ÎNAINTÂND PENTRU ADEVĂR!!

Mircea Eliade spunea: Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului!! Este exact sentimentul grupului anticomunist din care am făcut parte. Dacă n-am fi spus nimic, dacă nu ne-am fi împotrivit tiraniei, dacă n-am fi acționat, viața noastră nu însemna decât un compromis ieftin și o supunere lașă înaintea "Balaurului Roșu" care călca in picioare conștiințe umane, familii și Biserici! Acceptarea compromisului este îngenunchierea înaintea lui Baal, înseamnă trădare și arginți pătați înaintea Domnului. Cu ajutorul Domnului noi am înaintat împotriva curentului, și am biruit! Istoria Bisericii din Caransebeș reprezintă o piatră de aducere aminte a faptului că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile!
Vaclav Havel afirma: Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului!! Vreau să întorc această ultimă afirmație pe verso subliniind că: Lașitatea înseamnă ați suprima sentimentele și conștiința de frica majorității sau a unei minorități opresive!
A lupta de partea Adevărului este întotdeauna o onoare, denotă demnitate și tărie de caracter! Este o luptă pe care se merită să o ducem indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim! Unii au plătit această luptă, fiind denigrați, retrogradați, concediați, întemnițați, torturați sau chiar martirizați. Lupta pentru ADEVĂR, e o luptă pe care suntem datori să o ducem, pentru Domnul ISUS, pentru Biserica Sa și pentru copiii și nepoții care ne privesc, căutând să-L vadă pe Dumnezeu în noi!
În vremuri de grea restriște, prigoană și intimidare din partea sistemului draconic comunist, am fost sprijiniți la Caransebeș de patru frați: Liviu Olah, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Pavel Gavrilovici. Nu m-am așteptat ca după 27 de ani de la Revoluție, istoria evenimentelor din acea perioadă tristă, să întâmpine așa o mare împotrivire.
Prezentarea și răspândirea cărții a debutat în Statele Unite în toamna anului 2017, tot prin patru frați: Daniel Brânzei, Marius Lucan, Nelu Brisc și Daniel Chiu. Acești Oameni au avut curajul de a prezenta cartea într-un mediu ostil, în ciuda presiunii și dorinței de boicot a celor deconspirați în ea. Fratele Marius Lucan, a prezentat prima dată cartea, în întâlnirea păstorilor din cadrul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, la începutul lunii Septembrie a anului 2017, fratele Daniel Brânzei a susținut această lucrare promovând-o pe blogul său personal, fratele Nelu Brisc a prezentat apoi cartea în plenul congresului, iar fratele Daniel Chiu a prezentat și distribuit cartea la Chicago. Acești frați au îndrăznit să pășească împotriva curentului, conștienți că adevărata istorie din vremurile comuniste trebuie să fie promovată nu înăbușită, așa cum își doreau și încă își doresc mulți! Alături de cărțile fratelui Daniel Mitrofan: Pași; Pigmei și Uriași cartea: O cetate de necucerit, reprezintă un manifest istoric al adevărului, al evenimentelor desfășurate în Cultul Baptist din România, din vremea comunistă. Trădătorii nu trebuie acoperiți, ascunși ori scuzați, ei trebuie evidențiați pe nume pentru ca lumea să se cutremure! Biblia vorbește despre trădarea lui Iuda, Petru, Dima, Diotref, Anania, Safira sau Alexandru Căldăraru, arătându-ne prin aceasta că trădătorii trebuie identificați și nominalizați ca un avertisment pentru generațiile următoare. Pentru că trădarea unora face parte din adevărul istoric, ea nu poate să rămână ascunsă! Avertizez cu această ocazie și în această ordine de idei, chiar și pe acei mișei care sunt încă pe funcții în sistem, și voi veți fi nominalizați la rândul vostru de generațiile viitoare! Iar copiii voștri vor purta rușinea unui Iuda ca tată sau bunic! În următoarea ediție a cărții voi publica articole suplimentare ale fraților care au suferit, ale Bisericilor călcate de escavatoare, istorii care nu au avut loc în carți ale comuniștilor consacrați, precum Istoria Baptiștilor din România, scrisă de Ioan Bunaciu, om al sistemului cu sute de pagini raportate în arhivele securității. O, nu, în istorisirile de acest gen nu veți găsi trădare, suferință, persecuții și vinovați, ci doar progres, oameni noi și o epocă de aur, în armonie cu învățătura primită de la centru.
În ciuda împotrivirii atroce, cartea: O cetate de necucerit, Istoria Bisericii din Caransebeș în lupta cu autoritățile comuniste, s-a răspândit cu repeziciune atât în America cât și în România. Mulțumesc aici și fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru facilitarea distribuirii cărții la San Francisco și împrejurimi! Fratelui Codreanu Viorel îi mulțumesc pentru susținerea permanentă și promovarea articolelor mele pe blogul Barthimeu.
În România doresc să aduc mulțumiri speciale fraților care au agreat și promovat distribuirea cărții în Bisericile și localitățile unde slujesc:
La Caransebeș, fratelui Dănuț Vrâncilă, pastor în Biserica Ghețimani, biserică în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, fratele Vrâncilă a stat de partea adevărului, susținând autonomia Bisericii chiar și în vremurile moderne în care unii au respins și sabotat distribuirea cărții!

