M-a împins
curiozitatea duminica trecută să mă duc pe situl mai multor biserici baptiste române din America
pentru a vedea reacţia păstorilor la decizia Curţii Supreme de a legaliza
căsătoria homosexualilor în cele 50 de state ale Americii.
Bănuiam că unii sunt laşi şi nu au nici o dorinţă de a se lua la harţă cu pervertiţii ce domină la ora actuală establismentul politic american şi ameninţă cu represalii pe toţi cei care continuă să îi condamne. Dar ceea ce am văzut şi constatat m-a surprins dincolo de aşteptări. Cu excepţia a doi păstori, ceilalţi au tăcut chitic şi nu au pomenit decizia catastrofală a Curţii Supreme, nici nu s-au angajat în vreo denunţare sau cel puţin caracterizare a acelei decizii nelegiuite.
Majoritatea pastorilor au perorat pe teme neutre. Unul ţipa cât îl ţineau
bojocii că este nevoie de pocăinţă, dar nimic despre nevoia de a lupta pentru
Adevăr şi a expune tirania judecătorilor din Curtea Supremă ce şi-au permis să
ia locul lui Dumnezeu şi să redefinească instituţia cea mai veche a omenirii,
căsătoria. Nimic despre nevoia de a opune rezistenţă pervertiţilor ce doresc să
suprime libertatea de conştiinţă a americanilor. La Phoenix, pace peste tot (o
vreme biserica aceea s-a numit ironic Pacea). Steagul luptei a fost deja dat
jos şi cel al capitulării este deja înălţat pe ceea ce a mai rămas din
baricade. Ajutorul lui Grecu (unul din trădătorii notorii ai vremii lui
Ceauşescu) a trecut din Curtici în America şi continuă şi aici să bată temenele
înaintea celor ce suduie şi persecută pe pocăiţi. La Atlanta se continuă cu tăcerea pe linia aceleaşi lozinci vechi şi dezonorante: Noi
nu cerem drepturi pentru credincioşi. La New
York o batere a apei în piuă fără a spune nimic concret la subiectul aprins al zilei.
E mai lipsit de riscuri.
Mai există onoare la pastorii bisericilor baptiste din America? Mai există conducători de turme care să se pună în primejdie pentru Adevăr? Sau toţi s-au angajat în proclamarea unei Evanghelii fără risc? O Evanghelie despuiată de esenţa ei datorită lipsei de curaj a celor ce o mânuiesc. Nu le-ar strica acestor pastori să citească mai des istoria lui Ioan Botezătorul care şi-a pierdut capul din pricina denunţării păcatelor celor sus puşi.
Dar am uitat de
doi păstori. Chicago a fost la înălţime. Doi din pastorii de acolo au denunţat
vehement decizia Curţii Supreme şi au înfierat păcatul homosexualităţii care,
în ciuda aurei pe care i-a conferit-o decizia Curţii Supreme, a rămas ceea ce a
fost dintotdeauna, o urâciune pe care Dumnezeu o va pedepsi cu toată asprimea.
Numele celor doi? Daniel Chiu şi Adrian Neiconi. Doi pastori ce nu s-au sfiit să proclame
într-un glas cu Scriptura că Dumnezeu este cel ce defineşte valorile etice şi
îşi păstrează prerogativa de a judeca pe cei care îi pervertesc valorile, în
speţă homosexualii obraznici şi judecătorii politruci. În rest, totul este calm
pe frontul de Vest. O neangajare vinovată ce denotă laşitate şi lipsă de
interes pentru Adevăr.
de la minutul 44
de la minutul 58.