MIA IOVIN - Un alt ostaș al Domnului nostru intră în glorie!

MIHAIL IOVIN

n. 6 Decembrie 2025 - d. 18 Octombrie 2019

Zilele trecute mi-a venit vestea că fratele Mihail Iovin, unul din cei întemnițați pentru credință între 1958-1964 s-a mutat în Casa Cerească. Mulți i-au admirat curajul cu care a mărturisit pe Domnul în temniță printre deținuți și gardieni cruzi. L-am rugat pe fratele Daniel Chiu să scrie ceva despre luptătorul Mihail Iovin, deoarece el îl cunoaște mai bine ca mine. Iată ce mi-a trimis:

UN BUN OSTAȘ

Prea puțini creștini aud chemarea mare și importantă a Căpeteniei Mântuirii de a se înrola în oastea Sa. Fratele Mihail Iovin a auzit clar această chemare și i-a răspuns cu cea mai mare pasiune înregimentându-se din tinerețe în Armia Mielului. A rămas fidel chemării în ciuda conflictelor multe și grele de care a avut parte în cursul îndelungat al vieții. Și-a sfârșit cu bine lupta credinței. Dacă există un calificativ ce i se potrivește și i-a caracterizat plenar statutul de ostaș al Crucii, acela este surprins de cuvântul „combativ”. Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”, după expresia folosită de apostolul Neamurilor (2 Timotei 2:3), un ostaș ce a îndemnat pe alții să se înroleze alături de el fără frică.

Ce anume face ca un ostaș să dobândească atributul de „bun”?  

·         Întâi, este flamura sub care luptă

Flamura identifică armata și pe Conducătorul acesteia. Fratele Mia a luptat de la convertirrea sa pentru tot restul vieții sub flamura Credinței și Crucii lui Christos. Christos a fost Înainte-Mergătorul pe care l-a urmat; Christos a fost Temelia pe care a zidit; Christos a fost Păstorul Mare de care a ascultat; Christos a fost Căpetenia sub care a luptat purtând cu abnegație stindardul Acestuia!

·         În al doilea rând, este cauza pentru care luptă

Armatele au de obicei două feluri de ostași: mercenari, care luptă pentru interese personale (sau soldați – care luptă pentru soldă), dar mai sunt și ostașii care care s-au înrolat datorită simțului datoriei și datorită dragostei ce o au pentru țara lor și pentru poporul lor. Fratele Mia a aparținut celei de a doua categorii. Călcând pe urmele Războinicului din Psalmul 45 care apără adevărul, blândețea și dreptatea, el a luptat din dragoste pentru Mântuitorul și din loialitate pentru poporul Acestuia, îndurând privațiuni, bătăi, lanțuri, închisoare, torturi și înjosiri fără număr. Toate acestea pentru că a crezut în cauza Împărăției Cerurilor pentru care s-a înrolat în Armia Mielului.

·         În al treilea rând e convingerea cu care luptă

Conducătorul bun și cauza bună nu garantează că soldatul antrenat în război sub conducere bună și pentru cauză bună este el însuși bun. Mai este nevoie și de convingerea acestuia că trebuie să lupte cu dedicare și să acționeze cu vigilență. Un ostaș bun nu se încurcă cu problemele vieții ce nu au legătură cu războiul; el nu șovăiește când este chemat să se avânte la luptă; nu se mișcă de pe poziție când ajunge sub focul inamicului și perseverează până la capăt încrezător în victoria finală a oastei sale sub conducerea Căpeteniei de care ascultă fără rezerve. Datorită convingerilor ferme ce le-a avut fratele Mia a dovedit atât dedicare cât și vigilență neobosită în lupta vieții.

Conducătorul bun, cauza bună și convingerea bună atribuie ostașului calificativul „bun”. 

Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”. Acum s-a transferat din Armia militantă în cea triumfătoare!

Date biografice:

Mihail Iovin, cunoscut ca Mia Iovin, născut la Arad, la 6 Decembrie 1925, decedat la 18 octombrie 2019 la Chicago a fost un Creștin român, închis pentru credință între anii 1959-1964.

A fost arestat la 18 februarie 1959, la vârsta de 34 de ani, după ce a fost exclus din cultul baptist. A fost arestat pentru că a fost membru activ in Adunarea din strada Oituz, o adunare crestina independenta, care era considerata subversiva. Actul de acuzare preciza "A făcut parte din organizația mistico-religioasă, condusă de Vasile Moisescu din Arad care urmărea răsturnarea regimului din țăra noastră". Avea atunci 3 copii iar unul s-a născut după arestare.

