ÎNAINTÂND PENTRU ADEVĂR!!

Mircea Eliade spunea: Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului!! Este exact sentimentul grupului anticomunist din care am făcut parte. Dacă n-am fi spus nimic, dacă nu ne-am fi împotrivit tiraniei, dacă n-am fi acționat, viața noastră nu însemna decât un compromis ieftin și o supunere lașă înaintea "Balaurului Roșu" care călca in picioare conștiințe umane, familii și Biserici! Acceptarea compromisului este îngenunchierea înaintea lui Baal, înseamnă trădare și arginți pătați înaintea Domnului. Cu ajutorul Domnului noi am înaintat împotriva curentului, și am biruit! Istoria Bisericii din Caransebeș reprezintă o piatră de aducere aminte a faptului că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile!
Vaclav Havel afirma: Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului!! Vreau să întorc această ultimă afirmație pe verso subliniind că: Lașitatea înseamnă ați suprima sentimentele și conștiința de frica majorității sau a unei minorități opresive!
A lupta de partea Adevărului este întotdeauna o onoare, denotă demnitate și tărie de caracter! Este o luptă pe care se merită să o ducem indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim! Unii au plătit această luptă, fiind denigrați, retrogradați, concediați, întemnițați, torturați sau chiar martirizați. Lupta pentru ADEVĂR, e o luptă pe care suntem datori să o ducem, pentru Domnul ISUS, pentru Biserica Sa și pentru copiii și nepoții care ne privesc, căutând să-L vadă pe Dumnezeu în noi!
În vremuri de grea restriște, prigoană și intimidare din partea sistemului draconic comunist, am fost sprijiniți la Caransebeș de patru frați: Liviu Olah, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Pavel Gavrilovici. Nu m-am așteptat ca după 27 de ani de la Revoluție, istoria evenimentelor din acea perioadă tristă, să întâmpine așa o mare împotrivire.
Prezentarea și răspândirea cărții a debutat în Statele Unite în toamna anului 2017, tot prin patru frați: Daniel Brânzei, Marius Lucan, Nelu Brisc și Daniel Chiu. Acești Oameni au avut curajul de a prezenta cartea într-un mediu ostil, în ciuda presiunii și dorinței de boicot a celor deconspirați în ea. Fratele Marius Lucan, a prezentat prima dată cartea, în întâlnirea păstorilor din cadrul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, la începutul lunii Septembrie a anului 2017, fratele Daniel Brânzei a susținut această lucrare promovând-o pe blogul său personal, fratele Nelu Brisc a prezentat apoi cartea în plenul congresului, iar fratele Daniel Chiu a prezentat și distribuit cartea la Chicago. Acești frați au îndrăznit să pășească împotriva curentului, conștienți că adevărata istorie din vremurile comuniste trebuie să fie promovată nu înăbușită, așa cum își doreau și încă își doresc mulți! Alături de cărțile fratelui Daniel Mitrofan: Pași; Pigmei și Uriași cartea: O cetate de necucerit, reprezintă un manifest istoric al adevărului, al evenimentelor desfășurate în Cultul Baptist din România, din vremea comunistă. Trădătorii nu trebuie acoperiți, ascunși ori scuzați, ei trebuie evidențiați pe nume pentru ca lumea să se cutremure! Biblia vorbește despre trădarea lui Iuda, Petru, Dima, Diotref, Anania, Safira sau Alexandru Căldăraru, arătându-ne prin aceasta că trădătorii trebuie identificați și nominalizați ca un avertisment pentru generațiile următoare. Pentru că trădarea unora face parte din adevărul istoric, ea nu poate să rămână ascunsă! Avertizez cu această ocazie și în această ordine de idei, chiar și pe acei mișei care sunt încă pe funcții în sistem, și voi veți fi nominalizați la rândul vostru de generațiile viitoare! Iar copiii voștri vor purta rușinea unui Iuda ca tată sau bunic! În următoarea ediție a cărții voi publica articole suplimentare ale fraților care au suferit, ale Bisericilor călcate de escavatoare, istorii care nu au avut loc în carți ale comuniștilor consacrați, precum Istoria Baptiștilor din România, scrisă de Ioan Bunaciu, om al sistemului cu sute de pagini raportate în arhivele securității. O, nu, în istorisirile de acest gen nu veți găsi trădare, suferință, persecuții și vinovați, ci doar progres, oameni noi și o epocă de aur, în armonie cu învățătura primită de la centru.
În ciuda împotrivirii atroce, cartea: O cetate de necucerit, Istoria Bisericii din Caransebeș în lupta cu autoritățile comuniste, s-a răspândit cu repeziciune atât în America cât și în România. Mulțumesc aici și fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru facilitarea distribuirii cărții la San Francisco și împrejurimi! Fratelui Codreanu Viorel îi mulțumesc pentru susținerea permanentă și promovarea articolelor mele pe blogul Barthimeu.
În România doresc să aduc mulțumiri speciale fraților care au agreat și promovat distribuirea cărții în Bisericile și localitățile unde slujesc:
La Caransebeș, fratelui Dănuț Vrâncilă, pastor în Biserica Ghețimani, biserică în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, fratele Vrâncilă a stat de partea adevărului, susținând autonomia Bisericii chiar și în vremurile moderne în care unii au respins și sabotat distribuirea cărții!

