(articol imprumutat ...)http://ioan8.wordpress.com/page/2/
Disclaimer: articolul de fata nu are in vedere religia musulmana, dar analizeaza cum lideri cunoscuti abandoneaza unicitatea credintei crestine, in favoarea unirii acesteia cu islamul.
Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. 1 Ioan 2:23
Islamismul neaga pe Fiul lui Dumnezeu. Coranul afirma ca Domnul Cristos a fost doar un profet iar Mohamed este proclamat ca ulitimul si cel mai mare profet (Al-Nisa’ 4:71 si in Aal ‘Imran 3:64) Pentru musulmani, Dumnezeu nu are un Fiu ci Dumnezue este o singura persoana, ei neaga astfel Trinitatea. Islamul neaga moartea Domnului Cristos pe cruce (Surah 4:157-158).
O introducere foarte necesara:
Emanuel Contac de la Institutul Teologic Penticostal promoveaza pe Miroslav Volf un apostat de la crestinism. Pe blogul lui Contac sunt doua articole insotite de poze unde M.Volf este elogiat, in contextul unei graduari la Seminarul Teologic Evanghelic dinOsijek,Croatia. Mai mult, Contac prezinta coperta cartii “Allah, a Christian response” (Allah, un raspuns crestin), scrisa de M. Volf prin care autorul tradeaza credinta crestina. Un alt apostat al crestinismului care apare pe blogul lui Contac este David F. Ford, pe care Contac il prezinta cu titlul de “teolog regesc” in accord cu titlul academic care il are acesta.
A urmat o discutie aprinsa intre mine si Contac atit pe blogul lui cit si pe blogul pastorului Cristian Ionescu. Pastorul Ionescu a dovedit verticalitate cand a arbitrat cu impartialitate discutiile cu Contac. Alti evanghelici au luat parte din plin la aparaea credintei in dezbaterile care au fost. Fratele Gabi Bogdan face un job de exceptie in apararea credintei. E. Contac s-a disculpat constant de orice compromis, dar in acelasi timp nu inceteaza sa aiba cuvinte de apreciere fata de Miroslav Volf si David F. Ford.
Iata linkurile unde cititorii pot vedea dezbaterile cu E.Contac. El a promis ca nu le va sterge. Am inclus si link-ul blogului pastorului Cristian Ionescu. Rog cititorii sa analizeze cu atentie continutul. La un moment dat Contac chiar indeamna o persoana ce comenta pe blog sa il indrageasca pe Miroslav Volf !!! Printre altele, lectorul Contac abunda in termeni peiorativi la adresa celor care nu se supun retoricii lui.
Ca sa isi salveze situatia, E. Contac m-a acuzat de impostura intelectula, ca eu documentez ce spun, cu Wikipedia, o enciclopedie pe internet, unde fiecare poate sa modifice textul. Nu documentez din Wikipedia. Cind colo, Contac a postat coperta cartii “Allah, un raspuns crestin” de M. Volf fara sa cunoasca continutul. Ce fel de rigoare intelecuala este acesata? Contac nu a putut sa creada ca eu cumparasem cartea, si ca o citisem ca sa pot sa dau pe fata compromisul lui Contac cu Volf. Chiar daca Conatc nu citise cartea lui Volf la momentul postarii, el stia bine cine este Miroslav Volf, deoarece acesta le-a vorbit despre cerdinta si globalizare. Nu l-a intamplare la acea ceremonie de la Osijek erau si musulmani prezenti.
Se pune intrebarea: cum poti ca sa postezi o carte pe blogul personal fara sa stii ce trateaza, si in acelasi timp prezentandu-te ca cercetor si doctor in filologie? De ce corectezi pe toti, in pofida unor lacune grave pe care le ai, Emanuel Contac? Mai mult, cum e este posibil sa continui sa sustii pe Miroslav Volf si David F. Ford , apostati ai crestinismului dupa ce ai aflat ce trateaza cartea lui Volf si cine este David F. Ford?
