TU DE PARTEA CUI EȘTI???

PRIGOANA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA...

Toți știm foarte bine ce s-a întâmplat pe vremea comunismului în România! Modul în care eram, ca pocăiți, batjocoriți în școală, retrogadați din poziții înalte și nedreptățiți în societate, pentru CREDINȚĂ! Aceste realități istorice sunt arhi-cunoscute de către cei ce au trăit atunci. Marea mirare este că unii încearcă să acopere aceste fapte istorice, să mușamalizeze crimele sistemului opresiv de odinioară, CA ȘI CUM NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!!!

Dosarele securității însă dovedesc trădarea mizerabililor ce și-au vândut frații pentru o ciorbă satanică, pentru o pungă de arginți însângerați!  

O parte însemnată dintre acești trădători, sunt în viață și mișună prin politica și prin bisericile contemporane, atât din România cât și din Diaspora Românească! 

În vremuri de tăcere vinovată, de frică controlată și de lașitate rușinoasă, Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat pentru libertatea religioasă și de conștiință! În vreme ce Uniunea din acea vreme făcea jocul partidului opresiv iar comunitățile erau doar tentaculele acestui balaur putred!

În această situație de criză și compromis, pastorii partidului, luptau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a fraților lor, trădând în loc să riște, vânzând în loc să plătească prețul vestirii Adevărului Divin! În vremuri în care Creștinii adevărați câștigau suflete pentru Domnul Isus, acești oameni își vindeau propriile suflete pentru siguranță, confort financiar și libertatea de a călători în străinătate - având sarcini stabilite de Securitate.

Pe securiștii societății, îi judecă societatea; iar pe securiștii Bisericii, îi judecă Biserica! Nu așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 5:12, 6:2..)  Problema este că acești oameni nu erau pocăiți și nu se pocăiesc nici azi de mizeriile în care au trăit. Ei caută și astăzi să se dezvinovățească și să acuze pe cei ce vor să spună adevărul, să-i discrediteze, să îi împroaște cu noroi, crezând că dacă murdăresc mesagerul, vor discredita mesajul. 

Eu am stat în închisoare pentru Domnul Isus Hristos, am suferit pentru Credința biblică și am trasat o linie dreaptă pentru generația care ne privea! Oamenii din lume și judecători necredincioși mi-au sărit în apărare, optând pentru o reducere a sentinței, în timp ce "frații mei", cereau ca pedeapsa să fie cât mai severă și exemplară pentru a arăta tuturor că autoritățile trebuiesc respectate fără murmur, fără cârtire!

Eu, Nicolae Rădoi, un simplu cioban, copil de Dumnezeu, nu am putut să tac, să accept nedreptatea și interferențele partidului în viața și direcția Bisericii! Am considerat mereu că Biserica este a Domnului, și pentru asta am stat drept, indiferent de consecințe! 

În ce privește cartea: O cetate de necucerit! opiniile oamenilor sunt împărțite în două tabere. Grupul celor care recunosc realitățile istorice și acceptă cartea în raport cu informațiile pe care le cunosc și care sunt dovedite de arhive și pe de altă parte grupul celor care critică și disprețuiesc cartea, din pricină că le scoate la iveală faptele întunecoase și nedemne din acea vreme! 

Te întreb drag frate și soră, tu de partea cui ești??? De partea celor care au suferit prigoana, au răbdat durerea și au stat drepți pentru Domnul, sau de partea celor care au tăcut, trădat și chiar întemnițat pe copiii lui Dumnezeu? După ce am tipărit cartea am început să descopăr care sunt adevărații slujitori ai Domnului și care sunt slujitorii oamenilor sau ai sistemului încă activ!

Tu de partea cui ești?

                                 

                                                                        Nicolae Rădoi 

O intervenție binevenită în dialogul cu pastorul Belciu Busuioc

Mi s-a imputat faptul că am adus pe blog discuția începută cu pastorul Belciu Busuioc cu privire la cele petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile comuniste cât și pe cei din conducerea cultului baptist, fie că e vorba de Comunitatea de la Timișoara sau de Uniunea din București.

Cu ocazia alegerilor din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte comitetul compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un comitet format din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu în relațiile cu autoritățile. Fiindcă pastorul Ieremia Gavagină era un colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al autorităților, pastorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.

De când noul comitet a fost pus să conducă Biserica, la adunările generale ale Bisericii și la sesiunile comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali, printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cârstoiu). Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că era vorba de conducerea cultului baptist, sau de cei din organizațiile socialiste însărcinate să supravegheze bisericile: autoritățile locale (primarul, secretarul de partid, ofițerii securității locale etc.) sau cele centrale: Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).   

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului fuseseră primite la ședințele comitetului și la adunările generale ale Bisericii, să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste

Noul comitet s-a consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.

Fratele Belciu Busuioc a petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor. În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit ordine de la autorități să elimine  comitetul ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul comitet. Aici intervine rolul pastorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat adunarea generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această adunare generală Iosif Țon a venit al Caransebeș să submineze hotărârile adunării generale și să spună că comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca comitetul să fie dat la o parte și să se țină o nouă adunare generală în 13 octombrie (știa el că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu să impună o nouă conducere în Biserică! Pastorul Belciu Busuioc i-a spus însă lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decît Biserica!”

