Viorel Iuga, cultul baptist din România și comunismul

Viorel Iuga, cultul baptist din România și comunismul

M-am tot gândit, președintele cultului baptist Viorel Iuga, care a pus o întrebare mai demult lui Iohannis, acum ar fi momentul să vorbească public creștinilor, ca să știe în ce direcție să meargă. Ar fi bine să facă o declarație la un post de televiziune creștin și nu pe Facebook, să pună sloganul “Jos Iohannis” și „Votați PSD”.

La aceste alegeri, de fapt o să se vadă cine sunt o parte din cultul baptist, deoarece nu vor ataca comuniștii (PSD-ul), n-am văzut ca vreodată să-l atace. În cultul baptist sunt o parte dintre colaboratorii regimului comunist care ne-au trădat credința creștină și pe Hristos Domnul și care după căderea comunismului în România se pare că au rămas aceeași.

Eu sunt ferm convins că nu o să atace Iuga (sau cultul baptist) pe comuniști. Să înțelegeți că eu nu sunt de acord cu președintele Iohannis, cu căsătoria între persoane de același sex, dar vă întreb pe dumneavoastră care citiți: Care e mai periculos, Iohannis sau PSD-ul?

Domnule Iuga, dacă atacați și PSD-ul, era în regulă. De fapt PSD-ul a făcut același păcat ca și Iohannis, dar cel mai mare rău care l-a făcut este că a distrus România, au furat ca în codru, mai ales Iliescu fondatorul partidului, știm cu toți ce a făcut și nimeni nu l-a pedepsit.

Mulți români, printre care și eu, a trebuit să ne părăsim țara noastră dragă și să mergem pe un pământ străin, unde nu ne-a fost deloc ușor. Printre cei care au plecat sunt mulți creștini adevărați care ne-am apărat credința și libertatea, din toate confesiunile din România, unii din noi aruncați în închisori, iar unii obligați să ia drumul exilului. Tot un președinte și un secretar de la comunitatea baptistă (așa ca dumneavoastră azi), ne-au semnat atunci multor din noi sentințele de condamnare, trădători care predicau frumos și nici astăzi nu și-au cerut iertare că ne-au greșit. Cu rușine o spun că nu comuniștii ne-au condamnat în mod direct, ci chiar frații noștri.

Frate Iuga, noi ne cunoaștem personal din California, m-am bucurat că ai ajuns președintele cultului baptist pentru două motive:

1. Că vei face demers să fie primiți înapoi toți creștinii excluși de vechea Uniune baptistă (compromisă de comunism), dar nu ați făcut-o.

2. Că veți condamna colaborarea unor păstori din vechea generație cu comuniștii, dar n-ați făcut-o.

Frate Iuga v-am trimis în sensul acesta istoria creștinilor persecutați, 160 de cărți, pe care mi le-ați returnat înapoi. Îmi pun întrebarea, oare de ce sunt două istorii baptiste în România, “O cetate de necucerit”, care vorbește de persecuția creștinilor și o alta scrisă de profesorul baptist Bunaciu, care descrie o epocă de aur comunistă lipsită de persecuție?

Deci aici am văzut la dumneavoastră alegerea, adică istoria reală a baptiștilor persecutați în vremea comunismului o dați deoparte, o respingeți, iar istoria promovată de colaboratori comuniști precum Bunaciu, nimeni nu o critică. Ați continuat același sistem trădător al înaintașilor pro-comuniști baptiști, de aceea nu vorbiți azi de PSD nimic, frate Iuga.

Ieri am ascultat, cu durere, un pastor baptist pe nume Liviu Neagoe și pe altul căruia n-o să-i dau numele aici, care făceau reclamă de zor PSD-ului.

Am văzut anumite mesaje, cu ocazia acestor alegeri, care spun că noi creștinii nu votăm cu nimeni, ci cu Isus. Of, cum duceți lumea în eroare folosind Numele Domnului, asta deoarece momentan nu avem candidați care să fie de partea creștinilor și să respecte valorile creștine și pe Dumnezeu. Momentan avem de ales între două rele, cu opțiunea de-a respinge comunismul.

Fac un apel la toți pastorii din România, pe această cale, cei care iubiți România , vă rog vorbiți deschis pentru ca oamenii să nu mai voteze comuniștii și comunismul.

Dumnezeu să binecuvinteze România! 

Nicolae Rădoi

BUCURIA IUBIRII, ADEVĂRUL!

"Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr!" 1 Corinteni 13:6

Mulți oameni confundă iubirea cu iertarea şi iertarea cu indiferența. Dumnezeu a iubit întreaga lume oferindu-şi Unicul Fiu ca jertfă, dar iertarea Lui este oferită doar celor care cred în Fiul Său şi se întorc la Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga lume nu înseamnă implicit şi iertarea întregii lumi! Dumnezeu iartă pe toți aceia care se pocăiesc, dar nu rămâne indiferent față de păcatele pe care aceştia le fac. Asemeni unui părinte, El îşi disciplinează copiii, ajutându-i să revină pe Calea Sa. Astfel Dumnezeu iubeşte întreaga lume dar iartă doar pe cei ce se întorc la El. Aşadar, iubirea nu trebuie confundată cu iertarea, iar iertarea nu trebuie interpretată ca indiferență!

Adesea, ca istoric al luptei anti-comuniste din fosta Republică Socialistă România, sunt acuzat că îmi lipseşte iubirea! Unii oameni consideră că istoria transmisă de mine este prea crudă, prea aspră, prea incriminatoare față de trădătorii din acea vreme. Oamenii îmi propun să tac, să nu mai amintesc toate acele evenimente triste şi chiar să nu mai menționez acele fapte ruşinoase de trădare între Creştini. Argumentul lor este: "Frate Rădoi, iubirea creştină înseamnă iertare şi îngropare a trecutului." Dragi Creştini, vă rog respectuos să nu confundăm iubirea cu iertarea şi apoi cu indiferența. Dragostea Creştină nu exclude adevărul istoriei! Dumnezeu l-a iubit pe PETRU şi chiar l-a iertat pentru tripla sa trădare, dar Dumnezeu nu a îngropat istoria tragică a lepădării lui! Petru se pocăieşte plângându-şi cu amar păcatul, este iertat şi reabilitat de Domnul Isus, dar evenimentul lepădării este descris amănunțit de către toți patru Evanghelişti. Iubirea, iertarea şi chiar reabilitarea lui Petru nu implică prescrierea istorică a faptelor lui! Dumnezeu nu îngroapă adevărul istoric ci îl expune, iar acest lucru nu poate fi interpretat ca lipsă de iubire sau de iertare, întrucât Petru le-a experimentat din plin.