Nu este la intimplare ca Emanuel Contac, pe blogul lui, a dus recent o campanie pro-palestiniana atit de inversunata, incat l-a intrecut si pe D. Manastireanu.
Emanuel Contac este un ecumenic la un pas de apostazie. Nu se califica sa mai fie lector intr-o institutie evanghelica! Domnul sa-i dea pocainta.
Din nefericire, John Tipei, conferenţiar univ. la Institutul Teologic Penticostal, si fost rector la aceiasi institutie il sustine pe Emanuel Contac. Si asta in pofida discutiilor pe blog ( unde J.Tipei a asistat si intervenit) si unde Contac a continuat sa isi afirme aprecierea fata de apostatii crestnismului, M.Volf si David F. Ford.
Cine este Miroslav Volf autorul cartii “Allah, un raspuns crestin” ?
Inainte de a trece la recenzia cartii de fata trebuie sa vedem citva lucruri importante despre autorul ei cit si functia acestuia in forumuri ecumenice sau globale
Cine este Miroslav Volf? El este de origine croata, si a facut studii la nivel de masterat la Fuller Seminary din SUA. Si-a luat doctoratul la Universitatea Tubingen din Germania. Amandoua instutiile sunt liberale, dar Univ. Tubingen este campioana ereziilor. In prezent M. Volf este profesor de teologie la universitatea Yale, cea mai puternica institutie academica in ecumenism.
M. Volf este un globalist, membru intru-un forum mondial de acesta factura.
M. Volf este un globalist, membru intru-un forum mondial de acesta factura.
Urmatoarele paragrafe ne vor ajuta sa intelegem cartea lui Volf
in adevaratul ei context
Scurt istoric al declaratiei islamice numita : „Un cuvânt comun între noi şi voi”http://www.acommonword.com/in adevaratul ei context
Papa Benedict XVI a avut o prelegere la universitatea din Regensburg pe 13 Septembrie 2006, in care a criticat convertirea prin forta practicata de islam in istoria trecuta. Au urmat proteste in lumea musulmana iar la o luna de zile dupa aceea, un grup de autoritati islamice au trimis o scrisoare deschisa Papei, prin care ei neagau ce a spus el. Dupa un an de zile mai multi scolastici islamici au trimes un intreg document numit „Un cuvant comun intre noi si voi” in care acei scolastici fac o invitatie crestinilor (indirect evreilor) de a se inchina impreuna lui Dumnezeu asa cum il inteleg ei ca musulmani.
Desigur sunt invocate si aspecte politice cit si pacea lumii, in declaratia islamica. Personal nu cred ca religiile trebuie sa fie prezente in discutiile politice sau negocieri cu privire la pacea dintre natiuni.
Intregul scenariu al declaratiei de mai sus este artificial; il vad ca o etapa spre obiectivul unei singure religii mondiale.
Ce este ascuns in declaratia islamica : „Un cuvânt comun între noi şi voi”?Expresia “Un cuvant comun intre noi si voi” face parte din Coran (Aal ‘Imran 3:64) si este o invitatie la acceptarea islamului de catre crestini.
La partea a III-a a documentului, scolasticii musulmani spun lucrurilor pe nume si afirma ca ei nu recunosc pe Isus Cristos ca Mesia cum il recunosc crestinii. Ei spun ca Domnul Cristos a fost un mesager uman al lui Dumnezeu, negandu-i astfel divinitatea. Mai mult ei acuza pe crestini ca ei nu sunt toti de acord cu privire la natura lui Isus Cristos. Acest lucru este absolut neadevarat! Toti crestinii, fie catolici, ortodocsi, protestanti, si neoprotestanti sunt Trinitarieni (Matei 28: 19). In acelasi timp, in acord cu ce spune Scriptura (Ioan 1:1,14 ; Romani 1: 3,4) si in acord cu crezul de la Niceea (325 d.Hr.) si Calcedon ( 451 d.Hr), se afirma deplina divinitate si deplina umanitate a Domnului nostru Isus Cristos.
