Pe cine vor alege românii ca președinte?

Istoria se repetă. La câteva luni după revoluția din Decembrie 1989 românii au ales la președinția României un comunist notoriu, pe Ion Ilici Iliescu. Lucrurile ar putea avea o explicație. Oamenii erau încă victime ale dezinformării comuniste.

La un sfert de veac de la revoluția din Decembrie 1989 românii sunt gata să aleagă la președinția României un alt comunist, pe Victor Ponta. Acum nu mai există nici o scuză. Mai ales că au alternativa să aleagă un om cinstit, harnic și capabil.

Presa filo-pontistă laudă calitățile de credincios ortodox ale lui Ponta și huiduiește apartenența la evanghelici a lui Johannis.  Diferența este enormă. Ortodoxia se menține pe seama ignoranței și obscurantismului ce caracterizează masele ei needucate din punct de vedere teologic. Evanghelicii sunt credincioși care s-au întors la Biblie și la credința predicată de apostoli. Ortodocșii sărută crucea și moaștele. Evanghelicii se închină în duh și adevăr. Ortodocșii, învățați să depindă de cei mari în cele religioase, s-au deprins să procedeze la fel și în cele sociale, de aceea vor îndemnizații guvernamentale. Evanghelicii refuză programele sociale și se bazează pe munca lor cinstită pentru a reuși în viață.

Sistemul comunist a aruncat pe toți cei cinstiți și credincioși la periferia societății și a promovat corupția și hoția, a legat cu lanțuri pe cei ce au avut curajul să protesteze. Sistemul neo-comunist a împușcat pe revoluționari la Timișoara, a chemat pe mineri să facă ordine în capitală. A refuzat sistematic să facă dreptate pentru toți cei victimizați de Securitatea ceaușistă și a creat o clasă de baroni îmbogățiți prin necinste și corupție. Cu Victor Ponta avem toate șansele să repetăm istoria comunistă sau să prelungim pe cea neo-comunistă.

Cine sunt ceice îl votează pe Victor Ponta? Sunt cei ce sărută moaștele „sfintei” Paraschiva.

Cine sunt cei ce îl votează pe Johannis? Sunt cei ce vor să trăiască din munca lor cinstită și harnică.

Urarea noastră? Dumnezeu să îl ajute pe Klaus Johannis și Paraschiva să îl ajute pe Victor Ponta.

Durerea noastră? S-ar părea că în România există mai mulți sărutători de moaște decât oameni cinstiți.

Cu cine a votat Barzilai?

Din motive tehnice unele comentarii nu au putut fi postate la articolul

http://radoinicolae.blogspot.com/2014/10/doua-stiri-rele-pentru-barzilai.html

Le oferim cititorilor noștri acum două astfel de comentarii cu dorința de a evalua ei înșiși unde este adevărul.

„Legat de disputa privitoare la susținerea la președinție a lui Barak Obama de către Barzilai se pare că pastorul californian spune una cu gura și face alta cu fapta.

Sau poate a acționat după principiul îndrăgit domniei sale, semnalizează la dreapta și o ia la stânga. Dacă a votat sau nu pe Obama (el susine că nu l-a votat, dar nu specifică în care cursă nu l-a votat, deoarece Obama a candidat pentru două mandate) nu este atât de important cât este de important că în alegerile prezidențiale din 2008 a prezentat mereu pe Obama ca o mare speranță pentru America și implicit a motivat pe oameni să îl voteze.

După alegerea lui Obama laudele lui Barzilai la adresa acestuia s-au înmulțit, chiar dacă lucrul acesta s-a făcut sub forma citării unor articole din presa internațională. De pildă afirmația că America și-a "reparat" imaginea "printr-o singură mutare de șah...”

Cât de bine și-a reparat-o se vede din faptul că din start noul președinte a călcat cu stângul, prabusind America in cea mai adinca prapastie,din puct de vedere politic, economic,si mai ales moral. America nu a fost niciodată mai afundată în noroi din punct de vedere moral ca în perioada de tiranie a Kenianului.