La Oradea, fraților Paul Negruț și Dorin Hnatiuc

La Arad, Onisim Mladin și Doru Iștoc

La București, fratelui Vasile Taloș

La Timișoara, fratelui Viorel Briscan și Ioan Târziu

În Moldova, fratelui Viorel Candrianu și a celorlalți pastori din comunitatea Baptistă Suceava

La Lugoj, fraților Adam Florea, Georgel Jivan

La Turnu Râieni, fratelui Doru Pătruța

La Băuțari, frații Petrișor Stancioni și Petrică Găină

La Oțelul Roșu, fratelui Iosif Curelaru

La Pitești, fratelui Corneliu Pelease

La Craiova, Motru și Turnu Severin, fratelui Georgel Jivan

În Germania, fratelui Nicu Craioveanu

Cartea se distribuie la ora actuală și în Austria, Spania și Italia. Dacă am uitat vre-un nume, vă rog să mă iertați!

Cartea va fi în curând disponibilă și în format electronic, iar distribuirea ei se va face ultrarapid și prin aceste mijloace moderne de comunicare, email, facebook și kindle, urmând să fie retipărită și în format clasic. Vă sfătuiesc să iubiți adevărul, să trăiți în adevăr, și să rostiți adevărul, indiferent de puterea curentului care merge împotriva voastră! Nu uitați, Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume și noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit! A Lui să fie slava în vecii vecilor!

                                                                                                                                  Nicolae Rădoi

TU DE PARTEA CUI EȘTI???

PRIGOANA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA...

Toți știm foarte bine ce s-a întâmplat pe vremea comunismului în România! Modul în care eram, ca pocăiți, batjocoriți în școală, retrogadați din poziții înalte și nedreptățiți în societate, pentru CREDINȚĂ! Aceste realități istorice sunt arhi-cunoscute de către cei ce au trăit atunci. Marea mirare este că unii încearcă să acopere aceste fapte istorice, să mușamalizeze crimele sistemului opresiv de odinioară, CA ȘI CUM NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!!!

Dosarele securității însă dovedesc trădarea mizerabililor ce și-au vândut frații pentru o ciorbă satanică, pentru o pungă de arginți însângerați!  

O parte însemnată dintre acești trădători, sunt în viață și mișună prin politica și prin bisericile contemporane, atât din România cât și din Diaspora Românească! 

În vremuri de tăcere vinovată, de frică controlată și de lașitate rușinoasă, Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat pentru libertatea religioasă și de conștiință! În vreme ce Uniunea din acea vreme făcea jocul partidului opresiv iar comunitățile erau doar tentaculele acestui balaur putred!

În această situație de criză și compromis, pastorii partidului, luptau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a fraților lor, trădând în loc să riște, vânzând în loc să plătească prețul vestirii Adevărului Divin! În vremuri în care Creștinii adevărați câștigau suflete pentru Domnul Isus, acești oameni își vindeau propriile suflete pentru siguranță, confort financiar și libertatea de a călători în străinătate - având sarcini stabilite de Securitate.

Pe securiștii societății, îi judecă societatea; iar pe securiștii Bisericii, îi judecă Biserica! Nu așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 5:12, 6:2..)  Problema este că acești oameni nu erau pocăiți și nu se pocăiesc nici azi de mizeriile în care au trăit. Ei caută și astăzi să se dezvinovățească și să acuze pe cei ce vor să spună adevărul, să-i discrediteze, să îi împroaște cu noroi, crezând că dacă murdăresc mesagerul, vor discredita mesajul. 

Eu am stat în închisoare pentru Domnul Isus Hristos, am suferit pentru Credința biblică și am trasat o linie dreaptă pentru generația care ne privea! Oamenii din lume și judecători necredincioși mi-au sărit în apărare, optând pentru o reducere a sentinței, în timp ce "frații mei", cereau ca pedeapsa să fie cât mai severă și exemplară pentru a arăta tuturor că autoritățile trebuiesc respectate fără murmur, fără cârtire!

Eu, Nicolae Rădoi, un simplu cioban, copil de Dumnezeu, nu am putut să tac, să accept nedreptatea și interferențele partidului în viața și direcția Bisericii! Am considerat mereu că Biserica este a Domnului, și pentru asta am stat drept, indiferent de consecințe! 