DAVID a fost omul după inima lui Dumnezeu (Fapte 13:22), un om prin care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 73 de Psalmi! Cu toate acestea, istoria sacră include scădințele lui David, crimele şi imoralitatea temporară a acestui personaj.

Pot fi amintiți tot aici: Noe, Iacov, Moise, Aaron... iubiți de Dumnezeu dar amintiți în istorie cu bune şi rele.

De ce n-a şters Domnul din Cartea Sa, toate faptele rele şi ruşinoase ale oamenilor? De ce n-a cenzurat Dumnezeu istoria, în iubirea Lui față de oameni? Răspunsul Bibliei este: "Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei." 1 Corinteni 10:6

Poftele şi faptele condamnabile ale acestor oameni ne slujesc nouă drept pilde de ocolit şi de care trebuie să ne păzim! Dumnezeu nu şterge din istorie lucrurile rele, ci le expune ca exemple negative, prevenind prin deznodământul lor, căderea noastră!

Istoria luptei anti-comuniste de la Caransebeş are printre altele menirea de a alerta generațiile Creştine moderne, de pericolul trădării într-o societate guvernată de ateism, socialism şi comunism! Intenția mea nu este să denigrez pe nimeni ci să descriu adevărul istoric din acea perioadă.

Întreb şi eu, ca Apostolul Pavel odinioară: "M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul?" Galateni 4:16

Am ajuns să fiu duşmănit de unii, pentru că le-am menționat numele, faptele şi martorii odioaselor lor purtări?

Noi ca şi Creştini, dacă iubim pe Domnul şi pe cei din jur, nu suntem deranjați de adevăr ci chiar înviorați de el. "Dragostea, se bucură de adevăr" (1 Corinteni 13:6)

Dragostea nu acopere adevărul, nu îl cenzurează sau ignoră, ci se bucură de el, oricât de blând sau aspru ar fi. Suntem mulțumitori Domnului că n-a ascuns de noi istoria, ci ne-a împărtăşit-o, învățându-ne cum să ne ferim a repeta greşelile înaintaşilor noştri. În consecință, adevărul devine un prilej de bucurie nu de întristare, pentru cei care vor cu sinceritate să învețe din el.

Căderea lui David sau Petru, ne conştientizează cât de vulnerabili suntem în fața ispitei, provocându-ne la mai multă veghere!

Împotrivirea crâncenă pe care cartea: "O cetate de necucerit", a întâmpinat-o în România, America şi chiar Australia, confirmă din nou existența a două tabere, clar definite: una care se bucură de adevăr, iar cealaltă care caută să înăduşe adevărul, să îl îngroape sau să i se împotrivească, precum Iane şi Iambre descrişi de Apostolul Pavel tânărului Timotei: "După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa." 2 Timotei 3:8

În ciuda sutelor de împotrivitori şi a încercărilor lor de împotmolire şi îngropare a adevărului, istoria luptei anti-comuniste, din cadrul Bisericii Baptiste din Caransebeş, se răspândeşte cu repeziciune urmând foarte curând să fie disponibilă pe plan mondial şi în limba Engleză!
Poetul Românilor, Mihai Eminescu spunea: "Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul!" Ce minunat ar fi ca toţi să ne lăsăm stăpâniţi de adevăr, fără a încerca să-l stăpânim sau ascundem, din interese meschine.

Închei această meditație cu unul din îndemnurile Apostolului Ioan:

"Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!" 1 Ioan 3:18

  Cu dragoste frățească,

      bătrânul Lae Rădoi

NARozia lui IOSIF ȚON - aka "Adaosul Migrator"

Am aflat de la gramaticienii limbii Ebraice Biblice, că Iosif înseamnă adaos sau adăugire, iar Ţon în aceeaşi limbă înseamnă "turmă". Curiozitatea o aduce însă rădăcina cuvântului ebraic ȚON (tsô'n), conform lexiconului limbii ebraice, care înseamnă MIGRARE!! Astfel Iosif Țon se traduce din limba Ebraică veche: "adaosul migrator". Cel care s-a adăugat inițial "turmei baptiste" dar care a migrat spre NARozia numită New Apostolic Reformation (Noua Reformă Apostolică). https://www.youtube.com/watch?v=EZf9BRMq3XA
Aşadar, fostul pastor Baptist, Iosif Ţon, se adaugă la o altă turmă, de data aceasta de apostați, migrând din Portland spre Redding (după cum declară în discursul dumnealui), spre tărâmul revelației apostolice, a "apostolilor din zilele noastre".
Din nefericire constatăm că IOSIF a fost mereu un ADAOS. El nu s-a alipit niciodată învățăturilor sănătoase ale Cuvântului lui Dumnezeu, devenind UNA în crez cu frații şi surorile care l-au iubit şi l-au susținut. NU, ci el pare mai degrabă "lipitoarea" care profită de circumstanțele vieții, consumând cu poftă resursele de care s-a lipit, iar apoi părăsindu-şi victimele, migrează mereu căutând noi oportunități de giftuire.
Copiii şi copilele lui Dumnezeu de pe întreg pământul, trebuie să ştie astăzi, că Iosif Țon susține o NARozie!! El are acum altă "turmă", de "capre săltărețe", nu de oi, o turmă spre care a migrat, chipurile în urma unei revelaţii în timp şi prin Dora, fiica dumnealui. Noi ştim din CUVÂNT, că revelația divină este Biblia iar "călăuza" Creştinului este DUHUL SFÂNT, nu experiențele personale, prietenii sau membrii familiei!
Adaosul Migrator se hrăneşte acum din resursele NAR, căutând totodată să muşte şi din turmele prin care a migrat (Baptistă şi Penticostală) credincioşi creduli, transformându-i în adepții NARoziei!
Dragi Creştini, eu Nicolae Rădoi, ca unul care am păzit turme de oi (ca cioban, oier) şi Turma Domnului (în lupta anti-comunistă de la Caransebeş) vă rog din suflet, păziți-vă de Adaosul Migrator - Iosif Țon!
Iosif a migrat din Ateism la Baptism, apoi la Comunism (trădându-şi prietenii şi frații) apoi la Penticostalism iar acum la Apostazie. Păziți-vă de el!! Ce credibilitate poate să aibă acest "adaos migrator"? Cu ce curaj l-ați accepta să se adauge părtăşiei sau familiilor voastre?? Dintr-un fost pastor, iată-l dezvăluit azi în lup răpitor, în căutare de mâncare!!! Păziți-vă de el!
Cu tristețe, "ciobanul" Turmei
NICOLAE RĂDOI

Pentru mai multe detalii despre devierea Migratorului, accesati video-ul: https://www.youtube.com/watch?v=lWOaYloZvOk

TU DE PARTEA CUI EȘTI???

PRIGOANA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA...

