Două rapoarte date Securității care explică atît de mult

Primul dat de Romulus Oprea, cel mai renumit trădător al frățietății Bisericii Baptiste din Caransebeș, arată că era în stare să strângă doar vreo 35 de semnături ale unora ce erau de partea Comunității și Uniunii Baptiste. Doar 35! 

Al doilea raport, întocmit de un ofițer de Securitate, arată sarcinile ce le trăgeau agenților lor, cum era Romulus Oprea, și felul cum trebuiau să acționeze în Biserică pentru a produce instabilitate și a submina comitetul ales de Biserică, pe care însă conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara l-au declarat demis (o ilegalitate clară) și pe membrii comitetului legal înlocuiți cu un comitet numit ad-hoc de ei (altă ilegalitate), compus din patru trădători notorii. Majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii Baptiste din Caransebeș nu a acceptat niciodată dictatele de la Timișoara, știind că au dreptul să aleagă pe cine vor în conducere și nimeni nu poate impune un alt comitet. Conducătorii baptiștilor de la Timișoara și București știau că au doar 35 de oameni de partea lor, dintr-un total de aproape 500 de membri! Ei se foloseau de aceștia pentru a produce dezordine și pentru a justifica intervenția lor! Cu altă ocazie vom arăta că unii au fost incitați să vină la Biserică cu botele lor, ca să intimideze și să își împlinească planurile criminale împotriva Bisericii Baptiste din Caransebeș. 

De observat că ofițerul de Securitate cerea ca Romulus Oprea să spună că memorial său era semnat de 220 de personae, desi cu câteva zile înainte acesta îi comunicase că erau doar 35 de personae pe care puteau conta cei de la Securitate pentru memorial său! De asemenea se observă instrucțiunile oferite de ofițerul de Securitate prin care se cerea unor elemente huliganice să conturbe liniștea bisericii, să destabilizeze serviciile religioase și să strige împotriva celor aleși legal în conducerea Bisericii, să foloseasc chiar forța pentru a produce dezordine și haos, ca în felul acesta să poată pretinde că atâta vreme cât Nicolae Rădoi și ceilalți din comitet erau în fruntea Bisericii, lucrurile erau foarte critice în Biserică.

Din acest raport se vede cât de mincinoase erau pretențiile celor de la Uniune că membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș erau de partea lor, că Nicolae Rădoi și cei din comitetul Bisericii făcau scandal la adunările bisericești, etc. De fapt erau ei, conducătorii în cooperare cu Securitatea, care  plănuiau în amănunt crearea de situații artificial critice care să permită intervenția lor, și erau oamenii lor declasați de care ei și Securitatea se foloseau, care produceau dezordine și ceartă în Biserică! Securitatea sfătuiește pe vânduții Cultului Baptist să folosească forța pentru a da jos de la amvon pe cei doriți de Biserică!

De asemenea mai este de observant că Securitatea se folosea și de elemente „baptiste” din America pentru a discredita pe credincioșii ce luptau pentru libertatea religioasă în România. Aceștia erau cei din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din America! Iată cum vânduții plasați în fruntea Cultului Baptist din România cooperau mână în mână cu vânduții plasați în fruntea Asociației Baptiștilor din America. O mână spală pe celalaltă! Numai că nu puteau spăla obrazul pătat de trădare, subversiune și slugărnicie față de Securitate, atât al Uniunii Baptiste de la București, cât și al Asociației Baptiste din America! 

„Nereguli” ce dădeau dureri de cap Securității

Un document al Securității în care se mărturisește că mi s-a dat foc casei intenționat de către niște vecini ce evident slujeau Securitatea. Documentul manipulează informațiile dând drept realitate niște suspiciuni sau idei strecurate de Securitate pentru a fi dat în judecată. De exemplu afirmația că nu aveam asiurare pe casă, dar am încasat ilegal despăgubiri, este o fabricație a Sewcurității. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat ar fi fost foosit imediat împotriva mea, oferind autorităților tot ce își doreau pentru a mă condamna legal. Cel care a dat foc casei mele a fost protejat de Securitate. Nu i s-a înscenat proces, nu a fost luat la interogatoriu, etc. 

Durerea mare a Securiștilor era că în Biserica Baptistă din Caransebeș  s-au creat „nereguli” adică au fost invitați la amvonul Bisericii oameni indezirabili pentru guvern. E clar că acest lucru îi dernaja cel mai mult! La fel, îi dernaja că ne-am orientat spre o organizație internațională ăpentru a sesiza abuzurile la care eram supuși ca și credincioși baptiști. 

