Showing posts with label Politice. Show all posts
Showing posts with label Politice. Show all posts

Monday, March 21, 2016

„Dacă nu îl pot avea pe Ted Cruz, îl prefer pe D. T. oricărui alt poiltician” - spune Samuel Gipp, fiu de român

This Election

For as long as I can remember both Democrats & Republicans have said, “This is the most important election in the history of our country!” about whatever election it happened to be. I believe this election is very important but not the “...most important election in the history of our country!” Why? Because I believe the United States has gone so far away from God, morality, good sense and any virtue whatsoever that it is beyond voting its way out of its problems.

Most likely we are doomed. Don’t happily cry, “Amen!” By that I mean there may be a great deal of tumult, horror, death and instability on our future if God decides to abandon us as we have abandoned Him nationally and being a Christian won’t exempt you from it. Everyone in this country thinks their sole purpose for existing is to enjoy life. Christians who used to think they were here to live to God’s glory now refuse to separate themselves from anything in our society in sacrifice for a life lived for Christ. Christians are as sold out to the “Let’s Party!” philosophy as is the World, but they think that because the party they want wouldn’t be a booze/sex/dope party that they’re different from the lost world. Nope, the desire of both lost and saved is self-gratification, not glorification of God. Therefore I don’t believe whoever becomes our next president (IF Obama doesn’t find a way to stay in office) is going to “Save America.”

But I must say this has been the most enjoyable election in my lifetime. By their actions the Republican Party has confirmed that they are every bit as liberal as the Democrats. This is the Party that said, “Give us the House & Senate and we’ll undo the damage Obama has done.” America gave them what they asked for and they have changed nothing! The leaders of the GOP see the Tea Party & conservatives as a bigger threat than they do the Democrats.

Every four years they work hard to pick a candidate that cannot win the presidency in order to assure a Democratic win. They did that with: George Bush, his victory surprised everyone; John McCain, who was farther Left than many Democrats and Mitt Romney, who no one really wanted. They used their standard template this election cycle also. Spread the name of their “anointed” candidate (this time, Jeb Bush) and have the News Mafia start calling him “The Frontrunner” before there were any other “Runners.” Jeb Bush was pre-chosen to be the next LIBERAL Republican candidate.

Conservatives were to, once again, be steam-rolled with the ancient, soggy argument, “If you don’t vote for the candidate we shoved down your throat you will be responsible for forcing another Democrat on the country.” It was all going as it always had, and then....along came Trump! Please don’t misinterpret what I am going to say as an endorsement for Donald Trump. I’m not for Trump, I’m for what’s he’s doing! If you can stop fuming long enough to think you will admit that, if Trump hadn’t kidnapped the primary race Jeb Bush would already be the next Republican anointed loser.

I, like so many others, have been waiting for Trump to implode, but every time he says something that everyone figures will prove fatal to his presidential bid...his poll numbers go up! So many Christians are lining up to let everyone they know they’d never vote for Trump that none of them will give him his due for what he has done for this election:
1. He stole the right of picking the Republican candidate from the two power-brokers who have always done it, the Party Elite and the News Media, and thrown it directly into the hands of...the Citizens. (Can’t you say, “Thanks, Donald.” for that?)
2. He has spoken so plainly that every time a cheap politician starts talking like ...a cheap politician, the public automatically turns him off. (“Thank you, Donald.”)
3. If Trump didn’t have such a huge silhouette to hide behind the “Big Two” would have recognized Ted Cruz for the threat he is to their monopoly and shot him out of the saddle long ago. Now, he’s too powerful to dismiss. (“Thanks, Big D.”)
4. Trump is the single only reason Republican voter turnout has been so high. If any other Republican candidate did that they would be dancing in the streets.

I hear Christians boldly declare all that is wrong with Trump. Hey, Stupid! We’re voting for a President, not a Pastor! They bellow their high moral standards as to how they can’t accept such a man. Unacceptable problems can be found in any candidate, including the one that you prefer. If you look back at someone you did vote for I’ll bet you can see where he was unfaithful to your principles. There are still many of us who remember Christians instantly surrendering their vote to a candidate just because he said, “I’m born again.” (Jimmy “The Leftist” Carter) and then watched him do more damage to this country than any president before him. (Although Clinton and Obama have eclipsed him.)

As much as I like Cruz he could let me and every other Christian down if he got in. And Rubio would start his first day in office with a call to Republican Headquarters and obediently ask, “What do you want me to do, Master?” I hate to be realistic in a romantic, idealistic world but, they’re all flawed. Do I want Donald Trump to be president? No, he is not my choice. But I’d take him if our established political system puts him in the White House. I’m amazed that we all trumpet how “a boy can rise from poverty to become president” yet a rich man can’t.