Toți știm foarte bine ce s-a întâmplat pe vremea comunismului în România! Modul în care eram, ca pocăiți, batjocoriți în școală, retrogadați din poziții înalte și nedreptățiți în societate, pentru CREDINȚĂ! Aceste realități istorice sunt arhi-cunoscute de către cei ce au trăit atunci. Marea mirare este că unii încearcă să acopere aceste fapte istorice, să mușamalizeze crimele sistemului opresiv de odinioară, CA ȘI CUM NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!!!

Dosarele securității însă dovedesc trădarea mizerabililor ce și-au vândut frații pentru o ciorbă satanică, pentru o pungă de arginți însângerați!  

O parte însemnată dintre acești trădători, sunt în viață și mișună prin politica și prin bisericile contemporane, atât din România cât și din Diaspora Românească! 

În vremuri de tăcere vinovată, de frică controlată și de lașitate rușinoasă, Biserica Baptistă din Caransebeș a luptat pentru libertatea religioasă și de conștiință! În vreme ce Uniunea din acea vreme făcea jocul partidului opresiv iar comunitățile erau doar tentaculele acestui balaur putred!

În această situație de criză și compromis, pastorii partidului, luptau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a fraților lor, trădând în loc să riște, vânzând în loc să plătească prețul vestirii Adevărului Divin! În vremuri în care Creștinii adevărați câștigau suflete pentru Domnul Isus, acești oameni își vindeau propriile suflete pentru siguranță, confort financiar și libertatea de a călători în străinătate - având sarcini stabilite de Securitate.

Pe securiștii societății, îi judecă societatea; iar pe securiștii Bisericii, îi judecă Biserica! Nu așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu? (1 Corinteni 5:12, 6:2..)  Problema este că acești oameni nu erau pocăiți și nu se pocăiesc nici azi de mizeriile în care au trăit. Ei caută și astăzi să se dezvinovățească și să acuze pe cei ce vor să spună adevărul, să-i discrediteze, să îi împroaște cu noroi, crezând că dacă murdăresc mesagerul, vor discredita mesajul. 

Eu am stat în închisoare pentru Domnul Isus Hristos, am suferit pentru Credința biblică și am trasat o linie dreaptă pentru generația care ne privea! Oamenii din lume și judecători necredincioși mi-au sărit în apărare, optând pentru o reducere a sentinței, în timp ce "frații mei", cereau ca pedeapsa să fie cât mai severă și exemplară pentru a arăta tuturor că autoritățile trebuiesc respectate fără murmur, fără cârtire!

Eu, Nicolae Rădoi, un simplu cioban, copil de Dumnezeu, nu am putut să tac, să accept nedreptatea și interferențele partidului în viața și direcția Bisericii! Am considerat mereu că Biserica este a Domnului, și pentru asta am stat drept, indiferent de consecințe! 

În ce privește cartea: O cetate de necucerit! opiniile oamenilor sunt împărțite în două tabere. Grupul celor care recunosc realitățile istorice și acceptă cartea în raport cu informațiile pe care le cunosc și care sunt dovedite de arhive și pe de altă parte grupul celor care critică și disprețuiesc cartea, din pricină că le scoate la iveală faptele întunecoase și nedemne din acea vreme! 

Te întreb drag frate și soră, tu de partea cui ești??? De partea celor care au suferit prigoana, au răbdat durerea și au stat drepți pentru Domnul, sau de partea celor care au tăcut, trădat și chiar întemnițat pe copiii lui Dumnezeu? După ce am tipărit cartea am început să descopăr care sunt adevărații slujitori ai Domnului și care sunt slujitorii oamenilor sau ai sistemului încă activ!

Tu de partea cui ești?

                                 

                                                                        Nicolae Rădoi 

CÂND PILAT VREA SĂ PLACĂ PARTIDULUI!!!

Pilat din Pont era un politician perfect. Evanghelistul Marcu spune: Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Marcu 15:15

Cam așa a procedat și președintele Viorel Iuga cu cartea: O cetate de necucerit! 

Ne-am întâlnit de câteva ori în Statele Unite, a fost la mine acasă..... credeam că suntem nu doar frați ci și prieteni. Când domnia sa a citit adevărurile cutremurătoare despre luptele din perioada comunistă și grozăviile pe care le-a făcut chiar Uniunea Baptistă din acea vreme, a considerat această istorie, prea dură, prea compromițătoare la adresa unora, pentru a fi propagată. I-am trimis peste 100 de exemplare la Arad, dintre care ghiciți, a distribuit 0 bucăți!

Pilat din Pont dorea să placă poporului, dar domnul președinte oare cui vrea să placă, ascunzând adevărurile din anii 1977 - 1978? M-am gândit mult la această întrebare și am găsit în final răspunsul! Domnul Iuga vrea să placă partidului! Eșalonului 2 de comuniști, puii celor deconspirați în cartea mea, băieți buni cu ochi albaștri de la București și nu numai!

Din nefericire comunismul este încă în floare în România, iar o carte care atacă sistemul, este încă respinsă de către mulții prieteni ai partidului! Da, ai partidului, așa cum auziți! Care este cartea sau istoria pe care Uniunea Baptistă din România a publicat-o, despre ceea ce s-a întâmplat în comunism? De ce nici astăzi, nu există o asemenea carte?! De ce încercați să mușamalizați acele vremuri ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic??

Aflați domnule președinte că ADEVĂRUL nu poate fi astupat! ADEVĂRUL nu poate fi stăvilit, el curge și își găsește loc printre cele mai crâncene stânci, ajungând în final să fie cunoscut de toți! Atrocitățile făptuite de vânzătorii din vremea comunistă circulă în toată România, iar cartea a fost distribuită deja în multe din marile orașe ale țării, chiar dacă dumneavoastră ați respins-o. 

Istoria reține însă că domnul președinte vrea să placă partidului, prietenilor și de ce nu, poate (cum se zvonește de multă vreme) chiar tovarășilor sau colegilor de la unitatea care și-a schimbat denumirea. Mâinile lui Pilat au rămas pentru totodeauna pătate!

Eți fi și dumneavoastră domnule președinte Iuga, un politician perfect, cu relații neafectate, cu prieteni obscuri mulțumiți.... dar cum place Domnului purtarea dumneavoastră?

