Cât de completă este "Mărturia completă a preotului Iosif Ţon"

În 16 octombrie 2007, Iosif Ţon dădea publicităţii o confesiune cu privire la modul cum a slujit ca agent al securităţii comuniste române cât şi informaţii cu privire la perioada de timp petrecută în solda acesteia. Din capul locului se ridică o serie de suspiciuni cu privire la acea „mărturie.”

Întâi, momentul ales pentru destăinuire este semnificant. Iosif Ţon a avut timp să îşi confeseze colaborarea cu securitatea încă din 1968, când a pretins că s-a pocăit, şi a terminat cu slugărnicia la securtitate. Nu a făcut-o în 1968. A avut timp să mărturisească trădarea sa în 1972 când s-a întors din Anglia şi a pozat în campionul luptei pentru drepturi religioase în România, dar nu a făcut-o nici atunci. A avut timp să îşi mărturisească aventurile cu securitatea imediat după ce a venit în Statele Unite în 1981, când chipurile a fost expulzat din România, dar, spre surprinderea tuturor celor ce mai gândesc, nu a făcut-o.  Apoi a avut timp de mărturisire imediat după 24 decembrie 1989, când regimul ceauşist a căzut. Dacă pentru fiecare dată anterioară căderii comunismului a avut o scuză pentru amânarea confesiunii, după 1989 nu a amai avut nici o scuză. Şi totuşi, decada anilor 1990 a sosit şi a trecut fără ca Iosif Ţon să mărturisească faptul că a fost în solda securităţii. Cauza? Este mai mult decât evidentă. Iosif Ţon a crezut că dosarele securităţii nu vor fi deschise pentru analiză în vremea noastră.  Şi el era încă în slujbă la vechiul stăpân.

De ce totuşi a ales Iosif Ţon anul 2007 ca timp pentru a-şi mărturisi preacurvia cu securitatea? Nu e greu să răspundem la această întrebare. Încă din septembrie 2006 fratele Daniel Mitrofan l-a abordat pe Iosif Ţon şi a cerut să aibă un dialog cu privire la funcţionarea Cultului Baptist din România în perioada comunistă în principal abordând tematica persecuţiilor şi a colaboraţionismului. O vreme, Iosif Ţon a ignorat toate insistenţele fratelui Daniel Mitrofan de a coresponda pe internet (cinci scrisori – http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/27/cazul-fr-ton-iosif/), ca apoi, după ce acesta i-a spus că a cercetat dosarele securităţii şi are informaţii despre el, Iosif Ţon a acceptat imediat să discute, şi a făcut-o cu o voce foarte mieroasă, încercând să înşele aparenţele. Se mai ştia că dosarele securităţii vor fi date publicităţii, sau vor fi puse la dispoziţia cercetătorilor, cel puţin aşa se preconiza, iar Iosif Ţon a decis că este mai bine să dea el explicaţii publicului, înainte de a ieşi al iveală informaţia incomodă de care era conştient. Imediat deci Iosif Ţon a oferit prin BBC un document cu titlul Mărturia completă a preotului Iosif Ţon. Cât de completă este acea declaraţie vom vedea imediat.

Subtitlul mărturiei este sugestiv: Eu şi securitatea. O explicaţie despre mine şi alţi pastori. E din nou Iosif Ţon în mijlocul atenţiei. Eu-l său transpare tot timpul. Mărturia este o explicaţie despre mine... Alţi pastori sunt aduşi în discuţie doar pentru a se justifica pe sine.  

Confesiunea începe cu un scurt paragraf ce se încheie cu ideea pe care de fapt vrea să o transmită prin scrisoare:  „...Iosif Ţon, care era un duşman al puterii comuniste. Pentru mai bine de 30 de ani, aceasta este imaginea despre mine pe care o vor descoperi cei care studiază documentele securităţii.”  Nu este o mărturie ceea ce Iosif Ţon oferă, ci o încercare de scuzare a fapteleor ce ieşeau la iveală şi care puteau să îi compromită imaginea la care ţine atât de mult.

Prima scuză pe care a găsit-o Iosif Ţon pentru colaborare a fost aceea că se îndepărtase de credinţă între anii 1957 şi 1967, şi prin urmare, datorită acelei îndepărtări de Dumnezeu a acceptat să devină agent al securităţii. Aici avem o simplă observaţie: Au existat oameni care nu erau credincioşi evanghelici, unii nu erau nici măcar creştini, dar s-au opus cu toată fiinţa lor colaborării cu balaurul roşu. Aceia au fost oameni, deşi nu erau evanghelici. Nu era nevoie să fii evanghelic ca să înţelegi cine erau comuniştii şi care erau intenţiile lor. Dacă Iosif Ţon ar fi fost om, ar fi refuzat să devină agent al securităţii şi să facă rău celor despre care i se cereau informaţii, chiar dacă abandonase credinţa baptistă.  Dar să acceptăm scuzele pe care el ni le oferă, şi să credem că îndepărtarea de Dumnezeu l-a împins la colaborarea cu securitatea. Să vedem cât de opus a fost Iosif Ţon colaborării cu securitatea după ce s-a întors printre baptişti şi s-a ridicat din cădere.