În anul 1994 la Los Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele intreprinse și pastorul Belciu Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse atunci, demiterea comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se disculpe, dar pastorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați încercat să desființați o hotărâre a bIsericii și eu v-am spus atunci: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”

Au trecut anii. La ora actuală pastorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că Iosif Țon a fost acela care a susținut comitetul bisericii din Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de pocăință. Nimic mai departe de adevăr!

Dacă pastorul Belciu Busuioc și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora pastorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Yonel Jura, mi-a trimis o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de pastorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a fost transmisă de fratele Yonel Jura. Mărturia dovedește că pastorul Belciu Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea cultului baptist, conducere în care însuși Belciu Busuoioc a fost cooptat din anul 1987.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

Notă privind convorbirea telefonică a lui Iosif Țon cu Nicolae Rădoi și Viorel Vuc

Se dă un raport Securității de către un amploiat al acesteia despre o convorbire telefonică dintre Iosif Țon pe de o parte, și Nicolae Rădoi și Viorel Vuc, pe de altă parte. Ce reiese din nota informativă?

Că Iosif Țon a inițiat această convorbire și că intenția lui a fost să aducă comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș la ascultare de Comunitatea Baptistă din Timișoara. Reiese clar că la ora aceea Țon se lepădase de sfaturile ce le dăduse frățietății din România de a rezista măsurilor de control ale conducătorilor impuși Cultului Baptist de Departamentul Cultelor. Din dorința de a parveni la conducerea Cultului Baptist și din dorința de a evita alte confruntări cu Securitatea, Iosif Țon a trecut la o poziție de compromis și se străduia să facă servicii Uniunii Baptiste pentru a intra în grațiile acesteia.

La ora aceea (28 august 1978) el încă recunoaște că comitetul Bisercii Baptiste din Caransebeș era legal (fusese ales în Februarie 1978 și reales în 27 August 1978 pentru a arăta atât conducerii Cultului Baptist cât și autorităților comuniste că Biserica Baptistă din Caransebeș a ales și reales conform Bibliei și Statutului) și sfătuiește acest comitet prin Viorel Vuc să facă compromisuri cu conducerea Comunității din Timișoara pentru că „numai așa putem trăi în realitățile societății socialiste” (parcă a uitat că înainte cu câțiva ani scrisese un tractat intitulat Cine își va pierde viața în care sfătuise pe credincioșii baptiști să se opună autorităților comuniste și conducerii Baptiste corupte chiar cu prețul vieții!

Țon este un abil sforar. Îl sfătuiește pe Viorel Vuc să cedeze și să coopereze cu trădătorii Cultului Baptist. În același timp îl ponegrește pe Pavel Nicolescu deoarece știe că acesta nu va face nici un compromis și îl descrie ca un recaalcitrant ce trebuie evitat!

Interesant este faptul că după ce Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș a refuzat să contacteze pe conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara și să facă compromisuri cu aceasta după sfatul lui Iosif Țon, acesta s-a întors 180 de grade și a declarat realegerea comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș nulă din moment ce Biserica nu s-a rugat și nu a stat în post pentru acele alegeri! Câtă vreme a întreținut ideea că va capacita pe membrii comitetului să coopereze cu Comunitatea el nu a contestat realegerea Comitetului, dar în momentul în care a văzut că sfatul lui de a face compromisuri nu a fost acceptat, a întors pagina și a declarat că alegerile nu fuseseră legale fără post și rugăciune și insista să acceptăm arbitrajul celor de la Timișoara și a celor de la București pe data pe care el o stabilese cu aceștia, 13 octombrie 1978! E clar din document că Iosif Țon era în tratative cu Uiune Baptistă de la București încercând să facă servicii acesteia pentru a fi promovat ca profesor la Seminar așa cum își dorea de mai mulți ani!

Cât de bine l-a caracterizat pastorul Teodor Vereș pe Iosif Țon când a constatat această manevră de trădare și când stupefiat că Iosif Țon a scris o scrisoare împotriva celor de la Caransebeș ce luptau pentru autonomia Biserici, l-a numit în față „curvă.”

În mai puțin de șase săptămâni Iosif Țon își va da arama pe față când va publica scrisoarea de condamnare a celor trei ce am fost arestați și condamnați. Rezumatul convorbirii telefonice arată clar că la 28 august 1978 Iosif Țon se antrenase bine în a face servicii conducerii corupte a baptiștilor din România. Deh, dorința de a parveni și a evita persecuția.

Dăm alături caracterizarea pe care pastorul Aurel Popescu a făcut-o lui Iosif Țon în urma faptului că a publicat scrisoarea ce condamna pe eroii credinței din Biserica Baptistă din Caransebeș. Pastorul Popescu arată că în iulie 1978 Iosif țon era împotriva conducerii corupte a Uniunii Baptiste de la București și îl numea pe Paul Barbatei un „Iuda”.  Descriind trădarea lui Iosif Țon ce are loc la numai câteva săptămâni după aceea, pastorul Aurel Popescu spune că Iosif Țon este autorul moral al persecuției la care au fost supuși cei din Caransebeș. Până astăzi trădătorul nu și-a asumat responsabilitatea pe care și-a incumbat-o prin publicarea scrisorii! Aurel Popescu se întreabă pe bună dreptate: „De ce a făcut Iosif Țon acest pas nenorocit?” Chiar așa! Măcar de ar recunoaște înainte de a se nenoroci iremediabil la scaunul judecății finale!