Cu tristețe, 

                    bătrânul NICOLAE RĂDOI

Adevărul de la Caransebeș

Discuția cu Iosif Țon, Los Angeles 1994

         În timpul în care mă aflam închis în penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, domnul Iosif Țon a mers în vizită la domiciliul subsemnatului, încercând să o convingă pe soția mea să semneze o declarație în care ea să mă recunoască vinovat pentru faptele de care eram acuzat de Comuniști! Soția nu a vrut să dea o asemenea declarație deoarece Dumnezeu a luminat-o să înțeleagă că o declarație FALSĂ a vinovăției mele, nu va face decât să îmi înrăutățească situația. Am aflat apoi în penitenciar că asemenea declarații de vinovăție, au făcut ca greviști precum cei din Valea Jiului, să fie terminați de securitate prin spitale psihiatrice, securiștii având ca bază a abuzurilor lor, declarațiile în care ei arătau că și familiile au recunoscut vinovăția celor închiși. Acesta este adevărata "grațiere" pe care securistul Iosif Țon a vrut să mi-o ofere. Mulțumesc lui Dumnezeu că nici soția mea și nici soția fratelui Cocârțeu nu au semnat aceste "grațieri". 

         A doua problemă, referitor la rușinea pe care pretinde că a vrut să o spele domnul Țon, a cui e rușinea domnule Iosif? A noastră de la Caransebeș, a celor care am luptat împotriva sistemului și a abuzurilor pe care Partidul Comunist le făcea în Bisericile Baptiste prin oamenii lor? A noastră este rușinea, sau a dumneata, care ai făcut jocurile lui Mara, Bărbătei, Bunaciu și alți securiști dovediți?

Rușinea este a voastră vânzătorilor! V-ați vândut frații pentru binele vostru, pentru confortul vostru personal, pentru un carnet de pastor vizat de partid și pentru călătorii libere în străinătate! Rușinea voastră va fi scoasă la iveală în Ziua Judecății!! Acolo se va vedea a cui a fost rușinea!
         În înregistrare este clar că Biserica din Caransebeș a fost supusă abuzului din partea autorităților comuniste, prin comunitatea creștină baptistă din Timișoara, docilă în totalitate în acea vreme partidului, acea comunitate, împreună cu securitatea și cu inspectorul general al cultelor Cristoiu, vroia să conducă lucrările Bisericii Baptiste din Caransebeș. La aceasta ne-am opus noi, tovarăși! Voi ați încălcat statutul Cuvântului lui Dumnezeu, infinit superior oricărui statut de cult sau mărturisire de credință! Voi ați acceptat ca ateii să vă dirijeze agenda! Biserica din Caransebeș a fost singura biserică din România care nu a plecat capul înaintea voastră!
         Din înregistrare reiese clar prin vorbele lui Mara Cornel: "noi decidem soarta bisericii!" Cum poate un conducător de cult să decidă soarta unei biserici? În statutul bisericilor creștine baptiste era și este stipulat clar, că bisericile sunt autonome. Uniunea și comunitatea pot fi consultate de biserică, dacă este cazul, dar nu au nici o putere decizională asupra soartei bisericilor.
          Al doilea lucru aici, Bărbătei, în poziția de secretar general al Cultului, a amenințat că va apela la intervenția autorităților (care erau de față) dacă Biserica nu se supunea hotărârilor cultului. Din ce poziție și cu ce autoritate Creștină putea Bărbătei să rostească asemenea cuvinte?
          Al treilea lucru, Bărbătei afirmă că "hotărârile privitoare la soarta Bisericii din Caransebeș s-au luat la Timișoara, iar Biserica trebuie să se supună." Cum s-a putut lua o asemenea hotărâre în privința unei Biserici, fără ca vre-un reprezentant al acesteia să fie prezent măcar și Biserica să fie consultată?!!!
          Al patrulea lucru, am supus votului Bisericii, prin fratele Băleanu, vicepreședintele comunității baptiste de Timiș - propunerea ca Mara, Bărbătei, Bunaciu și alții să urce la amvon și să conducă lucrările adunării generale. Biserica s-a opus categoric prin negații vocale care pot fi auzite în înregistrările de mai sus. Nu noi, comitetul, nu v-am dorit, vânzătorilor, ci întreaga Biserică! La Caransebeș era o a devărată revoluție în 1978 iar voi ați astupat gura fraților voștri prin intimidări și întemnițări!
          Oamenii care au stat lângă Adevăr au avut mereu de suferit, atât în iudaism cât și în creștinism, din pricina dușmanilor Adevărului. Faptele celor care încearcă acum să se scuze strigă mai tare decât vorbele lor! Ei n-au suferit nimic, poate doar un proces nevăzut al conștiințelor lor schingiuite... în rest, pașapoarte diplomatice, poziții privilegiate și vile ale partidului, pe care azi acești domni le dețin în portofoliu. Toate acestea în timp ce alții au fost retrogradați, dați afară din universități, duși la canal și întemnițați! De ce? Pentru că n-au fost "băieți buni"!
          "Felicitări" tovarășilor: Bărbătei, Bunaciu, Busuioc, Găvăgină, Mara și Țon că au știut cum să își mențină funcțiile, ba chiar să progreseze pe plan social, fără să sufere și desigur, citez din spusele lor: "fără a compromite principiile biblice". Răsplata voastră va fi pe măsură în Ziua Judecății!
         

         

PLÂNSUL

CAMELEONULUI "CREȘTIN"

Unul din ucenicii Domnului Isus era "un drac" Ioan 6:70. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli era un demon deghizat în creștin (urmaș al lui Hristos). 8,3% este un procent îngrijorător. Frații lui Iosif, fii lui Israel, se recomandau ca "oameni de treabă" Geneza 42:11. Astăzi întâlnim mulți oameni în Creștinism, care se recomandă a fi ucenici ai Domnului Isus și oameni de treabă! Ei își schimbă înfățișarea în funcție de interese și circumstanțe. În vremea comunismului, unii se recomandau ca ucenici, pioși și credincioși în Casa Domnului iar apoi trădători fideli la securitate. Oameni de treabă în societate, la servici, în Biserică, dar în întuneric șoptitori, scriind rapoarte amănunțite despre viața aproapelui lor. Acești draci deghizați în ucenici, acești lupi îmbrăcați în piei de oaie, pot fi toți cuprinși în expresia: cameleoni! 

Cameleonii sunt niște lighioane foarte ciudate. Ei își schimbă culoarea pielii în funcție de context. Când sunt pe pământ devin pământii, când stau pe o frunză înverzesc, iar în Biserică sunt sfinți. Sunt precum un copiator care fotocopiază documente sau fotografii. Un lucru nu poate însă masca cameleonul - caracterul său. El rămâne cameleon indiferent de culoarea sa, iar faptele îl trădează! Caracterul său de prădător profitor iese la iveală, când odată camuflat, își prinde prada cu sălbăticie. Victimele cameleonului ne avertizează că în spatele coloraturii se ascunde un monstru.