Oh yes, I entertain a silent fear he’ll get into office and repudiate everything he’s claimed during this campaign. But, how many times have we had Republicans promise to stop the slide toward socialism our country is in only to have them get into office and start acting like a Democrat? (Can you say “Boehner?”) But imagine if he got into office and actually did the things he said he would?! Like him or not, you’d like what he was doing.

Trump has given the Republican Party the things they always wanted, high voter turnout, excitement in a candidate and a chance to actually change things...and they are plotting as you read this how to get rid of him. I can tell you this, if the GOP finds a way to eliminate Trump & Cruz and force another “moderate” (liberal) candidate on the common people it will be the death of the party. I entertain no fantasy that the next president is going to save America.

This election is important because it may decide whether we Christians become actively persecuted or if we can stave that off a little longer before the Lord comes back. Beat your chest about not being afraid of being a martyr for the Lord but once it starts you’ll wish it hadn’t. Maybe if the next president ceases our national subservience to Islam God will spare us a little longer. I have often said that if I had been on the Titanic I would have been bailing as fast as I could. Not because I believe in the power of positive thinking but because I simply couldn’t go down without at least trying to stop the inevitable. I wouldn’t stand around pontificating on the moral, political or intellectual shortcoming of the captain. I’d do so because I don’t want to tread water!

He wasn't a professional politician. He was a liberal but flip-flopped to become a conservative. He was a Democrat who flipped over to become a Republican. He was a great speaker. Name? Ronald Reagan.
http://www.samgipp.com/essays/105.pdf

Saturday, December 6, 2014

Politicienii avanghelici – avem și noi faliții noștri

În ce constă puterea creștinilor? În capacitatea de a exploata internetul, ne spune un penticostal și este imediat secondat de barzilai, un baptist. Concluzia la care au ajuns susnumiții se datorează alegerilor prezidențiale din România pe care cei doi le supun scrutinului cu ochiul unui analist politic. 

Cum de a ajuns evanghelicul Johannis președinte al României ortodoxe? Cei doi analiști - evanghelici după tunsură, identifică, cred ei, cauzalitățile. Nu, nu au tras concluzia că Dumnezeu a intervenit special în alegerile românilor (așa cum au făcut-o niște politicieni ne-evanghelici), ci au descoperit ei o cauză mult mai eficientă. Internetul. Telecomunicațiile – bată-le vina. Internetul are puterea lui fenomenală, și Ponta nu a știut să o exploateze, concluzionează cei doi. De aici îndemnul lor pentru colegii de breaslă de a înregimenta bitzii internetului în efortul de a educa pe enoriași sau, de ce nu, pe viitorii alegători în ale evangheliei și ale politicii.

În ce constă puterea creștinilor? În capacitatea de a exploata internetul?

Eu credeam că puterea creștinilor stă în tăria Domnului. Concluzia la care au ajuns ei este justificată, în concepția lor, de rezultatele alegerilor prezidențiale din România. Concluzia la care am ajuns eu este justificată de Biblie de un text de pe undeva din Epistola Efesenilor. Preotul penticostal pomenit mai la deal susține că Johannis a fost ales datorită felului în care adepții săi au știut să folosească internetul. La fel crede și preotul baptist ce i-a preluat articolul.

Eu credeam că a fost ales datorită faptului că Dumnezeu a văzut fudulia ponti-fexului fesenist și l-a trântit la pământ. Când pretinșii preoți și păstori văd cu prioritate cauzalitatea naturală și lasă pe plan secund sau în aer  cauzalitatea divină, eu spun că nu se deosebesc cu nimic de politicienii seculari. Că tot politicieni sunt și ei.

Friday, November 7, 2014

Pe cine vor alege românii ca președinte?

Istoria se repetă. La câteva luni după revoluția din Decembrie 1989 românii au ales la președinția României un comunist notoriu, pe Ion Ilici Iliescu. Lucrurile ar putea avea o explicație. Oamenii erau încă victime ale dezinformării comuniste.

La un sfert de veac de la revoluția din Decembrie 1989 românii sunt gata să aleagă la președinția României un alt comunist, pe Victor Ponta. Acum nu mai există nici o scuză. Mai ales că au alternativa să aleagă un om cinstit, harnic și capabil.

Presa filo-pontistă laudă calitățile de credincios ortodox ale lui Ponta și huiduiește apartenența la evanghelici a lui Johannis.  Diferența este enormă. Ortodoxia se menține pe seama ignoranței și obscurantismului ce caracterizează masele ei needucate din punct de vedere teologic. Evanghelicii sunt credincioși care s-au întors la Biblie și la credința predicată de apostoli. Ortodocșii sărută crucea și moaștele. Evanghelicii se închină în duh și adevăr. Ortodocșii, învățați să depindă de cei mari în cele religioase, s-au deprins să procedeze la fel și în cele sociale, de aceea vor îndemnizații guvernamentale. Evanghelicii refuză programele sociale și se bazează pe munca lor cinstită pentru a reuși în viață.