La Oradea, fraților Paul Negruț și Dorin Hnatiuc

La Arad, Onisim Mladin și Doru Iștoc

La București, fratelui Vasile Taloș

La Timișoara, fratelui Viorel Briscan și Ioan Târziu

În Moldova, fratelui Viorel Candrianu și a celorlalți pastori din comunitatea Baptistă Suceava

La Lugoj, fraților Adam Florea, Georgel Jivan

La Turnu Râieni, fratelui Doru Pătruța

La Băuțari, frații Petrișor Stancioni și Petrică Găină

La Oțelul Roșu, fratelui Iosif Curelaru

La Pitești, fratelui Corneliu Pelease

La Craiova, Motru și Turnu Severin, fratelui Georgel Jivan

În Germania, fratelui Nicu Craioveanu

Cartea se distribuie la ora actuală și în Austria, Spania și Italia. Dacă am uitat vre-un nume, vă rog să mă iertați!

Cartea va fi în curând disponibilă și în format electronic, iar distribuirea ei se va face ultrarapid și prin aceste mijloace moderne de comunicare, email, facebook și kindle, urmând să fie retipărită și în format clasic. Vă sfătuiesc să iubiți adevărul, să trăiți în adevăr, și să rostiți adevărul, indiferent de puterea curentului care merge împotriva voastră! Nu uitați, Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume și noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit! A Lui să fie slava în vecii vecilor!

                                                                                                                                  Nicolae Rădoi

TU DE PARTEA CUI EȘTI???

PRIGOANA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA...

Toți știm foarte bine ce s-a întâmplat pe vremea comunismului în România! Modul în care eram, ca pocăiți, batjocoriți în școală, retrogadați din poziții înalte și nedreptățiți în societate, pentru CREDINȚĂ! Aceste realități istorice sunt arhi-cunoscute de către cei ce au trăit atunci. Marea mirare este că unii încearcă să acopere aceste fapte istorice, să mușamalizeze crimele sistemului opresiv de odinioară, CA ȘI CUM NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!!!

Dosarele securității însă dovedesc trădarea mizerabililor ce și-au vândut frații pentru o ciorbă satanică, pentru o pungă de arginți însângerați!  

O parte însemnată dintre acești trădători, sunt în viață și mișună prin politica și prin bisericile contemporane, atât din România cât și din Diaspora Românească! 

În vremuri de tăcere vinovată, de frică controlată și de lașitate rușinoasă, Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat pentru libertatea religioasă și de conștiință! În vreme ce Uniunea din acea vreme făcea jocul partidului opresiv iar comunitățile erau doar tentaculele acestui balaur putred!

