Ca să vezi ce creștin bun este Obama

După ce a pretins în timpul alegerilor prezidențiale că este creștin născut din nou (consilierii săi i-au șoptit la ureche faptul că nu poate câștiga alegerile în USA dacă nu se declară creștin), președintele Obama a uitat luni de zile să se ducă la Biserică. Apoi, după ce a fost criticat pentru amnezia demonstrată, a făcut o poză cu familia în drum spre biserică și a publicat-o pe pagina primă a unor ziare ce îi cântă în strună.

Ulterior, pentru a mai adormi suspiciunile unora că nu este creștin, domnul Obama a început să citeze din Scripturi. Așa se face că la evenimentul Presidential Prayer Breakfast din februarie 2012 și-a comparat politica economică și fiscală cu poziția lui Isus de compasiune față de cei săraci, folosindu-se de această comparație (foarte reușită!) pentru a promova initiativa lui de a mări impozitele americanilor. Iată-i cuvintele menite să îi demonstreze simpatia mare pentru cei săraci:

“And I think to myself, if I’m willing to give something up as somebody who’s been extraordinarily blessed, and give up some of the tax breaks that I enjoy, I actually think that’s going to make economic sense,” the president said. “But for me as a Christian, it also coincides with Jesus’s teaching that ‘for unto whom much is given, much shall be required.’”

Dacă domnul Obama ar fi în mod real interest de cei pauperi, ar trebui să arate acest lucru în donațiile pe care le face către organizațiile caritabile ce au în vedere trebuițele celor săraci. Dar income tax-ul președintelui arată că atâta vreme cât nu a fost o figură politică donațiile lui la organizații caritabile au fost sub două procente, deși venitul lui a trecut de $250 000 anual (0,9% în 2000, 0,5% în 2001, 0,4% în 2002, 1,4% în 2003, 1,2% în 2004, etc.). Cu asemenea donații, domnul Obama ne-a convins de interesul ce îl poartă celor săraci. El nu este gata să dea banii lui la organizații caritabile, dar este dornic să mărească impozitele cetățenilor sub pretenția că îi pasă de cei săraci. Și ca să pară cât mai credibil, apelează la cuvintele Domnului Isus. Ca să vezi ce creștin bun este!  

În sfârșit, domnul Obama a ajuns la concluzia că și religia este bună la ceva!

Metanoia sau metastază?

Controversa este mare. Şi miza nu este mică (http://ioan8.wordpress.com/2012/05/08/experienta-mea-cu-tipul-de-biserici-metanoia-sau-cronica-unei-rapiri-neprogramate/). Mişcarea care se autointitulează Metanoia aduce o clonare şi multiplicare rapidă în România şi în diaspora românească a unei orientări ce pare foarte spirituală, dar care nu este altceva decât deschiderea bisericilor pentru lume şi păcat. Sub pretenţia că eliberează bisericile române de legalism şi promovează o evanghelizare agresivă, mişcarea metanoia a devenit un cancer ce macină comunitatea evanghelică română importând în bisericile pe care le formează sau le piratează prin ruperi de membri practici care deja s-au dovedit dezastruoase pentru bisericile din Apus.

Stilul de închinare este cel contemporan, adică unul care postează în faţă fetişcane cu toalete revelatoare, cu scopul de a distra publicul doritor de spectacol şi senzualitate. Muzica este şi ea tot atât de cultă ca şi închinătorii ce o intonează. Imnele ce glorifică pe Dumnezeu şi lucrările Sale măreţe au fost înlocuite cu refrene de lirism ieftin, în care „cântătorii” îşi exprimă propriile simţăminte şi trăiri. Cei care au abordat-o fără discernământ se fac vinovaţi de păcatul păgânilor care îşi închipuie că dacă în închinare repetă mereu aceleaşi cuvinte sunt spirituali şi Îl impresionează pe Dumnezeu.

Doctrina este una a libertinismului teologic care este extrema opusă a legalismului. Credincioşii metanoici şi paranoici sunt îndemnaţi să se bucure de „harul” lui Dumnezeu care ne îndreptăţeşte să trăim în vicii şi să adoptăm practici care sunt îndoielnice sub raport pragmatic pentru cei ce doresc cu adevărat sfinţenia. Aşa este fumatul, dansul, folosirea de băuturi alcoolice, frecventarea barurilor şi a altor locuri rău famate, adoptarea ţinutei deşucheate pentru femei, folosirea de mijloce păcătoase (ca de exemplu spectacole spilcuite cu senzualitate) pentru atragerea altora la comunitatea ce se numeşte bisericească, dar care seamănă tot mai mult cu un club de distracţii.

În ce priveşte doctrina mişcării ea este foarte labilă, promovându-se cooperarea cu predicatori care au abateri doctrinare majore, dar care nu deranjează deloc pe cei antrenaţi deja în „viziune.” Bănuim că mimetismul pastorilor pigmei va aduce în raza acestei mişcări alte şi alte biserici afectate de morbul succesului cu orice preţ.