În ce privește cartea: O cetate de necucerit! opiniile oamenilor sunt împărțite în două tabere. Grupul celor care recunosc realitățile istorice și acceptă cartea în raport cu informațiile pe care le cunosc și care sunt dovedite de arhive și pe de altă parte grupul celor care critică și disprețuiesc cartea, din pricină că le scoate la iveală faptele întunecoase și nedemne din acea vreme! 

Te întreb drag frate și soră, tu de partea cui ești??? De partea celor care au suferit prigoana, au răbdat durerea și au stat drepți pentru Domnul, sau de partea celor care au tăcut, trădat și chiar întemnițat pe copiii lui Dumnezeu? După ce am tipărit cartea am început să descopăr care sunt adevărații slujitori ai Domnului și care sunt slujitorii oamenilor sau ai sistemului încă activ!

Tu de partea cui ești?

                                 

                                                                        Nicolae Rădoi 

Adevărul de la Caransebeș

Discuția cu Iosif Țon, Los Angeles 1994

         În timpul în care mă aflam închis în penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, domnul Iosif Țon a mers în vizită la domiciliul subsemnatului, încercând să o convingă pe soția mea să semneze o declarație în care ea să mă recunoască vinovat pentru faptele de care eram acuzat de Comuniști! Soția nu a vrut să dea o asemenea declarație deoarece Dumnezeu a luminat-o să înțeleagă că o declarație FALSĂ a vinovăției mele, nu va face decât să îmi înrăutățească situația. Am aflat apoi în penitenciar că asemenea declarații de vinovăție, au făcut ca greviști precum cei din Valea Jiului, să fie terminați de securitate prin spitale psihiatrice, securiștii având ca bază a abuzurilor lor, declarațiile în care ei arătau că și familiile au recunoscut vinovăția celor închiși. Acesta este adevărata "grațiere" pe care securistul Iosif Țon a vrut să mi-o ofere. Mulțumesc lui Dumnezeu că nici soția mea și nici soția fratelui Cocârțeu nu au semnat aceste "grațieri". 

         A doua problemă, referitor la rușinea pe care pretinde că a vrut să o spele domnul Țon, a cui e rușinea domnule Iosif? A noastră de la Caransebeș, a celor care am luptat împotriva sistemului și a abuzurilor pe care Partidul Comunist le făcea în Bisericile Baptiste prin oamenii lor? A noastră este rușinea, sau a dumneata, care ai făcut jocurile lui Mara, Bărbătei, Bunaciu și alți securiști dovediți?

Rușinea este a voastră vânzătorilor! V-ați vândut frații pentru binele vostru, pentru confortul vostru personal, pentru un carnet de pastor vizat de partid și pentru călătorii libere în străinătate! Rușinea voastră va fi scoasă la iveală în Ziua Judecății!! Acolo se va vedea a cui a fost rușinea!
         În înregistrare este clar că Biserica din Caransebeș a fost supusă abuzului din partea autorităților comuniste, prin comunitatea creștină baptistă din Timișoara, docilă în totalitate în acea vreme partidului, acea comunitate, împreună cu securitatea și cu inspectorul general al cultelor Cristoiu, vroia să conducă lucrările Bisericii Baptiste din Caransebeș. La aceasta ne-am opus noi, tovarăși! Voi ați încălcat statutul Cuvântului lui Dumnezeu, infinit superior oricărui statut de cult sau mărturisire de credință! Voi ați acceptat ca ateii să vă dirijeze agenda! Biserica din Caransebeș a fost singura biserică din România care nu a plecat capul înaintea voastră!
         Din înregistrare reiese clar prin vorbele lui Mara Cornel: "noi decidem soarta bisericii!" Cum poate un conducător de cult să decidă soarta unei biserici? În statutul bisericilor creștine baptiste era și este stipulat clar, că bisericile sunt autonome. Uniunea și comunitatea pot fi consultate de biserică, dacă este cazul, dar nu au nici o putere decizională asupra soartei bisericilor.
          Al doilea lucru aici, Bărbătei, în poziția de secretar general al Cultului, a amenințat că va apela la intervenția autorităților (care erau de față) dacă Biserica nu se supunea hotărârilor cultului. Din ce poziție și cu ce autoritate Creștină putea Bărbătei să rostească asemenea cuvinte?
          Al treilea lucru, Bărbătei afirmă că "hotărârile privitoare la soarta Bisericii din Caransebeș s-au luat la Timișoara, iar Biserica trebuie să se supună." Cum s-a putut lua o asemenea hotărâre în privința unei Biserici, fără ca vre-un reprezentant al acesteia să fie prezent măcar și Biserica să fie consultată?!!!
          Al patrulea lucru, am supus votului Bisericii, prin fratele Băleanu, vicepreședintele comunității baptiste de Timiș - propunerea ca Mara, Bărbătei, Bunaciu și alții să urce la amvon și să conducă lucrările adunării generale. Biserica s-a opus categoric prin negații vocale care pot fi auzite în înregistrările de mai sus. Nu noi, comitetul, nu v-am dorit, vânzătorilor, ci întreaga Biserică! La Caransebeș era o a devărată revoluție în 1978 iar voi ați astupat gura fraților voștri prin intimidări și întemnițări!
          Oamenii care au stat lângă Adevăr au avut mereu de suferit, atât în iudaism cât și în creștinism, din pricina dușmanilor Adevărului. Faptele celor care încearcă acum să se scuze strigă mai tare decât vorbele lor! Ei n-au suferit nimic, poate doar un proces nevăzut al conștiințelor lor schingiuite... în rest, pașapoarte diplomatice, poziții privilegiate și vile ale partidului, pe care azi acești domni le dețin în portofoliu. Toate acestea în timp ce alții au fost retrogradați, dați afară din universități, duși la canal și întemnițați! De ce? Pentru că n-au fost "băieți buni"!
          "Felicitări" tovarășilor: Bărbătei, Bunaciu, Busuioc, Găvăgină, Mara și Țon că au știut cum să își mențină funcțiile, ba chiar să progreseze pe plan social, fără să sufere și desigur, citez din spusele lor: "fără a compromite principiile biblice". Răsplata voastră va fi pe măsură în Ziua Judecății!
         