Excluderea Domnului Cristos ca Fiu a lui Dumnezeu, deplin divin si ca Domn, este exprimata de Coran in Al-Nisa’ 4:71 si in Aal ‘Imran 3:64. In aceste pasaje Coranul spune ca Domnul Cristos este doar un mesager a lui Dumnezeu, si in afara de Dumnezeu crestinii nu trebuie sa aiva un alt Domn, caci Dumnezeu nu are parteneri, spune Coranul.
Este bine sa revizuim citeva pasage din Scriptura ce descriu divinitatea si umanitatea Domnului Cristos, cit si faptul ca El primeste inchinare ca Dumnezeu de la Toma:
La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
( Ioan 1:1)
( Ioan 1:1)
Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1: 14)
Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, Iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru. (Ioan 1: 3,4)
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ,,Tomo” i -a zis Isus, ,,pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:26-29)
Alte informati din perspectiva crestina despre declaratia islamica: vezi aici.
David F. Ford semnatar al declaratiei islamice : „Un cuvânt comun între noi şi voi”Emanuel Contac a postat poza lui cu David F. Ford, l-a laudat ca a scris un raft de carti, si ca e „profesor regesc”. Contac nu este omul care sa treaca peste detalii. Ca profesor intr-o institutie evanghelica el are raspunderea sa stie ce pune pe blog. Chiar dupa ce a fost avertizat cine este David F. Ford, Contac a ramas pe pozitie.
David F. Ford semneaza declaratia islamica: aici
David F. Ford merge mai departe si scrie o scrisoare de sustinere pe website-ul oficial la initiative musulamne “Un cuvânt comun între noi şi voi” vezi aici
Scrisoarea conducatorului bisercii Anglicane catre forumul: „Un cuvânt comunîntre noi şi voi” aiciMiroslav Volf este fondatorul la “Centrul de credinta si cultura” de la universitatea Yale. aici
Scopul acestui centru de “credinta si cultura” este sa popularizeze initiativa islamica ce am vazut-o mai sus.
Volf si alti ecumenici de frunte au dat un raspuns “crestin” de acceptare in numele lor, (nu al intregii crestinitati) la initiativa islamicaIn parte a II-a a documentului, semneaza vreo citeva sute de crestini apostati care agreeaza cu propunerea islamica. aici
Universitatea Yale “integreaza” credinta si globalizareD. Manastireanu anglicanul, semnatar al raspunsului “crestin” de la universitatea Yale in favoarea declaratiei islamiceEl a devenit un apostat in urma semnarii documentului de aici.
Pe blogul lui Manastireanu, cauzele ecumenice sunt principalul subiect. Dar cind vine vorba de evanghelici dedicati in mod real lui Cristos si Scripturii, care nu agreeaza cu ecumenismul, acestia sunt numiti sectanti sau fundamentalisti. Resentimentele lui Manastireanu sunt cunoscute in ce priveste pe evanghelicii descrisi. Asta da toleranta ecumenica! De fapt vom vedea intru-n alt articol ca ecumenismul va lua formele cele mai fanatice.
Recenzia cartii “Allah, a Christian response”(Allah, un raspuns crestin) de Miroslav Volf
Cine sunt cei care recomanda cartea “ Alah, un raspuns crestin”
si al caror nume se afla pe coperta din spate a acestei scrieri?
si al caror nume se afla pe coperta din spate a acestei scrieri?
Iata-i in ordinea citarii lor:
- Brian McLaren- lider al bisericii emergente din America si implicat in conectii oculte tip Noua Era
- Seyyed Hossein Nasr- autor si profesor de religie islamica
- Mona Siddiqui- profesor de religie islamica
- Philip Jenkins- teolog crestin liberal care a acuzat ca Biblia este o scriere mai violenta decit Coranul
In ce priveste profesorii islamici este natural ca ei sa sustina cartea lui Miroslav Volf. Cind este vorba de Brian McLaren si Philip Jenkins care se dau drept crestini, lucrurile stau altfel; prin fapta lor ei au comis un act de apostazie. Recomand celor care cunosc engleza sa citeasca mai mult despre ei din linkurile de la sfarsitul articolului.
