ÎNAINTÂND PENTRU ADEVĂR!!

Mircea Eliade spunea: Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului!! Este exact sentimentul grupului anticomunist din care am făcut parte. Dacă n-am fi spus nimic, dacă nu ne-am fi împotrivit tiraniei, dacă n-am fi acționat, viața noastră nu însemna decât un compromis ieftin și o supunere lașă înaintea "Balaurului Roșu" care călca in picioare conștiințe umane, familii și Biserici! Acceptarea compromisului este îngenunchierea înaintea lui Baal, înseamnă trădare și arginți pătați înaintea Domnului. Cu ajutorul Domnului noi am înaintat împotriva curentului, și am biruit! Istoria Bisericii din Caransebeș reprezintă o piatră de aducere aminte a faptului că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile!
Vaclav Havel afirma: Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului!! Vreau să întorc această ultimă afirmație pe verso subliniind că: Lașitatea înseamnă ați suprima sentimentele și conștiința de frica majorității sau a unei minorități opresive!
A lupta de partea Adevărului este întotdeauna o onoare, denotă demnitate și tărie de caracter! Este o luptă pe care se merită să o ducem indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim! Unii au plătit această luptă, fiind denigrați, retrogradați, concediați, întemnițați, torturați sau chiar martirizați. Lupta pentru ADEVĂR, e o luptă pe care suntem datori să o ducem, pentru Domnul ISUS, pentru Biserica Sa și pentru copiii și nepoții care ne privesc, căutând să-L vadă pe Dumnezeu în noi!
În vremuri de grea restriște, prigoană și intimidare din partea sistemului draconic comunist, am fost sprijiniți la Caransebeș de patru frați: Liviu Olah, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Pavel Gavrilovici. Nu m-am așteptat ca după 27 de ani de la Revoluție, istoria evenimentelor din acea perioadă tristă, să întâmpine așa o mare împotrivire.
Prezentarea și răspândirea cărții a debutat în Statele Unite în toamna anului 2017, tot prin patru frați: Daniel Brânzei, Marius Lucan, Nelu Brisc și Daniel Chiu. Acești Oameni au avut curajul de a prezenta cartea într-un mediu ostil, în ciuda presiunii și dorinței de boicot a celor deconspirați în ea. Fratele Marius Lucan, a prezentat prima dată cartea, în întâlnirea păstorilor din cadrul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, la începutul lunii Septembrie a anului 2017, fratele Daniel Brânzei a susținut această lucrare promovând-o pe blogul său personal, fratele Nelu Brisc a prezentat apoi cartea în plenul congresului, iar fratele Daniel Chiu a prezentat și distribuit cartea la Chicago. Acești frați au îndrăznit să pășească împotriva curentului, conștienți că adevărata istorie din vremurile comuniste trebuie să fie promovată nu înăbușită, așa cum își doreau și încă își doresc mulți! Alături de cărțile fratelui Daniel Mitrofan: Pași; Pigmei și Uriași cartea: O cetate de necucerit, reprezintă un manifest istoric al adevărului, al evenimentelor desfășurate în Cultul Baptist din România, din vremea comunistă. Trădătorii nu trebuie acoperiți, ascunși ori scuzați, ei trebuie evidențiați pe nume pentru ca lumea să se cutremure! Biblia vorbește despre trădarea lui Iuda, Petru, Dima, Diotref, Anania, Safira sau Alexandru Căldăraru, arătându-ne prin aceasta că trădătorii trebuie identificați și nominalizați ca un avertisment pentru generațiile următoare. Pentru că trădarea unora face parte din adevărul istoric, ea nu poate să rămână ascunsă! Avertizez cu această ocazie și în această ordine de idei, chiar și pe acei mișei care sunt încă pe funcții în sistem, și voi veți fi nominalizați la rândul vostru de generațiile viitoare! Iar copiii voștri vor purta rușinea unui Iuda ca tată sau bunic! În următoarea ediție a cărții voi publica articole suplimentare ale fraților care au suferit, ale Bisericilor călcate de escavatoare, istorii care nu au avut loc în carți ale comuniștilor consacrați, precum Istoria Baptiștilor din România, scrisă de Ioan Bunaciu, om al sistemului cu sute de pagini raportate în arhivele securității. O, nu, în istorisirile de acest gen nu veți găsi trădare, suferință, persecuții și vinovați, ci doar progres, oameni noi și o epocă de aur, în armonie cu învățătura primită de la centru.
În ciuda împotrivirii atroce, cartea: O cetate de necucerit, Istoria Bisericii din Caransebeș în lupta cu autoritățile comuniste, s-a răspândit cu repeziciune atât în America cât și în România. Mulțumesc aici și fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru facilitarea distribuirii cărții la San Francisco și împrejurimi! Fratelui Codreanu Viorel îi mulțumesc pentru susținerea permanentă și promovarea articolelor mele pe blogul Barthimeu.
În România doresc să aduc mulțumiri speciale fraților care au agreat și promovat distribuirea cărții în Bisericile și localitățile unde slujesc:
La Caransebeș, fratelui Dănuț Vrâncilă, pastor în Biserica Ghețimani, biserică în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, fratele Vrâncilă a stat de partea adevărului, susținând autonomia Bisericii chiar și în vremurile moderne în care unii au respins și sabotat distribuirea cărții!