         

PLÂNSUL

CAMELEONULUI "CREȘTIN"

Unul din ucenicii Domnului Isus era "un drac" Ioan 6:70. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli era un demon deghizat în creștin (urmaș al lui Hristos). 8,3% este un procent îngrijorător. Frații lui Iosif, fii lui Israel, se recomandau ca "oameni de treabă" Geneza 42:11. Astăzi întâlnim mulți oameni în Creștinism, care se recomandă a fi ucenici ai Domnului Isus și oameni de treabă! Ei își schimbă înfățișarea în funcție de interese și circumstanțe. În vremea comunismului, unii se recomandau ca ucenici, pioși și credincioși în Casa Domnului iar apoi trădători fideli la securitate. Oameni de treabă în societate, la servici, în Biserică, dar în întuneric șoptitori, scriind rapoarte amănunțite despre viața aproapelui lor. Acești draci deghizați în ucenici, acești lupi îmbrăcați în piei de oaie, pot fi toți cuprinși în expresia: cameleoni! 

Cameleonii sunt niște lighioane foarte ciudate. Ei își schimbă culoarea pielii în funcție de context. Când sunt pe pământ devin pământii, când stau pe o frunză înverzesc, iar în Biserică sunt sfinți. Sunt precum un copiator care fotocopiază documente sau fotografii. Un lucru nu poate însă masca cameleonul - caracterul său. El rămâne cameleon indiferent de culoarea sa, iar faptele îl trădează! Caracterul său de prădător profitor iese la iveală, când odată camuflat, își prinde prada cu sălbăticie. Victimele cameleonului ne avertizează că în spatele coloraturii se ascunde un monstru.

Personal, am cunoscut mulți cameleoni "creștini". Oameni deghizați în sfinți, mascați în ucenici, dar plini de otravă în inimă. I-am deconspirat rostindu-le numele iar ei au început să se plângă, să geamă, să mârâie, motivând că nu îi iubesc. Domnul Isus ne învață limpede în predica Sa: după faptele lor îi veți cunoaște! Nu după cuvinte, predici, minuni, culori sau măști ci după fapte! În cartea O cetate de necucerit, am desconspirat cameleoni. Acești cameleoni plâng acum, autovictimizându-se și căutând să ascundă adevărul. Generația tânără merită să cunoască adevărul pentru a putea trăi în adevăr. Chiar și când e dureros, adevărul eliberează! Dragi tineri și tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, trăiți în adevăr, studiați și învățați din istorie, păziți-vă de cameleoni... îndeosebi de plânsul lor! Nu uitați, cameleonii atacă folosindu-și limba! Iuda, când a văzut spart, vasul cu mir, a reproșat catalogându-l ca o mare risipă. "El zicea lucrul acesta, nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea!" Ioan 12:6 Iuda era un drac, un vânzător și un hoț, dar camuflat în Apostol! Rețineți, cameleonii au limba lungă. Stați la distanță de limba lor și observați-le faptele!

Cine se scuză se acuză!

Se pare că pastorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme. 

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului 1978. Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei din București). Pastorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la adunarea generală ce a reconfirmat comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca pastorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost pastorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca pastor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Pastorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră pastor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1988 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat pastorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atîta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști! 

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în cultul Baptist a continuat și în anii următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Culutului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România (de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit pastorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făsuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute? 

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului! 

Iată cum i-a iubit pe frații săi pastorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie! 

Și mai este ceva. Pastorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi biserici în România, ci am dăruit personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești dela Oțelul Roșu. Nu știu ca pastorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Pastorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!