Despre Metanoia vom mai auzi, şi vom putea să o evaluăm mai bine pe măsură ce trecerea timpului îi va reliefa mai pregnant rătăcirile. Atunci se va putea estima efectul nociv pe care l-a incumbat de la început, dar care nu a fost sesizat de naivi. Până atunci însă cancerul va evolua şi va ajunge la metastază. Cei afectaţi vor fi dincolo de posibilitatea de vindecare. Oare cine va purta responsabilitatea pentru multele victime?

Învățătorii turmentați

Nu toți cei turmentați se plasează la capătul inferior al scării valorilor (unii se plasează foarte sus), dar toți sunt dezorientați.  Pe lângă băuturile cu grade înalte mai există și alte lucruri (cu grade tot atât de înalte) care produc inebriere prin toxicitatea lor. Așa este teologia liberală. Băuturile spirtoase și cele spirituoase, cu același efect asupra capacității de orientare, sunt foarte tentante (având în vedere experiența elixirantă ce o promit), mai ales pentru cei tineri.

Îmbătați de apa de foc a ideologiilor (că teologii, în sens propriu, nu pot fi numite) malefice răsărite ca ciupercile după ploaie în societatea ce se declară, în sfârșit, post-creștină (ecumenism, feminism, neo-evanghelism, carismatism, multi-culturalism, etc.) tinerii lucrători ai mișcării evanghelice din România demonstrează o dezorientare multi-lateral dezvoltată, la fel ca acea a societății comuniste defuncte.  Pe de o parte ar vrea să se considere creștini fideli Scripturii, care nu au sucombat în fața teologiei liberale, pe de altă parte sunt captivați de noile orientări promițătoare de iluminare, care nu sunt altceva decât avataruri ale vechii babilonii liberale ambalată însă sub nume extrem de atrăgătoare.  

Noua generație își închipuie că o licență câștigată în domeniul teologic, sau într-unul auxiliar acestuia pe la universitățile sau seminariile veacului este o garanție a imunității față de erezie. Dar tocmai acele diplome îi condiționează ca sub zodia îngâmfării să fie incapabili de o gândire simplă, sănătoasă și viguroasă. Astfel, victimizați de instituțiile în care au păscut iarba veninoasă a liberalismului teologic, se antrenează în educația altor naivi pe care îi fascinează cu erudiția și scolasticismul ce nu pot niciodată să țină locul spiritualității dobândite prin studierea Bibliei și a creșterii efectuate de Duhul Adevărului aflat în contradicție cu duhul veacului. În loc să răspândească mireasma nouă a Duhului de viață, ei contaminează societatea în care se mișcă cu duhoarea învățăturilor care îndepărtează pe oameni de evlavie.

Condamnare

A nu cunoaște puterea învierii Domnului Isus este condamnare. Condamnare la o existență fără sens, fără semnificație, fără bucurie substanțială, o condamnare la tragism și absurditate.

Ce legătură există între penticostali și Frăția Musulmană?

Nu ar trebui să existe nici o legătură, din moment ce penticostalii se cred urmași fideli ai lui Christos, iar musulmanii sunt dușmanii inveterați ai poporului lui Dumnezeu. Și totuși... (vorba lui Arghezi)! Societatea pentru Studii Penticostale care a avut o întrunire în luna martie în Virginia Beach, Virginia, a invitat la forumul ei un vorbitor de la organizația Holy Land Foundation, care nu este altceva decât un paravan al organizației teroriste Hamas în folosul căreia strânge fonduri în Statele Unite (Institute on Religion & Democracy). De ce or fi vrând penticostalii să dea ajutor organizației Hamas care are ca scop declarat distrugerea statului Israel? Nu există alt răspuns decât că dumnezeul Hamasului este de o vreme dumnezeul acestei societăți penticostale. Ceea ce dovedește tot mai mult că carismatismul este un mediu propice pentru ereziile și orientările anti-biblice care permează continuu corpul creștinismului, realitate de care nu a scăpat nici penticostalismul din România.

Urmariti Sfintirea!