In introducere la pagina 13, Volf explica scopul scierii lui, si anume cartea aceasta este un exercitiu de teologie politica. El nu trateaza problema mantuirii. Vom vedea ca autorul incearca cu tenacitate sa faca pe cititor sa accepte agenda politica ce se afla in spatele acestei lucrari. Desigur metoda pe care Volf o practica in argumentatia lui functioneaza cu falsii crestini, sau oameni din lume, neavizati. Nu toti oamenii nemantuiti sunt neavizati!
Teza cartii este ca Allah si Dumnezeul Bibliei sunt aceasi persoana. Volf avanseaza aceasta idee, deoarece agenda lui politica ii spune ca pacea lumii atarna de punerea crestinismului si islamismului intr-o noua religie comuna. Aceasta noua religie el nu o numeste dar o descrie si o propune fara rezerve. Alti cercetatori au denumit intentia unirii crestinismului cu islamul ca fiind Crislam
Crislamul este teologia politica a lui Volf. Pe coperta interioara a cartii se afla un mic paragraf care te anunta ca cineva poate fi suta la suta musulman si suta la suta crestin, iar la pagina 199 el spune ca cineva poate fi suta la suta crestin si suta la suta musulman. Acesta este Crislam. Volf negociaza intr-un mod nerusinat cauza Crislamului la pagina 200, spunind ca in aceasta religie hibrida (acesta este termenul folosit de el) unii pot amesteca si in alte proportii crestinismul si islamismul. Iata cit de adinca este decaderea lui Volf, care cu orice pret impinge la compromis pe crestini.
Care este urmarea logica a Crislamismului? In primul rind cine accepta ideia lui Volf de a fi si crestin si musulman, apostaziaza de la credinta crestina. In al doilea rind, Crislamismul este doar o introducere spre acceptarea altor religii. Crislamistii vor adauga la cele doua religii ale lor si budismul si hinduismul iar in final vor imbratisa toate religiile. Si uite asa se obtine o singura religie mondiala care va face ca membrii ei sa nu fie dedicati real la nici una dintre ele, dar pregatiti sa il accepte pe Anticrist care va anula toate religiile dindu-se el drept dumnezeu si cerind inchinare. Protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. (2 Tes. 2:4)
Un alt paragraf plin de intentii nesincere de pe coperta interioara, spune ca ceea ce Coranul neaga despre Trinitate a fost negat de adevaratii teologi crestini. Volf vrea sa ia pe cititor pe nepregatite si sa ii creeze o dispozitie pentru perspectiva islamica asupra Trinitatii. Despre ce este vorba? Coranul care a fost scris la aproximativ 7 secole dupa Cristos parafrazeaza din Biblie declaratia ca este un singur Dumnezeu (Marcu 12:29). Coranul afirma ca Dumnezeu este o singura persoana. Crestinii afirma ca Dumnezeu este unitatea perfecta a celor trei persoane ale Trinitatii. Este o diferenta totala intre Dumnezeu ca singura persoana si Dumnezeu revelat in trei persoane: Tatal, Fiul, si Duhul Sfant. In consecinta, imaginea despre Dumnezeu a musulmanilor se potriveste cu ce sustin Martorii lui Iehova, deoarece si iehovistii neaga divinitatea Domnului Cristos afirmand ca Dumnezeu este o singura persoana. Ma intreb cand Volf va scrie o carte in favoarea iehovistilor?