Pretinsul vindecător Iosif Țon o sfeclește din nou

Zilele trecute s-a săvârșit din viață surioara Delia Chiș din Portland, lăsând în urmă mai mulți copilași. Decesul ei a survenit după o luptă îndelungată cu cancerul. Nu a împlinit nici măcar 40 de ani!

Mai trist este că a avut de luptat și cu asigurările false ale lui Iosif Țon, care, de când pretinde daruri carismatice a prostit mai multă lume să îi dea crezare că el are puteri de a vindeca pe cei bolnavi. Cu astfel de pretenții Iosif Țon a venit în contact cu Delia Chiș și după ce i-a făcut ungerea și s-a rugat pentru ea, a proclamat-o vindecată. În ciuda faptului că sora Delia se simțea tot mai rău și tot mai slăbită fizic, falsul vindecător, Iosif Țon, a continuat să o asigure că vindecarea ei este reală, și că nu trebuie să dea crezare simțămintelor ei ce îi spuneau clar că nu era vindecată.

Înainte de a închide ochii, sora Delia și-a exprimat decepția și a spus că nu vrea să îl mai vadă în față pe șarlatan. La fel au spus și copiii sorei Delia care s-au simțit trădați și ultragiați de falsul vindecător. Numai că părinții ei, înșelați de mișcarea carismatică de multă vreme, continuă să creadă în apostolia lui Iosif Țon, chiar și după ce acesta a fost dovedit de mai multe ori ca mincinos. L-au invitat să predice la înmormântarea fiicei lor. Acesta, în vorbirea lui, a păstrat tăcerea cu privire la faptul că cu câteva luni în urmă a proclamat-o vindecată. Nu a exprimat nici un fel de regret pentru faptul că i-a înșelat așteptările și a mințit-o fără rușine.

Oare când se vor trezi pento-carismaticii din amețeala lor ce îi determină să creadă pretențiile unui șarlatan ca Iosif Țon?

Încurcate sunt căile domnului Țon

Au încercat mai mulți (o mostră este oferită mai jos) să descâlcească traiectoria unuia ce a slujit la mai mulți stăpâni odată. El ar putea să o facă cel mai bine (înainte de a da față cu Creatorul) și să își spele trecutul în sângele iertării mărturisindu-și în sfârșit rătăcirile multiple, dar nu o face, ci își închipuie că îl poate convinge și pe Judecătorul drept cu cuvintele pe care ni le-a repetat mereu: N-am predicat eu în Numele Tău, n-am făcut eu minuni în Numele Tău...? 

http://armoniamagazineusa.com/2015/02/19/agenda-lui-ton/

Căile încurcate au un remediu, și acesta este revenirea la calea îngustă și dreaptă.

Despre prostia unora ce se cred teologi

Recent pastorul Daniel Branzai a publicat un articol excelent în care arată inconsecvența lui Iosif Țon și a adepților săi întru ale ereziei în ce privește doctrina minunilor de care carismaticii fac atâta tapaj aici.

Nu ai nevoie decât de logică simplă și sănătoasă pentru a vedea derapajele teologice ale lui Iosif Țon. Dar ceea ce este evident și rațional pentru omul sănătos la minte nu are logică pentru unul căruia bilele rulmenților minții au început să se învârtă haotic.

Cine credeți că sare în apărarea teologiei șchioape a lui Iosif Țon și condamnă articolul pastorului Daniel Branzai? Nimeni altul decât Nepocăitul de la România Neevanghelică. El are pretenția că știe cine se califică sau nu a fi teolog. Asta bazat pe nasul său subțire ce poate adulmeca cele mai firave nuanțe ale dezbaterilor teologice. Din păcate mongrel-ul încurcă rău lucrurile și se dă în petec încă o dată.

În articolul său el ia apărarea unuia care s-a descalificat atât moral (prin faptul că și-a trădat frații și a slujit în contingentele Securității ca formator și informator), cât și teologic (din moment ce susține, printre altele, teoriile eretice ale lui Bill Johnson și Randy Clark cu privire la crearea împărăției lui Dumnezeu aici și acum, cu privire la doctrinele gnostice reiterate de aceștia aici și aici și aici etc.

Ereziile și doctrinele neo-gnostice ale lui Bill Johnson? Sunt nenumărate. Iată câteva enumerate într-un articol ce îi evaluează învățăturile drăcești.

Word of Faith (WOF), Name it and claim it, New Apostolic Reformation (NAR, Third wave movement), Dominionism, Joel’s Army, Latter Rain, Modern day Prophets and apostles, Manifest Sons of God (MSoG), Signs and wonders such as the ‘glory cloud’⁸ and ‘gold angel dust’^9,10, feathers falling, gems appearing, conjuring angel orbs¹⁸, fire tunnels, spirit travel, out-of-body experiences¹⁸,  ‘healings’ (says those who preach God allows sickness is a different gospel¹).  Prophecy, Portal travel (new-age & satanic)¹⁸,  extra-biblical revelation, raising the dead^7,15, charismatic, praying in tongues, soaking, new wine movement, drunken glory, visualization, laughing movement.  Contemplative meditative practices such as chanting, soaking etc. taught in their school’s SOZO class… 

Prea multe pentru a fi enumerate toate.