Declarația lui Yonel Jura privind

Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru interesele Bisericii.

Cele petrecute atunci arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la obediență slugarnică față de autorități.

Sosiseră de la Timișoara și de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș, Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în mână.  În seara zilei de 13 octombrie, vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică și comitetul ales al acesteia!”  

După el Gheorghe Băleanu s-a repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera: „M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon, dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.   

În momentul acela fiara cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ, fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului Baptist. Niciunui trădător, și niciunui netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii puterea în România!

La terminarea adunării de vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!” A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

Am fost prezent în sala procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!”  A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe Dumnezeu!

Mai remarc un lucru. Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva reprezentanților guvernului.

Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.

Am niște „nelămuriri” și când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș. După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?

În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele  Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.

În corespondența cu fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?

Sunt câteva lucruri ce indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA. Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face astfel de lucruri fără a fi omul lor?

Sunt nume legate de evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!

În anul 1984 fratele Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își ascundă fărădelegile!

Când în toamna anului 2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!

Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!

YONEL  JURA 

AUGUST 1 2016

STOW   OHIO

330   650  1379

O intervenție binevenită în dialogul cu pastorul Belciu Busuioc

Mi s-a imputat faptul că am adus pe blog discuția începută cu pastorul Belciu Busuioc cu privire la cele petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile comuniste cât și pe cei din conducerea cultului baptist, fie că e vorba de Comunitatea de la Timișoara sau de Uniunea din București.

Cu ocazia alegerilor din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte comitetul compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un comitet format din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu în relațiile cu autoritățile. Fiindcă pastorul Ieremia Gavagină era un colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al autorităților, pastorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.

De când noul comitet a fost pus să conducă Biserica, la adunările generale ale Bisericii și la sesiunile comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali, printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cârstoiu). Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că era vorba de conducerea cultului baptist, sau de cei din organizațiile socialiste însărcinate să supravegheze bisericile: autoritățile locale (primarul, secretarul de partid, ofițerii securității locale etc.) sau cele centrale: Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).   

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului fuseseră primite la ședințele comitetului și la adunările generale ale Bisericii, să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste

Noul comitet s-a consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.

Fratele Belciu Busuioc a petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor. În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit ordine de la autorități să elimine  comitetul ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul comitet. Aici intervine rolul pastorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat adunarea generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această adunare generală Iosif Țon a venit al Caransebeș să submineze hotărârile adunării generale și să spună că comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca comitetul să fie dat la o parte și să se țină o nouă adunare generală în 13 octombrie (știa el că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu să impună o nouă conducere în Biserică! Pastorul Belciu Busuioc i-a spus însă lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decît Biserica!”

În anul 1994 la Los Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele intreprinse și pastorul Belciu Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse atunci, demiterea comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se disculpe, dar pastorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați încercat să desființați o hotărâre a bIsericii și eu v-am spus atunci: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”

Au trecut anii. La ora actuală pastorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că Iosif Țon a fost acela care a susținut comitetul bisericii din Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de pocăință. Nimic mai departe de adevăr!

Dacă pastorul Belciu Busuioc și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora pastorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Yonel Jura, mi-a trimis o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de pastorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a fost transmisă de fratele Yonel Jura. Mărturia dovedește că pastorul Belciu Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea cultului baptist, conducere în care însuși Belciu Busuoioc a fost cooptat din anul 1987.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

O altă scrisoare a pastorului Belciu Busuioc

Se pare că cei ce vor să se îndreptățească în loc să mărturisească sunt foarte persistenți. Dialogul meu cu pastorul Busuioc continuă. Puteți să îi citiți scrisoarea și apoi răspunsul meu.

Raspunsuri la neclaritatile din scrisoarea mea

Frate Nicolae

      Imi pare foarte rau ca scrisoarea mea care va pornit din indemnul cugetului meu care m-a mustrat in partasia mea cu Domnul de ce te las sa gresesti si nu-ti spun ca faci rau a ajuns sa fie batjocorita si eu sa fiu murdarit cu atit noroi cit n-am fost nici-o data de cind ma stiu.

    Eu am crezut ca este o discutie personala ca intre frati care se iubesc dar vad ca dumneata ai impartasit-o cu oamenii care iti scriu pe blog si care nu ma cunosc indeaproape cum ma cunosti dumneata si pot gresi in parerile lor dar daca Dumnezeu a crezut ca trebuie sa ma lase sa trec si pe aici .Daca Simei trebuie sa blesteme poate ca Domnul l-a pus sa blestame .

   Mie personal sa stii ca nu mi-ai facut nici un rau din urmatorele motive:

  1.Apostolul Petru a spus: 1Pe 2:19  Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept. Dumnezeu care-mi cunoaste inima stie ca toate acestea sint invinuiri ne-

drepte asa ca ma bucur din partea Lui de Har mai mult.

