Repăgânizarea societății vestice

După aproximativ un mileniu și jumătate de progres datorat  credinței biblice,  societatea vestică bazată în tot acest timp pe valorile morale și culturale creștine se întoarce la păgânism. Când conceptul de societate post-creștină vehiculat în scrierile zilei este folosit pentru a descrie societatea contemporană a civilizației vestice, acest lucru este făcut cu intenția de a înșela, deoarece societatea vestică nu e o depășire a celei creștine, ci o reîntoarcere la precreștinism, la practicile inumane și barbare ale timpului ce a precedat apariția creștinismului, cum sunt avortul, infanticidul, eutanasia, eugenia,  inclusiv credința irațională a politeismului.

Lucrurile au început de prin secolul al XVIII-lea, numit al luminilor, care de fapt a adus nu lumină, ci întunericul deismului, apoi al agnosticismului și în final al ateismului. După ce Dumnezeu a fost declarat mort (atât de socialiștii naziști ce preamăreau filosofia lui Nietzsche, cât și de comuniștii instalați la cârma jumătății estice a Europei, ce preamăreau marxismul anti-creștin),  societatea europeană a cunoscut o degenerarea rapidă trecând prin două războaie devastatoare și prin prefaceri ideologice care, departe de a elimina credința, a adus în vogă pe cea politeistă a lumii antice.  Zeitățile vechi sunt scoase de la naftalină și repuse în drepturi. Germanii vorbeau de mai bine de un secol de reînvierea zeilor lor naționali din vechime. Astăzi se mândresc cu Thor și cu ritualurile gothice pe care le practică mai ales la nunți. De curând grecii au introdus legislație prin care au cerut ca  închinarea la zeitățile lor antice să fie legalizată. Populațiile descendente din vechii celți  vor să reactualizeze colegiul druizilor și religia acestora.  Ecologiștii nu țin un secret din faptul că se închină la zeitatea Gheea, pe care o numesc Mama Pământ (Mother Earth). Baal și Astartea se mișcă din nou în libertate!

Dacă oamenii nu cred Biblia și nu vor să creadă în Dumnezeul adevărat, atunci vor crede orice lucru irațional. Probabil că atracția spre politeismul păgân își are explicația în faptul că miturile și legendele lumii antice descriu lumea zeilor ca fiind aprinsă de aceleași patimi josnice pe care le au și pământenii.  Filosofia biblică a istoriei este una simplă și ușor de învățat, așa cum ne-o prezintă Pentateuhul. Dumnezeu a declarat evreilor că în cazul în care se vor depărta de El vor face drumul înapoi în Egipt, adică vor ajunge să experimenteze exact realitățile din care Dumnezeu în bunătatea lui i-a mântuit. Istoria se mișcă în cerc, deoarece stupizii nu învață niciodată nimic. Dacă oamenii care L-au avut pe Dumnezeu se îndepărtează de Acesta, libertatea lor se va schimba cu robia pe măsură ce ignoranța se va substitui cunoașterii reale a lui Dumnezeu. Politeismul merge mână în mână cu robia și distrugerea. În curând popoarele societății vestice vor fi înrobite și politic și social, nu numai spiritual.

Universitatea închisorii

Deținuții României comuniste se chestionau unii pe alți cu privire la locul unde au servit sentința prin întrebarea: „Unde ai făcut facultatea?” Unii o făcuseră la Aiud, alții la Gherla, alții la Jilava sau Sighetul Marmației, toate având sinistra reputație de închisori ale morții. Cei care l-au cunoscut pe Domnul ca mântuitor au constatat mai târziu că la închisoare au focut într-adevăr o facultate, locul morții devenind un loc al învierii spirituale și al progresiei pe plan lăuntric și al maturizării. Oamenii trecuți de Dumnezeu prin cursurile universităților închisorilor au devenit servi eficienți în societate, lucru care ar fi fost imposibil dacă nu ar fi avut loc educația din celulă.