La Oradea, fraților Paul Negruț și Dorin Hnatiuc

La Arad, Onisim Mladin și Doru Iștoc

La București, fratelui Vasile Taloș

La Timișoara, fratelui Viorel Briscan și Ioan Târziu

În Moldova, fratelui Viorel Candrianu și a celorlalți pastori din comunitatea Baptistă Suceava

La Lugoj, fraților Adam Florea, Georgel Jivan

La Turnu Râieni, fratelui Doru Pătruța

La Băuțari, frații Petrișor Stancioni și Petrică Găină

La Oțelul Roșu, fratelui Iosif Curelaru

La Pitești, fratelui Corneliu Pelease

La Craiova, Motru și Turnu Severin, fratelui Georgel Jivan

În Germania, fratelui Nicu Craioveanu

Cartea se distribuie la ora actuală și în Austria, Spania și Italia. Dacă am uitat vre-un nume, vă rog să mă iertați!

Cartea va fi în curând disponibilă și în format electronic, iar distribuirea ei se va face ultrarapid și prin aceste mijloace moderne de comunicare, email, facebook și kindle, urmând să fie retipărită și în format clasic. Vă sfătuiesc să iubiți adevărul, să trăiți în adevăr, și să rostiți adevărul, indiferent de puterea curentului care merge împotriva voastră! Nu uitați, Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume și noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit! A Lui să fie slava în vecii vecilor!

                                                                                                                                  Nicolae Rădoi

TU DE PARTEA CUI EȘTI???

PRIGOANA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA...

Toți știm foarte bine ce s-a întâmplat pe vremea comunismului în România! Modul în care eram, ca pocăiți, batjocoriți în școală, retrogadați din poziții înalte și nedreptățiți în societate, pentru CREDINȚĂ! Aceste realități istorice sunt arhi-cunoscute de către cei ce au trăit atunci. Marea mirare este că unii încearcă să acopere aceste fapte istorice, să mușamalizeze crimele sistemului opresiv de odinioară, CA ȘI CUM NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!!!

Dosarele securității însă dovedesc trădarea mizerabililor ce și-au vândut frații pentru o ciorbă satanică, pentru o pungă de arginți însângerați!  

O parte însemnată dintre acești trădători, sunt în viață și mișună prin politica și prin bisericile contemporane, atât din România cât și din Diaspora Românească! 

În vremuri de tăcere vinovată, de frică controlată și de lașitate rușinoasă, Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat pentru libertatea religioasă și de conștiință! În vreme ce Uniunea din acea vreme făcea jocul partidului opresiv iar comunitățile erau doar tentaculele acestui balaur putred!

În această situație de criză și compromis, pastorii partidului, luptau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a fraților lor, trădând în loc să riște, vânzând în loc să plătească prețul vestirii Adevărului Divin! În vremuri în care Creștinii adevărați câștigau suflete pentru Domnul Isus, acești oameni își vindeau propriile suflete pentru siguranță, confort financiar și libertatea de a călători în străinătate - având sarcini stabilite de Securitate.

Pe securiștii societății, îi judecă societatea; iar pe securiștii Bisericii, îi judecă Biserica! Nu așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 5:12, 6:2..)  Problema este că acești oameni nu erau pocăiți și nu se pocăiesc nici azi de mizeriile în care au trăit. Ei caută și astăzi să se dezvinovățească și să acuze pe cei ce vor să spună adevărul, să-i discrediteze, să îi împroaște cu noroi, crezând că dacă murdăresc mesagerul, vor discredita mesajul. 

