Un profesor de filosofie al Universității New York pe nume Thomas Nagel abandonează pozițiile confraților săi și recunoaște că proponenții teoriei „inteligence design” au merit în ceea ce susțin. În cartea sa intitulată Inteligență și Cosmos: De ce concepția materialistă neo-darviniană este aproape cu certitudine falsă (Mind and Cosmos: Why the Materialist Neo-Darwinian Conception of Nature Is Almost Certainly False) el spune următoarele:
Eu cred că proponenții teoriei ”Inteligence Design” merită recunoștința noastră pentru faptul că pun sub semnul întrebării o concepție științifică despre lume care își datorează în parte pasiunea expusă de unii aderenți faptului că se crede că ne eliberează de religie.”
Unii cercetători creaționiști consideră că în astfel de condiții se poate purta un dialog cu ateii și darviniștii care prin declarații de genul celor făcute de Thomas Nagel recunosc dificultățile masive de ordin științific pe care le are teoria darvinistă. (ChristianPost.com)
Tuesday, September 25, 2012
Wednesday, September 12, 2012
Cui aparțin bisericile consumeriste? II
Deoarece am primit sugestia să oferim observațiile lui Eugen Peterson (vezi articolul anterior) și în limba engleză, o facem în spațiul de mai jos:
If we have a nation of consumers, obviously the quickest and most effective way to get them into our congregation is to identify what they want and offer it to them, satisfy what they want and offer it to them, satisfy their fantasies, promise them the moon, recast the Gospel in consumer terms: entertainment, satisfaction, excitement, adventure, problem solving, whatever. This is the language we Americans grow up on, the language we understand. We are the world's champion consumers, so why shouldn't we have the state of the art consumer churches? ... We can't gather a God-fearing, God-worshiping congregation by cultivating a consumer-pleasing, commodity-oriented congregation. ...The cultivation of consumer spirituality is the antithesis of a sacrificial, 'deny yourself' congregation. A consumer church is an antichrist church.
Necazul este că majorității centrelor culturale intitulate mega-churches li se potrivește această descriere. Nu este un secret, că aceste centre culturale antichristice au fost începute de ideologi care se intitulează „păstori” care au făcut studii ale comunităților unde urmau să înceapă aceste biserici antichristice. Primul lucru care i-a interesat a fost să cunoască ce anume își doresc oamenii să aibe în „biserică”. Așa se face că de la început au oferit frecventatorilor ceea ce gâdilă urechile. Nu este de mirare că la ora actuală sunt pe drumul apostaziei deoarece au făcut pe placul mulțimilor care doresc „panem et circem.”
If we have a nation of consumers, obviously the quickest and most effective way to get them into our congregation is to identify what they want and offer it to them, satisfy what they want and offer it to them, satisfy their fantasies, promise them the moon, recast the Gospel in consumer terms: entertainment, satisfaction, excitement, adventure, problem solving, whatever. This is the language we Americans grow up on, the language we understand. We are the world's champion consumers, so why shouldn't we have the state of the art consumer churches? ... We can't gather a God-fearing, God-worshiping congregation by cultivating a consumer-pleasing, commodity-oriented congregation. ...The cultivation of consumer spirituality is the antithesis of a sacrificial, 'deny yourself' congregation. A consumer church is an antichrist church.
Necazul este că majorității centrelor culturale intitulate mega-churches li se potrivește această descriere. Nu este un secret, că aceste centre culturale antichristice au fost începute de ideologi care se intitulează „păstori” care au făcut studii ale comunităților unde urmau să înceapă aceste biserici antichristice. Primul lucru care i-a interesat a fost să cunoască ce anume își doresc oamenii să aibe în „biserică”. Așa se face că de la început au oferit frecventatorilor ceea ce gâdilă urechile. Nu este de mirare că la ora actuală sunt pe drumul apostaziei deoarece au făcut pe placul mulțimilor care doresc „panem et circem.”
Tuesday, September 11, 2012
Cui aparțin bisericile consumeriste?
Într-una din
cărțile sale (The Jesus Way: A
Conversation on the Ways That Jesus is the Way) păstorul și teologul Eugene Peterson critică
modul în care liderii bisericilor contemporane au adaptat bisericile la modul
de viață și acțiune al lumii comerciale. El scrie:
Dacă
avem un popor de consumatori, bineînțeles că modul cel mai eficient de ai duce
pe oameni în congregația
noastră este să identificăm ceea ce vor și să le oferim ceea ce vor, să le
satisfacem fanteziile, să le promitem
luna de pe cer, să turnăm Evanghelia în forme ale consumerismului: distracție, satisfacție, excitație,
aventură, rezolvare de probleme, orice. Aceasta este limba cu care noi, americanii,
creștem, este limba ce o înțelegem. Noi suntem campionii lumii la consum, așa că de ce să nu avem și biserici
care excelează în consumerism?
Evident că
întrebarea este retorică, de aceea el continuă:
Nu
putem aduce în ființă o congregație ce se teme de Dumnezeu și se închină lui
Dumnezeu prin cultivarea
adunărilor ce sunt pe placul consumatorului și orientate spre marfă...
Cultivarea unei spiritualități
consumeriste este antiteza unei congregații ce are spirit de sacrificiu și de
lepădare de sine. O
biserică consumeristă este o biserică antichristică.
Foarte bine spus și argumentat. Dar astfel de
analize nu sunt de nici un folos pentru cei care nu au urechi de auzit, ci
numai interesul de a reuși cu orice preț, ca în lumea comerțului. Bisericile se
transformă treptat în case de consum și apoi în peșteri de tâlhari.
Subscribe to:
Posts (Atom)