2.Invinuirile aduse ma smeresc  imi pun la pamint reputatia dar aceasta Domnul judecatorul cel drept o v-a judeca si-mi v-a aduce rasplata daca nu pe pamint va fi in vesnicie. 2Co 4:17  Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.

Dar ati facu mare rau :

1.Pentru dumneavoastra care ati respins avertizarea din partea Domnului si ati raspatit binela cu rau (nu va dau textul care vorbeste despre aceasta ca sa nu socotiti ca este un blestem)

2. Pentru Lucrarea Domnului a carui Evanghelie inca o predic si prin acest noroi aruncat asupra mea de fapt ati facut pe altii sa pacatuiasca si sa vomite predicile mele ,pentruca ei nu ma cunosc indeaproape.Eu ma rog sa fiti cel putin atit de intelepti ca Gamaliel Fapte 5:39)  ........ Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”

     Ati reprosat ca textele care eu le-am scris in scrisoare nu se potrivesc in acest context .Vreau sa va atrag atentia ca este foarte important  cine ne conduce prin Scriptura .Daca ne conduce Duhul Lui Dumnezeu El ne va arata toate textele care ne ajuta sa ne apropiem de Dumnezeu dar daca ne conduce un duh strain el ne v-a ajuta sa gasim toate textele care ne incurajeaza la pacatul care tot el ne indeamna sa il facem.

     Am cautat sa va explic ca  defaimarea nu ajuta decit pe Satana care trimbiteaza pacatele fiilor Lui Dumnezeu. Ati spus ca-i ajutati pe oameni sa se pocaiasca, pe cine ? Pe cei morti ? Pe Busuioc si pe Ton ? Erau alte ca-i sa-i ajutati cum spune Evanghelia.Ve-ti zice am facut-o  si nu se schimba.Daca ai spus-o bisericii lasa-l in pace pe seama Lui Dumnezeu.

     Mi-ati cerut sa dau declaratie ca nu am semnat angajament cu securitatea si ca nu m-am dus saptaminal sa dau raport cum dadeau altii.

Dragilor in Fata Lui Dumnezeu va scriu inca odata ca ,,nu am semnat angajament si nici nu m-am dus sa dau raport la securitate”.Nu pentruca am fost mai viteaz si mai puternic ca altii ci pentruca am umblat cu frica de Dumnezeu nu de oameni si m-a pazit Dumnezeu. Despre relatiile mele cu securitatea eu v-am scris detailat in prima scrisoare dar nu stiu de ce nu ma credeti.Este problema dumneavoastra daca credeti ca trebuie sa traiti cu banuieli rele ,traiti, eu nu  pot sa va opresc.

    Vreu sa fac clar ca eu am intrat in comitetul Uniunii in anul 1987 si am fost acolo pe timpul comunistilor, doar doi ani si in timpul acesta am avut o singura iesire in America la Conventia de la Detroit.Atunci fratii mi-au incredintat sa chem fratietatea din Romania la o zi de Post si rugaciune.

Cum am ajuns acasa am luat telefonul si am sunat la cele 6 comunitati din Romania si am rugat pe presedinti sa anunte pe raza comunitatii lor ziua de post din 5 Noiembrie 1989 .In America cit am stat nu am vorbit de bine regimul comunist iar la intoarcere nu am vorbit de rau america. Am mai avut o iesire din tara in Anul 1988 la congresul federatiei Baptiste Europene din Scotia  Atunci nici atit nu am vorbit cu nimeni despre regimul comunist ca nu stiam nici engleza nici Germana ,atunci am fost insotit de fratele Vasile Gherman .Cine vrea sa traiasca cu banuieli rele n-are decit sa o faca ,este  problema lui.

    Am fos invinuit ca am fost in conducere cu fratii,Mara,Barbatei si Bunaciu si nu i-am ajutat sa se pocaiasca. Ei nu mai erau in conducerea Uniunii cind eu am intrat.

    In ce priveste ultima adunare generala cred ca cel mai bun lucru ar fii daca gasim procesul verbal de atunci sau sa intrebam pe fratii Vuc Viorel sau Petrica Cocirteu care au fost implicati acolo.

     Eu cred ca scriind cele de mai sus s-au facut ceva lamuriri .Eu cred insa in lamurirea pe care o v-a da Dumnezeu in ziua judecatii cind toate amanuntele vor iesii la iveala .Pina atunci ce-mi ramine este sa iert sa iubesc si sa ma rog pentru fratii mei.Cu dragoste in Hristos

Busuioc

Melbourne la 20 Iulie 2016

Și acum răspunsul:

Frate Busuioc,

Scrisoarea ta începe pe un ton de condamnare, deoarece am publicat schimbul nostru de păreri și convingeri. Ai adoptat un glas plângăreț care vede o catastrofă în faptul că am publicat ceva care șifonează sau atinge portretul imaculat al pastorului Busuioc! Autocompătimirea cu aluzii în care te asemeni cu David când era vorbit de rău de Șimei mi se pare nepotrivită pentru un predicator matur.