Volf spune ca cititori documentati stiu ca numele Allah este legat de zeul “Luna” din Mecca (p.7). Totusi el neaga acest lucru, dar dovada pe care o aduce el este doar citarea dintr-o enciclopedie islamica. Unde este bibliografia necesara pentru negatia pe care Volf o face? Iata nivelul scolastic a lui Volf, profesor de la Yale University pe care Emanuel Contac il lauda fara rezerve si se pozeaza cu el.
Pentru Volf, conditia pacii mondiale este determinata de acceptarea lui Allah ca Dumnezeul Biblei (p. 8,9). Dupa aceasta, autorul recurge la o analogie falsa dand un caz din razboiul civil American, cand Sudul si Nordul tarii ereau in razboi in timp ce aveau aceeasi Biblie si se rugau aceluiasi Dumnezeu. Dar pana la urma cele doua tabere s-au inteles. Plecand de la acest exemplu, Volf spune ca tot asa musulmanii si crestinii au acelasi Dumnezeu (dupa parerea lui) si de aceea ei pot ajunge la o intelegere (p. 10,11). Parerea mea este ca pacea lumii trebuie sa excluda preferintele religioase. Anticrist v-a conditiona pacea printr-o religie comuna.
Volf se recomanda un crestin dedicat care nu incearca sa convinga pe musulmani ci pe crestini, ca Allah este una cu Dumnezeul Bibliei (p. 11-12). Volf cade intr-o erezie similara cu erezia galatiana in care se adauga la lucrarea deplina a Domnului Cristos inca ceva. Galatenii adaugau la lucrarea lui Cristos taierea imprejur si tinerea legii, iar Volf adauga la lucrarea lui Cristos islamism.
Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v’aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. (Galteni 5:2-4)
Rezultatul amestecului crestinismului cu islamismul este apostazie de care se face vinovat Volf, fara putinta de a se reintoarce.
Ce spune scriptura despre cei care (ca si Volf) altereaza Evanghelia propunand o alta evanghelie?
Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit –o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit –o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos. (Galateni 1: 6-10)
Volf s-a pus sub anatema Scripturii in acord cu versetele de mai sus. El a cautat sa placa oamenilor mari ai lumii acesteia propunad o falsa evanghelie: Crislamul.
O alta obsevatie necesara in acest context este, felul in care Volf lucreaza in a prezenta o evanghelie falsa. Spre exemplu, intre paginile 127 si 147 Volf enunta lucruri grandioase din teologia crestina dar imediat dupa aceeia anuleaza ce a spus acomodand conceptele crestine la invatatura islamica. O multime de crestini imaturi si intelectuali naivi cand citesc intr-o carte lucruri corecte teologic dar mai tarziu autorul deviaza in erezie, cititorii mentionati, raman cu admiratie pentru autorii respectivi in pofida faptului ca acestia termina intr-un fel eretic. Acesta este si cazul lui Emanuel Contac in relatie cu Miroslav Volf si David F. Ford. Astfel de teologi trebuie repudiati total indiferent de procentul de lucruri bune amestecate cu erezii in scriierile lor.
La pagina 14 Volf da manusile jos si spune ca intr-un sens larg cartea lui are ca scop primar politica. Multumim lui Volf pentru aceasta clarificare cruciala care usureaza munca in a demasca apostazia autorului cartii. Oricum caderea lui Volf este clara din primele pagini ale demersului sau.
Dupa ce s-a demascat, el trece la 10 afirmatii, o parte dictatoriale (p. 14,15) care nu au acoperire pe tot parcursul cartii. Cu impertinenta, la fiecare punct din cele zece, el spune: “Eu resping ideea…” , cu alte cuvinte voi ascultati si eu va poruncesc. Mai mult, in introducerea acelor afirmatii foloseste sarcasm spunand ca el a pregatit pentru cititor ceva “arzator si picant”. In mod neasteptat afirma ca cele 10 afirmatii ori dau validitate cartii lui ori anuleaza ce el a scris. Cele 10 afirmatii dictatoriale anuleaza lucrarea lui Volf. Doar cineva orb intelectual si spiritual ar accepta cartea lui Volf, care este un fiasco politic si religios.