Dacă convertirea lui ar fi fost total sinceră, ar fi mărturisit atunci, în 1968, păcatul colaborării cu securitatea.  Nu a făcut-o şi motivul este simplu. Iosif Ţon a continuat să slujească securitatea şi după ianuarie 1968 când s-a ridicat din cădere. Prins la colţ de fratele Daniel Mitrofan, a recunoscut că plecarea lui în Austria s-a aprobat de reprezentanţii securităţii  pentru că a promis că le va furniza date după plecarea sa în Apus.  Iosif Ţon nu spune nimic despre această promisiune făcută securităţii (şi pe care o pune pe seama Duhului Sfânt, care, chipurile,  îl îmboldea să promită colaborarea ca să poată pleca la studii, ca şi cum Duhul lui Dumnezeu nu poate ajuta pe cineva decât dacă acesta acceptă colaborarea cu securitatea !). Vedem aşadar cât de “completă” era mărturia preotului Iosif Ţon!

Iată mărturia lui adiţională, despre care uitase în Mărturia completă :

Rapa mi-a spus ca nu mai este profesor, deoarece intre timp a devenit ofiter de securitate. Mi-a spus ca a primit dosarul cu cererea mea de vizita la Viena si ca securitatea a decis sa mi se dea pasaport, cu conditia ca la intoarcere sa le spun tot ce am putut afla despre englezul Brian Wood care mi-a trimis invitatia: Cine este el si de ce locuieste la Viena.

Eu m-am speriat foarte tare, pentru ca am vazut cursa teribila care mi se intinde. Dar, in clipa aceea, am auzit o voce foarte clara spunandu-mi: “Spune-i da, caci aceasta este ca sa mergi in Anglia si sa studiezi acolo intr-un seminar de mana intai.” Mie nici prin gand nu mi-a trecut pana in clipa aceea ca as putea sa-mi schimb din nou profesia si sa merg din nou la teologie. Dar vocea a fost extrem de vie si de convingatoare si imediat i-am spus lui Rapa ca sunt de acord cu ce-mi cere. Pe baza aceasta mi s-a dat pasasportul.

Pe cine crede că înşeală Iosif Ţon cu explicaţiile ce le dă? Da, şi-a schimbat din nou profesia. Din informator ateu a devenit informator evanghelic. Şi aceasta, culmea, la vocea Duhului Sfânt ! Mai rămânea însă o problemă. Cum să obţină un loc la studii în Apus, cu aprobarea autorităţilor române, aşa cu se cuvenea pentru cineva care urma să se întoarcă după îndeplinirea misiunii în ţară ?

Pentru agentul Iosif Ţon  nu a fost greu să găsească o soluţie pentru  ca securitatea română să aprobe rămânerea lui la studii în Anglia. Astfel, pentru a-i facilita rămânerea la studii, securitatea a făcut un fals pe care îl mărturiseşte Iosif Ţon în discuţia cu Daniel Mitrofan:

Desi lucrul acesta mi se parea imposibil (aprobarea autorităţilor române, n.n.), i-am spus ca voi cauta sa obtin acea aprobare, numai sa-mi dea o scrisoare pentru Ambasada Romana din Londra cum ca mi-a acordat o bursa cu conditia sa am aprobarea autoritatilor romane si el mi-a dat scrisoarea.

Mi-am dat mai tarziu seama ca diplomatic, daca nu mi s-ar fi aprobat ramanerea la studii, ar fi insemnat ca sunt fortat sa ma declar refugiat politic si aceasta ei (securitatea, n.n.) nu voiau. Au chemat-o pe sotia mea la Ministerul Invatamantului si au pus-o sa semneze in numele meu o cerere scrisa cu un an inainte prin care ceream sa merg sa studiez la Oxford. Ea a semnat-o si apoi s-a trimis la Ambasada din Londra aprobarea sa fiu student la Oxford. Pe baza aceasta mi s-a dat viza romaneasca de sedere la studii in Anglia.