Dumnezeu a folosit nu doar închisorile din Romînia pentru a oferi oamenilor Săi diplome universitare, ci și cele din alte țări, inclusiv închisorile din lumea liberă. Cu două zile în urmă a plecat în prezența Domnului Chuck Colson, fondatorul organizației Prison Fellowship, cea mai mare instituție  creștină ce se ocupă de asistența în primul rând spirituală a celor din închisori. Eficiența slujirilor oferite de Prison Fellowship este explicabilă din moment ce însuși întemeietorul ei a trecut prin închisoare după ce a servit ca și Sfătuitor Special (Presidential Special Counsel) în cabinetul președintelui Nixon. La 39 de ani Charles Colson a ajuns pe culmile succesului politic, având un birou lângă cel al președintelui la Casa Albă. Ca putere și influență s-a buc urat de a doua poziție în administrația Nixon. Împreună cu alții a creat ceea ce istoricii au numit președinția imperială a Statelor Unite, el fiind ctitorul cel mai important. Faptul că a ajuns la o asemenea poziție amețitoare nu i-a adus deloc satisfacție profesională. Dorea ceva miai mult. Unde poți merge mai departe, sau mai sus de asemenea altitudini? Răspunsul l-a oferit Dumnezeu care l-a dus la închisoare și la cruce. Datorită implicației sale în scandalul Watergate a fost condamnat la închisoare unde a servit șapte luni. În timpul procesului a ajuns să cunoască jertfa care ne eliberează de orice vinovăție și a acceptat-o prin credință.  Ca urmare a convertirii sale a scris cartea Born Again, un best seller.

După ieșirea din închisoare a fost chemat de președintele Nixon care l-a chestionat cu privire la „religiozitatea” nouă pe care a dobândit-o. Când i-a confirmat că este născut din nou și ca urmare vrea să trăiască pentru Christos, Nixon l-a sfătuit să nu se pripească, ci să aștepte până îi trece entuziasmul pentru experiența sa, și după ce va reveni cu picioarele pe pământ să se avânte în lumea afacerilor pentru care este în mod real dotat. Chuck nu a mai revenit cu picioarele pe pământ, ci a început să Îl slujească cu pasiune pe Răscumpărătorul Său. Timp de 40 de ani a scris, a produs emisiuni transmise la radio (BreakPoint), a dezvoltat programe de asistență a tinerei generații în dobândirea abilității de a apăra punctul de vedere creștin (Centurions), etc. A apărat fără compromis Evanghelia harului, poziția pro-choice, implicarea socială a creștinilor, condamnând imoralitatea (inclusiv homosexualitatea), corupția, arivismul, și celelalte vicii ale societății contemporane și ale bisericilor abătute de la adevăr.

În fața valului de lașitate și ambiguitate atât de evidente în cazul celor mai mulți creștini ce fac umbră pământului la ora actuală, exemplul lui Chuck Colson rămâne unul de referință. Un soldat al lui Christos a plecat acasă și se cuvine să îi dăm onorul, noi, cei care ne decalrăm la rândul nostru soldați. Probabil că pentru a avea mai mulți ostași incoruptibili ar fi nevoie de un nou val de persecuție care să îi ducă în universitatea închisorilor pe cei care au datoria de a apăra Evanghelia. Cu diplome obținute acolo am avea mai puțini dezertori și ulterior mai puțini detractori.  

Tragism

Absența credinței în înviere înseamnă implicit recunoașterea puterii nelimitate a morții, ceea ce duce inevitabil la tragismul existenței.

De ce liberalismul teologic se asociază cu ideologia de stânga și se pretează la anti-sionism?

Nu este un secret că ideologia de stânga face casă bună cu anti-sionismul. Dacă stânga se mulează pe idea că omul construiește societatea perfectă repudiind conceptul de providență divină, atunci este de înțeles orientarea anti-sionistă a acesteia.  Mai puțin înțeleasă este prețuirea stângii anti-sioniste manifestată de teologii liberali, așa cum este Tony Campolo, sau de politicienii care se declară creștini născuți din nou, așa cum este Jimmy Carter. Credința în Dumnezeu și în Fiul Său Iisus Hristos ar trebui să îi pună pe de o parte în conflict cu viziunea ateistă a stângiștilor, iar pe de altă parte în consonanță cu idealurile mesianice ale evreilor.  Cum se explică atunci propensiunea intelectuală favorabilă ideologiei de stânga a liberalilor complementată de orientarea lor politico-religioasă anti-sionistă? O observație a unui commentator politic (Mike Savage) ne va ajuta să înțelegem anomalia sesizată. În concepția acestuia liberalismul este o dezordine instalată la nivel psihic.  Numai o astfel de răvășeală mintală poate explica de ce oameni care profesează credința în Dumnezeul lui Avraam și Isaac și Israel se postează pe poziții ostile față de poporul prin care Dumnezeu a făgăduit să binecuvinteze tot pământul.