Iata citeva din continutul acelor 10 afirmatii. El spune ca respinge ideea ca musulmanii se inchina la un dumnezeu diferit de al evreilor si crestinilor. El respinge ideea ca monoteismul musulman este incompatibil cu doctrina Trinitatii a crestinilor! Ce erezie uriasa! El respinge ideea ca islamul este o religie cu constrangeri in comparatie cu crestinismul.
La pagina 16 autorul spune ca ceea ce el a emis in cele 10 puncte sunt lucrui “arzatoare si picante” dar ca asa vede el lucrurile. Ma intreb daca personalitatea de la Yale, Miroslav Volf se asteapta ca cineva sa ia in serios asemenea afirmatie. Sau poate stilul acesta este ce caracterizeaza in ascuns agenda ecumenica.
Volf continua cu explicarea aparitiei documentului “Un cuvint comun intre noi si voi” pe care l-am abordat la inceput.
La pagina 29 Volf admite ca dragostea fata de Dumnezeu nu apare in cuvintele lui Mohamed, dar autorul continua sa forteze nota subliniind lucrui comune intre crestinism si islamism.
In urmatoarele doua capitole Volf recurge la ce spun doua personalitati ale istoriei crestine despre Allah ca fiind acelasi cu Dumnezeul Bibliei. Aceastia sunt Nicholas de Cusa (1401-1464) un cardinal romano catolic, si reformatorul Martin Luther (1483-1546).
Nicholas of Cusa a fost un premergator al religiei lui Anticrist. El argumenta pentru o singura religie pentru umanitate, ca in felul acesta sa se ajunga la o ”pace eterna” (p. 47). Iata cum incet, incet, se afirma in carte o singura religie mondiala dar aici spusa prin gura lui N. Cusa. Mai departe autorul explica cum N. Cusa, folosind deductii filozofice vrea sa demonstreze in lucrarea sa “Examinind Coranul” cum Dumnezeu este acelasi pentru crestini si musulmani. Volf nu poate sa evite si sa nu spuna caN. Cusaface o fortare intelectuala mare ca sa incerce sa isi sustina argumentatia (p. 51).
In ce priveste afrimatia lui Martin Luther, ca musulmanii si crestinii au acelasi Dumnezeu Volf recunoaste ca Luther cauta o iesire in caz ca turcii ar fi cucerit Europa de Vest (p. 60). Totusi Luther refuza sa spuna ca musulmanii sunt mantuiti ca urmarea a credintei lor, ceea ce lui Volf nu ii place. In consecinta il pune pe Luther intr-o lumina inferioara prin afirmatile lui Erasmus de Rotterdam. Ce a spus Erasmus despre musulmani (turci)? El a afirmat ca musulmanii sunt jumatate crestini ceea ce ii place lui Volf (p. 73). In aceasi pagina Volf avanseaza ideea ca musulmanii pot fi mantuiti chiar avand convingeri gresite despre Dumnezeu. In contextul cartii, Volf argumenteaza ca, credinta musulmanilor ca Dumnezeu este atotputernic este suficienta pentru mantuirea lor.
Este demn de observat ca expresia “Fiul lui Dumnezeu” nu este prezenta nici macar o data in cartea lui Volf! De ce? Pentru ca el nu a vrut sa supere pe cititorii musulmani. Scriptura este clara, “Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl”. (1 Ioan 2:23) Mantuirea este prin Fiul lui Dumnezeu.
Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el. Ioan 3:36
Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.” ,,Dar voi”, le -a zis El, ,,cine ziceţi că sînt?” Simon Petru, drept răspuns, I -a zis: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“Isus a luat din nou cuvîntul, şi i -a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi -a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. (Matei 16:13-17)
La pagina 74 autorul spune ca distorsiunile musulmanilor cu privire la intelegerea persoanei lui Dumnezeu nu sunt categoric diferite de distorsiunile crestinilor. Ce indrazneala din partea lui Volf! Dar la pagina 79 el afirma ca musulmanii “aparent resping” citeva convingeri crestine despre Dumnezeu, in special Trinitatea. In realitate, musulmanii nu “aparent resping” Trinitatea ci resping conceptul Biblic de Trinitate cu toata fiinta lor. Ce joc de cuvinte la Volf!