Şi acum să concluzionăm : Dacă Iosif Ţon a sfârşit cu slujba la securitate în 1967, când s-a ridicat din cădere, de ce ar fi sărit în ajutorul său securitatea română să facă un act fals prin care să i se aprobe rămânerea la studii în străinătate ? Nu e greu de ghicit. Sărmanul Iosif Ţon era liber numai în declaraţiile sale, că în realitate era tot robul securităţii pe care o slujea şi de care era slujit.  Atât deocamdată despre Mărturia completă a preotului Iosif Ţon ! Deja ne-a convins cât de completă este ! (Va urma).

COSARCA CU AMINTIRI...Radoi Nicolae

      Fratele Mihai din Caransebes mi-a amintit de unul din momentele binecuvintate petrecute impreuna la Caransebes. Foarte adesea eram vizitati de sora Genovieva Sfatcu si Silvia Tarniceru cu corul de copii din Iasi. De data asta fusese invitata de mine si fratele Cocirteu . Erau vreo 25 de copii si cintau ca ingerii - de ti-era mai mare dragul sa-i asculti. Ii cazam pe la noi pe-acasa si fratii binevoitori luau din copii si ii cazau la dinsii si ce mai raminea duceam eu acasa;  si dormeam pe sus si pe jos, care cum puteam. Toata lumea ii iubea- toata lumea crestina; numai cultul baptist nu era prea incintat; si acuma ca ne-am dumirit cine erau dinsii, stim si motivele.

     Copiii trebuiau transportati cu masinile – si cine se incumeta sa ii duca cu masina isi putea pierde carnetul- ca se mai intimplase si alta data si fratii soferi isi asumau acest risc. Chiar in drumul acela au fost dusi cu 13 masini la Hateg unde pastorea fratele Petru Dugulescu.

     Dupa ce s-au intors de la Hateg, de-acuma trebuiau sa ia trenul de noapte catre Bucuresti si mergeau la fratele V.Talos. Cu o ora inainte de venirea trenului erau deja la gara. Era ora 12 noaptea si mie mi-a venit in gind ca puteam face o evanghelizare de noapte , si le-am intrebat pe surori daca copiii pot cinta. Si in mod special pentru urechile militiei si securitatii care roiau in jur, i-am pus sa cinte “Zidurile de la Ierihon”. Toata lumea a ascultat…unii angajati de la CFR au iesit de prin birouri, iar altii mai curajosi au si aplaudat. Eu faceam si eu pe dirijorul si dam din miini sa cinte cit mai tare…Si au cintat copiii minunat!

     Si dupa ce au plecat copiii , m-am suit in masina sa plec acasa…si …ce surpriza- m-a oprit politia imediat. Si mi-a luat carnetul…Nu-i bai mi-am zis…ca s-a meritat. Cel putin am avut prilejul sa dirijez unul dintre cele mai faine coruri care au cintat Slava Domnului nostru vreodata…

     Cintarea cintata de copii este mai jos...si invatatura data de ea sta pina astazi...cei ce nu se tem de Domnul, pina la urma vor fi nimiciti. Cum nu dorim ca nimeni sa piara, ii indemnam pe toti sa il aleaga pe Hristos si prin El sa aleaga viata vesnica

http://www.youtube.com/watch?v=u1DLsOWz298&playnext=1&list=PLB85DBD52CB91E6F9

Zidurile inalte de la Ierihon, Ierihon, Ierihon

Zidurile inalte de la Ierihon

Nu se vor zidi din nou

In cetatea Ierihon traia

Un popor care nu se temea

De Domnul; si el a trebuit

Ca sa fie nimicit!!!

De ce fratele Viorel Clintoc nu poate fi drept în cazul Iosif Ţon – Mărturia lui Mihai Mihuţ din Caransebeş

S-a spus că adevărul unui om este ceea ce el ascunde!!!? (Octavian Paler). Nu există deosebire fundamentală între un om şi altul. Toţi sunt susceptibili de cădere în faţa ispitei. Doar intensitatea ispitei este diferită. Marea majoritate a creştinilor chinuiţi de ispitele cele mai obişnuite, cum sunt gelozia, mândria, ambiţia - fac experienţa tristă, dar comună a înfrângerii. Ei cad mai jos decât şi-ar fi închipuit vreodată. Acelaşi păcat de altădată al mândriei, îşi adună forţele şi stăpâneşte şi ruinează vieţi. Unii din cei stăpâniţi de mândrie, în loc să îşi recunoscă păcatul şi falimentul, ca Iacov altădată, merg mai departe părăsind învăţătura sănătoasă şi se aventurează pe drumuri carismatice pretinzând că devin "străjeri" şi duc şi pe alţii în rătăcire. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă atunci când am fost muşcaţi de mândrie, este să ne mărturisim păcatul. Marele patriarh Iacov mărturiseşte când Domnul îl întreabă '"Cum îţi este numele?" şi răspunde, „IACOV” (înşelătorul -amăgitorul). Mărturisirea aceasta vine în urma situaţiei critice în care se afla şi cerea ajutorul Domnului. În această mărturisire este sinteza unei vieţi de faliment total. Sinceritatea însă aduce întotdeuna binecuvântare.