Acesta este ereticul și șarlatanul pe care Iosif Țon îl preamărește în scrierile sale și a cărui teologie drăcească a adoptat-o personal.  Bill Johnson este cel care înșeală mulțimile că Gloria lui Dumnezeu se coboară peste audiența sa când aruncă pulbere argintie prin conductele ce circulă aerul condiționat în teatrul lor! Și sunt destui debili mintali care cred că este într-adevăr slava lui Dumnezeu! Amfiteatrele prostiei sunt pline de spectatori înșelați, dar cărora de asemenea, le palce să fie înșelați.

Dăm mai jos o observație la fel ca și cea făcută de mulți alții care nu se lasă îmbătați de apa chioară a lui Iosif Țon care pretinde că credincioșii trebuie și pot face lucrări mai mari decât ale lui Isus. A propos de lucrări, acești fanatici și auto înșelați cred că lucrări divine sunt doar cele de vindecare miraculoasă sau de uimire a mulțimilor prin fenomene supranaturale. Nu știu nimic de faptul că lucrările la care se referea Domnul Iisus sunt cele efectuate de Spiritul Sfânt prin propovădiurea Evangheliei (vezi cele 3000 de convertiți la o singură predică a sfântului apostol Petru, informație găsită în Faptele Sfinților Apostoli, capitolul II).

Iată observația rațională a unia care gândește dincolo de pretențiile eretice ale lui Bill Johnson sau Iosif Țon:

A self-proclaimed prophet and signs and wonders fellow like Bill Johnson, seem to miss the obvious irony of a ‘healer’ not being healed.  (He and his wife both wear glasses, has had surgeries, son is deaf, etc.)  If Jesus gave us these examples and said we would do greater miracles than Him, why is Bill or Beni Johnson not able?  Or for that matter, any of his other ‘friends’ that are ‘healers’.  Not one able?  Please, ask yourself why.

Ceva din bibliografia stufoasă care expune falsul lui Bill Johnson și care arată cît de înșelați sunt și ceice îi urmează (alde Iosif Țon și Nepocăitul).

¹  http://youtu.be/UzAwFYKe3h0   (*Now explains it as he was born again through the resurrection.)

² http://notunlikelee.wordpress.com/2013/07/13/bill-johnson-claims-you-can-think-and-live-from-the-right-hand-of-god/

³ http://www.zedekiahlist.com/cgi-bin/quotes.pl?&id=57408920&pid=97543920

⁴  (Face to Face with God 2007, Charisma House, Lake Mary, FL; p 200.)

⁵  http://notunlikelee.wordpress.com/2012/06/25/bill-johnsons-christology-a-new-age-christ-part-iv-conclusion/

⁶  (Says Lakeland was an anointing by God, we will be ‘blessed and encouraged by) http://apprising.org/2013/01/12/sound-advice-for-bethel-church-pastor-bill-johnson/

⁷  http://apprising.org/2013/01/03/jesus-culture-of-bethel-church-and-practicing-raising-the-dead/

⁸  http://www.youtube.com/watch?v=lvJMPccZR2Y

⁹  http://www.youtube.com/watch?v=lvJMPccZR2Y (not a fan of wretched)

¹⁰ http://youtu.be/Un4zUupqm8c

¹¹  Screenshot of JC’s FB statement –  http://apprising.org/2013/01/02/louie-giglio-passion-2013-and-jesus-culture/

¹² http://www.thebereancall.org/content/august-2012-q-and-a-1

¹³ (Johnson,  “When Heaven Invades Earth”, p. 29).

¹⁴  (Johnson,  “When Heaven Invades Earth”,  p. 76)

¹⁵ http://apprising.org/2013/01/03/jesus-culture-of-bethel-church-and-practicing-raising-the-dead/

¹⁶ http://youtu.be/LrHPTs8cLls

¹⁷ http://notunlikelee.wordpress.com/2010/09/17/bill-johnsons-born-again-jesus-part-i/

¹⁸ Michael Boehm (Youth Apologetic’s training) –http://youthapologeticstraining.com/bill-johnson-exposed-08-portals-spirit-travel-sozo-and-angel-orbs/

Îndeajuns spus despre logica unuia ce își demonstrează prostia cu privire la problemele teologice puse în discuție și acuză pe alții că nu știu ce este gnosticismul când el demonstrează o ignoranță crasă cu privire la ceea ce constituie învățătura gnostică.  Bill Johnson este un neo-gnostic.

În concluzie, când Iosif Țon este apărat de un asemenea negândit, și nimeni altul dintre păstorii și teologii români nu îi mai iau apărarea, lucrurile sunt clare. Nici măcar cei care i-au luat apărarea și i-au făcut reclamă când și-a anunțat transmigrarea la carismatici nu mai îl apără, ci dimpotrivă, îl condamnă.

A mai rămas un negândit care continuă să creadă în ortodoxia lui Iosif Țon. Dar este el însuși un abătut de la dreapta credință și însemnat cu fierul roșu în cuget.

Să vedem dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon sunt capabili de urmărirea și înțelegerea unui simplu silogism

Silogismul este un raționament în care dacă primele două aserțiuni sunt adevărate, la punctul trei urmează logic o concluzie inevitabilă.