Personal, am cunoscut mulți cameleoni "creștini". Oameni deghizați în sfinți, mascați în ucenici, dar plini de otravă în inimă. I-am deconspirat rostindu-le numele iar ei au început să se plângă, să geamă, să mârâie, motivând că nu îi iubesc. Domnul Isus ne învață limpede în predica Sa: după faptele lor îi veți cunoaște! Nu după cuvinte, predici, minuni, culori sau măști ci după fapte! În cartea O cetate de necucerit, am desconspirat cameleoni. Acești cameleoni plâng acum, autovictimizându-se și căutând să ascundă adevărul. Generația tânără merită să cunoască adevărul pentru a putea trăi în adevăr. Chiar și când e dureros, adevărul eliberează! Dragi tineri și tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, trăiți în adevăr, studiați și învățați din istorie, păziți-vă de cameleoni... îndeosebi de plânsul lor! Nu uitați, cameleonii atacă folosindu-și limba! Iuda, când a văzut spart, vasul cu mir, a reproșat catalogându-l ca o mare risipă. "El zicea lucrul acesta, nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea!" Ioan 12:6 Iuda era un drac, un vânzător și un hoț, dar camuflat în Apostol! Rețineți, cameleonii au limba lungă. Stați la distanță de limba lor și observați-le faptele!

Mărturia lui Mihai Mihuț cu privire la evenimentele din Caransebeș 1978

Un mit pe care l-au pus în circulație prietenii vânduților ce au dominat Cultul Baptist în perioada comunistă a fost că acei conducători au avut totuși o față umană și au manifestat regret pentru nedreptățile ce le-au înfăptuit la un moment dat când erau în pozițiile de conducere. Așa, de pildă, în cazul celor trei care am fost condamnați la închisoare pe baza reclamațiilor făcute de cei din fruntea Cultului Baptist, se vehiculează mitul că Mara Cornel, Ioan Bunaciu și Paul Bărbătei și-au rectificat poziția de persecutori și au devenit ulterior prietenii celor pe care i-au trimis la închisoare. Nimic mai departe de adevăr! Dăm mai jos din nou mărturia fratelui Mihai Mihuț care infirmă această informație eronată alături de atâția alți martori ai evenimentelor de la Caransebeș din 1978. Mai zilele trecute unul încerca să susțină că fratele Yonel Jura nu a fost prezent în sala de judecată când s-a dat verdictul împotriva noastră, și aceasta cu scopul de a discredita mărturia acestuia, dar au fost destui care au confirmt prezența lui acolo. Ceea ce se publică pe blogul nostru sunt mărturii ale celor ce au trăit evenimentele și nu s-au lăsat influențați de propaganda comunistă și post-comunistă intenționată să scuze pe trădătorii credincioșilor ce au fost persecutați. Iată mărturia fratelui Mihai Mihuț: 

Eu l-am cunoscut pe Nicolae Rădoi de pe vremea când era tânăr. Lae Albai, aşa îl cunoştea lumea aici la Caransebeş. Şi mai îl ştia ca un om curajos, care şi-a pus viaţa în joc pentru propăşirea Evangheliei. Una din activităţile pentru care risca mult a fost introducerea de Biblii în România şi distribuirea lor acolo unde era nevoie. Lae Albai dimpreună cu Gifu Ştefănuţ, ei, au introdus multe Biblii în Romania. Ceea ce vă scriu am văzut cu ochii mei, şi poate fi confirmat şi de alţii care au fost martori la evenimentele de atunci. De fapt, tatăl meu a fost membru în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş şi a susţinut cu mult curaj acţiunile iniţiate de Lae Radoi, Petru Cocârţeu şi ceilalţi tineri aleşi în comitetul Bisericii în 1978. Cei trei, Lae Rădoi, Petru Cocârţeu, şi Mihuţ Martin (tatăl meu) au coordonat venirea repetată a fratelui Liviu Olah la Caransebeş. În aceeaşi perioadă au fost invitaţi să predice la Caransebeş fraţii care nu erau bine văzuţi la Uniune, şi anume Pavel Nicolescu, Aurel Popescu, Pascu Geabou, Vasile Taloş, Iosif Ţon şi alţii. Astfel de invitaţii nu erau pe placul autorităţilor şi nici pe placul conducătorilor Uniunii Baptiste.

De asemenea, Lae Rădoi a invitat la Caransebeş şi a susţinut cheltuialile de transport ale corului de copii de la Iaşi, a cărui dirijoare era Genoveva Sfatcu. Copiii au cântat duminică dimineaţa la Caransebeş, iar după masa treisprezece maşini i-au dus la Hateg, la Biserica Baptistă unde era păstor Petrică Dugulescu.  Acolo, copiii au cântat la programul de după masa . Vreau să spun că fraţii care au dus copiii la Haţeg puteau să rămână fără carnet de conducere. Ei au riscat, şi au riscat pentru că aşa erau timpurile. Cineva trebuia să depună mărturie cu curaj şi atunci. Seara, când copiii de la Iaşi aşteptau trenul în gara din Caransebeş, fratele Lae Rădoi i-a îndemnat să cânte pe peronul gării, ceea ce copiii au şi făcut. Genoveva nu se temea de autorităţi. Toţi cei care au fost pe peronul gării, inclusiv autorităţile care ne urmăreau, au putut auzi cântările şi mesajul lor. Era un lucru neobişnuit pe atunci, şi mulţimea a rămas foarte impresionată. Securiştii nu ştiau cum să procedeze pentru a opri cântarea copiilor, dar nu au intervenit, pentru că era multă lume. Pentru toate aceste acţiuni de evanghelizare cineva a plătit. Fratele Lae Rădoi, tatăl meu, şi alţii au fost excluşi din cultul Baptist de Mara Cornel. Apoi, 140 de fraţi, printre care şi subsemnatul, au fost excluşi din Biserica Baptistă din Caransebeş. Fratele Lae Rădoi şi fratele Petre Cocârţeu au fost trimişi la închisoarea Popa Şapcă din Timişoara ca urmare a plângerii penale făcută de Mara şi Bărbătei.

După patru ani m-am întâlnit cu Bărbătei în biroul Bisericii Baptiste numărul unu. Stătea de vorbă cu Busuioc Belciu, şi ne-a povestit, lui Busuioc şi mie cum el a fost invitat la o recepţie unde  a făcut slalom printre sticle şi n-a băut, deoarece el este omul Domnului. La urmă i-am zis: „Dar dumneata şi cu Mara aţi băgat trei oameni la puşcărie! Le-ai trimis vreo scrisoare să le spui că îţi pare rău?” Răspunsul lui a fost: “Nu.” La ora actuală văd că mulţi vor să pledeze pentru el, ca să fie recunoscut ca un reprezentant de seamă al baptiştilor din România. Dar realitatea este că lui Pavel Bărbătei, şi celorlalţi trădători ai fraţilor lor nu le-a păsat de faptul că au trimis pe alţii la închisoare.