Eu am stat în închisoare pentru Domnul Isus Hristos, am suferit pentru Credința biblică și am trasat o linie dreaptă pentru generația care ne privea! Oamenii din lume și judecători necredincioși mi-au sărit în apărare, optând pentru o reducere a sentinței, în timp ce "frații mei", cereau ca pedeapsa să fie cât mai severă și exemplară pentru a arăta tuturor că autoritățile trebuiesc respectate fără murmur, fără cârtire!

Eu, Nicolae Rădoi, un simplu cioban, copil de Dumnezeu, nu am putut să tac, să accept nedreptatea și interferențele partidului în viața și direcția Bisericii! Am considerat mereu că Biserica este a Domnului, și pentru asta am stat drept, indiferent de consecințe! 

În ce privește cartea: O cetate de necucerit! opiniile oamenilor sunt împărțite în două tabere. Grupul celor care recunosc realitățile istorice și acceptă cartea în raport cu informațiile pe care le cunosc și care sunt dovedite de arhive și pe de altă parte grupul celor care critică și disprețuiesc cartea, din pricină că le scoate la iveală faptele întunecoase și nedemne din acea vreme! 

Te întreb drag frate și soră, tu de partea cui ești??? De partea celor care au suferit prigoana, au răbdat durerea și au stat drepți pentru Domnul, sau de partea celor care au tăcut, trădat și chiar întemnițat pe copiii lui Dumnezeu? După ce am tipărit cartea am început să descopăr care sunt adevărații slujitori ai Domnului și care sunt slujitorii oamenilor sau ai sistemului încă activ!

Tu de partea cui ești?

                                 

                                                                        Nicolae Rădoi 

Pe cine voia comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș ca păstor în vara anului 1978?

O notă informativă scrisă în 31 iulie 1978 de cei de la Securitate în urma ascultării unei convorbiri telefonice dintre fratele Timotei și Nicolae Rădoi. Din notă transpar următoarele:

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș îl vrea ca păstor pe seminarisutl Belciu Busuioc, deoarece acesta nu este un om compromis prin relații cu Securitatea. Lucrul acesta este o dovadă că Iosif Țon invoca motive fanteziste în scrisoarea lui din 28 noiembrie 1978 ca să condamne comitetul din Caransebeș susținând că acel comitet nu îl voia pe Belciu Busuioc ca pastor.

De observat faptul că deși Biserica se pronunțase că îl vrea pe seminaristul Belciu Busuioc ca păstor, și deși acesta acceptase propunerea, la iscarea problemelor din octombrie 1978 pastorul Belciu Busuioc nu era de găsit prin preajma Bisericii Baptiste din Caransebeș. Comitetul Bisericii s-a trezit în acea luptă fără aportul așteptat al lui Belciu Busuioc. Acesta a decis că era mai bine să abandoneze Biserica din Caransebeș în gura lupilor și să își pună el pielea la adăpost. A acceptat propunerile celor de la Uniune să uite de Caransebeș și să meargă ca păstor la o Biserică în nordul țării, departe de frații săi care intraseră în focul luptei! Caransebeșul a revenit în atenția lui imediat ce lucrurile au fost „pacificate” prin arestarea și condamnarea noastră! Atunci Belciu Busuioc a acceptat să revină la Caransebeș ca păstor. Nu mai exista nici o amenințare din partea autorităților și din partea vânduților de la Uniunea Baptistă!

Nota expune faptul că Iosif Țon, deși promisese, nu a fost prezent la serviciul divin din Timișoara când fratele Liviu Olah își lua rămas bun de la frățietate urmând să plece în America. Țon nu era prezent pentru că începuse dansul cu autoritățile și voia să și le facă binevoitoare!

Ceea ce îl determina pe Iosif Țon să schimbe macazul era faptul că reprezentanții Uniunii Baptiste hotărâseră să îl dea afară din cult. Biserica Baptistă din Oradea era alertată și redactase o scrisoare prin care informa frățietate de cele plănuite de Uniune. Se urmărea mobilizarea în vederea opunerii față de o manevră nestatutară a Uniunii.

Din notă reiese clar că comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era gata să acționeze în apărarea lui Iosif Țon în fața nedreptății ce urma să i se facă prin excluderea din cult. Ceea ce nu știu cei doi interlocutori (Timotei și Rădoi) și nici Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, era că la ora aceea Iosif Țon deja pactizase cu Securitatea nu doar pentru a evita excluderea din cult, ci mai ales pentru a ajunge profesor la Seminar.