Reversul mărturisirii este menţinerea mândriei şi refuzul de a recunoaşte căderile. În acest caz vindecarea şi binecuvântarea nu sunt posibile. Unii, ca pastorul Iosif Ţon, au o mândrie prea mare ca să recunoască problemele şi inconsecvenţele ce le-au caracterizat activitatea. Şi atunci când sunt siliţi să mărturisească ceva din trecutul lor (cum a fost mărturisirea lui Iosif Ţon că a cooperat cu securitatea în urma deconspirării efectuate de Daniel Mitrofan), o fac încercând să se justifice şi ascunzând alte laturi, refuzând să le aducă la lumină. Ei nu cred cuvintele Domnului Isus care spune că ceea ce este ascuns va veni la lumină într-o zi. Pentru aceşti oameni este mai important să încerce să îşi cârpească reputaţia decât să mărturiseească onest trădările fraţilor şi să primească iertarea Domnului şi a fraţilor lor.

În această categorie cu Iosif Ţon sunt şi alţi lucrători cu Evanghelia. Au în trecutul lor lucruri compromiţătoare legate de trădarea fraţilor, dar nu vor să le mărturisească. În schimb încearcă să îşi construiască o imagine bună în faţa altora. Aşa este de pildă, pastorul Viorel Clintoc, ce a devenit un mare susţinător al lui Iosif Ţon. Nu de alta, dar amândoi au un trecut care nu le face cinste, dar nici unul nu este gata să mărturisească acel trecut. Viorel Clintoc a devenit păstor al Bisericii Baptiste din Caransebeş imediat după ce conducerea Uniunii Baptiste în cârdăşie cu autorităţile comuniste au suprimat samavalnic autonomia acelei Biserici. Uniunea nu voia să trimită la Caransebeş pe pastorul Busuioc, care fusese cerut de Biserică înainte de incidentul cu arestarea şi condamnarea celor trei (Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu şi Ionel Prejban). Mara Cornel, Departamentul Cultelor şi securitatea locală au găsit că omul de care aveau nevoie era Viorel Clintoc. Cu câtva timp în urmă fratele Nicolae Rădoi a publicat câteva informaţii cu lucrurile ce s-au întâmplat în Biserica Baptistă din Caransebeş după condamnarea sa, şi a avut cuvinte de laudă pentru pastorul Viorel Clintoc, pe care le-a scris în urma unei convorbiri telefonice cu acesta, în care fratele Viorel Clintoc nega faptul că a făcut jocul autorităţilor la Caransebeş. De fapt fratele Nicolae Rădoi nu avea de unde să ştie realitatea, din moment ce era în închisoare, şi apoi după eliberare a plecat imediat în America. Noi, cei care am fost zi de zi implicaţi în problemele Biserici, putem spune care era realitatea cu privire la activitatea de pastor a fratelui Viorel Clintoc la Caransebeş. El a colaborat cu conducerea bisericii impusă de cele trei puteri: Securitatea locală, Departamentul Cultelor şi conducerea coruptă a Uniunii Baptiste de la Bucureşti în frunte cu Cornel Mara şi Paul Barbatei. În acel comitet al Bisericii impus de autorităţi erau trei informatori ai securităţii. Acel comitet şi pastorul Viorel Clintoc nu au procedat la reprimirea celor 140 excluşi samavolnic de Paul Barbatei şi Cornel Mara.

Intr-una din zile fratele Clintoc Viorel a fost invitat la masă la Oprea Nicolae, unul din informatori, şi acolo a încercat timid să-i spună că ar vrea să ne primească membri în biserică. Oprea Nicolae l-a scos în stradă, sau l-a ameninţat că îl scoate. Timpul care a mai rămas păstor la Caransebeş a trecut fără ca fratele Viorel Clintoc să facă ceva pentru primirea înapoi în biserică a celor ce sufereau pentru credinţă. După câţiva ani a venit pastor fratele Belciu Busuioc şi am fost primiţi ca membri cu drepturi depline.