Lucrarea murdară de a pretinde că am fost dați afară din Cultul Baptist a revenit conducătorilor Cultului de la Timkișoara și de la București, Numai Biserica locală poate da afară membri, nicidecum oficialitățile de la București sau Timișoara. Pretinzând că ei ne dau afară din Cult slugoii de la Uniune au acționat nestatutar și abuziv. Ei trebuiau dați în juecată de Departamentul Cultelor ce pretindea că reprezintă oficial Cultele și interesele lor în fața legii.

În concluzie, Securitatea este alertată că Biserica Baptistă din Caransebeș invită la amvonul ei pe cei pe care autoritățile nu îi voiau acolo! Pun la cale un întreg plan de distrugere prin acte de vandalism a proprietății mele, prin pretenții că am luat ilegal fonduri de la asigurare, prin acuzații nefondate de speculă etc. etc.  În cele din urmă au decis că afacerea condamnării noastre la închisoare era atât de murdară și nefondată încât au considerat că era mai profitabil și mai sigur să scoată cărbunii aprinși cu mâna vânzătorilor de la Comunitatea Baptistă de la Timișoara și a celor de la Uniunea Baptistă din București. Aceia au executat ordinele murdare ale Securității fără să clipească de loc. 

Notă privind convorbirea telefonică a lui Iosif Țon cu Nicolae Rădoi și Viorel Vuc

Se dă un raport Securității de către un amploiat al acesteia despre o convorbire telefonică dintre Iosif Țon pe de o parte, și Nicolae Rădoi și Viorel Vuc, pe de altă parte. Ce reiese din nota informativă?

Că Iosif Țon a inițiat această convorbire și că intenția lui a fost să aducă comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș la ascultare de Comunitatea Baptistă din Timișoara. Reiese clar că la ora aceea Țon se lepădase de sfaturile ce le dăduse frățietății din România de a rezista măsurilor de control ale conducătorilor impuși Cultului Baptist de Departamentul Cultelor. Din dorința de a parveni la conducerea Cultului Baptist și din dorința de a evita alte confruntări cu Securitatea, Iosif Țon a trecut la o poziție de compromis și se străduia să facă servicii Uniunii Baptiste pentru a intra în grațiile acesteia.

La ora aceea (28 august 1978) el încă recunoaște că comitetul Bisercii Baptiste din Caransebeș era legal (fusese ales în Februarie 1978 și reales în 27 August 1978 pentru a arăta atât conducerii Cultului Baptist cât și autorităților comuniste că Biserica Baptistă din Caransebeș a ales și reales conform Bibliei și Statutului) și sfătuiește acest comitet prin Viorel Vuc să facă compromisuri cu conducerea Comunității din Timișoara pentru că „numai așa putem trăi în realitățile societății socialiste” (parcă a uitat că înainte cu câțiva ani scrisese un tractat intitulat Cine își va pierde viața în care sfătuise pe credincioșii baptiști să se opună autorităților comuniste și conducerii Baptiste corupte chiar cu prețul vieții!

Țon este un abil sforar. Îl sfătuiește pe Viorel Vuc să cedeze și să coopereze cu trădătorii Cultului Baptist. În același timp îl ponegrește pe Pavel Nicolescu deoarece știe că acesta nu va face nici un compromis și îl descrie ca un recaalcitrant ce trebuie evitat!

Interesant este faptul că după ce Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș a refuzat să contacteze pe conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara și să facă compromisuri cu aceasta după sfatul lui Iosif Țon, acesta s-a întors 180 de grade și a declarat realegerea comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș nulă din moment ce Biserica nu s-a rugat și nu a stat în post pentru acele alegeri! Câtă vreme a întreținut ideea că va capacita pe membrii comitetului să coopereze cu Comunitatea el nu a contestat realegerea Comitetului, dar în momentul în care a văzut că sfatul lui de a face compromisuri nu a fost acceptat, a întors pagina și a declarat că alegerile nu fuseseră legale fără post și rugăciune și insista să acceptăm arbitrajul celor de la Timișoara și a celor de la București pe data pe care el o stabilese cu aceștia, 13 octombrie 1978! E clar din document că Iosif Țon era în tratative cu Uiune Baptistă de la București încercând să facă servicii acesteia pentru a fi promovat ca profesor la Seminar așa cum își dorea de mai mulți ani!

Cât de bine l-a caracterizat pastorul Teodor Vereș pe Iosif Țon când a constatat această manevră de trădare și când stupefiat că Iosif Țon a scris o scrisoare împotriva celor de la Caransebeș ce luptau pentru autonomia Biserici, l-a numit în față „curvă.”