Să ofer un exemplu de silogism simplu:

1. Numai Dumnezeu este îndreptățit să primească închinarea.

2. Isus a acceptat închinarea oamenilor, și el nu a fost un șarlatan.

                În acest punct numai o concluzie logică este posibilă:

3. Isus a fost și este Dumnezeu!

Să urmărim un alt silogism:

1. (Petre Lascău arată clar că) Willliam Branham a fost un eretic de clasă. aici

2. Kris Vallotton are și el duhul lui W. Branham.(Acest predicator din California, declară că a cerut lui Dumnezeu mantia și duhul lui W. Branham, și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea). aici

3. Care este concluzia logică? Concluzia ce nu poate fi evitată este că Vallotton este și el un eretic.

Acum să vedem cum raționează alții, care se laudă cu darurile Duhului Sfânt, inclusiv cu darul deosebirii duhurilor!  Iosif Țon spune că Vallotton este un om al lui Dumnezeu, care aduce Împărăția Cerurilor pe pământ, deși până la ora actuală teologul străjerilor nu a avut curajul să îl susțină pe William Branham care era și el în căutare de duhuri pe care să le exorcizeze. Petre Lascău spune că Iosif Țon este un om al lui Dumnezeu, deși știe că în ultimele sale scrieri Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton care este un discipol al marelui eretic William Branham! Așa logică, da! Predicatorul migrat de la baptiști la penticostali (în această privință Petre Lascău a fost un precursor al lui Iosif Țon) nici măcar nu își dă seama că se autocontrazice. Dacă Petre Lascău ar fi rațional, fie, în cazul în care îl susține pe Iosif Țon l-ar susține și pe Vallotton și pe William Branham, fie, în cazul în care îl condamnă pe William Brenham, l-ar condamna și pe Vallotton și pe admiratorul acestuia, Iosif Țon. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Sau poate că totuși Petre Lascău știe că este irational, și totuși crede că poate susține concomitant două realități contradictorii! Să vedem cum le va susține și în momentul când se va arăta Păstorul cel Mare și va trebui să dea seama de felul în care a păstorit Biserica pe care a câștigat-o Domnul cu însuși sângele Său!

Să urmărim un alt silogism:

1. Din moment ce William Branham este un eretic și Vallotton a primit duhul și mantia lui Branham,

2. Din moment ce Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton

3. Înseamnă că Iosif Țon este contaminat de duhul ereziei.

Nu ar strica dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon și-ar folosi puțin logica, deoarece este evident că Biblia nu o folosesc. Dacă ar fi folosit Biblia, nu ar fi fost înșelați nici de William Branham, nici de Kris Vallatton, nici de Bill Johnson și nici de Iosif Țon. 

Jaroslav Pelikan despre Iosif Țon

Printre ereticii care se laudă că aduc în ființă un nou tip de creștinism se numără de vreo câțiva ani încoace și Iosif Țon. Dacă americanii își au ereticii lor, și africanii își au ereticii lor, de ce nu am avea și noi faliții noștri? Iosif Țon a anunțat cu fanfaronadă că el crează un nou tip de creștinism, dar ceeace a oferit în ultimele sale scrieri nu a fost altceva decât o copiere puerilă a unor teorii eretice la modă în carismatism. Carismatismul, ce are pretenția că a readus în ființă apostolismul primului secol, a vărsat cerneală multă pretinzând că aduce revelație nouă în creștinism. O fi ea nouă, dar nu este autentică. Tot ceea ce Dumnezeu a avut să ne spună este inclus în Cuvântul său, care are printre alte caracteristici și aceea că este perfect, și nu i se poate adăuga nimic nou. În plus, tot ce este cuprins în Scriptură ca și doctrină a fost deja cunoscut de creștini începând cu primul secol și până în zilele noastre. Cei care aduc ceva nou, aduc din ale Diavolului, căci el vorbește din ale sale, și este original.

Pretenția megalomanică a lui Iosif Țon că el dezvoltă un nou tip de creștinism nu ne spune altceva decât că a apucat-o pe cărările ereziei. Când Martin Luther s-a confruntat cu teologul catolic Eck, acesta i-a cerut să recunoască faptul că este influențat de Jan Huss, care fusese condamnat de Conciliul de la Constanța cu 100 de ani înainte. Luther a negat acuzația, dar în pauza de masă a studiat documentele Conciliului de la Constanța și a constatat cu surpriză că Eck avea dreptate. Revenind la masa discuției, el a declarat: „Ja, ich bin ein Hussite!” „Da, eu sunt un husit!” Adevărul este că suntem creștini autentici dacă păstrăm învățătura apostolilor așa cum a fost ea acceptată în mărturiile de credință creștină ale conciliilor primelor secole și așa cum a fost reiterată de reformatorii Europei ieșită din întunericul evului mediu. Orice abatere de la aceste doctrine istorice creștine este erezie.

Jaroslav Pelikan remarca tocmai acest lucru când scria: „Cea mai mare insultă ce o poți arunca unui teolog este să îi spui că este o ‘minte creatoare’” (“The greatest insult one can pay to a theologian is to call him a ‘creative mind’”). Iosif Țon se mândrește când i se spune că are o minte creatoare ca și teolog, și el însuși pretinde că este creator în domeniul sacru al teologiei, ceeace stârnește mila celor ce cunosc teologie cu adevărat. Și dacă Jaroslav Pelikan avea dreptate, înseamnă că Iosif Țon nu este un teolog.

Iosif Țon și cultura ereziei

S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit... Așa descrie apostolul Pavel pe oamenii care în loc să aducă  laudă lui Dumnezeu o aduc omului, și în loc să se limiteaze la revelația divină oferită în Scirptură, consideră experiențele lor infailibile, iar modul lor de gândire la nivel par cu Scripturile, dacă nu mai sus! 