Nota arată intenția comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș de a aduce Biserica în stare de independență față de Comunitate și Uniune (și implicit față de autorități), forurui ce trebuiau să reprezinte și să apere interesele credincioșilor în fața autorităților, dar care de fapt reprezentau interesele guvernului comunist în biserici! Nota consemnează și faptul că Rădoi și cei din comitet erau gata să își jertfească viața în acea confruntare cu trădătorii și cu asupritorii Bisericii!

Sentința condamnării din 24 octombrie 1978

Un document al cărui semnatari au ținut ca numele lor să nu fie nici tipărite, nici semnate lizibil.

Cum a silit Dumnezeu pe trădătorii fraților și pe securiștii prigonitori să asculte cuminți la o predică a celui pe care îl prigoneau

Ziua de 15 octombrie 1978 a rămas memorabilă nu numai în istoria Bisericii Baptiste din Caransebeș, ci și în istoria luptei pentru recunoașterea drepturilor religioase ale baptiștilor și a altor grupări evanghelice din Romînia ceaușistă. De peste șapte luni Biserica Baptistă din Caransebeș, care alesese în luna februarie un comitet după principiile Scripturii, refuza orice amestec al autorităților în problemele interne ale congregației.

În 13 octombrie au venit toți greii la Caransebeș pentru a pune la punct comitetul Bisericii. Printre grei se numărau cei din conducerea Uniunii Cultului Baptist, cei din conducerea Comunității Baptiste din Timișoare, precum și secretarul de partid al orașului, inspectorul de culte alături de milițieni și securiști. Toți au jurat că nu ne vor permite să aivem botez în duminica aceea cu slujitorii desemnați de Biserică, ci au planificat în amănunt ca botezul să fie înfăptuit de oamenii partidului. Cel ales pentru a oficia botezul a fost pastorul Ieremia Gavagină, șeful de la Timișoara, care slujea cu devotament cauza partidului în Cultul Baptist.

Începând de sâmbătă seara până spre dumincă dimineață milițienii și pompierii adunați de autorități au umplut bazinul baptistierului cu apă caldă pentru botez. Haina de botez a păstorului a fost spălată, apretată și călcată pentru ca Ieremia Gavagină să o poată folosi la botezul pentru care fusese desemnat. În jurul orei nouă dimineața, drumurile spre biserică și ușa bisericii erau păzite de milițieni și securiști ca nici un membru al comitetului Bisericii să nu poată intra și să schimbe ceva din cele hotărâte la ședința de partid. Înlăuntru erau organele de ordine comuniste precum și 15 păstori ai cultului ce slujeau cu scumpătate cauza partidului și jubilau în așteptarea umilirii comitetului. Numai că Dumnezeu are surprize mari pentru cei ce se tem de oameni și nu de El.

Noi am venit prin grădina Bisericii, am intrat în sala din spate a Casei de Rugăciune unde era haina de botez, i-am spus lui Gavagină să ia mâna de pe acea haină, întrucât nu era vrednic să o poarte. Am dat haina de botez fratelui Pavel Gavrilovici, sosit în acea noapte la Caransebeș pentru a fi alături de frații săi ce treceau prin persecuție, și l-am rugat să țină și predica de botez. În momentul în care a început serviciul divin, din spate au urcat la amvon, nu Gavagină cu acoliții săi, ci pastorul Pavel Gavrilovici cu alți frați oaspeți. Gavagină a trebuit să ocupe loc în banca membrilor alături de ceilalți aserviți ai guvernului. Scena care a urmat a fost una de neuitat. Cei 15 păstori se uitau speriați spre securiști și milițieni, iar aceștia nu știau ce să mai facă. Secretarul de partid și împuternicitul spumegau de furie, dar nu puteau intreprinde nimic pentru a opri serviciul divin. Așa că toți au ascultat la predica fratelui Pavel Gavrilovici, care nu s-a sfiit să le spună tuturor că cei ce sunt de partea Domnului au viața veșnică în dar și se bucură de ocrotirea lui.

Cu ani în urmă Ieremia Gavagină, la cererea autorităților comuniste, îl destituise din pastorat pe fratele Pavel Gavrilovici. Acum Dumnezeu îl punea în bancă pe Găvăgină și îi oferea amvonul lui Pavel Gavrilovici, arărând celor prezenți că nu planurile celor răi izbutesc, ci planurile Sale care le-a stabilit din vecii. A fost o lecție usturătoare pentru toți vânduții, și un îndemn pentru cei neprihăniți să se încreadă în Domnul care conduce toate lucrurile după buna Lui plăcere.