În mai puțin de șase săptămâni Iosif Țon își va da arama pe față când va publica scrisoarea de condamnare a celor trei ce am fost arestați și condamnați. Rezumatul convorbirii telefonice arată clar că la 28 august 1978 Iosif Țon se antrenase bine în a face servicii conducerii corupte a baptiștilor din România. Deh, dorința de a parveni și a evita persecuția.

Dăm alături caracterizarea pe care pastorul Aurel Popescu a făcut-o lui Iosif Țon în urma faptului că a publicat scrisoarea ce condamna pe eroii credinței din Biserica Baptistă din Caransebeș. Pastorul Popescu arată că în iulie 1978 Iosif țon era împotriva conducerii corupte a Uniunii Baptiste de la București și îl numea pe Paul Barbatei un „Iuda”.  Descriind trădarea lui Iosif Țon ce are loc la numai câteva săptămâni după aceea, pastorul Aurel Popescu spune că Iosif Țon este autorul moral al persecuției la care au fost supuși cei din Caransebeș. Până astăzi trădătorul nu și-a asumat responsabilitatea pe care și-a incumbat-o prin publicarea scrisorii! Aurel Popescu se întreabă pe bună dreptate: „De ce a făcut Iosif Țon acest pas nenorocit?” Chiar așa! Măcar de ar recunoaște înainte de a se nenoroci iremediabil la scaunul judecății finale!

Lucruri cam complicate - pot ajunge la Radio Europa Liberă - opinează domnul Băleanu Gheorghe

Agentul Dogaru informează Securitatea cu privire la discuțiile avute la întrunirea conducerii Comunității Baptiste din Timișoarea.
Mai întâi se socate pe sine în față arătând că el este primul ce chestionează legalitatea Comitetului ALRC care chipurile, nu are aprobarea lor, a păstorilor Comunității, ca și cum ei sunt cei ce aprobă sau dezaprobă înființarea unui organism menit să lupte pentru libertatea religioasă în România.

Domnul Românu se spală pe mâini cu explicația că membrii Comitetului sunt excluși în majoritate din cult (ceea ce era o exagerare, la ora aceea din câte știu eu niciunul dintre noi nu era exclus din cult). Pastorul Râncu cere sfat cum să procedeze cu unul din membri ce este parte din Comitetul ALRC, iar domnul Gheorghe Băleanu (agentul cu numele conspirativ PETRE GH.)îl sfătuiește în limbajul său de lemn să îi dea un ultimatum deoarece „nicăieri în Biblie nu scrie că un om pocăit să se ocupe cu politica.” Prin evaluarea ce o face domnul Băleanu se exclude pe sine de la pocăință, având în vedere că el făcea politica partidului.

Urmează apoi în discuție intenția Bisericii Baptiste din Caransebeș de a angaja un pastor. Nici aceasta nu era problema Comunității,deoarece o Biserică Baptistă își alege singură păstorul care îl vrea, conform statutului de funcționare. Dar, aș, cum să lase conducătorii iubiți ai Comunității libertate unei biserici de a-și alege singură păstorul!? În condiții obișnuite, Comunitatea ar fi dictat cine să fie „ales” ca păstor. În cazul Bisericii Baptiste din Caransebeș agentul PETRE GH. (domnul Băleanu) sesizează o problemă destul de mare. Dacă Biserica din Caransebeș ar fi fost una obișnuită, ei, conducătorii preaiubiți, ar fi decis ușor care este omul dorit de partid acolo, dar din moment ce la Caransebeș activează Comitetul ALRC și unul din membrii acestuia (Cocârțeu Petru, credea el) are posibilitatea transmiterii imediate a informațiilor la Europa Liberă, „lucrurile sunt mai complicate” - opinează agentul de serviciu. Domnul Băleanu este conștient că sforăriile nu merg bine la Caransebeș.

Este de remarcat și ultima notă a informației în care ni se spune că toți pastorii au cântat la unison laude la adresa guvernului ceaușist care le permite să aibă „libertate deplină!” Ei aveau toată libertatea să impună decretele partidului în bisericile baptiste! O singură Biserică li se împotrivea, și aceasta le dădea bătaie de cap!

Declarația mea semnată de ofițerul de Securitate

După ce am format Comitetul de Apărare a Libertății Religioase și de Conștiință am fost chemat la Securitate și am fost anchetat timp de patru zile (12-16 mai, 1978). Mi s-a cerut să dau o declarație cu privire la toți cei ce făceau parte din Comitet și cu privire la înființarea acestuia și a activităților acestuia, cu privire la cine scotea afară materialele Comitetului.

Am refuzat să dau declarații despre prietenii mei. Le-am spus numai ceea ce mă privea pe mine în relație cu Comitetul.