Procesul și condamnarea au avut loc la Tribunalul Militar din Timișoara la 18 februarie 1959, cu sentinta nr. 72 în baza art.209 pct.2 lit.a din Codul Penal pentru uneltire contra ordinii sociale. A fost încarcerat la Timisoara, trecând apoi prin toate închisorile: Gherla, Sacea (12.10.1959), Giurgeni (11.06.1960), Ostrov (16.10.1960), din nou Gherla (20.11.1961), Periprava (17.11.1963) și Jilava (23.05.1964) până la grațiere în 30.07.1964. A fost închis împreuna cu tot lotul Vasile Moisescu, din care făcea parte, dar și cu cei de la Oastea Domnului, cu betaniștii și cu Richard Wurmbrand.

După eliberare a emigrat în Statele Unite stabilindu-se la Chicago unde a înființat o adunare asemănătoare cu cea din strada Oituz. A fost puternic calomniat si a fost silit sa se retraga din slujire. Imediat după retragere(2002) a scris cartea autobiografică "Istoria unui rob al lui Hristos". De-a lungul vieții a compus mai multe cântari, adunate în cartea de cântări: "Cântările Biruinței".

Cateva pagini din Dosarul de la Securitate

Documentul sinteză

Documentul Securității ce face o sinteză a situației de la Caransebeș până la condamnarea noastră la închisoare a fost întocmit de locotenentul major Ioan Fărcaș.

De observat următoarele lucruri:

Ofițerul care redactează documentul contestă că în România ar fi încălcate drepturile religioase, dar în același timp inferează că Biserica sau conducerea acesteia trebuie să asculte de organele politice ale orașului! „Deși știau atât Rădoi cât și Cocârțeu , precum și ceilalți adepți ai lor că pastorii susmenționați și-au permis ca în predicile lor să facă afirmații, din punct de vedere politic, injuste și tendențioase, totuși i-au preferat pe aceștia în biserica lor în ciuda repetatelor atenționări din partea împuternicitului cultelor, a consiliului popular orășenesc și al altor organe în drept.”

Deci libertatea religioasă este garantată, deși decizia cu privire la cine predică în bisericile baptistă aparține împuternicitului, consiliului orășenesc și alte organe în drept! Câtă libertate și câtă mărinimie din partea autorităților comuniste! Consiliul orășănesc decide cine și ce se predică într-o Biserică Baptistă! Pe lângă împuternicit și consiliul orășenesc mai existăși „alte organe în drept.” Chiar așa!

Acuzațiile pe care le aduce ofițerul în document nu au putut fi dovedite deloc. Nici actele de huliganism, acuzație la care au renunțat la proces și au pedalat ulterior pe ultraj la bunele moravuri, nici „faptele ilicite de afaceri” acuzația de venituri ilicite. Procesul deschis sub această acuzație a fost în final închis deoarece nu s-a putut dovedi că am avut venituri ilicite!

Este recunoscută deschis cooperarea conducătorilor de la Uniunea Baptistă din București cu organele locale cărora primii le-au înaintat o plângere penală împotriva noastră! „Frații” de la București și cei de la Timișoara (conducătorii) au procedat exact pe dos de cum ne învață apostolul Pavel, ca atunci când în Biserică există neînțelegeri, să fie solicitați oameni duhovnicești din Biserică, și nicidecum să nu se recurgă la tribunalele laice! (1 Corinteni 6:1-9). Apostolul Pavel arată că cei care recurg la tribunale sunt cei ce nedreptățesc pe frații lor! Cert este că reprezentanții de atunci ai Cultului Baptist s-au umplut de veșnică ocară, au luptat împotriva unei biserici care își organiza viața după principiile Bibliei, au calomniat pe luptătorii credinței care au înălțat un steag spre biruința adevărului, au făcut jocul autorităților marxiste aducând acuze mincinoase împotriva unor credincioși a căror singură vină a fost aceea că doreau și cereau să fie lăsați în pace de autorități să se închine conform Scripturii! Tocmai ei au făcut plângere penală împotriva noastră!

Dosarul „Credinciosul”

Prin bunăvoința unui prieten ce a intervenit la CNSAS am intrat în posesia dosarului propriu ce mi l-a întocmit Securitatea începând cu anul 1978. O să publicăm fragmente și secțiuni din acest dosar (în care mi s-a dat numele conspirativ de „Credinciosul”) care vor arăta din nou felul în care autoritățile comuniste au lucrat mână în mână cu reprezentanții Cultului Baptist pentru a suprima libertatea de închinare a baptiștilor (dacă unii s-au mai îndoit de lucrul acesta).

Dosarul a fost deschis în anul 1978 ca urmare a activității mele în cadrul Bisericii Baptiste din Caransebeș și în cadrul Comitetului Creștin „Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință.”  O să puteți parcurge pagini palpitante scrise de ofițerii de Securitate în care analizează și laudă „libertățile” religioase oferite de orânduirea comunistă și propun soluții „umanitare” la mișcarea tot mai mare de contestare a totalitarismului ceaușist.