În această situație de criză și compromis, pastorii partidului, luptau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a fraților lor, trădând în loc să riște, vânzând în loc să plătească prețul vestirii Adevărului Divin! În vremuri în care Creștinii adevărați câștigau suflete pentru Domnul Isus, acești oameni își vindeau propriile suflete pentru siguranță, confort financiar și libertatea de a călători în străinătate - având sarcini stabilite de Securitate.

Pe securiștii societății, îi judecă societatea; iar pe securiștii Bisericii, îi judecă Biserica! Nu așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 5:12, 6:2..)  Problema este că acești oameni nu erau pocăiți și nu se pocăiesc nici azi de mizeriile în care au trăit. Ei caută și astăzi să se dezvinovățească și să acuze pe cei ce vor să spună adevărul, să-i discrediteze, să îi împroaște cu noroi, crezând că dacă murdăresc mesagerul, vor discredita mesajul. 

Eu am stat în închisoare pentru Domnul Isus Hristos, am suferit pentru Credința biblică și am trasat o linie dreaptă pentru generația care ne privea! Oamenii din lume și judecători necredincioși mi-au sărit în apărare, optând pentru o reducere a sentinței, în timp ce "frații mei", cereau ca pedeapsa să fie cât mai severă și exemplară pentru a arăta tuturor că autoritățile trebuiesc respectate fără murmur, fără cârtire!

Eu, Nicolae Rădoi, un simplu cioban, copil de Dumnezeu, nu am putut să tac, să accept nedreptatea și interferențele partidului în viața și direcția Bisericii! Am considerat mereu că Biserica este a Domnului, și pentru asta am stat drept, indiferent de consecințe! 

În ce privește cartea: O cetate de necucerit! opiniile oamenilor sunt împărțite în două tabere. Grupul celor care recunosc realitățile istorice și acceptă cartea în raport cu informațiile pe care le cunosc și care sunt dovedite de arhive și pe de altă parte grupul celor care critică și disprețuiesc cartea, din pricină că le scoate la iveală faptele întunecoase și nedemne din acea vreme! 

Te întreb drag frate și soră, tu de partea cui ești??? De partea celor care au suferit prigoana, au răbdat durerea și au stat drepți pentru Domnul, sau de partea celor care au tăcut, trădat și chiar întemnițat pe copiii lui Dumnezeu? După ce am tipărit cartea am început să descopăr care sunt adevărații slujitori ai Domnului și care sunt slujitorii oamenilor sau ai sistemului încă activ!

Tu de partea cui ești?

                                 

                                                                        Nicolae Rădoi 

Adevărul de la Caransebeș

Discuția cu Iosif Țon, Los Angeles 1994

         În timpul în care mă aflam închis în penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, domnul Iosif Țon a mers în vizită la domiciliul subsemnatului, încercând să o convingă pe soția mea să semneze o declarație în care ea să mă recunoască vinovat pentru faptele de care eram acuzat de Comuniști! Soția nu a vrut să dea o asemenea declarație deoarece Dumnezeu a luminat-o să înțeleagă că o declarație FALSĂ a vinovăției mele, nu va face decât să îmi înrăutățească situația. Am aflat apoi în penitenciar că asemenea declarații de vinovăție, au făcut ca greviști precum cei din Valea Jiului, să fie terminați de securitate prin spitale psihiatrice, securiștii având ca bază a abuzurilor lor, declarațiile în care ei arătau că și familiile au recunoscut vinovăția celor închiși. Acesta este adevărata "grațiere" pe care securistul Iosif Țon a vrut să mi-o ofere. Mulțumesc lui Dumnezeu că nici soția mea și nici soția fratelui Cocârțeu nu au semnat aceste "grațieri". 

         A doua problemă, referitor la rușinea pe care pretinde că a vrut să o spele domnul Țon, a cui e rușinea domnule Iosif? A noastră de la Caransebeș, a celor care am luptat împotriva sistemului și a abuzurilor pe care Partidul Comunist le făcea în Bisericile Baptiste prin oamenii lor? A noastră este rușinea, sau a dumneata, care ai făcut jocurile lui Mara, Bărbătei, Bunaciu și alți securiști dovediți?