Am citit mărturiile fratelui Nicolae Rădoi şi tot ce scrie este adevărat. La finele anului 1978 au fost excluşi din cult următorii fraţi: Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu, Ioan Teleagă, Viorel Vuc, Martin Mihuţ, tatăl meu, Ion Madina,  subsemnatul şi alţii. Au mai fost excluşi 140 de fraţi care ne-au susţinut,  şi nu au fost de acord cu procedurile nebiblice ale celor din conducerea cultului. La Biserica numărul doi din Timişoara au fost convocaţi păstorii din Banat şi sedinţa a fost condusă de Băleanu Gheorghe, de Stanca, de Gavagină Irimia şi de împuternicitul Pârneci. Toţi aceştia au pus păstorii din sală să voteze excluderea noastră.

In timpul când fratele Liviu Olah venea la Caransebeş ca urmare a invitaţiilor primite din partea noului comitet ales în februarie 1978, conducătorii Comunităţii Baptiste de la Timişoara şi alţii (de la Uniune) l-au trimis la tatăl meu pe fratele Nicolae Dragomir, păstor la biserica din comuna Bolvaşniţa ca să-l lămurească să nu mai susţină acest grup de tineri din comitet. Tatăl meu era şi el membru în comitetul din care făceau parte Lae Rădoi, Petre Cocârţeu, Viorel Vuc şi alţi fraţi ce hotărâseră să elimine amestecul autorităţilor în Biserică. Fratele Dragomir i-a spus tatălui meu: “Frate Mihuţ, dumneavoastră sunteţi un vechi pocăit, cu prestigiu. Aceşti tineri nu fac bine ce fac!”

Tatăl meu i-a spus: “Frate,  eu sunt sătul să privesc şi să nu fac nimic! Nu mai vreau ca păstorii baptişti să fie plătiţi de noi, şi ei să slujească securitatea! Am luat şi amenzi pentrucă l-am adus pe fratele Liviu Olah la Caransebeş. Am fost chemat şi la securitate.  Am avut percheziţii la domiciliu, dar nu-i nimic, numai lucrarea Domnului să meargă şi oamenii să se pocăiască!”
Tatal meu a fost cojocar de meserie. Eu depun această mărturie nu pentru că m-au derutat alţii (aşa am fost acuzat), ci pentru că am convingerea că trebuie să fac aceste lucruri cunoscute. Păstorul Nicolae Dragomir i-a spus tatălui meu: “Eu am venit să vă ajut!” Fratele Dragomir era în felul lui un om de treabă, dar tatăl meu a rămas neclintit. Văzând că nu pot să îl determine pe tatăl meu să îşi schimbe poziţia, cei sus puşi l-au contactat personal.

Când a venit conducerea Uniunii Baptiste la Caransebeş în frunte cu Ioan Bunaciu, Cornel Mara, Gheorghe Băleanu, Ioan Trif, Ioan Stanca şi alţii, l-au delegat pe Ioan Stanca să stea de vorbă cu tatăl meu. Stanca Ioan, care era din Caransebeş, fiind prieten cu tatăl meu din tinereţe, l-a chemat în curtea Bisericii şi i-a spus: “Martine, eu pe tine vreau să te salvez! Pentru că Uniunea va face excluderi!” Şi i-a sugerat tatălui meu ce să facă.Tatăl meu ar fi trebuit să spună în faţa Uniunii Baptiste că îi pare rău şi că se dezice de fraţii mai tineri, şi atunci Uniunea l-ar fi publicat în Îndrumătorul Creştin că şi-a venit în fire. Tatăl meu i-a răspuns lui Ioan Stanca: “Ioane,  salvează-te pe tine, că tu eşti omul numărul doi după Ţunea Ioachim, şi amândoi slujiţi Departamentului Cultelor şi Securităţii. Pe mine mă va salva Dumnezeu, fii sigur de asta,  că eu l-am slujit din tinereţe!”

Uniunea Baptistă a exclus atunci din cult pe Nicolae Rădoi, pe Petre Cocârţeu, pe Viorel Vuc, pe Mihuţ Martin, pe Ioan Teleagă şi pe Petru Frant. Tot atunci, marele jurist Pavel Bărbătei a făcut un nou registru de membri şi a glăsuit: “Cine-i de partea Uniunii Baptiste să vină să-l scriem în noul registru!” Dintr-o Biserică de patrusute cinzeci de oameni a făcut-o la mai puţin de jumătate. Împreună cu securitatea Uniunea Baptistă a făcut un nou comitet, printre ei fiind patru informatori, din câţi cunosc eu. Nu s-au scris pe listele lor Jurchescu Petru şi soţia, Arnăut Luca,  Arnăut Wersavia, dirijorul de cor Olaru Nicolae, Olaru Iconia, Mihuţ Ana, Mihuţ Mihai, Mihuţ Marioara, Iosif Frant cu soţia, Suru Nistor, Suru Maria, Cocârţeu Verona, Rădoi Marioara, Petriu Aurel, Petriu Voichiţa, Bugarin Eva, Munteanu Gheorghe, Olaru Maria, Pasula Alexandru, Pasula Maria, Madina Ion, Madina Maria, Boata Petru, Boata Maria, Şchiopu Dumitru, nevasta lui Ion Teleagă, Iela Petru, Iela Maria, şi alţii. Unii dintre fraţii aceia au trecut la Domnul. De alţii nu îmi mai aduc aminte, pentru că e mult de atuncea, dar Domnul îi are în Cărţile Sale de aducere aminte!

La Biserică, dacă mergeam, aveam voie să stăm pe rândurile din spate sub balconul Bisericii. Din când în când venea câte un mesager, Gavagină Irimia sau Băleanu Gheorghe, şi ne spunea că dacă mergem la Comunitatea de Timişoara şi ne cerem iertare spunând că ne pare rău, vom fi primiţi ca membri în Biserică. Noi nu ne-am dus la ei ca să ne cerem iertare. Dar securitatea, deoarece nu ştia ce planuri aveam şi ce gândeam, a început să se frământe. Când noi am cerut să ni se dea voie să facem o Biserică în cartierul Balta Sărată, reprezentanţii securităţii au chemat pe păstorul Bisericii de atunci şi i-au cerut să ne primească înapoi ca membri. Aşa că pe noi ne-a “reabilitat” securitatea,  forţând pe Mara Cornel şi pe Pavel Bărbătei să ne primească înapoi ca membri în Biserică fără să cerem noi sau să declarăm că am fost vinovaţi. Se adevereau cele spuse de Domnul Isus. Fii lumii erau mai înţelepţi decât Mara şi Bărbătei.

Cine se scuză se acuză!

Se pare că pastorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme. 

