Iosif Ţon şi curvia cu dumnezei străini

În lucrarea sa intitulată „Cine îşi va pierde viaţa” scrisă în 1973, Iosif Ţon argumentează că credincioşii care admit amestecul guvernului în problemele Bisericilor de fapt „curvesc cu dumnezei străini.” În toamna anului 1978 Iosif Ţon a adoptat o poziţie de condamnare a credincioşilor din Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş care s-au opus imixţiunii Securităţii în Biserică. Comitetul ales conform statutului, cu vot secret, a refuzat să mai admită participarea împuterniciţilor la şedinţele sale şi a respins cererile Securităţii şi ale reprezentanţilor Cultului de a da afară din Comitet şi din Biserică pe membrii ALRC-ului (Comitetul creștin pentru Apărarea Libertății Religioase şi de Conştiinţă). Mai mult, Iosif Ţon s-a angajat într-o campanie de defăimare a acelor credincioşi ce au refuzat amestecul autorităţilor în afacerile Bisericii Baptiste din Caransebeş, încercând să determine Biserica să accepte compromisul cu autorităţile ce cereau jertfirea membrilor ALRC-ului, ce luptau pentru dreptate şi libertate. Iată că omul care în 1973 condamna  pe cei ce admiteau amestecul autorităţilor în Biserici acuzânduţi de curvie cu dumnezei străini, a ajuns în 1978 să ceară unei Biserici să accepte amestecul autorităţilor, ba mai mult, să facă presiuni ca Biserica să se conformeze cerinţelor Securităţii de a elimina pe cei ce luptau pentru autonomia Bisericii! Conform propriei afirmaţii şi definiţii, Iosif Ţon a ajuns să curvească cu dumnezei străini!

ALRC-ul s-a înfiinţat ca să îl apere pe Iosif Ţon

Mărturia fratelui Viorel Vuc despre înfiinţarea ALRC-ului (în toamna lui 1977, şi nu în 1975, cum îşi aminteşte acesta) (aici) şi despre evenimentele ulterioare de la Caransebeş din 1978 este extrem de importantă. Un lucru care a ieşit la iveală din această mărturie este faptul că Asociaţia pentru Libertatea Religioasă şi de Conştiinţă (ALRC) a fost iniţiată din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon în timpul în care era anchetat de Securitate în anul 1977. Iată o parte a dialogului cu Daniel Mitrofan în care Viorel Vuc precizează câteva lucruri: 

Referitor la înfiinţarea Comitetului ALRC... Cum a pornit iniţiativa? Împreună cu fratele Petrică Cocîrţeu, în anul 1975, pe când ne întorceam de la Turnu Severin,

- Prin ce dată? - Cam pe 15 septembrie... Fratele Iosif Ţon, era anchetat, era 75 anul, „n-ar trebui şi noi tinerii să facem o hârtie către guvern, chiar lui Ceausescu, să spunem că şi noi ne solidarizăm cu el?” Toţi am zis: facem, cu orice risc. Ştiam că bine nu ne aştepta.

Cei care au decis să formeze organizaţia ALRC au ştiut că se expun primejdiilor mari, inclusiv morţii, dar şi-au asumt aceste riscuri din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon. Scrisoarea lor Încetaţi prigoana (publicată la Europa Liberă în mai 1978), în care expuneau cazuri concrete de persecuţie a credincioşilor din România,  a fost un document care i-a uimit pe securişti şi i-a determinat să oprească pentru o perioadă persecuţiile, inclusiv interogarea lui Iosif Ţon.

Câteva luni mai târziu, când membrii ALRC-ului ce erau în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş au ajuns ţinta atacurilor Securităţii, ar fi fost rândul lui Iosif Ţon să ia apărarea acestora. În loc să îi apere, Iosif Ţon i-a atacat printr-o Scrisoare deschisă publicată în noiembrie 1978 în care apăra acţiunile samavolnice ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti şi ale autorităţilor locale ce acţionau (şi unii şi alţii) la cererea Securităţii. Scrisoarea lui Iosif Ţon, care incrimina pe membrii comitetului ALRC, a dat mâna liberă autorităţilor să condamne la închisoare pe trei din acei vajnici luptători pentru libertate religioasă, luptă de care beneficiase şi Iosif Ţon în primăvare anului 1978.

În concluzie, comitetul ALRC se formează din dorinţa de a-l ajuta pe Iosif Ţon în confruntările sale cu Securitatea, acţiune prin care se voia exprimată ideea că tinerii din România sunt alături de acesta şi sunt gata să se sacrifice pentru a asigura altora libertatea religioasă şi de conştiinţă.

Iosif Ţon, care fusese apărat de acei tineri idealişti în lupta pentru revendicări în care se angajaseră riscându-şi viaţa, trădează atât pe aceştia, cât şi idealurile lor şi oferă Securităţii scuza să îi condamne la închisoare. În acea instanţă Iosif Ţon s-a dat de partea trădătorilor de la Uniune (devenind el însuşi un trădător), şi de partea Securităţii care în cooperare au pus în închisoare pe fraţii săi. Iosif Ţon a înfăptuit toate acestea fără nici o mustrare de conştiinţă. Să fi fost de vină duhul care spune că l-a primit prin contactul cu carismaticul Ted Kent?

Cartea Proverbelor avertizează că celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

Iosif Ţon a întors rău pentru bine. Datorită lui trei membri ai ALRC-ului au ajuns în închisoare (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Rădoi), unul a fost asasinat (Traian Bogdan) şi alţii au fost capacitaţi să renunţe la o luptă în care s-au trezit trădaţi de cel pe care l-au apărat de furia Securităţii. Noi ne rugăm ca Dumnezeu să nu îl lase să sufere consecinţele nefaste ale acţiunilor sale, ci mai degrabă să se pocăiască de trădarea fraţilor săi, trădare care le-a cauzat acestora atâta suferinţă.