Nume frumoase compromise de impostori

Creștinii au fost desemnați cu multe nume de-a lungul veacurilor. Uneori s-au numit Urmașii Căii, referire la faptul că ei credeau că este o singură Cale spre Dumnezeu, și această Cale este Isus. Alteori au fost numiți Nazarineni, amintind de faptul că Domnul Isus a crescut la Nazaret și El Însuși a fost numit Nazarineanul, etc.

De cele mai multe ori numele ce l-au purtat diversele grupe de creștini le-a fost dat de cei din jur. Alteori ei și-au luat numele respective. Etichetarea diverselor grupări de creștini este necesară pentru a face distincție în ce privește particularitățile acelor grupări. Baptiștii, de exemplu, pun accentul pe botezul persoanelor ce au ajuns la vârsta responsabilității și dau dovadă de credință și pocăință. Această particularitate i-a deosebit de alte grupări protestante (da, Baptiștii sunt protestanți) care nu aveau această practică (Luterani, Reformați, etc.). Penticostalii și-au luat numele de la „cinzecime” și pun accentul pe manifestările miraculoase ale Duhului Sfânt așa cum sunt descrise în Faptele Apostolilor.

Există grupări care și-au luat nume ce arată militantismul acestora, cum sunt Salvation Army în Anglia și USA sau Ostașii în România. Există însă și  grupări care se pretind creștine, și adoptă nume ce sunt intenționate să le mărească prestigiul, dar faptul că au doctrine eretice face ca aceste nume să fie compromise o dată pentru totdeauna. Așa este numele de martor al lui Yehova, un nume frumos, luat din Scripturi, dar care a ajuns să desemneze niște bigoți și ignoranți, care neagă, printre altele, divinitatea Domnului Isus și mântuirea prin har oferită de Acesta. Mai recent a apărut în România o grupare care s-a autointitulat în mod sforăitor Străjerii, emițând pretenția că ei sunt veghetori ce pregătesc pe creștini pentru evenimentul venirii Domnului Isus și au daruri speciale de vindecare și de a face minuni. Numele adoptat de aceștia este deosebit de frumos și sugestiv, dar realitatea este că și acest nume a fost pervertit la fel ca și cel de martor.

Realitatea este că așa cum Martorii sunt eretici și conduc pe cei ce pe care îi racolează în rândurile lor în pierzare, tot la fel, Străjerii promovează erezii ale ultimei ore, care sunt la modă în Apus, dar care nu dovedesc altceva decât că trăim în ceasul de pe urmă când duhul antihristic se manifestă cu putere încercând să amăgească și pe cei aleși, dacă ar fi cu putință. 

Străjerii cred și mărturisesc că noi suntem hristoși la fel cum a fost Fiul lui Dumnezeu, pentru că și noi putem primi aceeași ungere pe care a primit-o Acesta. Domnul Isus a avertizat că în vremurile premergătoare venirii sale a doua oară vor veni mulți hristoși mincinoși. Câțiva din aceștia s-au ridicat în ultimii ani din România, sub numele de străjeri.

O altă învățătură eretică a acestora este că noi suntem dumnezei, și putem crea (la fel ca Dumnezeu) cu cuvântul gurii noastre orice realitate vrem. În acest punct străjerii nu au avansat prea mult de la minciuna Satanei care a spus primilor oameni că vor fi ca Dumnezeu! Nimic nou sub soare! Mai trist este că fac victime printre cei neștiutori.

Străjerii mai spun că Duhul lui Dumnezeu nu vine din cer, ci ei îl transmit de la o persoană la alta. Suntem de acord că ei transmit un duh de la o persoană la alta, dar acel duh nu este al lui Dumnezeu, ci al lui Antihrist. Ai cui străjeri sunt aceștia? Ai duhului rătăcirii care lucrează în fiii neascultării.

Iată un nume frumos, dar compromis. Nu numai că este un nume compromis, dar și compromite pe cei care se alătură grupării ce îl poartă. De fapt nu ar trebui să ne mire faptul că unii se raliază acestei mișcări, crezând că este de la Dumnezeu. Biblia ne spune că cei ce refuză dragostea adevărului vor ajunge să creadă minciuna celui rău, deoarece Dumnezeu le trimite o lucrarte de rătăcire. Judecata lui Dumnezeu nu este nicicând nejustificată.

Nu există nici o Biserică numită Laodicea?