Apoi folosirea de versete și expresii ce seamănă cu un blestem nu îi face cinste pastorului Busuioc. Domnul Isus a cerut să binecuvântăm, nu să blestemăm. Ce schimbare de ton de la glasul mieros cu care îmi cereai să nu „vorbesc de rău” nici pe dușmani și blestemele ce le arunci la adresa mea pentru că am îndrăznit să contest ceea ce îmi spui și îmi ceri pe ton de șef de partid.

Fă un pic distincție între „avertizarea Domnului” căreia eu îi dau toată atenția și avertizarea pastorului Busuioc (pe care tu o confunzi cu a Domnului), care mi se pare trasă de păr, deoarece vrea să acopere pe trădătorii de frați și să le perpetueze o aură de lucrători buni ai Domnului, când în realitate au fost lucrători răi!

Când apostolul Pavel a fost arestat de iudei, el a spus că este gata să stea la judecată și dacă a făcut ceva rău, nu se dă în lături să sufere condamnare... Se vede că nu ai această atitudine a apostolului Pavel care se lăsa analiat în activitatea lui! Tu ești total convins că nu ai nimic de analizat în lucrarea ta și susții că cei care își permit să o facă „luptă împotriva lui Dumnezeu”! Sameni foarte bine cu carismaticii cărora dacă le spui că ceea ce ei pretind ca manifestare a Duhului lui Dumnezeu nu este de la Duhul Sfințeniei, te acuză imediat de hulă împotriva Duhului Sfânt! Mai ușor cu amenințările de genul acesta. Apostolul Pavel și apostolul Ioan ne cer să analizăm orice duh!

Apostolul Pavel a avut oponenți, dar acest lucru nu i-a împiedecat pe cei ce erau rânduiți de Dumnezeu să primească Cuvântul și să fie mântuiți! De ce îți închipui că faptul că ești analizat și chestionat este o catastrofă pentru cei ce îți ascultă predicile? De unde atâta orgoliu? Ești revelația ultimă a lui Dumnezeu și oricine își permite să te critice este hulitor?

Nu eu am început acest dialog! Tu te-ai aruncat în arenă și mi-ai cerut să nu public nume invocând texte biblice ce nu aveau nimic de a face cu situația mea. Dacă te-am luat la întrebări, mă ameninți cu anatema.

Mă bucur că poți declara că nu ai semnat angajament (,,nu am semnat angajament si nici nu m-am dus sa dau raport la securitate”,) totuși nu specifici ce angajament, nici nu spui că nu ai dat nici un fel de raport la Securitate (aici termenii se complică. Unii au dat „declarații”, de aceea, ca să iasă cu fața curată susțin că nu au dat raporturi, alții au dat „rapoarte” și cu aceeași stratagemă susțin că nu au dat declarații). Eu doresc să te întreb: După ce te-ai întors din Apus ai fost solicitat să dai raport (sau declarație sau o notă de informare la întoarcere – numește-o cum vrei, dar fii fără echivoc), sau nu ai fost solicitat? Dacă ai fost solicitat, ai dat raport sau declarație, sau ai refuzat să o dai? Dacă după prima ieșire în Apus ai refuzat să dai nota respectivă, cum de ai mai fost favorizat să primești din nou viza de călătorie în străinătate? Fraza „nu am semnat angajament și nici nu m-am dus să dau raport la securitate” poate fi înțeleasă în multe feluri. O altfel de declarație de genul: „Securitatea nu a primit niciodată de la mine declarații, note, rapoarte etc. Nu am avut nici o obligație față de securitate, deoarece am refuzat să semnez orice angajament față de ei!” ar fi mai clară decât cea oferită, care suferă de echivoc.

Nu ai răspuns nimic la întrebările reale ridicate de răspunsul meu la scrisoarea ta.

De ce ai susținut că Iosif Țon era de partea comitetului Bisericii când de fapt tu îl admonestai cu vorbele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos?”

Când Iosif Țon a strecurat în scrisoarea din 26 noiembrie 1978 ideea că noul comitet ales în februarie 1978 nu te voia ca pastor, și că aceasta a fost problema pentru care au intervenit cei de la Comunitatea din Timișoara și cei de la Uniunea din București (lucru ce era o minciună, și el știa că motivul real era că nu mai voiam să îi lăsăm să tragă sforile), de ce nu ai intervenit să îi spui că propaga un neadevăr, din moment ce noul comitet te-a recomandat Bisericii și a insistat să fii ales?

