că Iosif Țon a inițiat această convorbire și că intenția lui a fost să aducă comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș la ascultare de Comunitatea Baptistă din Timișoara. Reiese clar că la ora aceea Țon se lepădase de sfaturile ce le dăduse frățietății din România de a rezista măsurilor de control ale conducătorilor impuși Cultului Baptist de Departamentul Cultelor. Din dorința de a parveni la conducerea Cultului Baptist și din dorința de a evita alte confruntări cu Securitatea, Iosif Țon a trecut la o poziție de compromis și se străduia să facă servicii Uniunii Baptiste pentru a intra în grațiile acesteia.

La ora aceea (28 august 1978) el încă recunoaște că comitetul Bisercii Baptiste din Caransebeș era legal (fusese ales în Februarie 1978 și reales în 27 August 1978 pentru a arăta atât conducerii Cultului Baptist cât și autorităților comuniste că Biserica Baptistă din Caransebeș a ales și reales conform Bibliei și Statutului) și sfătuiește acest comitet prin Viorel Vuc să facă compromisuri cu conducerea Comunității din Timișoara pentru că „numai așa putem trăi în realitățile societății socialiste” (parcă a uitat că înainte cu câțiva ani scrisese un tractat intitulat Cine își va pierde viața în care sfătuise pe credincioșii baptiști să se opună autorităților comuniste și conducerii Baptiste corupte chiar cu prețul vieții!

Țon este un abil sforar. Îl sfătuiește pe Viorel Vuc să cedeze și să coopereze cu trădătorii Cultului Baptist. În același timp îl ponegrește pe Pavel Nicolescu deoarece știe că acesta nu va face nici un compromis și îl descrie ca un recaalcitrant ce trebuie evitat!

Interesant este faptul că după ce Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș a refuzat să contacteze pe conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara și să facă compromisuri cu aceasta după sfatul lui Iosif Țon, acesta s-a întors 180 de grade și a declarat realegerea comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș nulă din moment ce Biserica nu s-a rugat și nu a stat în post pentru acele alegeri! Câtă vreme a întreținut ideea că va capacita pe membrii comitetului să coopereze cu Comunitatea el nu a contestat realegerea Comitetului, dar în momentul în care a văzut că sfatul lui de a face compromisuri nu a fost acceptat, a întors pagina și a declarat că alegerile nu fuseseră legale fără post și rugăciune și insista să acceptăm arbitrajul celor de la Timișoara și a celor de la București pe data pe care el o stabilese cu aceștia, 13 octombrie 1978! E clar din document că Iosif Țon era în tratative cu Uiune Baptistă de la București încercând să facă servicii acesteia pentru a fi promovat ca profesor la Seminar așa cum își dorea de mai mulți ani!

Cât de bine l-a caracterizat pastorul Teodor Vereș pe Iosif Țon când a constatat această manevră de trădare și când stupefiat că Iosif Țon a scris o scrisoare împotriva celor de la Caransebeș ce luptau pentru autonomia Biserici, l-a numit în față „curvă.”

În mai puțin de șase săptămâni Iosif Țon își va da arama pe față când va publica scrisoarea de condamnare a celor trei ce am fost arestați și condamnați. Rezumatul convorbirii telefonice arată clar că la 28 august 1978 Iosif Țon se antrenase bine în a face servicii conducerii corupte a baptiștilor din România. Deh, dorința de a parveni și a evita persecuția.

Dăm alături caracterizarea pe care pastorul Aurel Popescu a făcut-o lui Iosif Țon în urma faptului că a publicat scrisoarea ce condamna pe eroii credinței din Biserica Baptistă din Caransebeș. Pastorul Popescu arată că în iulie 1978 Iosif țon era împotriva conducerii corupte a Uniunii Baptiste de la București și îl numea pe Paul Barbatei un „Iuda”.  Descriind trădarea lui Iosif Țon ce are loc la numai câteva săptămâni după aceea, pastorul Aurel Popescu spune că Iosif Țon este autorul moral al persecuției la care au fost supuși cei din Caransebeș. Până astăzi trădătorul nu și-a asumat responsabilitatea pe care și-a incumbat-o prin publicarea scrisorii! Aurel Popescu se întreabă pe bună dreptate: „De ce a făcut Iosif Țon acest pas nenorocit?” Chiar așa! Măcar de ar recunoaște înainte de a se nenoroci iremediabil la scaunul judecății finale!