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului 1978. Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei din București). Pastorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la adunarea generală ce a reconfirmat comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca pastorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost pastorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca pastor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Pastorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră pastor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1988 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat pastorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atîta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști! 

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în cultul Baptist a continuat și în anii următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Culutului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România (de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit pastorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făsuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute? 

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului! 

Iată cum i-a iubit pe frații săi pastorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie! 

Și mai este ceva. Pastorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi biserici în România, ci am dăruit personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești dela Oțelul Roșu. Nu știu ca pastorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Pastorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!

Pe cine voia comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș ca păstor în vara anului 1978?

O notă informativă scrisă în 31 iulie 1978 de cei de la Securitate în urma ascultării unei convorbiri telefonice dintre fratele Timotei și Nicolae Rădoi. Din notă transpar următoarele:

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș îl vrea ca păstor pe seminarisutl Belciu Busuioc, deoarece acesta nu este un om compromis prin relații cu Securitatea. Lucrul acesta este o dovadă că Iosif Țon invoca motive fanteziste în scrisoarea lui din 28 noiembrie 1978 ca să condamne comitetul din Caransebeș susținând că acel comitet nu îl voia pe Belciu Busuioc ca pastor.

De observat faptul că deși Biserica se pronunțase că îl vrea pe seminaristul Belciu Busuioc ca păstor, și deși acesta acceptase propunerea, la iscarea problemelor din octombrie 1978 pastorul Belciu Busuioc nu era de găsit prin preajma Bisericii Baptiste din Caransebeș. Comitetul Bisericii s-a trezit în acea luptă fără aportul așteptat al lui Belciu Busuioc. Acesta a decis că era mai bine să abandoneze Biserica din Caransebeș în gura lupilor și să își pună el pielea la adăpost. A acceptat propunerile celor de la Uniune să uite de Caransebeș și să meargă ca păstor la o Biserică în nordul țării, departe de frații săi care intraseră în focul luptei! Caransebeșul a revenit în atenția lui imediat ce lucrurile au fost „pacificate” prin arestarea și condamnarea noastră! Atunci Belciu Busuioc a acceptat să revină la Caransebeș ca păstor. Nu mai exista nici o amenințare din partea autorităților și din partea vânduților de la Uniunea Baptistă!

Nota expune faptul că Iosif Țon, deși promisese, nu a fost prezent la serviciul divin din Timișoara când fratele Liviu Olah își lua rămas bun de la frățietate urmând să plece în America. Țon nu era prezent pentru că începuse dansul cu autoritățile și voia să și le facă binevoitoare!

Ceea ce îl determina pe Iosif Țon să schimbe macazul era faptul că reprezentanții Uniunii Baptiste hotărâseră să îl dea afară din cult. Biserica Baptistă din Oradea era alertată și redactase o scrisoare prin care informa frățietate de cele plănuite de Uniune. Se urmărea mobilizarea în vederea opunerii față de o manevră nestatutară a Uniunii.

Din notă reiese clar că comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era gata să acționeze în apărarea lui Iosif Țon în fața nedreptății ce urma să i se facă prin excluderea din cult. Ceea ce nu știu cei doi interlocutori (Timotei și Rădoi) și nici Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, era că la ora aceea Iosif Țon deja pactizase cu Securitatea nu doar pentru a evita excluderea din cult, ci mai ales pentru a ajunge profesor la Seminar.

Nota arată intenția comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș de a aduce Biserica în stare de independență față de Comunitate și Uniune (și implicit față de autorități), forurui ce trebuiau să reprezinte și să apere interesele credincioșilor în fața autorităților, dar care de fapt reprezentau interesele guvernului comunist în biserici! Nota consemnează și faptul că Rădoi și cei din comitet erau gata să își jertfească viața în acea confruntare cu trădătorii și cu asupritorii Bisericii!

Nota unei convorbiri telefonice care revelează schimbarea de macaz a lui Iosif Țon

Nota de mai jos oferă informație despre o convorbire dintre Iosif Țon și doi membri ai Bisericii Baptiste din Timișoara, Viorel Vuc și Radoi Nicolae. În această convorbire Iosif Țon „sfătuiește” la colaborare cu elementele vândute din fruntea Cultului Baptist, ceea ce era o abatere de la linia pe carfe el o indicase cu patru ani în urmă când scrisese lucrarea Cine își va pierde viața unde spusese că colaborarea cu conducerea cultului era curvie spirituală și este preferabil să murim decât să colaborăm cu ei sau cu autoritățile!

„Sfatul” său era de asemenea o abatere de la scrisoarea ce o publicase cu vreo două luni înainte împreună cu Aurel Popescu privind poziția lor comună față de ALRC și luptătorii din acest comitet, în frunte cu Pavel Nicolescu. Atunci Iosif Țon spusese că unii credincioși au chemarea să lupte pentru garantarea libertăților religioase înscrise în Constituția țării, referindu-se la Pavel Nicolescu și ceilalți membri ai Comitetului ALRC. În convorbirea telefonică însă îl condamna pe Pavel Nicolescu și îndemna la colaborare!

De ce această schimbare de macaz la Iosif Țon?  El era deja păstorul Bisericii nr. 2 din Oradea și era plătit de Biserică fără să aibă recunoașterea Cultului sau a Departamentului Cultelor! Tocmai aici era problema. Cei din conducerea cultului la instigația Departamentului Cultelor au inițiat o acțiune împotriva lui! Aveau pe mânecă tromful excluderii lui Iosif Țon din cult! Aceasta era amenințarea ce plana deasupra lui și el avea interesul să o abată. Soluția lui? A ales să colaboreze cu conducerea coruptă a Cultului Baptist și cu Securitatea, și le-a dat imediat semne că este gata să acționeez corect din punctul lor de vedere! De aceea a refuzat să participe la serviciul de închinare din Timișoara unde frații își luau  rămas bun de la Liviu Olah, deși promisese că va fi acolo (vom vedea din alte documente lucrul acesta), de aceea când Aurel Popescu și Pavel Nicolescu au fost excluși din cult (toți trei erau în aceeași barcă), Iosif Țon, în loc de excludere, a fost recunoscut ca păstor la Oradea și ca profesor la Seminarul Baptist din București! Prețul a fost trădarea noastră. Imediat după ce a fost primit cei 30 de arginți a publicat scrisoarea din 28 noiembrie în care referindu-se la 15 octombrie 1978 când miliția ne-a bătut și arestat la Caransebeș, el ne condamna pe noi, și apăra intervenția autorităților și scuza pe cei de la Uniunea Baptistă de la București ce au făcut plângere penală împotriva noastră pentru că nu i-am lăsat să procedeze cum voiau în Adunarea generală a Bisericii!