Fratele Clintoc Viorel a fost mutat la Beius ca pastor. Am fost invitaţi la Beiuş la o nuntă şi fratele Viorel Clintoc ne-a povestit că Mara Cornel i-a pus sigiliu pe Biserica din Beiuş  pentru că i-a spus acestuia că trăieste în neorânduială, şi ne-a mai spus că Biserica fusese deschisă numai de curând. Acolo erau fraţii Mircea Cuzma cu soţia dânsului, fratele Iuanoşel Ion, fratele Belciu Busuioc şi subsemnatul cu soţia. Fratele Viorel Clintoc a fost foarte mirat cum a reuşit fratele Busuioc să ne unească din moment ce el nu a putut. În concluzie, trebuie să se ştie că fratele Viorel Clintoc a avut (pe lângă lucrurile pozitive ale slujirii lui ca păstor în România) ezitările lui şi colaborările lui cu oamenii puşi de securitate în Biserica din Caransebeş, şi nu a avut curajul să acţioneze cu dreptate. Nu a avut curajul să îl condamne atunci pe Iosif Ţon pentru scrisoarea în care trăda Biserica din Caransebeş şi lua partea celor corupţi de la Uniune. De aceea consider că până astăzi fratele Viorel Clintoc are probleme să stea drept pentru dreptate. Nu a fost potrivit ca el să fie pus în comisia de cercetare a lui Iosif Ţon întrunită la Atlanta cu câtva timp în urmă. Amândoi au în trecutul lor pete de care nu s-au pocăit. O mână spală pe cealaltă. Din nou trebuie să dăm dreptate lui Octavian Paler, că adevărul unui om este ceea ce el ascunde.

Eu am dorit să se ştie adevărul şi de aceea am scris aceste rânduri. Sunt bucuros că fratele  pastor Daniel Branzei a adoptat o poziţie corectă faţă de cazul Iosif Ţon. Uniunea Bisericilor Baptiste din România a luat măsuri corecte de delimitare de Iosif Ţon şi de ereziile pe care le-a îmbrăţişat mai recent. Credem că aceeaşi atitudine trebuie să fie manifestată şi de Bisericile Baptiste Române din America. Cultul Baptist pentru a cărui credinţă au suferit mulţi fraţi de ai noştri, unii fiind chiar martirizaţi, ar trebui să rămână unit.  

Confesiuni străjereşti de-ale lui Iosif Ţon

Cum a fost posibil ca un om ca Iosif Ţon, foarte preocupat de imaginea proprie, pe care şi-a construit-o şi a şlefuit-o timp de câteva decenii să ia decizia dezastruoasă de a se alătura unor şarlatani religioşi cu pretenţii de veghetori în lucrarea lui Dumnezeu? Cum a fost posibil ca omul ce şi-a dorit atât de mult rolul de învăţător în aşezământul baptist să intre într-o alianţă ridicolă pozând ca apărător al „năzbâtiilor teologice” ale ereticilor de la Băile Felix?

Să nu fi ştiut Iosif Ţon care este teologia prăpăstioasă a străjerilor? Greu de crezut. El este foarte pedant în a se informa înainte de a lua o decizie. Să nu fi fost conştient de tulburările pe care o astfel de decizie le va crea în cultul Baptist? Imposibil. Toate indicaţiile sunt că el a dorit o astfel de tulburare a apelor. Care este atunci motivul pentru care Iosif Ţon a ajuns să ia o astfel de decizie abismală?

După toate aparenţele, Iosif Ţon s-a antrenat în a para lovitura mare care ştia că îi vine din deconspirarea lui ca agent al securităţii cu nume conspirative multiple. Până în 2007 Iosif Ţon a fost mut ca o lebădă în ce priveşte trecutul lui de agent al securităţii. Limba i s-a dezlegat dintr-o dată când Daniel Mitrofan l-a confruntat cu dovezi palpabile că a fost în solda securităţii. Pentru a stăvili reacţia defavorabilă a celor ce aveau accesul la acea informaţie stânjenitoare, Iosif Ţon a trecut imediat la confesiuni.

În scrisoarea deschisă către BBC din 16 Octombrie 2007 el „mărturiseşte” cu jumătate de gură că a fost agent al securităţii. Analizându-i mărturia vom constata că preocuparea principală în acea scrisoare nu a fost să mărturisească fărădelegea comisă împotriva fraţilor săi, ci cum să îşi scuze mai bine acţiunile de trădător. Vom vedea tacticile sale folosite în acea mărturie menite să estompeze gravitatea actelor sale. Când informaţia privind activitatea lui de agent al securităţii a fost luată de pe internet şi a început să circule printre oamenii de rând, Iosif Ţon a scos de pe mânecă un alt as cu care a încercat să stopeze incomoda informaţie. Aşa a apărut o a doua declaraţie, aceea că se alătură străjerilor.