Sistemul comunist a aruncat pe toți cei cinstiți și credincioși la periferia societății și a promovat corupția și hoția, a legat cu lanțuri pe cei ce au avut curajul să protesteze. Sistemul neo-comunist a împușcat pe revoluționari la Timișoara, a chemat pe mineri să facă ordine în capitală. A refuzat sistematic să facă dreptate pentru toți cei victimizați de Securitatea ceaușistă și a creat o clasă de baroni îmbogățiți prin necinste și corupție. Cu Victor Ponta avem toate șansele să repetăm istoria comunistă sau să prelungim pe cea neo-comunistă.

Cine sunt ceice îl votează pe Victor Ponta? Sunt cei ce sărută moaștele „sfintei” Paraschiva.

Cine sunt cei ce îl votează pe Johannis? Sunt cei ce vor să trăiască din munca lor cinstită și harnică.

Urarea noastră? Dumnezeu să îl ajute pe Klaus Johannis și Paraschiva să îl ajute pe Victor Ponta.

Durerea noastră? S-ar părea că în România există mai mulți sărutători de moaște decât oameni cinstiți.

Cu cine a votat Barzilai?

Din motive tehnice unele comentarii nu au putut fi postate la articolul
Le oferim cititorilor noștri acum două astfel de comentarii cu dorința de a evalua ei înșiși unde este adevărul.

„Legat de disputa privitoare la susținerea la președinție a lui Barak Obama de către Barzilai se pare că pastorul californian spune una cu gura și face alta cu fapta.
Sau poate a acționat după principiul îndrăgit domniei sale, semnalizează la dreapta și o ia la stânga. Dacă a votat sau nu pe Obama (el susine că nu l-a votat, dar nu specifică în care cursă nu l-a votat, deoarece Obama a candidat pentru două mandate) nu este atât de important cât este de important că în alegerile prezidențiale din 2008 a prezentat mereu pe Obama ca o mare speranță pentru America și implicit a motivat pe oameni să îl voteze.

După alegerea lui Obama laudele lui Barzilai la adresa acestuia s-au înmulțit, chiar dacă lucrul acesta s-a făcut sub forma citării unor articole din presa internațională. De pildă afirmația că America și-a "reparat" imaginea "printr-o singură mutare de șah...”
Cât de bine și-a reparat-o se vede din faptul că din start noul președinte a călcat cu stângul, prabusind America in cea mai adinca prapastie,din puct de vedere politic, economic,si mai ales moral. America nu a fost niciodată mai afundată în noroi din punct de vedere moral ca în perioada de tiranie a Kenianului.

Domnul Barzilai s-a făcut vinovat în fața lui Dumnezeu prin faptul că în aceea vreme a încurajat alegerea lui B.O. prin mediul virtual, cât și în biserica sa, incurajindu-i pe oameni să-l voteza ca fiind cel mai indicat.

Faptul că astăzi neagă că l-ar fi votat nu este credibil, deoarece faptele lui de atunci îl dau de gol. Articolele și comentariile prezente pe blogul său la data primei candidaturi a kenianului sunt grăitoare. Alegerea de articole din presa vremii laudative la adresa lui Obama sunt și ele un incidiu unde îi era inima în acele zile. Prin vorbele și acțiunile sale Barzilai a contribuit la alegerea ca președinte a unui socialist la cârma Americii. Sunt și eu unul ce crede că venirea lui Barzilai în America în anii 1980 este legată de interesele socio-comuniștilor din România pe care acelșia le voiau promovate și în America. A dovedit-o din plin de când a fost președinte în Asociația Baptistă Română, fiindcă el a avut și are încă un mare rol în căderea Asociației, care nu mai reprezintă  bisericile și interesele reale ale Împărăției lui Dumnezeu, ci îi reprezinta pe ceice practică dictonul
"Corb la corb nu-și scoate ochii".

În concluzie, se vede că între B.O. și D.B. este o mare asemănare, de culoare și de caracter, amândoi au același scop, amândoi sunt promotori ai socialismului și implicit ai unei politici înșelătoare.”
                                                               Cornel M.

„In comentariul lui, Barzilai sustine ca nu a votat pe Obama, dar in
articolul lui din 2998, se vede clar si fara ironie ca nepriceperea sa l-a dus la actul necugetat de a lua-o la stinga, incurajind alegerea unui democrat ateu, corupt si murdar si azi nu se mai poate dezvinovati fiindca fapta lui e inregistrata undeva sus in ceruri unde nu mai are nici-o sansa de spalare.