Rușinea este a voastră vânzătorilor! V-ați vândut frații pentru binele vostru, pentru confortul vostru personal, pentru un carnet de pastor vizat de partid și pentru călătorii libere în străinătate! Rușinea voastră va fi scoasă la iveală în Ziua Judecății!! Acolo se va vedea a cui a fost rușinea!
         În înregistrare este clar că Biserica din Caransebeș a fost supusă abuzului din partea autorităților comuniste, prin comunitatea creștină baptistă din Timișoara, docilă în totalitate în acea vreme partidului, acea comunitate, împreună cu securitatea și cu inspectorul general al cultelor Cristoiu, vroia să conducă lucrările Bisericii Baptiste din Caransebeș. La aceasta ne-am opus noi, tovarăși! Voi ați încălcat statutul Cuvântului lui Dumnezeu, infinit superior oricărui statut de cult sau mărturisire de credință! Voi ați acceptat ca ateii să vă dirijeze agenda! Biserica din Caransebeș a fost singura biserică din România care nu a plecat capul înaintea voastră!
         Din înregistrare reiese clar prin vorbele lui Mara Cornel: "noi decidem soarta bisericii!" Cum poate un conducător de cult să decidă soarta unei biserici? În statutul bisericilor creștine baptiste era și este stipulat clar, că bisericile sunt autonome. Uniunea și comunitatea pot fi consultate de biserică, dacă este cazul, dar nu au nici o putere decizională asupra soartei bisericilor.
          Al doilea lucru aici, Bărbătei, în poziția de secretar general al Cultului, a amenințat că va apela la intervenția autorităților (care erau de față) dacă Biserica nu se supunea hotărârilor cultului. Din ce poziție și cu ce autoritate Creștină putea Bărbătei să rostească asemenea cuvinte?
          Al treilea lucru, Bărbătei afirmă că "hotărârile privitoare la soarta Bisericii din Caransebeș s-au luat la Timișoara, iar Biserica trebuie să se supună." Cum s-a putut lua o asemenea hotărâre în privința unei Biserici, fără ca vre-un reprezentant al acesteia să fie prezent măcar și Biserica să fie consultată?!!!
          Al patrulea lucru, am supus votului Bisericii, prin fratele Băleanu, vicepreședintele comunității baptiste de Timiș - propunerea ca Mara, Bărbătei, Bunaciu și alții să urce la amvon și să conducă lucrările adunării generale. Biserica s-a opus categoric prin negații vocale care pot fi auzite în înregistrările de mai sus. Nu noi, comitetul, nu v-am dorit, vânzătorilor, ci întreaga Biserică! La Caransebeș era o a devărată revoluție în 1978 iar voi ați astupat gura fraților voștri prin intimidări și întemnițări!
          Oamenii care au stat lângă Adevăr au avut mereu de suferit, atât în iudaism cât și în creștinism, din pricina dușmanilor Adevărului. Faptele celor care încearcă acum să se scuze strigă mai tare decât vorbele lor! Ei n-au suferit nimic, poate doar un proces nevăzut al conștiințelor lor schingiuite... în rest, pașapoarte diplomatice, poziții privilegiate și vile ale partidului, pe care azi acești domni le dețin în portofoliu. Toate acestea în timp ce alții au fost retrogradați, dați afară din universități, duși la canal și întemnițați! De ce? Pentru că n-au fost "băieți buni"!
          "Felicitări" tovarășilor: Bărbătei, Bunaciu, Busuioc, Găvăgină, Mara și Țon că au știut cum să își mențină funcțiile, ba chiar să progreseze pe plan social, fără să sufere și desigur, citez din spusele lor: "fără a compromite principiile biblice". Răsplata voastră va fi pe măsură în Ziua Judecății!
         

         

Povestind despre Caransebeșul anilor 1978

Nicolae Rădoi poate fi audiat relatând evenimentele picante de la Caransebeș din anul 1978.

https://www.facebook.com/profile.php?id=100001759851274&fref=ts