Iosif Ţon a ştiut foarte bine ce face când declara în faţa tuturor că are o nouă orientare teologică. De fapt voia o nouă strategemă de a scăpa de întrebările tot mai strangulatoare privind activitatea lui în solda securităţii. Pentru vulg tactica a fost foarte reuşită. Oamenii au uitat de trădarea efectuată atunci când a intrat slugă la securitate, şi au început să vorbească exclusiv despre carismatismul lui Iosif Ţon. Trădarea în plan teologic nu miroase aşa greu ca trădarea în plan politic, dar produce divertismentul dorit care ia atenţia de la problema principală.

În noua mentalitate a lui Iosif Ţon este mai bine să fii eretic decât securist. De aceea a creat tulburarea cu noua lui Evanghelie şi noua lui orientare străjerească pentru a scăpa de privirile ce scrutau trecutul lui de securist. Şi pentru cei „mulţi, da proşti” înscenarea a reuşit foarte bine. (Va urma)

ODA LUI ALIN CRISTEA...

Sa ne onoram poetii internetului...
http://rasvancristian.wordpress.com/2011/08/05/ba/

Iosif Ţon voia să îl ducă pe Domnul Isus în comunism… Comentariu de Mihai Mihuţ din Caransebeş (la articolul publicat de fratele Pascu Geabou)

In sfârşit cineva s-a hotărât să vorbească. Unul din foştii colegi şi prieteni ai domnului  Iosif Ţon. Şi nu fiecine, ci fratele Geabou Pascu. Domnul Iosif Ţon i-a înflăcărat pe tinerii de la Caransebeş pe timpul acela. Şi ei au avut mare încredere în el atunci. Numai că după arestarea fraţilor noştri Nicolae Rădoi, Petre Cocârţeu şi Ionel Prejban, Iosif Ţon  trimite Departamentului Cultelor scrisoarea intitulată Poziţia mea în Cult şi la toate bisericile baptiste din România în care condamnă o biserică ce lupta pentru autonomie şi pe fraţii care se puseseră în linia dintâi în această luptă. Pe timpul acela fratele Liviu Olah  predica la Făget, lângă Lugoj. Şi făcea lucrul acesta fără să aibă recunoaşterea Departamentului Cultelor, aşa cum cereau oficialii acelui Departament. Cei care nu aveau carnetul de păstor emis de Departamentul Cultelor şi continuau să predice Cuvântul lui Dumnezeu, erau persecutaţi şi riscau să ajungă în conflict direct cu autorităţile comuniste.

Fratii mei, cea mai mare virtute pe care o putem avea este frica, şi cel mai mare păcat pe care îl putem avea noi este din nou, frica. Frica de Domnul este cea mai mare virtute ce o putem avea. Frica de oameni este cea mai mare problemă ce o putem avea. Unii predicatori din timpul regimului comunist identificau greşit frica lor. Ei considerau că au frică de Dumnezeu pentru că se temeau că li se ia carnetul de predicator şi nu mai pot lui Domnului! Le era frică să nu îşi piardă serviciul, că rămân fără funcţie, că suferă copiii lor în şcoli, etc., etc. Dar ei nu săpuneau deschis că au această frică de oameni, ci se justficau cu argumentul că dacă ar refuza săasculte autorităţile, atunci lucrarea Domnului ar suferi, pentru căei nu mai puteau să predice ! Cât de importanţi se credeau acei predicatori. Credeau că lucrarea lui Dumnezeu stă în ei, şi numai dacă ei fac compromisuri cu autorităţile, lucrarea Domnului poate să progreseze! Ei se scuzau cu fraze fornăitoare ca aceea că vor să aducă pe Isus în comunism. Primul lucru ce ar fi trebuit să îl facă era săÎl ducă pe Domnul Isus în viaţa lor. Atunci nu ar mai fi trădat pe fraţi cu scuza că Îl aduc pe Domnul Isus în comunism ! De fapt se temeau de cei ce pot ucide trupul, şi nu se temeau de Cel ce poate ucide şi trupul şi sufletul în Gheenă ! Dacă s-ar fi temult de Domnul, nu s-ar fi temut de oameni. Mă îndoiesc că acei predicatori vor vedea faţa Domnului (de care nu s-au temut atunci), dacă nu fac revirimentul să se pocăiască! Trist este că în loc să se pocăiască, ei fac pelerinaje pe la străjeri şi pe la alte grupări eretice, încercând să îşi ascundă goliciunea sufletească şi insecurittatea pe care au dobândit-o prin faptul că nu au fost credincioşi Domnului, ci s-au temut de oameni şi au trădat pe fraţii lor! În loc ca domnul Iosif Ţon să declare că trezirea făcută de Domnul prin fratele Liviu Olah nu era completă, ar fi mai bine să declare că el a făcut servicii securităţii oprind pe fratele Liviu Olah de la lucrarea pe care i-a dat-o Domnul, şi să se pocăiască de păcatul trădării fraţilor săi.