Avem tot felul de Biserici și tot felul de nume ale acestora. Numele lor ne spun ceva despre idealul ce și l-au stabilit conștient sau inconștient. Una se numește Ghețimani, arătând că se identifică într-o măsură cu suferințele Domnului Isus; alta se numește Golgota, pentru același motiv. Unele pun accentul pe elementul de înviorare pe care Cuvîntul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt îl pot aduce, de aceea adoptă nume ca Elim, Betania, etc. Frecvente sunt și nume ca Filadelfia (evidențiind dorința credincioșilor dintr-o asemenea biserică de a asculta de porunca Mântuitorului de ne iubi unii pe alții), sau Harul (punând accentul pe grația divină), etc. Mai recent, unele Biserici au adoptat nume sforăitoare și cu pretenții de promovare a unor „înnoiri” ce de mai multe ori nu sunt decât o pretenție lipsită de temei. Astfel, aflăm că o biserică carismatică din București s-a numit pe sine „Râul Vieții” dar cei ce îi cunosc învățătura și practicile spun că mai degrabă s-ar numi „râul ceții” din moment ce promovează ceața teologiei lui Benny Hinn și a lui Chris Oyakhilome. Dar nu acest lucru voim să îl evidențiem. Nu am întâlnit nici o biserică doritore să adopte numele de Laodicea, deși e clar că noi trăim zilele acelei biserici, și majoritatea bisericilor contemporane se pot identifica cu aceasta. Nu am cunoscut decât un păstor care a propus Bisericii sale acest nume, ca semn al smereniei și al dorinței de a invita cercetarea și mila Domnului peste acea Biserică, deși comitetul acelei Biserici nu a fost de acord cu propunerea. Mă gândesc că dacă unele Biserici ar adopta acest nume, nu am fi departe de treziri spirituale!

Aforismul (7) - Un mare adevăr concentrat într-o propoziţie mică

Zilele trecute am auzit un dicton care explică mult de ce unii oameni trăiesc cu amărăciune și frustrare. În viața celor mântuiți prin grația divină, cele două lucruri ar trebui să lipsească dacă nu total, măcar în cea mai mare parte, știind că Dumnezeu este cel ce a hotărât dinainte toate lucrurile prin care trebuie să trecem.

Adversity is inevitable, but misery is a choice.

Adveristatea este inevitabilă, pe când mizeria este rezultatul deciziei mele.

Ce înțelegem din acest dicton? Există lucruri pe care nu le decidem noi. Așa este soarta potrivnică. Și există lucruri ce depind în totul de alegerea noastră. Așa este mizeria autocompătimirii. Deci adversitatea nu poate fi ocolită, dar mizeria sufletească poate fi, prin decizie personală.

Proroci și străjeri ce își spumegă rușinile

Cu toții știm protestul vociferos al lui Iosif Țon față de cei care au îndrăznit să condamne teologia lui Chris Oyakhilome și implicit pe a străjerilor, care își exprimaseră public admirația față delucrarea acestuia. Iosif Țon a amenințat cu iadul pe cei care își permit să acuze pe străjeri de toate excesele făcute de carismatici (țintind să oprească criticile și să convingă pe cei suspecți că nu există nici o legătură între străjeri și imperiul lui Oyakhilome). Mai mult, el a cerut străjerilor să dea o declarație prin care să arate că nu subscriu la nici un fel de teologie ne-ortodoxă promovată pe alte continente, inclusiv Africa.

Acum, dacă acesta era poziția sinceră a străjerilor și a lui Iosif țon, ne-am fi așteptat ca Iosif Țon să ia poziție față de cei care preamăreau lucrarea și învățătura lui Oyakhilome și să ofere sprijin și încurajare celor ce condamnau emanările africanului. Dar nu a fost așa. După faimoasa deplasare a celor 54 de păstori și lucrători din România la Johanesburg, unde au luat contact direct cu Chris Oyakhilome, doi păstori au luat poziție Top of Form

UPDATE: Dezvaluiri stupefiante despre Chris Oyakhilome si imperiul sau charismatic și au acuzat de erezie pe „omul lui dumnezeu„ care cerea tot timpul bani și orchestra sesiuni de vindecare ce se soldau cu trucaje jalnice. Ceilalți străjeri au condamnat public pe cei doi păstori penticostali care au deconspirat falsitatea africanului. Ce a făcut Iosif Țon în această dispută care s-a iscat? Dacă era integru și ar fi crezut ceea ce a spus că este un neadevăr că străjerii subscriu la teologia lui Oyakhilome, ar fi condamnat imediat pe cei acei mulți „lucrători” care au proclamat sus și tare că lucrarea lui Oyakhilome este lucrarea autentică a Duhului Sfânt, și ar fi apărat pe cei doi lucrători cari au avut curajul să arate falsitatea „omului lui dumnezeu” angajat în afaceri scabroase și imorale despre care agențiile de știri locale au publicat informații bine documentate.