În opusculele sale Iosif Țon s-a pornit să aducă laude cu carul unor eretici pe care îi declară a fi profeți și apostoli ce aduc împărăția lui Dumnezeu pe pământ, creând ceea ce ei numesc „cultura împărăției.” Cei caracterizați laudativ de către Iosif Țon nu sunt altceva decât șarlatani și eretici notorii. Unul dintre ei, Randy Clark este cel care a promovat cultura bestialității la Toronto unde enoriașii și musafirii în timpul „trezirilor” se manifestau ca animalele (probabil când nu erau treziți trăiau la nivel subanimal). Acolo s-a creat o cultură, dar nu a împărăției lui Dumnezeu, ci a bestialității. Un alt mentor al lui Iosif Țon, Bill Johnson poate fi creditat cu crearea culturii neghiobiei la Redding, California, din moment ce i-a prostit pe oameni să creadă că slava lui Dumnezeu s-a coborât peste ei când acoliții săi au trimis fum pe gurile de aer ale instalației de căldură și aer condiționat ale clădirii în care se culturalizau. Parte a acestei „culturi„ de neghiobi este și John Wimber cu elucubrațiile sale carismatice care învață pe alții (neîncercați la minte ca Iosif Țon) că Scriptura nu este suficientă pentru creștini, că Dumnezeu este mai mare ca și Cuvântul Său, că noi suntem dumnezei ce putem chema lucrurile în existență cu cuvântul nostru, că în Numele lui Isus putem ierta păcatele altora, că protestanții ar face bine să recunoască supremația papei, că cei care se țin strict de Scriptură sunt farisei, etc. Pentru Wimber tot ce contează sunt minunile care se petrec la adunările Vineyard total nescripturale unde crează și promovează cultura auto-înșelării.

Dacă privești felul în care se manifestă acești neghiobi la întrunirile lor culturalizatoare (fratele Paul Dan a oferit câteva mostre) vei vedea că au creat într-adevăr o cultură, dar este una a râsului isteric și necontrolat, a tremuratului involuntar și a mișcărilor spasmodice sub influența demonilor, o cultură a hăulitului ca lupii, a tăvălitului pe jos etc. Este cultura șamanilor din Africa, a maselor mistice ținute sub influența personalităților de tip  guru din India, a vracilor din Iacuția și a proștilor de pretutindeni. Este cultura ereziei zilelor din urmă de care nu a scăpat nici Iosif Țon. Probabil că are ceva de-a face cu glorificarea omului în locul lui Dumnezeu a celor ce s-au fălit că sunt înțelepți, dar au înnebunit!    

Iosif Țon „salvează” onoarea Cultului Baptist din România

Ieri am început o rubrică intitulată „Salvatorii” Cultului Baptist din România. Aceștia nu sunt alții decât trădătorii fraților lor, trădătorii și persecutorii acelor credincioși principiali ce au refuzat colaborarea cu securitatea și au luptat pentru libertate religioasă în România. Ceea ce este mai trist este că cei care i-au trădat pe frații lor în fața autorităților comuniste și chiar au persecutat ei înșiși pe credincioșii rămași fideli Domnului sunt, culmea ironiei, „vitejii de după luptă,” care acum se declară a fi salvatorii fraților lor!

Să deschidem exemplificarea acestei rubrici cu cel mai versat agent al Securității din România, cu Iosif Țon. În 1981, după trimiterea lui în America de către securitate cu scopuri bine definite, Iosif Țon cerea securiștilor într-o notă dată acestora să nu îl preseze prea tare cu îndeplinirea misiunii sale, deoarece există frați care îl suspectează, și în cazul în care este grăbit să acționeze în favoarea guvernului de la București, va compromite misiunea ce o are, aceea de a condiționa unele personalități religioase ale Apusului a fi favorabile guvernului român. Cererea exprimată în acea notă scrisă de mână era de a amâna pentru o vreme atingerea obiectivelor pentru a calma spiritele care îl suspectau.

Într-o împrejurare în care Iosif Țon a fost confruntat cu acțiunile sale de calomniere și condamnare  a fraților ce luptatu pentru autonomia Bisericii Baptiste din Caransebeș pe care i-a trimis în închisoare, el a ripostat că a acționat în felul acela din dorința de a salva onoarea Cultului Baptist din România și onoarea țării sale!  Prin acțiunile sale de trădare și condamnare a fraților săi Iosif Țon spune că a salvat onoarea Cultului Baptist și onoarea țării sale! Iată care au fost interesele sale reale  la vremea când frații săi erau trimiși la închisoare de conducerea Uniunii Baptiste de la București și de organele de securitate ale României. El era interest de salvarea reputației conducerii Cultului Baptist la vremea când acest cult era condus de trădători notorii și de salvarea reputației României comuniste în fața țărilor din Apus ce se interesau de soarta credincioșilor ce erau trimiși la închisoare sau în lagăre de muncă forțată. Iosif Țon se crede un salvator al lucrării lui Dumnezeu din România în vremea comuniștilor.  Cu el se împlinește cuvântul (1 Timotei 1:19) care zice că unii și-au pierdut cugetul curat și astfel au căzut din credință, dar continuă să fie activi și, din moment ce s-au abătut de la adevăr, prin activitatea lor nu fac altceva decât să răstoarne și credința altora (2 Timotei 2:16-18). Nu este întâmplător că în ultimele luni Iosif Țon și-a schimbat teologia și prin noile lui doctrine ce neagă suficiența jertfei Domnului Isus pentru mântuire, răstoarnă credința curată a celor care, în ciuda tuturor deviațiilor sale, îl cred încă un om al lui Dumnezeu.