După ce a suferit o mare durere cu botezul de la Oradea, fratele Liviu Olah a spus : “Eu nu am nevoie de carnet, eu trebuie să chem pe oameni la DOMNUL !”  În timp ce fratele Liviu Olah cucerea suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu, Iosif Ţon stătea la cafele cu securiştii şi plănuia cum să îi slujească mai bine pe aceştia după ce va pleca în America. Acum continuă aceeaşi lucrare pe care a început-o atunci: ponegreşte pe un mare om al lui Dumnezeu, Liviu Olah, şi se asociază cu ereticii care fac victime printre credincioşi. De fapt el se scuză că asocierea cu acei eretici nu este altceva decât o lucrare prin care el îl duce pe Isus la străjeri, care au nevoie de învăţătura lui! Cel mai bun lucru ar fi ca Iosif Ţon să îl ducă pe Domnul Isus în inima lui proprie. Atunci ar termina cu impostura şi cu teatrul străjeresc. Atunci ar contacta pe cei pe care i-a trădat şi i-a trimis la închisoare şi ar cere iertarea de care are atâta nevoie!

PLECAT-AU NOUA DIN ATLANTA SI CU SERGENTUL ZECE

Plecat-au noua din Atlanta si cu sergentul zece… si-au scos un comunicat, ce “apa o impietreste”. Am inceput in felul acesta sa fim in asentimentul lui Vasile Alecsandri si in plan mioritic, asta datorita faptului ca suntem romani pe pamant American, sa ne simtim ca si acasa. Poezia lui Alecsandri ne reda vitejia romanilor in lupta cu turcii, insa  bravii nostri frati de la Atlanta, care s-au intalnit cu Iosif Ton, au intors armele spre presedintele Asociatiei baptiste si asupra tuturor care am avut de-aface pana acum, cu sergentul “Matraguna” (asa-i zice in poezie). Il cunoastem foarte bine, avand in vedere luptele care le-a pornit pe “frontul” de vest.  Oare sa fie un commando al anului 2011, impotriva propriilor frati sau poate o sfidare a inteligentei noastre, ori poate dorinta de-a nimici proprii frati? Lasand gluma la o parte, ca deh si pastorii acestia, ne i-au prin surprindere cu “glume” de felul ultimelor clarificari, doresc sa fac si eu cateva precizari ca membru al Asociatiei Baptiste si lucrator intr-o Biserica a Asociatiei.
Fratii nostri se refera la Biserica din Portland, cu specificarea ca: “Retragerea din Biserica din Portland a fost în următoarele circumstanțe: în urma apariției cărții fratelui Timotei Pop, care îl acuza pe Iosif Țon de erezii, fratele Țon a făcut cerere ca situația să fie judecată de Comitet și de Adunarea Generală a Bisericii. Fratele păstor Ioan Brisc a refuzat să facă acest lucru, spunând că problema este una între Timotei Pop și Iosif Țon. Pastorul Brisc a insistat că, în acord cu Scriptura, trebuia sa fie întai o întilnire între Iosif Țon și Timotei Pop și dupa aceea să se meargă mai departe. Ii s-a spus lui Țon că Biserica nu putea fi implicată la faza de inceput. Pentru refuzul ca Biserica să judece situația, fratele Țon și-a restras calitatea de membru în această Biserică.” 
Ai zice in aceste circumstante, dragii mei frati, ca Iosif Ton este un ingeras nevinovat, prigonit si oropsit. Ma intreb oare au uitat fratii acestia, care au dat aceste “glume clarificari”, contextul retragerii lui Iosif Ton?  Oare nu stie Asociatia Baptista  Romana din America (si restul diasporei) ca  Iosif Ton ar fi trebuit sa fie un om al Bibliei si sa respecte ce zice Scriptura in cazul unui conflict? A luat Iosif Ton initiativa sa stea de vorba cu fratele Timotei Pop si sa se impace cu el, daca nu rezolva acolo sa mai fi luat un frate sau doi, daca nici atunci nu rezolva sa-l fi spus Bisericii?  Nu!
Asa, hai sa mergem mai departe, poate ca asa in mod logic vor intelege si fratii nostri ca aceste “glume- clarificari”, isi au rostul doar pentru nestiutori si creduli.
Oare de ce ar fi trebuit sa fie judecat Timotei Pop, pentru faptul ca a indraznit sa-i caracterizeze invatatura lui Iosif Ton si  parerile lui despre misticism? Da ce, Iosif Ton a fost declarat de cineva infailibil sau invatatura lui nu poate fi supusa criticii?
Pe de alta parte, oare de ce Iosif Ton nu  s-a supus autoritatii Bisericii, sa stea de vorba cu Timotei Pop si sa urmeze pasii care i-au fost sugerati? Asta oare nu suna a nesupunere?
