Vestea Bună răspunde lui Doru Radu

Deși cu întârziere, pentru care ne cerem iertare, oferim răspunsul dat de Vestea Bună la comentariul lung al lui Doru Radu referitor la colaboraționismul unor păstori. Credem că problema colaborării nu trebuie privită superficial și oferind scuze cellor ce și-au încărcat cugetul cu trădarea fraților lor, ci cu responsabilitatea cel o avem de a mustra pe cei ce păcătuiesc și a-i ajuta să se pocăiască. 

Doru Radu, e ceață din tot ce-ai scris.

Vădan trăiește și chiar e membru cu drepturi depline în biserica în care și-a turnat ”enoriașii” timp de cincinale. Să râzi, să plângi? Doar că enoriașii s-au schimbat. Trădații au murit sau au emigrat. Fiii lor au fost învățați de alde Vădan și clica (dacă citești bine blogul lui Barthimeu vezi că a fost o clică acolo, nu doar Vădan). 

Dar să lăsăm puțin, să vorbim despre atitudine. Doru Radu, tu apeși pedala cugetului: că adică au avut și informatorii momente când le-a tremurat pixul, că au avut cuget, că n-au fost fiare, că ”oameni” sunt și ei. Eu zic că să nu vorbim de cuget la informatori, să vorbim de teatru, căci asta a fost: un teatru perfect. Ca să-ți reamintești, citește cel puțin postarea asta: 

https://barthimeu.wordpress.com/2013/05/15/bodea-dorel/

Dacă ai mai mult timp treci și pe aici: https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/12/08/fratele-olah-liviu-in-obiectivul-securitatii/

sau aici: https://barthimeu.wordpress.com/2014/05/07/deci-este-clar-o-convingere-bumerang/

Despre cuget ar trebui să vorbim la cei ce postăm sau la actualii membrii ai bisericii unde e membru DECEBAL.
De exemplu eu, dacă n-aș scrie acest comment m-ar mustra cugetul.

Pe tine, Doru Radu, ar trebui să te mustre cugetul că nu judeci bazat pe evidența faptelor (așa scrie la Scripturi: ”după fapte îi veți cunoaște”), ci presupui circumstanțe atenuante...cu ce scop? (vezi ce rău e să presupui...subminezi încrederea!)

Pe cei de la Iris ar trebui să-i mustre cugetul că după tot ce s-a arătat și scris nu și-au judecat istoria.

Deci alegând între presupuneri mârșave, stări de cuget și fapte, zic că trebuie să rămânem la fapte. 
Din fapte să învățăm și indiferent cine și câți se pocăiesc sau nu, cei cu lecția învățată adună o comoară în ceruri. Ce ai scris tu, Doru Radu, nu e lecție, e ceață, așa-mi pare. 

PS. Cu cele două comentarii încerci s-o dregi, dar de fapt ocolești subiectul și provoci lehamite. Îi lauzi pe prigoniți, când de fapt subiectul era ”pastorii prigonitori”. Deviezi subtil discuția, rămâne ceață.