Cei mari predică Evanghelia şi cei mici suferă pentru Evanghelie

După ce m-am trezit în libertate în America, şi am continuat să arăt interes pentru cei persecutaţi din pricina credinţei în România, am avut ocazia să mă întâlnesc cu predicatorii mai răsăriţi ce aveau privilegiul să predice Cuvântul Domnului la radio, fie că era vorba de posturile din Monte Carlo şi Quito, Ecuator, fie că era vorba de emisiunea religioasă de la postul atât de cunoscut şi ascultat al Europei Libere.

I-am întrebat cum se face că niciodată nu au intervenit pentru fraţii lor persecutaţi în România, având în vedere că aveau o platformă atât de elevată de unde se adresau mulţimilor, şi cu certitudine ar fi putut contribui la eliminarea multor abuzuri de putere? Mi-au răspuns fiecare, parcă fuseseră înţeleşi, că ei predică Evanghelia, nu fac politică!

Nu am fost conştient până atunci că a apăra pe cel lovit pe nedrept înseamnă a face politică şi că a face o astfel de politică este un lucru de condamnat! Probabil că au învăţat acest subterfugiu de la precursorii şi mentorii lor pe care i-am întâlnit cu toţii, ulterior, în cartea Paşi, dar în nici un caz de la apostolul Pavel ce i-a cerut lui Timotei să sufere împreună cu el pentru Evanghelie! Ce mai încoace şi încolo, concepţia lor era că cei mari sunt chemaţi să predice Evanghelia, iar cei mici să sufere pentru Evanghelie! Singurul necaz cu o astfel de concepţie era faptul că ei se considerau printre cei mari!

Unii nu au vocaţia martirajului, deşi cred că o au pe cea a păstoririi

După căderea comunismului în România, mai marii Bisericii Ortodoxe au fost întrebaţi, cum se face că reprezentanţii atâtor altor culte au suferit pentru credinţă sub comunism, iar preasfinţiile lor nu au avut nimic de suferit? Răspunsul lor a fost că Biserica Ortodoxă nu are vocaţia martirajului!

În lumina celor spuse de Domnul Isus cu privire la cei pe care El îi cheamă şi îi trimite ca pe nişte miei în mijlocul lupilor, ne întrebăm, ce chemare şi ce trimitere au mai marii Bisericii Ortodoxe? Departe de a avea insemnele oilor sau mieilor, ei prezintă toate semnalmentele lupilor răpitori, eventual deghizaţi în piele de oaie. Şi pielea de oaie o au din jupuirea pravoslavnicilor enoriaşi!

Cine e interesat de adevăr?

Adevărul nu se spune decât atunci când, fie că nu mai interesează pe nimeni, fie că nu mai supără pe nimeni. T. T.

PASTOR DE...PROFESIE...

     Se spune ca o poza este cit o mie de cuvinte. Si poate ca este ceva adevar in vorba asta. Sint cioban de meserie. Pastor...nu de oameni ci pastor de oi. Zimbiti deja, nu-i asa? Aveti tot dreptul. Si eu zimbesc...si cind eram dus cu oile mele la pasune...zimbeam chiar si mai mult. Nu va uitati insa cu jale la mine si la meseria mea; Domnul Isus este si El un pastor, El este Pastorul cel bun, si desi nu ma pot compara cu El, inteleg unele lucruri pe care le explica David care si el a fost un pastoras (Psalmul 23).

     Nu poate fi pastor unul care nu iubeste oile; si eu tare mi-am iubit oitele. Desi aveam oameni care grijau de oi, aveam una in special care venea la mine imediat ce-o chemam ca imi cunostea glasul.
     Sa va spun eu drept...si pentru magarul turmei am avut mare respect. El ducea greutatile. Intr-o turma respectabila trebuie sa fie si un magar. Neaparat. Iacata-ma aici cu respectabilul ...

     Si stiti ce ginduri am cind ma uit la pozele de mai sus? Ma gindesc la Turma Lui Hristos, la glasul Lui dulce care ne cheama, la pasunile prin care ne duce, la izvoarele de apa lina...la umerii pe care ne poarta cind nu mai putem merge...Si spun in minte o rugaciune pentru toate oile ratacite, insetate, infometate. Nu auziti vocea Pastorului care va cheama..."Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati?"
Mai este loc in staul...veniti!
   

Imposibilul cu Dumnezeu

Dumnezeu cauta oamenii prin care sa poata infaptui imposibilul - ce pacat ca noi avem in plan doar lucrurile pe care le putem face singuri. A. W. Tozer