Scandal: Pastor Chris Oyakhilome In South African Trouble! - Nairaland

Iosif Țon nu a făcut-o, și de fapt nu a făcut-o pentru că el însuși subscrie la enormitățile teologice ale africanului, dar nu vrea să declare public acest lucru pentru a evita critica ce i s-ar aduce pe drept. În loc să amenințe cu iadul pe cei care au acuzat pe străjeri de excesele carismaticilor, Iosif Țon ar fi trebuit să condamne el însuși afilierea evidentă a străjerilor cu un hristos fals  și cu un proroc mincinos care își spumegă rușinile în fața lumii.

Pe cine vor să prostească străjerii lui Iosif Țon?

După aderarea cu surle și tobe la mișcarea străjniților, Iosif Țon a precizat că mișcarea nu are o teologie bine definită, și de aceea nimeni să nu se grăbească să îl condamne pentru afilierea sa. Tocmai faptul că teologia acelei mișcări nu era definită oficial (deși în particular se cunoșteau devierile dela doctrinele istorice protestante), ar fi trebuit să îl facă pe Iosif Țon să se gândească de două ori la o astfel de afiliere.  Dar probabil că era foarte grăbit să distragă atenția de la dosarele sale de la securitate și anunțul alăturării i-ar mai fi luat din sarcina grea de a explica întrebările incomode ce se ridicau tot mai multe cu privire la relația lui cu securitatea. Oricum, afilierea la mișcarea străjniților îi promitea și ceva audiență, de care începuse să ducă lipsă de o vreme.

În timp ce despre mișcarea străjniților apăreau informații tot mai compromițătoare, Iosif Țon s-a gândit că este bine să îi determine să facă o declarație oficială care să nu îi oblige cu nimic, dar care să arunce praf în ochii criticilor. Astfel se face că reprezentanții străjniților au declarat că ei nu sunt afiliați și nici nu subscriu la doctrinelor altor mișcări cum este de exemplu cea din Africa de Sud a lui Chris Oyakhilome și altele. Toate bune. Declarația aceea era binevenită pentru Iosif Țon și pentru cei naivi care cred că Iosif Țon nu poate greși, din moment ce a primit daruri duhonicești din 1968, dar despre care nu a avut curajul să vorbească până în 2010, când dintr-o dată a căpătat convingeri străjerești.

Nouă, celor care ne mai folosim puțin scăfârliile, ni se ridică întrebări. Dacă era adevărat ceea ce declaraseră, atunci cum se face că reprezentanții mișcării străjnite nu a repudiat aderarea lor publică la doctrinele nigerianului care le-au fost expuse pe larg la Tâtgu Mureș de un acolit al nigerianului, pe nume Helt? La acea întrunire istorică, triumviratul străjniților a aprobat cu țipete de „Aleluia” și „Amin” învățătura că Isus a devenit Hristos prin ungere și noi suntem la rândul nostru Hristoși (dacă avem ungerea care i-a fost dată lui Isus)!  La aceeași  întrunire au primit cu aceleași strigăte de bucurie și învățătura care spune că Duhul Sfânt nu vine din cer, ci de la nigerian și de la acoliții acestuia! Iarăși, la aceeași întrunire au primit cu  bucurie și învățătura că noi suntem dumnezei și putem crea tot ce vrem cu cuvântul  gurii noastre (vezi transcrierea în românește a unei părți din discursul "istoric" de la Târgu Mureș aici)