De ce aceia care doreau să emigreze în Apus erau „necălăuziți” de Duhul lui Dumnezeu și tu, care ai exclus pe cei care încercau să treacă frontiera, ai pretins pentru tine că erai călăuzit când ai hotărât plecarea în Australia? Oare numai tu erai călăuzit? Nu îți sare în ochi faptul că păstorii din România ceaușistă primiseră sarcina să descurajeze emigrația, și tu ai făcut tocmai jocul autorităților ce condamnau pe cei doritori să plece din țară? Pentru cine ai lucrat când ai dat afară din Biserică pe cei ce încercaseră să iasă din iadul comunist?

Îmi spui că Ioan Bunaciu și alții menționați în memoriile mele sunt morți, și nu mai pot fi ajutați, dar uiți faptul că au copii, care nici ei nu au avut curajul să condamne faptele părinților lor, ci mai degrabă au profitat de trădările părinților și au fost și ei cocoțați în piramida conducerii Cultului Baptist. Ei bine, aceștia pot să se pocăiască, și probabil că s-ar pocăi dacă pastorul Busuioc și ceilalți pastori i-ar îndemna la pocăință și ar refuza să îi voteze în funcții de conducere ale Cultului Baptist, în loc să îi scuze și să le liniștească conștiința pătată.

Spui că la momentul în care ai ajuns vicepreședinte Cornel Mara și Paul Bărbătei nu mai erau în conducerea Uniunii. Dar Ioan Bunaciu era tot acolo, la cârma Seminarului. Și avea mâinile încărcate de nelegiuire! L-ai admonestat? Și ce dacă unii nu mai erau în funcții de conducere? Erau în viață și activi! Ați dat o declarație, voi cei nou aleși în fruntea Cultului Baptist în 1987, că noua conducere se dezice de faptele celor din vechea conducere? Nici pomeneală, deoarece ați continuat pe aceeiași linie a conlucrării cu autoritățile!

Spui că atunci când ai ieșit în Apus în două rânduri sub Ceaușescu nu ai promovat ideea că există libertate religioasă în România, dar oare ai spus că existau persecuții? Tăcerea este o afirmație puternică când cei cu care erai în vizită în Apus susțineau că creștinii se bucură de drepturi reale sub Ceaușescu! Să nu cumva să îmi spui că ceilalți predicatori ce erau cu tine în Scoția nu au promovat ideea libertăților din România! Tu erai unul din oficialii Cultului Baptist din România în acele vizite. Cum ai reprezentat pe credincioșii baptiști din România în Apus și interesele lor, dacă nu ai suflat o vorbă despre persecuțile fraților tăi din țară?

În timp ce te plimbai prin Apus în România existau credincioși ce fuseseră puși în închisoare, credincioși ce erau urmăriți și tracasați de securitate, credincioși ce erau amenințați cu moartea, sau erau chiar uciși de securitate. Ce ai făcut pentru aceștia? Versetul din Evrei 13:3, Aduceți-vă aminte de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei, de cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup... nu exista în Biblia ta în anii cât ai fost vicepreședinte? De ce nu ai împlinit acest verset așa de clar și potrivit pentru conjunctura în care frații noștri erau persecutați de autorități? Ori i-ai iubit așa de mult pe torționarii fraților că nu ai vrut să îi judeci și să îi vorbești de rău?

A căuta versete care îți convin și care te scutesc de necazuri, a invoca versete care scuză inactivitatea și lașitatea sau lipsa de inițiativă ce Dumnezeu o așteaptă de la noi, nu este de loc spiritual!

Îți închei scrisoarea ce mi-ai trimis-o cu un ton de superioritate și spui că ce îți  rămâne este să ierți și să iubești etc. Cu alte cuvinte tu nu ai greșit nimănui niciodată. Nu ai făcut nimic greșit în toate cele petrecute cu frățietatea în timpul cât ai fost păstor și vicepreședinte! Nu ai nevoie de iertarea nimănui! Miroase din nou a aroganță.

Ce ar fi să te retragi puțin din activitate și să îți analizezi serios viața și anii când ai fost în fruntea Cultului Baptist din România, să lași ca Duhul lui Dumnezeu să îți arate ce TREBUIA  să faci și să spui, cât ai fost acolo, și să accepți prin mărturisire ca sângele Domnului să îți spele greșelile!? Atunci ai oferi răspunsuri reale la „neclaritățile din scrisoarea ta”. Ar fi o dovadă că nu ți-ai omorât conștiința și te temi de Dumnezeul cu care va trebui să te întâlnești într-o zi!

Cu dragostea adevărului,

Lae Rădoi,

Cel care a luptat ca să fii ales ca pastor la Caransebeș deoarece nu erai corupt ca și ceilalți păstori ce fuseseră înainte de tine. Cel care nădăjduiește că îți vei pune viața în rânduială mărturisind șovăielile, lipsa curajului, și toate celelalte lucruri ce, după adunarea generală din iulie 1978, ți-au umbrit cariera de slujitor al lui Dumnezeu.