Domnul Barzilai s-a făcut vinovat în fața lui Dumnezeu prin faptul că în aceea vreme a încurajat alegerea lui B.O. prin mediul virtual, cât și în biserica sa, incurajindu-i pe oameni să-l voteza ca fiind cel mai indicat.

Faptul că astăzi neagă că l-ar fi votat nu este credibil, deoarece faptele lui de atunci îl dau de gol. Articolele și comentariile prezente pe blogul său la data primei candidaturi a kenianului sunt grăitoare. Alegerea de articole din presa vremii laudative la adresa lui Obama sunt și ele un incidiu unde îi era inima în acele zile. Prin vorbele și acțiunile sale Barzilai a contribuit la alegerea ca președinte a unui socialist la cârma Americii. Sunt și eu unul ce crede că venirea lui Barzilai în America în anii 1980 este legată de interesele socio-comuniștilor din România pe care acelșia le voiau promovate și în America. A dovedit-o din plin de când a fost președinte în Asociația Baptistă Română, fiindcă el a avut și are încă un mare rol în căderea Asociației, care nu mai reprezintă  bisericile și interesele reale ale Împărăției lui Dumnezeu, ci îi reprezinta pe ceice practică dictonul

"Corb la corb nu-și scoate ochii".

În concluzie, se vede că între B.O. și D.B. este o mare asemănare, de culoare și de caracter, amândoi au același scop, amândoi sunt promotori ai socialismului și implicit ai unei politici înșelătoare.”

                                                               Cornel M.

„In comentariul lui, Barzilai sustine ca nu a votat pe Obama, dar in

articolul lui din 2998, se vede clar si fara ironie ca nepriceperea sa l-a dus la actul necugetat de a lua-o la stinga, incurajind alegerea unui democrat ateu, corupt si murdar si azi nu se mai poate dezvinovati fiindca fapta lui e inregistrata undeva sus in ceruri unde nu mai are nici-o sansa de spalare.

http://barzilaiendan.wordpress.com/2008/03/18/obama-face-istorie/

Rusine, rusine lui Barzilai fiindca indirect a sustinut scoaterea lui Dumnezeu din scoli si din America...

Rusine tie, Barzilai ca la ora actuala ai lăudat actiunea Universitătii Emanuel de a-l invita pe Victor Ponta la capela Universitătii. Din nou transpar simpatiile socialiste pe care le aveti. Este acesta un indiciu cumva a nostalgiei după vremurile de aur care au dus societatea românească pe culmile socialismului multilateral dezvoltat?

                                               Costel A.

Nicolae Radoi la Chicago

Fratele Nicolae Radoi și fratele Petru Cocârțeu au fost invitați la Biserica Română Baptistă Logos din Chicago să participe la serviciile de închinare din week-endul următor pentru a prezenta mărturia persecuțiilor la care au fost supuși în România ca urmare a poziției principiale pe care au luat-o în toamna anului 1978 față de autoritățile comuniste ca membri în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș.

Ceea ce a survenit în acele zile a fost demn de înregistrat în istoria mișcării baptiste din România. Cei doi, împreună cu ceilalți membrii ai comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș aleși prin vot secrtet, au refuzat să permită organelor comuniste să se amestece în problemele Bisericii, așa cum o făcuseră până atunci cei din comitetul anterior și păstorii vânduți intereselor partidului.

Anul 1978 a marcat un moment de glorie pentru credincioșii baptiști din România în lupta în care erau angajați pentru libertate religioasă, când o mână de oameni temători de Dumnezeu ce formau comitetul Bisericii, cât și congregația doritoare să trăiască după cerințele Evangheliei, au stat împotriva furiei comuniste ce pretindea capitulare și cooperare cu politica de amestec și în final de distrugere a bisericilor baptiste din România ceuașistă. Departe de a ceda presiunilor pornite împotriva lor, membrii comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș au trecut la ofensivă și au înființat o organizație ce se adresa  guvernului comunist și îi cerea prin memorii să respecte acordurile internaționale ale drepturilor omului pe care Ceaușescu le semnase. Așa a apărut Comitetul pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC) în care cei doi s-au postat în prima linie. Departe de a accepta cererile guvernului privind capitularea comitetului Bisericii înaintea împuterniciților și a securității, Nicolae Radoi, Petru Cocârțeu și ceilalți din jurul lor au extins lupta pentru libertate religioasă în toată țara. Comitetul ALRC a înrolat membri din Timișoara, Arad, Oradea, Cluj, București etc., toți gata să se jertfească în lupta de revendicare a drepturilor înscrise în Constituția României socialiste, dar niciodată respectate.