Iosif Țon a știut toate aceste lucruri dar nu a spus nimic. Probabil pentru că învățătura nigerianului era în concordanță cu învățătura lui că noi suntem dumnezei! Dar de ce au mai făcut efortul să declare public că nu subscriu la aceste învățături când de fapt le aprobau în gura mare? Probabil că Iosif Țon știe ceva despre „damage control.” Și mai știe că are nevoie de o cantitate mare din acest lucru dacă vrea să mai prostească pe naivi. Iată de ce Iosif Țon a cerut liderilor străjniților să declare public că nu subscriu la învățătura lui Chris Oyakhilome, deși știa că în particular aceștia o aprobau cu toată inima. Informațiile ce le vom oferi în zilele următoare vor arăta clar că Iosif Țon nu a așteptat ca străjniții să se delimiteze în realitate de învățăturile africanului, ci doar să declare public acest lucru pentru a adormi pe cei ce sug de mulți ani doar lapte (pe care îl cred duhovnicesc, dar în realitate este lipsit de orice spiritualitate creștină), fiind incapabili să discearnă lucrurile în mod real.  Aceștia sunt oamenii pe care îi avea în vedere Iosif Țon când cerea străjniților să se delimiteze pe hârtie (iar nu în realitate) de învățăturile și practicile magice ale africanului.

Ăsta, da, discernământ!

Sunt gata foştii apărători ai lui Iosif Ţon să lingă locul unde au scuipat? În noiembrie anul 2010, când s-a făcut o analiză sobră a deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura străjniţilor de la Băile Felix, s-a constatat învăţătura eretică a acestora (în conformitate cu "evanghelia lui Chris"). O simplă aserţiune a teologului de servicu al străjniţilor cum că nu li se poate pune în seamă  excesele unor harismatici, i-a determinat pe toţi naivii şi simpatizanţii teologului să îi ia apărarea ignorând toate analizele pertinente care au fost făcute elaborărilor lui eretice (în paralel cu cele ale omului lui dumnezeu, Chris).

Şi acum, surpriză! La mai puţin de un an după faimoasa aderare la mişcarea străjniţilor, acum când unul din cei inebriaţi de teologia nigerianului (negru şi la maţe şi la suflet) se trezeşte cu adevărat şi expune aceleaşi lucruri care le-am ştiut de anul trecut (rătăcirile lugubre ale nigerianului şi lipsa de obiectivitate a declaraţiilor de admiraţie ale corifeilor săi din România), cei mai mulţi apărători de anul trecut ai lui Iosif Ţon acceptă că adeziunea lui a fost nefericită, demonstrând dezorientarea masivă a acestuia. Ce facem însă cu iritarea lor vis-a-vis de cei care au arătat adevărata faţă a lui Iosif Ţon? Ce să facem cu atacurile lor furibunde lansate la adresa celor ce au rămas cu adevărat treji şi au expus atât fisurile etice ale lui Ţon, cât şi devierile lui doctrinare?

Nu doar Iosif Ţon trebuie să îşi facă mea culpa, ci toţi lingăii care i-au cântat în strună şi au ignorat toate informaţiile clare care îi arătau rătăcirea şi dezorientarea (Vaişimăreştii, Nae Ioneştii, Petre Leţcăieştii, Dioni-bodeştii,  Călugării anglicani, Idioţii de la Bruxelles, ignoranţii de pretutindeni şi cei ne-crist-alin-izaţi la minte). Anul trecut apărătorii lui Iosif Ţon au scuipat pe cei ce au arătat rătăcirile acestuia. Acum, aceiaşi oameni concesionează că Iosif Ţon a luat-o pe arătură, dar nu şi faptul că ei l-au încurajat cu atacurile pe care le-au dat împotriva celor ce au sunat alarma pe drept. Alţii, aparţinând aceleiaşi tagme care l-a apărat orbeşte pe Iosif Ţon, tac acum la fel ca şi godacul din porumbişte. Le este greu să recunoască faptul că au fost greşiţi şi că au atacat oameni ai lui Dumnezeu care au ştiut despre ce vorbesc atunci când l-au stigmatizat pe Iosif Ţon. Îi invităm pe toţi cei numiţi mai sus să caute locul unde au scuipat şi să îşi lingă propria flegmă pe care nu au ştiut să o păstreze la locul potrivit la timpul potrivit.

Aforismul (6) - Un mare adevăr concentrat într-o propoziţie mică

We are the salt of the earth - mind you, not the sugar - and our ministry is truly to cleanse and not to just change the taste. Vance Havner


Noi suntem sarea pământului - dragilor, şi nu zahărul pământului - iar slujirea noastră este realmente să curăţim, nu doar să schimbăm gustul.