In acelasi timp ma intreb, oare au uitat fratii pastori despre devierile lui Iosif Ton de la doctrina baptista si descoperirea unui “crestinism propriu” cu care se lauda in ultimul timp? Oare ati uitat fratilor pastori (cei noua)  ca Iosif Ton a luat-o pe panta strajerilor si face afirmatii de care cunoscatori ai Scripturii, ar trebui sa-si “sfasie hainele”?
Oare ati orbit fratilor, de nu mai vedeti ca ne bagati pe gat un om care nu mai are nimic cu credinta noastra. Pentru ce sa-l fi judecat atunci pe Timotei Pop, fiindca a spus ce mai tarziu s-a adeverit, adica faptul ca Iosif Ton debiteaza erezii?
Mai departe, oare fratii pastori (cei noua), atunci cand au scos din contextual intamplarilor, dezvinovatirea asta a lui Iosif Ton, ei stiau ca omul asta  printr-o grupare din Biserica din Portland,  inca i-a mai ramas vie amintirea, pana acolo incat au vrut sa inlature pastorul Bisericii si comitetul?  Oare stiti, voi noua viteji pastori, ca am avut lupte in Biserica, pana anul acesta in februarie, cand gruparea aceasta a rupt Biserica?
Unul din gruparea aceasta, inca de la inceputul conflictului mi-a marturisit ca era in legatura cu Iosif Ton, pe atunci plecat in Europa. Deci “sergentul nostru din poveste” nu era strain de framantarile din Biserica si probabil ca-i ranjea bunatatea din inima, la durerea Bisericii noastre.
Pai daca pui clarificarile pastorilor nostri (cei noua influentati de Iosif Ton) in contextul ultimelor evenimente, ajungi la concluzia ca ei ori au trait pe luna, ori tin cu Iosif Ton si vor sa-l scoata basma curata. Pe langa toate astea, fratii nostri nici nu au habar ca in Romania, Uniunea Baptista s-a dezis de Iosif Ton, asta bazat pe devierile omului de la invatatura Scripturii, doctrina baptista.
Auziti fratilor din Asociatie, sa mori de ras nu alta, cica Iosif Ton e baptist “sadea” , asta fiindca el stie sa faca teatru. Pe deoparte se declara Baptist carismatic si ne batjocoreste pe unde poate, mai ales in ultimul timp in bisericile penticostale, pe de alta parte in fata comisiei din Atlanta, e baptistul baptistilor. Cred ca daca era judecata atitudinea lui si in fata unei clase de copii, ei si-ar fi dat seama ca Iosif Ton umbla cu “cioara vopsita”.
Ma-ntreb, cum de fratii acestia noua, nu au avut nimic de comentat la faptul ca Iosif Ton s-a urcat la amvonul unei biserici baptiste, sfidandu-ne pe toti, dupa ce ne-a batjocorit luni de zile prin bisericile penticostale? Oare cum de l-ati urecheat pe presedintele Asociatiei, fratele Branzei (multumesc Domnului ca si-a venit in fire), care a vorbit drept in privinta lui Iosif Ton si nu l-ati urecheat pe pastorul care l-a pus la amvon pe Iosif Ton, desi voi n-ati avut un comunicat clar cu privire la deviatile lui Iosif Ton?
In interpretarea Scripturii, un text scos din context, este un pretext. Asta cred ca au dorit sa faca si fratii acestia noua (si cu Iosif Ton zece), care ne-au pus pe tava aceste “glume”, drept clarificari. Acum ma gandesc oare nu le este frica de Dumnezeu, oare nu-i intereseaza de oile Domnului din Asociatia baptista? Oare cum poti sa ai un lapsus asa de mare si sa uiti toate balivernele imprastiate de Iosif Ton, de la un capat la altul al pamantului si sa-l scoti dintr-o data basma curata?
Eu cred ca totu-i facatura si poate-i si influenta de la “sergentul Matraguna”. Asa-i spune sergentului in poezia amintita, sa nu credeti ca am infiintat eu personajul, numele insa sugereaza ceva. Planta asta ii foarte toxica si ucide, pe deasupra ii mai spune si cireasa lupului in denumirea populara. Eu zic, daca va pasa de fratii si surorile din Asociatie, departati-va pana mai puteti de Iosif Ton si tineti-l departe de bisericile din Asociatie, se pare ca el nu-i mai dintre noi si invatatura lui nu se mai potriveste cu invatatura Scripturii, pe de alta parte comportamentul tradeaza faptul ca el nu se mai supune autoritatii Bisericii.
Simion Ioanas, diacon Biserica Baptista Portland, Oregon