Autoritățile au cerut imediat iudelor Cultului Baptist să treacă la represalii și să dea afară din Biserica Baptistă din Caransebeș pe toți luptătorii pentru libertate. Trimișii Comunității Bisericilor Baptiste din Timișoara au încercat tot felul de stratageme de intimidare a membrilor comitetului Bisericii și a comunității bisericești, dar au trebuit să se întoarcă la sediul lor înfrânți de tenacitatea unei biserici care nu se pleca în fața colosului comunist.

Poziția de neclintit a fraților N. Rădoi și P. Cocârțeu secondați de ceilalți membri din comitet a uimit autoritățile comuniste. Pentru prima dată o biserică întreagă lua poziție și refuza categoric amestecul autorităților în problemele bisericii, ba mai mult, revendica drepturile constituționale ale credincioșilor baptiști. Împuterniciții, primarul orașului, securitatea și miliția s-au coalizat împreună și au înrolat în lupta împotriva acestui comitet și a Bisericii care era alături de comitet chiar pe conducătorii corupți ai Uniunii Cultului Baptist din România. Aceștia s-au depalasat la Caransebeș și au făcut jocul murdar al autorităților trădând pe frați, acuzându-i în chip mincinos de revoltă împotriva organelor de ordine și cerând în cele din urmă ca aceștia să fie arestați și condamnați la închisoare!

Timp de câteva luni Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat cu balaurul communist fără a accepta vreun compromis din cele sugerate de comuniști și de liderii baptiști ai cultului. Toate bisericile evanghelice din România au putut să vadă mărturia acestor luptători pentru libertate și felul în care Dumnezeu i-a păzit, i-a trecut cu bine prin închisorile comuniste oferind tuturor persecutorilor o mărturie demnă de Mântuitorul nostru Isus Hristos. Dumnezeu a folosit pe cei persecutați, arestați, bătuți și condamnați la închisoare pentru a extinde influența Evangheliei în regiunea Caransebeșului și pretutindeni unde informația despre acești vajnici luptători ai credinței a fost împrăștiată.

Este momentul ca și generațiile de credincioși evanghelici din America să asculte mărturia unor oameni ce au suferit bătăi, lanțuri și închisori din dragoste pentru Mântuitorul nostru Isus Hristos. Invităm pe cititorii blogului nostru să urmărească emisiunile directe (sau în reluare, dacă nu este posibil în direct) ale Bisericii Logos după cum urmează:

Logos Baptist Ministries – logoscm.org

Adresa / Location:         7280 N. Caldwell Avenue, Niles, IL 60714

Serviciile în care cei doi vor prezenta mărturiile lor / Worship Services that will have brothers Nicolae Radoi and Petru Cocârțeu give their testimony about Christian life in communist Romania and the persecution Christians were submitted to because of their faith:

Joi / Thursday, Nov. 06,       Church Service,                       7 PM (central time)

Vineri / Friday, Nov. 07,      Tineret / Youth Meeting,         8.15 PM.
Sâmbătă / Saturday, Nov. 08,  Întrebări și Răspunsuri / Q & A Session, 7 PM

Duminică / Sunday, Nov. 09,    Worship Service,                10 AM - 12 PM

Duminică / Sunday, Nov. 09,    Worship Service,                6-8 PM 

Toate sesiunile vor fi traduse în engleză după cum va fi nevoie. All Sessions will be translated in English as necessary.

