Vasile Talpoș „salvează” Biserica Baptistă din Iris-Cluj

Pe la începutul anilor 1970 Vasile Talpoș era pastoral Bisericii Baptiste din Iris, Cluj. Clădirea Bisericii era foarte mica, și numărul tot mai mare de membri impunea mărirea localului de închinare. Autoritățile locale refuzau să dea aprobare cererii de mărire a locașului de cult. Frații din comitetul Bisericii au discutat și au hotărât să extindă clădirea Bisericii fără aprobare, având în vedere că unul din comitet cunoștea pe un securist local care, primind o atenție de la Biserică i-a sfătuit pe cei din comitet să ridice clădirea repede și dacă o termină înainte ca autoritățile să prindă de veste, nu mai este nimic de făcut. Înarmați cu acest sfat, credincioșii Bisericii Baptiste din Iris au trecut la construcție. Când erau aproape de terminare s-au trezit cu autoritățile la fața locului. Au fost impuse amenzi grase și frații răspunzători de lucrare puși în urmărire penală pentru a fi băgați în închisoare.

Fratele Codreanu, cel care contactase initial pe securistul ce le-a spus cum să procedeze, s-a dus înapoi la acesta și s-a plâns de venalitatea lui, din moment ce luase bani pentru a proteja pe credincioși, și în același timp i-a turnat la autorități, rezultatul fiind că acei credincioși erau acum puși sub urmărire penală. Surpriza fratelui nostru Codreanu a fost foarte mare când securistul i-a comunicat:

„Domnule, eu v-am sfătuit cum să procedați și am păstrat secretul lucrurilor ce mi le-ați spus, dar din moment ce păstorul vostru v-a turnat la autorități și la organelle de securitate, nu s-a mai putut face nimic. Dacă nu era trădarea păstorului vostru eu aș fi putut ține lucrurile sub capac. Acum, cariera mea este în pericol, deoarece păstorul vostru a divulgat numele meu organelor superioare făcându-mă vinovat de lucrarea ce ați făcut-o.”

Deznodământul evenimentelor de la Iris:

Fratele Codreanu a murit la scurtă vreme de inimă grea, înțelegând că păstorul lor i-a trădat și i-a dat pe mâna persecutorilor. Durerea lui a fost foarte mare. Nu și-a închipuit că păstorul lor, pe care frații din comitet l-au iubit și l-au ajutat și cu care s-au consultat cum să procedeze pentru a mări localul Bisericii a putut să procedeze la fel ca Iuda și să îi trădeze.

Securistul ce a dat sfat credincioșilor cum să procedeze cu noua construcție a fost presat de autorități să colaboreze și să nege aprobarea pe care o dăduse celor din comitet, ca în felul acesta, autoritățile să aibă motiv să dărâme clădirea nouă. Văzând că nu este de acord cu propunerea, autoritățile au renunțat la distrugerea clădirii, știind că securistul ce i-a ajutat pe credincioși putea aduce o mărturie incriminatorie, dar l-au băgat pe acesta la închisoare! Realitatea este că un securist s-a dovedit mai integru decât păstorul Bisericii Baptiste din Iris, păstor care și-a trădat frații și l-a trădat și pe binefăcătorul credincioșilor baptiști care lucra la Securitate și i-a asistat cu sfatul lui!

Vasile Talpoș, păstorul trădător, din cauza căruia frații au avut de suferit (unul a murit de întristare, ceilalți au fost amendați și și-au pierdut încrederea unii în alții) și un securist a fost băgat la închisoare, a fost promovat în anii următori în funcții de conducere la București și i s-a oferit posibilitatea de a face studii în străinătate unde urma să facă aceeași muncă pentru securitate pe care o făcuse și în România! Și el a fost un „salvator” al credincioșilor baptiști! Astăzi se laudă că în timpul când a fost păstor la Iris biserica a construit extinderea fără aprobarea autorităților și datorită lui noua construcție a Bisericii Baptiste din Iris nu a fost dărâmată!