Traian Dorz este asemănat de Iosif Țon cu ereticul Chris Oyakhilome

Traian Dorz, un nume foarte îndrăgit și respectat în comunitatea evanghelică romînească datorită spiritualității sale și a martirajului îndurat sub comunism, a fost recent asemănat de Iosif Țon cu Chris Oyakhilome, un monstru al ereziilor contemporane ce se joacă în aur și se lăfăiește în palate luxoase pe care le deține în mai multe țări ale lumii. Dar de ce ar ținut Iosif Țon să creioneze o astfel de „asemănare?” Este dorința lui să se disculpe de asocierile sale neînțelepte cu străjerii care la rândul lor sunt asociați cu ereticul Oyakhilome. Astfel, Iosif Țon ne spune că așa cum lui Traian Dorz i s-ar putea aduce blamă pentru anumite lucruri din viață și activitate, și în ciuda acestor lucruri, el, Iosif Țon a avut relații cu Traian Dorz și nu l-a condamnat pentru „greșelile” sale, tot așa nu se cuvine ca el, Iosif Țon, să fie criticat pentru că nu expune „greșelile” lui Oyakhilome cu care a ajuns în aceeași barcă de când s-a asociat cu străjerii.

Să înțelegem deci lecția ce ne-o oferă maestrul Iosif Țon. El ne comunică de la catedră, că din moment ce nu îl critică pe Traian Dorz, nu este justificat să îl critice nici pe Oyakhilome! Amândoi au probleme, dar nu este justificat să le criticăm sau să ne concentrăm asupra lor – susține maestrul fost creștin, devenit ateu, redevenit creștin, fost colaborator ale securității, apoi detractor al securității, redevenit colaborator al aceleiași securități și mai recent devenit străjer oyakhilist. În timp ce a arătat care era „problema” lui Traian Dorz, nu face același lucru cu Oyakhilome (probabil nu știe cu care să înceapă și cu care să sfârșească!). Traian Dorz nu a fost perfect așa cum nici Oyakhilome nu este perfect, ne spune Iosif Țon. Și din moment ce el, Iosif Țon, este mărinimos și trece cu vederea „greșelile” lui Traian Dorz, tot așa trebuie să facă toți ceilalți creștini cu orice ar putea fi adus ca și critică la adresa lui Oyakhilome.

Ei bine, a face o comparație și a-i asemăna pe Traian Dorz și pe Chris Oyakhilome, este strigător la cer! Traian Dorz, un om care a trecut prin închisorile comuniste și a trăit toată viața în sărăcie de dragul lui Hristos, și a fost urmărit pas cu pas de securitate, nu are nimic de-a face cu unul ca Oyakhilome, un învățător fals, care trăiește în lux inimaginabil, se plimbă în avioane personale, și schimbă muierile ca și țiganii caii! Ceea ce face Iosif țon, comparându-l pe Traian Dorz, un martir al închisorilor comuniste, cu Chris Oyakhilome, un eretic, este dezgustător și jignește pe toți creștinii care l-au cunoscut pe Traian Dorz.

Ce rușine! Traian Dorz este asemănat de Iosif Țon cu ereticul Chris Oyakhilome! Orice ostaș ar trebui să protesteze cu vehemență, până acest măsluitor al evangheliei și mistificator al credinței drepte încetează cu insultele la adresa unor mari oameni ai lui Dumnezeu încercând să își scuze erezia și rătăcirea.

Traian Dorz a cunoscut și a predicat Evanghelia harului lui Hristos. Oyakhilome predică la fel ca și Iosif Țon evanghelia prosperității și a sănătății, o erezie foarte subtilă ce face victime cu grămada. Traian Dorz a suferit pentru Evanghelie! Oyakhilome și Iosif Țon profită de evanghelia ce o propovăduiesc adunînd bani și avantaje. Traian Dorz a fost închis în temnițele comuniste și schingiuit de ateii marxiști. Iosif Țon a cooperat cu autoritățile comuniste și a trimis în foarfecele persecuției pe cei pe care îi declara oficial frații săi. Traian Dorz a fost supravegheat până în ultima zi a vieții sale de securitate, pe când Iosif Țon se plimba în lume cu aprobarea securității și făcea servicii acelei securități trădând comunitatea evanghelică românească. Traian Dorz a adormit în credință fără să fi primit răsplătirile promise de Dumnezeu, pe când Iosif Țon și Oyakhilome se lăfăiesc într-un stil de viață condamnat de Mântuitorul nostru. Ei și-au luat lucrurile bune pe pământ!