Apăsați aici: http://logoscm.org/

Celor interesați de adevăr

Adevărul este așa de ascuns în aceste vremuri și falsitatea așa de bine înfiptă, că dacă nu iubim adevărul, nu putem să-l cunoaștem. Blaise Pascal

Un protest ce trebuia să fi fost făcut de păstorii evanghelici ai României

http://rasvancristian.wordpress.com/2014/11/01/jurnal-de-campanie-6-un-mesaj-legionar/

Două știri rele pentru Barzilai

Sub titlul Două știri rele Barzilai trimite pe cititorii blogului său la un articol ce evaluează obiectiv realizările multilaterale ale lui Obama.

Barzilai este unul care sosește mereu cu întârziere la constatările sănătoase (dacă o face sincer rămâne o întrebare deschisă). I-a trebuit aproape un an să ajungă la concluzia că Iosif Țon este pe teren eretic. Mai întâi l-a lăudat, ca apoi sub presiunea realităților stânjenitoare să îl declare în sfârșit eretic (ceea ce este interesant este faptul că Barzilai nu i-a reproșat niciodată lui Iosif Țon că și-a trădat frații, ci doar că a consumat teologie eretică!). Același lucru îl face acum în cazul președintelui Obama. După ce în campania electorală și l-a începutul primului mandat al lui Obama domnia sa s-a aflat printre susținători, promotori și admiratori (și-a îndemnat pe ocolite enoriașii să voteze pentru Obama), acum, cu dezamăgire îi expune palmaresul abismal.

Avem și noi două știri rele pentru el. Una este că s-a umplut de vinovăție înaintea lui Dumnezeu pentru că a susținut la președinția Americii pe un pervers, un promotor al Sodomei, un susținător al avortului, un islamist care a încurajat pretutindeni în lumea musulmană martirajul creștinilor... Palmaresul președintelui Obama este bogat în fapte de nemernicie.

A doua este că s-a făcut vinovat înaintea lui Dumnezeu nu doar de imoralitatea guvernului Obama, ci și de politica economică dezastruoasă ce a fost promovată de administrația kenianului. Omul a spus de la început că vrea să impună în America practica redistribuirii bogățiilor. Toți cei ce au puțină minte știu că redistribuirea bogățiilor este un eufemism pentru egalitarism, visul unei societăți îndreptată pe drumul socialismului. Domnul Barzilai nu a fost deloc deranjat de politica economică anunțată de pretendentul la președinția Americii numit Obama, ci a încurajat oamenii să îl voteze.

Uneori îmi vine să cred ceea ce îmi spun mereu unii prieteni. Că Barzilai și alții ca el au fost trimiși în America de băieții cu ochii albaștri ca să promoveze și aici socialismul. Că în România l-au promovat din plin el și alți păstori prin lipsa curajului de a lupta pentru adevăr și dreptate și prin cooperarea cu mai sus menționații ingineri sociali ce ne-au îndreptat cu biciul pe drumurile multilateral dezvoltate ale socialismului, atât de multilaterale încât în cele din urmă ne-au trezit cu toții pe drumuri!

Candidatului Ponta cu iubire...

Mai mulți prieteni mă îndeamnă să postăm și noi scrisoarea domnului Gabriel Liiceanu (Fie-vă milă de noi, domnule Ponta) adresată primului ministru (îndrăgi-l-ar ciorile) ce are ochii la președenția României. E nevoie să fie citită de cât mai mulți români ce vor merge la urne în 2 noiembrie, deoarece este previzibil că domnul Ponta nu o va citi, sau dacă o va face nu va da urmare sfatului ce i se oferă. Rămâne în sarcina electoratului românesc să refuze alegerea unui socialist pus pe răfuială cu statul de drept. Domnul Ponta, fiu al nomenclaturii post-decembriste, se aseamănă așa de bine cu personajul de care Iisus a spus că „de Dumnezeu nu se teme și de oameni nu îi este rușine.”

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.

Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că e ca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.

Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui. (citiți toată scrisoarea)

http://www.contributors.ro/editorial/fie-va-mila-de-noi-domnule-ponta/