Ioan Bunaciu „salvează” Seminarul Baptist

După schimbarea de regim din 1989 au început să apară întrebări cu privire la cei care au colaborat cu guvernul defunct.  S-au auzit voci care cereau demiterea lor din funcții, imediat, și disciplinarea lor, având în vedere colaborarea lor cu guvernul ce și-a propus eliminarea religiei din România. Confruntat cu o serie de întrebări cu privire la colaborarea sa cu securitatea română, domnul Ioan Bunaciu, fost director al seminarului Baptist din București pentru o lungă perioadă sub comunști, și-a făcut un titlu de onoare din colaborarea lui cu aceștia.  În discuțiile sale de după 1989 cu semniariștii el se lăuda că și-a adus contribuția la salvarea Cultului Baptist din România. Cum? Când securitatea i-a comunicat că funcționarea Seminarului depinde de colaborarea sa și de acceptarea printre studenți a unor agenți comuniști, domnul Bunaciu a acceptat propunerile lor fără reserve.  Astfel, în fiecare an școlar din cei patru seminariști admiși la Seminarul Baptist unul era un securist. De lucrul acesta știa, pe lângă Securitate și Departamentul Cultelor, directorul seminarului și șeful Cultului Baptist.

Întrebat dacă are mustrări de conștiință pentru faptul că a admis securiști în Seminar și apoi aceștia au fost promovați ca păstori în Bisericile Baptiste, Bunaciu a râs bine și a spus că datorită faptului că a acceptat acele ingerințe ale securității Seminarul a funcționat mai departe și a putut produce păstori. Confruntat cu observația că a distrus un sfert  din lucrarea Bisericilor Baptiste cu acea politică ce a pus la cârma bisericilor agenți ai securității, el a susținut că a acceptând colaborarea propusă a salvat trei sferturi din lucrare. Apoi a adăugat, că de fapt securiștii ajunși păstori au fost cei mai competenți, și au obținut cel mai mare success în lucrarea lui Dumnezeu, având Biserici puternice și făcând o lucrare admirată de toți ceilalți păstori!

Bunaciu nu are mustrări de contiință! Și cum ar avea, din moment ce consideră pe securiștii pe care i-a instruit că au succes în lucrarea lui Dumnezeu? Ceea ce lasă deschise numai două posibilități:

1.       Fie el însuși a fost un securist care și-a făcut conștiincios misiunea

2.       Fie a ajuns atât de pervertit încât Dumnezeu l-a lăsat în voia minții lui blestemate și astfel a ajuns să numească binele rău și răul bine și să creadă în acuratețea judecăților sale de valoare.

      Procesând astfel de informații te întrebi dacă acel seminar și-a justificat prezența la vremea aceea, sau dacă și-o justifică la ora actuală, știind că aceiași lupi în piele de oaie se perindă pe la catedrele sale.

Iosif Țon „salvează” onoarea Cultului Baptist din România

Ieri am început o rubrică intitulată „Salvatorii” Cultului Baptist din România. Aceștia nu sunt alții decât trădătorii fraților lor, trădătorii și persecutorii acelor credincioși principiali ce au refuzat colaborarea cu securitatea și au luptat pentru libertate religioasă în România. Ceea ce este mai trist este că cei care i-au trădat pe frații lor în fața autorităților comuniste și chiar au persecutat ei înșiși pe credincioșii rămași fideli Domnului sunt, culmea ironiei, „vitejii de după luptă,” care acum se declară a fi salvatorii fraților lor!

Să deschidem exemplificarea acestei rubrici cu cel mai versat agent al Securității din România, cu Iosif Țon. În 1981, după trimiterea lui în America de către securitate cu scopuri bine definite, Iosif Țon cerea securiștilor într-o notă dată acestora să nu îl preseze prea tare cu îndeplinirea misiunii sale, deoarece există frați care îl suspectează, și în cazul în care este grăbit să acționeze în favoarea guvernului de la București, va compromite misiunea ce o are, aceea de a condiționa unele personalități religioase ale Apusului a fi favorabile guvernului român. Cererea exprimată în acea notă scrisă de mână era de a amâna pentru o vreme atingerea obiectivelor pentru a calma spiritele care îl suspectau.