Nu, nu este nici o asemănare între Traian Dorz și Chris Oyakhilome, oricât ar vrea Iosif Țon să ne convingă de acest lucru. De fapt nu este vre-o asemănare nici între Traian Dorz și Iosif Țon, oricât ar tinde Iosif Țon să creadă că este și el un conducător al unei mișcări spirituale așa cum a fost Traian Dorz. Acesta l-a iubit pe Domnul Isus și a preferat să meargă la închisoare pentru credință. Acela, l-a trădat pe Domnul Isus de mai multe ori și a trădat pe frații Domnului Isus abandonând credința dată sfinților și asociindu-se cu rătăciții ce subscriu la ereziile lui Oyakhilome. Parafrazând un verset biblic putem concluziona așa cum a intenționat apostolul Pavel când a spus: Nu vă înșelați, asocierile rele, care nu pot fi scuzate în nici un fel, strică ceea ce este bun și nobil.

Dacă de peste 40 de ani Iosif Țon predică o evanghelie greșită, după spusele sale, de ce am crede că acum are Evanghelia corectă?

Nu am spus eu că Iosif Țon a predicat câteva decade o evanghelie stricată sau incompletă. A spus-o el în „meditația” cu asocierile. Mai întâi ne spune că el a fost învățat greșit. Oare cine i-au fost învățătorii? Și cum de timp de 40 de ani nu și-a dat seama că a fost învățat greșit? Despre cei mântuiți citim că nu au nevoie de a fi învățați de teologi, deoarece au o ungere care îi învață toate lucrurile (1 Ioan 2:20, 27). O fi Iosif Țon lipsit de această ungere, și de aceea are mereu nevoie să fie învățat de oameni și mereu recunoașe că nu a fost învățat corect? Iată ce ne declară în „meditația” recentă cu tematica învățării de la alții și asocierii cu alții:

Ceva în plus despre mine însumi. Ani de zile m-am concentrat să studiez, să înțeleg și să explic învățăturile Domnului Isus. Printre altele, acestea s-au fructificat în cartea mea ”Bunătate – o teologie bazată pe învățăturile Domnului Isus” (Editura Cartea creștină, 2010). Pe tot parcursul lucrării Sale, Domnul Isus a făcut trei lucrări: a predicat Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, a eliberat oamenii de duhuri necurate și a vindecat pe toți bolnavii care au venit la El. Eu am fost învățat că eliberările de duhuri și vindecările au fost lucrări specifice pentru vremea aceea, că ele n-au fost esențiale pentru Evanghelie și că au încetat odată cu epoca apostolică. Iată de ce n-am acordat nici o atenție acestor două lucrări ale Domnului Isus și nici măcar nu le-am amintit în cartea mea.

Asocierea mea cu mișcarea ”Străjerilor” mi-a stârnit interesul pentru eliberările de duhuri rele și pentru vindecările miraculoase. Am început să mă aprofundez în aceste subiecte și am ajuns să văd că ele nu erau incidentale în lucrarea Domnului Isus, ci erau parte esențială din Evanghelia Lui, și că El a intenționat ca ele să fie parte esențială și din Evanghelia pe care o predicăm noi, în așa mod încât fără ele Evanghelia noastră nu este completă.

Deci Iosif Țon a predicat o evanghelie lipsită de elemente esențiale. Dacă „evangheliei lui” i-au

lipsit elementele esențiale, înseamnă că Iosif Țon a predicat o altă evanghelie decât cea adevărată. Oare a citit atent ce responsabilitate își asumă cei ce predică o evanghelie greșită? Îl invităm să mai lase la o parte pe noii lui învățători și să lectureze atent Galateni 1:6-9.

Acum, după 40 de ani, Iosif Țon ne spune că și-a schimbat învățătorii (Demeter este unul din învățătorii săi actuali și Iosif Țon ne spune: În noiembrie, 2010, venind în România, i-am făcut o vizită lui Nelu Demeter și am aflat de la el despre ”Străjeri” și despre metoda lor de ”vindecare prin eliberare”) și pentru că și-a schimbat învățătorii, vrea să ne asigure că acești învățători pe care îi are la ora actuală au evanghelia completă.

Să „medităm” și noi puțin, deoarece meditația nu este un apanaj exclusiv al lui Iosif Țon (măcar dacă ar fi învățat să mediteze corect!). Dacă timp de peste 40 de ani a stat cu învățători greșiți, și acum recunoaște acest lucru, ce garanție avem că învățătorii actuali ai lui Iosif Țon nu sunt la rândul lor greșiți? Oare faptul că Iosif Țon ne „asigură” de acest lucru este suficient? Și dacă Demeter este unul din învățătorii săi, vrem să știm cum își vor împărți fecioarele cu care vor merge la poarta Brandenburg pentru misiunea nouă ce și-au asumat-o, care este și ea „parte esențială” din evanghelia nouă ce și-au însușit-o?  Așteptăm o meditație cu această temă de la Iosif Țon. N-am vrea să ajungă în conflict cu noul lui învățător!

În concluzie, la vârsta de aproape 80 de ani Iosif Țon recunoaște că nu a înțeles bine Evanghelia lui Christos și acum își modifică teologia! Are dorința să scoată duhuri și să vindece boli, căci, după noua lui înțelegere, aceasta este esența Evangheliei! Ce surpriză pentru Iosif Țon, să constate că până la 80 de ani a predicat o evanghelie lipsită de esență, o evanghelie incompletă și greșită!

Surpriza mai mare va fi când își va da seama în final că a compromis adevărata Evanghelie de dragul ereziilor străjero-șamano-africane și va auzi, probabil, glasul Domnului spunându-i lui și celorlalți ca și el care au compromis Evanghelia harului: „Plecați de la Mine, voi toți cari lucrați fărădelege! Niciodată nu v-am cunoscut!”