Seminaristul pentru care Comitetul a luptat să fie reprimit la Seminarul Baptist de unde fusese exmatirculat era Filip Dincă.

Ofițerul mi-a înregistrat cele spuse și a semnat el ceea ce a bătut la mașina de scris. Dezacordurile îi aparțin.

Ofițerii de Securitate au cunoscut încă de atunci că nu eram dispus să le dau informațiile pe care ei le cereau și eram gata să mor mai bine decât să divulg secretele activității noastre.

Un alt trădător ce se dădea drept pastor baptist

Dovada că pastorul Băleanu Gheorghe slujea Securitatea cu numele conspirativ PETRE GH.
Era în fruntea Comunității Baptiste din Timișoara și îndeplinea cu scumpătate toate ordinele Securității.

A percutat imediat ce Securitatea a cerut izolarea și excluderea noastră din cult pe diferite pretexte și a fost prezent cu acomplicii lui la întrunirile programate la Biserica Baptistă din Caransebeș pentru executarea ordinelor Securității.

Băleanu nu se sfia să proclame în ședințele păstorilor binefacerile regimului comunist, să laude libertățile de care ne bucuram (mai ales el), nici să călătorească prin țări străine cu delegațiile oficiale ale Cultului Baptist. Toți îi știau hramul.

Cel ce mănâncă cu mine...

Documentul arată că  unul din cei mai „buni” păstori ai Caraș Severinului (Iacov Vucu) era un informator notoriu. Nu am știut acest lucru decât când am luat dosarul meu de la CNSAS.

Domnul „Dogaru” (se vede că îi săriseră doagele) venea în casa noastră, mânca la masa noastră, era iubit de frățietatea Bisericii unde predica de multe ori, și predica foarte elocvent! Iată că elocvența nu are nimic de-a face cu spirirualitatea! Era convingător în ceea ce prezenta de la amvonul Bisericii...

Și totuși, era un trădător!

Documentul sinteză

Documentul Securității ce face o sinteză a situației de la Caransebeș până la condamnarea noastră la închisoare a fost întocmit de locotenentul major Ioan Fărcaș.

De observat următoarele lucruri:

Ofițerul care redactează documentul contestă că în România ar fi încălcate drepturile religioase, dar în același timp inferează că Biserica sau conducerea acesteia trebuie să asculte de organele politice ale orașului! „Deși știau atât Rădoi cât și Cocârțeu , precum și ceilalți adepți ai lor că pastorii susmenționați și-au permis ca în predicile lor să facă afirmații, din punct de vedere politic, injuste și tendențioase, totuși i-au preferat pe aceștia în biserica lor în ciuda repetatelor atenționări din partea împuternicitului cultelor, a consiliului popular orășenesc și al altor organe în drept.”

Deci libertatea religioasă este garantată, deși decizia cu privire la cine predică în bisericile baptistă aparține împuternicitului, consiliului orășenesc și alte organe în drept! Câtă libertate și câtă mărinimie din partea autorităților comuniste! Consiliul orășănesc decide cine și ce se predică într-o Biserică Baptistă! Pe lângă împuternicit și consiliul orășenesc mai existăși „alte organe în drept.” Chiar așa!

Acuzațiile pe care le aduce ofițerul în document nu au putut fi dovedite deloc. Nici actele de huliganism, acuzație la care au renunțat la proces și au pedalat ulterior pe ultraj la bunele moravuri, nici „faptele ilicite de afaceri” acuzația de venituri ilicite. Procesul deschis sub această acuzație a fost în final închis deoarece nu s-a putut dovedi că am avut venituri ilicite!

Este recunoscută deschis cooperarea conducătorilor de la Uniunea Baptistă din București cu organele locale cărora primii le-au înaintat o plângere penală împotriva noastră! „Frații” de la București și cei de la Timișoara (conducătorii) au procedat exact pe dos de cum ne învață apostolul Pavel, ca atunci când în Biserică există neînțelegeri, să fie solicitați oameni duhovnicești din Biserică, și nicidecum să nu se recurgă la tribunalele laice! (1 Corinteni 6:1-9). Apostolul Pavel arată că cei care recurg la tribunale sunt cei ce nedreptățesc pe frații lor! Cert este că reprezentanții de atunci ai Cultului Baptist s-au umplut de veșnică ocară, au luptat împotriva unei biserici care își organiza viața după principiile Bibliei, au calomniat pe luptătorii credinței care au înălțat un steag spre biruința adevărului, au făcut jocul autorităților marxiste aducând acuze mincinoase împotriva unor credincioși a căror singură vină a fost aceea că doreau și cereau să fie lăsați în pace de autorități să se închine conform Scripturii! Tocmai ei au făcut plângere penală împotriva noastră!