La pagina 81 Volf il critica si ironizeaza pe reputatul teolog Al Mohler ca acesta nu este de accord cu rugaciunea catre Allah a unor crestini din Malaezia.
La pagina 87 Volf, expert in anologii false, din nou produce una de felul acesta. El argumenteaza ca asa cum evreii si crestinii au in comun Vechiul Testament, tot asa si musulmanii au in comun parti din Coran cu crestinii si evreii. Complet neadevarat! Dovada este ca, musulmanii neaga ca Biblia asa cum avem astazi, este o adevarata revelatie (p.89). Totusi Volf continua neabatut in a forta pe crestini sa devina musulmani explicand ca exista “suficienta similaritate” intre Dumnezul crestin si cel musulman. Jocul lui de cuvinte este negat de precizia Scripturii. El de acum incolo va pedala pe termenul “similaritate” facandu-l pasaportul pentru Crislamism.
Ca sa isi pastreze falsele teorii cit mai intacte, Volf propune ca cititorii sa se concentreze la ce este comun intre crestini si musulmani si sa ignore diferentele (p. 89). Deosebirile intre crestini si musulmani in domeniul credintei, sunt monumentale si de netrecut…dar pot coopera economic daca vor, fara invocari religioase.
La pagina 95, Volf spune ca un text de autoritate pentru crestini este Consiliul Vatican II (1962-1965). in care se stipuleaza ca musulmanii si crestinii se inchina in acelasi Dumnezeu. In realitate. Consiliul Vatican II are autoritate doar pentru romano catolici iar nu pentru restul crestinitatii.
Dupa incercari nereusite si erezii la tot pasul pe care Volf le emite in cartea sa, iata la ce grad de apostazie ajunge el la pagina 191: in acceptiunea lui, musulmanii si crestinii avand acelasi Dumnezeu, rezultatul vrut de el este ca islamul si crestinismul sunt doua versiuni ale aceleasi religii. Crislam in toata regula!
Volf nu se opreste la a propune Crislamul fara sa il numeasca. El impinge pe cititor sa devina musulman zicand ca poate participa in postul Ramadanului, poate practica ruganciunea musulmana de cinci ori pe zi, si poate sa il accepte pe Mohamed ca un profet social cum a fost Martin Luther King Jr. Dupa toate aceste practici Volf minte pe cititor ca poate sa ramana suta la suta crestin (p. 199).
Intr-un efort final Volf spune ca procentele de amestec religiei crestine si musulmane pot fi si mai putin de suta la suta. Esential pentru scopul lui Crislamist este ca, crestinii sa accepte amestecul in orice proportie a crestinismului cu islmamismul. Volf stie ca cine intra pe panta asta nu se va mai intoarce ci va deveni un Crislamist fara putinta de mantuire.
Daca Emanuel Contac vrea sa dovedeasca ca este crestin ne-ecumenic si ne-compromis ar trebui sa publice pe blogul lui o condamnare aspra a cartii lui Volf pe care am discutat-o aici si sa afirme ca a inchiat absolut orice relatie cu Mirosalv Volf, David F. Ford, si Danut Manastireanu. Aceasta este o propunere nu o impunere. E. Contac decide singur ce sa faca.
Nota: Am scris “Crislam” cu majuscula in articol pentru ca cititorii sa isi insuseasca noul termen.
****************************************
Brian Mc Laren
Brian Mc Laren
http://www.thebereancall.org/node/9362http://apprising.org/2010/02/16/brian-mclaren-invites-you-on-his-quest-to-destroy-christianity/
Philip Jenkins