Două rapoarte date Securității care explică atît de mult

Primul dat de Romulus Oprea, cel mai renumit trădător al frățietății Bisericii Baptiste din Caransebeș, arată că era în stare să strângă doar vreo 35 de semnături ale unora ce erau de partea Comunității și Uniunii Baptiste. Doar 35! 

Al doilea raport, întocmit de un ofițer de Securitate, arată sarcinile ce le trăgeau agenților lor, cum era Romulus Oprea, și felul cum trebuiau să acționeze în Biserică pentru a produce instabilitate și a submina comitetul ales de Biserică, pe care însă conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara l-au declarat demis (o ilegalitate clară) și pe membrii comitetului legal înlocuiți cu un comitet numit ad-hoc de ei (altă ilegalitate), compus din patru trădători notorii. Majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii Baptiste din Caransebeș nu a acceptat niciodată dictatele de la Timișoara, știind că au dreptul să aleagă pe cine vor în conducere și nimeni nu poate impune un alt comitet. Conducătorii baptiștilor de la Timișoara și București știau că au doar 35 de oameni de partea lor, dintr-un total de aproape 500 de membri! Ei se foloseau de aceștia pentru a produce dezordine și pentru a justifica intervenția lor! Cu altă ocazie vom arăta că unii au fost incitați să vină la Biserică cu botele lor, ca să intimideze și să își împlinească planurile criminale împotriva Bisericii Baptiste din Caransebeș. 

De observat că ofițerul de Securitate cerea ca Romulus Oprea să spună că memorial său era semnat de 220 de personae, desi cu câteva zile înainte acesta îi comunicase că erau doar 35 de personae pe care puteau conta cei de la Securitate pentru memorial său! De asemenea se observă instrucțiunile oferite de ofițerul de Securitate prin care se cerea unor elemente huliganice să conturbe liniștea bisericii, să destabilizeze serviciile religioase și să strige împotriva celor aleși legal în conducerea Bisericii, să foloseasc chiar forța pentru a produce dezordine și haos, ca în felul acesta să poată pretinde că atâta vreme cât Nicolae Rădoi și ceilalți din comitet erau în fruntea Bisericii, lucrurile erau foarte critice în Biserică.

Din acest raport se vede cât de mincinoase erau pretențiile celor de la Uniune că membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș erau de partea lor, că Nicolae Rădoi și cei din comitetul Bisericii făcau scandal la adunările bisericești, etc. De fapt erau ei, conducătorii în cooperare cu Securitatea, care  plănuiau în amănunt crearea de situații artificial critice care să permită intervenția lor, și erau oamenii lor declasați de care ei și Securitatea se foloseau, care produceau dezordine și ceartă în Biserică! Securitatea sfătuiește pe vânduții Cultului Baptist să folosească forța pentru a da jos de la amvon pe cei doriți de Biserică!

De asemenea mai este de observant că Securitatea se folosea și de elemente „baptiste” din America pentru a discredita pe credincioșii ce luptau pentru libertatea religioasă în România. Aceștia erau cei din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din America! Iată cum vânduții plasați în fruntea Cultului Baptist din România cooperau mână în mână cu vânduții plasați în fruntea Asociației Baptiștilor din America. O mână spală pe celalaltă! Numai că nu puteau spăla obrazul pătat de trădare, subversiune și slugărnicie față de Securitate, atât al Uniunii Baptiste de la București, cât și al Asociației Baptiste din America! 

Declarația lui Yonel Jura privind

Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru interesele Bisericii.

Cele petrecute atunci arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la obediență slugarnică față de autorități.

Sosiseră de la Timișoara și de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș, Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în mână.  În seara zilei de 13 octombrie, vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică și comitetul ales al acesteia!”  

După el Gheorghe Băleanu s-a repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera: „M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon, dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.   

În momentul acela fiara cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ, fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului Baptist. Niciunui trădător, și niciunui netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii puterea în România!

La terminarea adunării de vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!” A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

Am fost prezent în sala procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!”  A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe Dumnezeu!

Mai remarc un lucru. Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva reprezentanților guvernului.

Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.

Am niște „nelămuriri” și când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș. După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?

În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele  Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.

În corespondența cu fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?

Sunt câteva lucruri ce indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA. Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face astfel de lucruri fără a fi omul lor?

Sunt nume legate de evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!

În anul 1984 fratele Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își ascundă fărădelegile!

Când în toamna anului 2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!

Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!

YONEL  JURA 

AUGUST 1 2016

STOW   OHIO

330   650  1379

O intervenție binevenită în dialogul cu pastorul Belciu Busuioc

Mi s-a imputat faptul că am adus pe blog discuția începută cu pastorul Belciu Busuioc cu privire la cele petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile comuniste cât și pe cei din conducerea cultului baptist, fie că e vorba de Comunitatea de la Timișoara sau de Uniunea din București.

Cu ocazia alegerilor din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte comitetul compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un comitet format din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu în relațiile cu autoritățile. Fiindcă pastorul Ieremia Gavagină era un colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al autorităților, pastorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.

De când noul comitet a fost pus să conducă Biserica, la adunările generale ale Bisericii și la sesiunile comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali, printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cârstoiu). Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că era vorba de conducerea cultului baptist, sau de cei din organizațiile socialiste însărcinate să supravegheze bisericile: autoritățile locale (primarul, secretarul de partid, ofițerii securității locale etc.) sau cele centrale: Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).   

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului fuseseră primite la ședințele comitetului și la adunările generale ale Bisericii, să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste

Noul comitet s-a consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.

Fratele Belciu Busuioc a petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor. În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit ordine de la autorități să elimine  comitetul ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul comitet. Aici intervine rolul pastorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat adunarea generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această adunare generală Iosif Țon a venit al Caransebeș să submineze hotărârile adunării generale și să spună că comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca comitetul să fie dat la o parte și să se țină o nouă adunare generală în 13 octombrie (știa el că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu să impună o nouă conducere în Biserică! Pastorul Belciu Busuioc i-a spus însă lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decît Biserica!”

În anul 1994 la Los Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele intreprinse și pastorul Belciu Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse atunci, demiterea comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se disculpe, dar pastorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați încercat să desființați o hotărâre a bIsericii și eu v-am spus atunci: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”

Au trecut anii. La ora actuală pastorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că Iosif Țon a fost acela care a susținut comitetul bisericii din Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de pocăință. Nimic mai departe de adevăr!

Dacă pastorul Belciu Busuioc și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora pastorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Yonel Jura, mi-a trimis o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de pastorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a fost transmisă de fratele Yonel Jura. Mărturia dovedește că pastorul Belciu Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea cultului baptist, conducere în care însuși Belciu Busuoioc a fost cooptat din anul 1987.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04