Un articol care se ridică împotriva desacralizării închinării și demască pretenția trăirii în evlavie a celor ce s-au contaminat de libertinism, dar  continuă să se numeasc pocăiți, deși  nu mai sunt.  
http://ioan8.wordpress.com/2012/04/23/cand-ortodocsii-ne-atrag-atentia/

„Evanghelici” care se raliază împotriva Israelului

Luna trecută a avut loc o conferință în Betleem sub auspiciile organizației The Christ at the Checkpoint. Scopul conferinței? De a mobiliza „evanghelici” împotriva Israelului și de a apăra „cauza” palestiniană. Printre vorbitori au figurat liberali ca și Tony Campolo, Lynne Hybels, Ron Sider și alții. Intențiile acestor vorbitori nu au fost voalate cu nimic. Ei consideră că problema lumii noastre constă în „ocupația” teritoriilor „palestiniene” de către israel. Citind discursurile acestor trădători ai cauzei evanghelice te întrebi ce anume cunosc acești predicatori din escatotlogia biblică? Cât de părtinitori au fost se vede din reacția pe care au avut-o la acest eveniment organizațiile International Messianic Jewish Alliance și International Association of Messianic Congregations and Synagogues. Iată răspunsul acestor organizații oferit la declarația conferinței:

Joint statement on "Christ at the Checkpoint"

Leaders of the UMJC and MJAA joined forces again this month (see "UMJC, MJAA respond to Messer video) to issue a statement on a matter of deep concern for the Messianic Jewish community. The statement, on the "Christ at the Checkpoint" conference scheduled for March 5-9 in Bethlehem, included leaders of the International Messianic Jewish Alliance and the International Association of Messianic Congregations and Synagogues. The first "Christ at the Checkpoint" conference, held in 2010, drew much criticism for its biased treatment of the Israeli-Palestinian conflict, and promotion for this year's event raises the same concerns (see  www.christatthecheckpoint.com.) Here is the joint statement in full (or you can hear it read at http://youtu.be/Mk0GPnPqtj0): As representatives of the international Messianic Jewish community, we raise deep concerns about the anti-Israel and, indeed, unbiblical nature of the Christ at the Checkpoint conference soon to be held in Bethlehem. The Messianic Jewish community has noted the growing opposition to Zionism and the state of Israel within some elements of the Evangelical Christian world. Such opposition ignores the profound and ancient connection between the Jewish people and the land of Israel, and the modern history of the founding of the state of Israel. Equally troubling, this opposition is often linked to a resurgent supersessionism, the doctrine that the church replaces Israel as God’s covenant partner. This theology, which has led historically to anti-Semitism and the tragic oppression of the Jewish people, appears to permeate this entire conference.  The conference is being promoted internationally and features speakers from around the world, including prominent American and European Christians, several of whom have a decidedly anti-Israel bias. We address the following to the conference organizers as evidence of our concerns:  Your conference title, “Christ at the Checkpoint,” places the Israeli border checkpoints as the central issue of Christian concern. You frame the entire story of Israeli-Palestinian conflict in terms of Israel’s alleged oppression and abuses, with no historical or political context provided, and no allegations of oppression or abuse on the part of any Palestinians or other Arabs historically or currently. You state a desire for “hope in the midst of conflict,” and for peace and reconciliation among followers of Jesus. Sadly, both the structure of your conference, with its one-sided focus on the Israeli “occupation,” and the anti-Israel record of some of its key representatives, work against peace and reconciliation.  Your website features speakers who repeatedly raise “the grim reality” of “the occupation” as virtually the only challenge that Palestinian Christians face.  Your conference objectives discredit Zionism alone of any political movement, thereby undermining your own talk of peace and reconciliation, which would require seeing both perspectives.  You claim to “stand resolutely against all forms of violence and racism, regardless of the perpetrators,” but the only form that you mention is Zionism. There is no mention of the violence perpetrated against Jews by Palestinians, including Hamas, which regularly attacks Israeli civilians.  In the tragedy of the Israeli-Palestinian conflict there are two claimants to justice, Jews and Arabs, and true reconciliation efforts must recognize this reality. We urge you, therefore, to be true to your own affirmations and disassociate from all anti-Semitic and anti-Jewish expressions during your upcoming conference. You have taken a stand against Zionism as “ethnocentric.” We disagree with this characterization and challenge you instead to take a stand against anti-Semitism, against jihad, against fascism in the Arab world, and against the cult of child martyrdom, as promoted by many opponents of Israel, including several that have hosted visits by your organizers.  We urge you to state support for peace efforts between Israel and the Arab world that recognize the existence of Israel as a Jewish state, and its right to firm and secure borders, without any threat of terrorism.  We urge you to remember the terrible history of Christian supersessionism, which led to invalidating the Jewish people and their unique covenant with God, stripping away the Jewishness of the Biblical message of redemption for all through the Messiah Yeshua (Jesus), and promulgating Biblical interpretation that demonized the Jewish people and inevitably resulted in centuries of Christian anti-Semitism and persecution of the Jewish people.  And, finally, we urge you to remember the words of that famous Rabbi, Paul of Tarsus, who wrote these words to Gentile Christians concerning their relationship with the early Messianic Jews and the Jewish people:  But if some of the branches are broken off, and you, though a wild olive shoot, were grafted in among the others and now share in the nourishing root that supports you. Do not be arrogant toward the branches. If you are, remember it is not you who support the root, but the root that supports you. (Rom. 11:17-18)