De ce America este condamnată la dezastru?

O analiză a unuia ce evaluează noua generație nu prea pozitiv spune că  America trebuie că e condamnată. De ce? Pentru că nu mai sunt americani. Oamenii care apreciază mersul la biserică, munca serioasă și cinstea sunt înlocuiți de tinerii educați de școlile publice, îndoctrinați de televizor, intoxicați de Hollywood care nu cred în nimic decât în ei înșiși. Cu așa o generație avem factori motivaționali la fel ca o țară din lumea a treia.

Aforismul (11) - Un mare adevăr concentrat într-o propoziţie mică

That which makes hell so full o horror, is that it is below all hopes; and that which makes heaven so full of splendor is that it is above all fears.

Ceea ce face iadul să fie plin de oroare este faptul că se află dedesubtul oricăror speranțe; ceea ce face cerul să fie atât de splendid este faptul că se află deasupra oricăror temeri.

William Secker - predicator din Anglia secolului al XVII-lea.

Soluția pentru obezitatea copiilor din America

Cine poartă responsabilitatea pentru cazurile tot mai numeroase de copii obezi din America? Răspunsul depinde de persoanele care consideră că sunt întrebate. Trufașii reprezentanți ai imixțiunii guvernului în toate sectoarele vieții cetățenilor au găsit încă un domeniu în care să se implice și să dicteze. Este vorba de alimentație. Mai zilele trecute un agent guvernamental a decis că merindea adusă de un elev de grădiniță nu corespundea standardelor impuse de guvern și l-a forțat să cumpere un prânz oferit de agentura sa. Restaurantele specializate în meniuri rapide sunt blamate pentru obezitatea copiilor. În curând guvernul va dicta ce anume pot comercializa aceste restaurante, și de ce nu? și celelalte. Cu câtva timp în urmă un critic al guvernului sugera o soluție simplă pentru rezolvarea obezității celor mici, o soluție ce ar însemna reducea intervenției guvernului în viața cotidiană a cetățenilor, inclusiv a copiilor. Omul nostru propunea ca guvernul să înceteze transportarea copiilor la școală în autobuze. În felul acesta ar face economie de combustibil (inclusiv economie de intervenții) și i-ar ajuta pe copii să parcurgă distanța de acasă la școală pe jos, ceea ce ar elimina obezitatea. Propunerea ar avea șanse de a fi receptată dacă am avea de a face la nivelul guvernului cu reprezentanți ai speciei homo sapiens.

Valori inversate

A fost o vreme când  personajele pozitive ale acțiunilor livrești sau cinematografice erau eroii admirați de cititori și spectatori,  scontându-se pe victoria finală a binelui. Într-o societate axată pe valorile creștine era de la sine înțeles ca virtutea să fie elogiată și viciile să fie condamnate.

Timpurile s-au schimbat și odată cu ele și valorile. Datorită perversiunii ce a permeat mass-media, politica, artele și mai ales industria cinematografică personajele negative au ajuns să fie modele pentru noua generație. Inversarea de valori este foarte bine ilustrată în toate domeniile. În ce privește domeniul economic antreprenorii ce aduc profit prin venalitate și corupție au asigurată admirația  și susținerea investitorilor; în ce privește domeniul talk show-urilor  personajele ce au trecut printr-o condamnare etică sau  penală (vezi cazul Martei Stewart) și-au mărit succesul la public (rating-ul); în ce privește domeniul moral sodomiții sunt priviți ca un alt eșantion al normalității, ba mai mult, ca noul etalon al moralității.

Nici măcar în domeniul imaginilor religiei creștine dogmatizate lucrurile nu au fost lăsate în pace.  Dacă este să ne referim la  „înțelegerea” revelației scripturale așa cum este demonstrată de teologia liberală, mai nou Isus este declasat la nivelul unui amant al Magdalenei,  iar Iuda este declarat erou (singurul care l-a iubit cu adevărat pe Isus și i-a înțeles misiunea!).  De ce să ne mirăm că generația nouă a evanghelicilor privește cu dispreț poziția fundamentalistă ce nu are nici o înțelegere pentru decadența veacului?