Rusine, rusine lui Barzilai fiindca indirect a sustinut scoaterea lui Dumnezeu din scoli si din America...

Rusine tie, Barzilai ca la ora actuala ai lăudat actiunea Universitătii Emanuel de a-l invita pe Victor Ponta la capela Universitătii. Din nou transpar simpatiile socialiste pe care le aveti. Este acesta un indiciu cumva a nostalgiei după vremurile de aur care au dus societatea românească pe culmile socialismului multilateral dezvoltat?


                                               Costel A.

Friday, October 24, 2014

Candidatului Ponta cu iubire...

Mai mulți prieteni mă îndeamnă să postăm și noi scrisoarea domnului Gabriel Liiceanu (Fie-vă milă de noi, domnule Ponta) adresată primului ministru (îndrăgi-l-ar ciorile) ce are ochii la președenția României. E nevoie să fie citită de cât mai mulți români ce vor merge la urne în 2 noiembrie, deoarece este previzibil că domnul Ponta nu o va citi, sau dacă o va face nu va da urmare sfatului ce i se oferă. Rămâne în sarcina electoratului românesc să refuze alegerea unui socialist pus pe răfuială cu statul de drept. Domnul Ponta, fiu al nomenclaturii post-decembriste, se aseamănă așa de bine cu personajul de care Iisus a spus că „de Dumnezeu nu se teme și de oameni nu îi este rușine.”

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.
Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că e ca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.
Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui. (citiți toată scrisoarea)



Thursday, October 23, 2014

Cu Ponta pontifii pocăiților se pârlesc - Cu Domnul au viitorul asigurat, dacă manifestă curajul încrederii în El

Suntem mereu într-o dilemă când este vorba de relațiile noastre, ale pocăiților, cu cei puși în dregătorii. Cântărim și iarăși măsurăm modul în care trebuie să îi tratăm pe aceștia, fără a găsi măsura ideală.

Recunoaștem că toate guvernele sunt așezate de Dumnezeu și că avem datoria să ne rugăm pentru cei ajunși în poziții de autoritate politică. În același timp suntem chemați să spunem răului rău și binelui bine și să votăm (când trăim într-o democrație) pe cei care subscriu la valorile morale iudeo-creștine.

O instituție ce oferă pregătire teologică generației ce se ridică trebuie să aibă atât o poziție echidistantă vizavi de grupările politice angajate în lupta pentru guvern (pe care să le evalueze prin prisma obiectivă a eticii biblice), cât și o procedură stipulată oficial în privința felului în care tratează personalitățile politice ale vremii. Fără acestea are șanse mari să dea aparența tratării preferențiale a unor politicieni corupți angajați într-un proces electoral la fel de corupt.

Primirea la Universitatea Emanuel din Oradea a premierului Victor Ponta a fost una din acțiunile hazarduoase în care Universitatea s-a angajat pripit fără a calcula pagublele pe care le va incumba prin vizita respectivă. Mulți s-au întrebat: „Au ajuns pocăiții să susțină (conștient sau inconștient) politicieni de stânga compromiși din punct de vedere moral?” 

O greșală recunoscută este pe jumătate iertată. O greșală la care se lucrează pentru a fi îndreptată este salutară pentru imaginea celui ce a făcut-o. Culpa Universității Emanuel ar fi iertată imediat dacă unul din reprezentanți ar recunoaște sincer că s-a procedat greșit. Greșala ar putea fi, probabil, reparată de data aceasta prin invitația celorlalți candidați prezidențiali la Emanuel, și prin precizarea oficială a felului în care Universitatea va proceda în viitor față de cei aflați în posturi politice sau în curse electorale.

Deplângem lipsa de clarviziune a celor din conducerea Universității Emanuel din Oradea sperând totuși că viitorul va dovedi că acțiunea respectivă nu a fost programată din calcule legate de frica pierderii acreditării sau din dorința obținerii unor fonduri guvernamentale. Altfel, pârleala va fi pe măsură. Vai de cine se încrede în om și se bizuie pe un om și își abate astfel inima de la Domnul, căci este ca un pom în pustie ce nu vede venind izbăvirea, ci urmează cu certitudine să se usuce! Cuvintele lui Ieremia (17:5-6) ar trebui să răsune puternic în urechile celor de la Emanuel. Numai cine se încrede în Yehova va vedea ape roditoare la rădăcini și fructe reale pe ramuri. Frica de oameni a fost și va rămâne o cursă primejdioasă din care scapă doar cei ce au curajul să se încreadă în Domnul.