Într-o împrejurare în care Iosif Țon a fost confruntat cu acțiunile sale de calomniere și condamnare  a fraților ce luptatu pentru autonomia Bisericii Baptiste din Caransebeș pe care i-a trimis în închisoare, el a ripostat că a acționat în felul acela din dorința de a salva onoarea Cultului Baptist din România și onoarea țării sale!  Prin acțiunile sale de trădare și condamnare a fraților săi Iosif Țon spune că a salvat onoarea Cultului Baptist și onoarea țării sale! Iată care au fost interesele sale reale  la vremea când frații săi erau trimiși la închisoare de conducerea Uniunii Baptiste de la București și de organele de securitate ale României. El era interest de salvarea reputației conducerii Cultului Baptist la vremea când acest cult era condus de trădători notorii și de salvarea reputației României comuniste în fața țărilor din Apus ce se interesau de soarta credincioșilor ce erau trimiși la închisoare sau în lagăre de muncă forțată. Iosif Țon se crede un salvator al lucrării lui Dumnezeu din România în vremea comuniștilor.  Cu el se împlinește cuvântul (1 Timotei 1:19) care zice că unii și-au pierdut cugetul curat și astfel au căzut din credință, dar continuă să fie activi și, din moment ce s-au abătut de la adevăr, prin activitatea lor nu fac altceva decât să răstoarne și credința altora (2 Timotei 2:16-18). Nu este întâmplător că în ultimele luni Iosif Țon și-a schimbat teologia și prin noile lui doctrine ce neagă suficiența jertfei Domnului Isus pentru mântuire, răstoarnă credința curată a celor care, în ciuda tuturor deviațiilor sale, îl cred încă un om al lui Dumnezeu.

„Salvatorii” Cultului Baptist din România

Nu numai că au trădat cauza lui Christos și a Bisericii Sale pe vremea comuniștilor! Nu numai că au cauzat durere, nespusă suferință și incredibile tragedii celor care au rămas credincioși și nu au trădat pe Domnul lor! Nu numai că au înșelat pe credincioșii din Apus cu privire la condiția bisericilor creștine și a credincioșilor Domnului Isus din țările comuniste, dar trădătorii aceștia s-au declarat după căderea comunismului a fi fost salvatorii lucrării lui Dumnezeu din perioada guvernării comuniste!

Da, ați citit corect. Trădătorii lucrării lui Dumnezeu se declară de fapt a fi salvatorii lucrării lui Dumnezeu!

Nu de mult unul făcea o comparație între conducătorii evreilor (ce au trădat comunitățile lor pe vremea regimurilor ce persecutatu pe evrei ) și conducătorii cultelor protestante și neoprotestante din România din vremea comuniștilor. Care este puncutul lor comun? Ni se spune că trădătorii și colaboratorii evrei au făcut un serviciu neamului lor prin colaborare, deoarece așa au salvat pe unii dintre evreii ce erau destinați pentru distrugere. Cooperarea lor – ni se spune – a fost prețul plătit pentru apărarea neamului lor! Așa să fie?

Acei ce au trădat interesele lui Hristos în timpul comunismului ne spun acum că a lor colaborare a avut același scop, apărarea fraților și a lucrării lui Dumnezeu! Printre „salvatorii” Cultului Baptist și-au câștigat un nume de frunte Ioan Bunaciu, Vasile Talpoș, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Iosif Țon și alți agenți ale căror nume conspirative și acțiuni de trădare le cunoaștem astăzi prea bine. În zilele următoare vom ilustra cu cazuri concrete intervențiile de „salvare” intreprinse de acești impostori strecurați în Biserica lui Hristos.