Mai există eroi ai credinței în Statele Unite

Primul amendament al Constituției Statelor Unite garantează libertatea religioasă a cetățenilor americani. Amendamentul interzice orice legislație care afectează libertatea religioasă. Ei bine, tocmai acest amendament este supus unor atacuri incredibile din partea ateilor, comuniștilor și liberalilor. Anul trecut organizația AHA (American Humanist Association) a dat în judecată pe o funcționară din Maryland, Robin Frazier, care are curajul să se roage public în Numele Domnului Isus la sesiunile comisiei din care face parte. Un oarecare judecător, William D. Quarles, a ordonat o încetare a rugăciunilor „sectare” în Numele lui Isus afirmând că „funcționarii nu au voie să invoce numele specific al vreunei divinități asociate cu vreo credință specifică...”

Robin Frazier a sfidat cererea judecătorului și la următoarea ședință a citit o rugăciune a lui George Washington și s-a rugat ea însăși în numele Domnului nostru. Declarația ei este uimitoare: „Sunt gata să merg la închisoare din acest motiv. Dacă încetăm să credem că drepturile noastre vin de la Dumnezeu, încetăm să mai fim America. Ni s-a spus să avem grijă. Dar dacă procedăm așa vom avea grijă până ajungem sub comunism, dacă nu începem să stăm tari împotriva asupririi și să ne opunem abuzurilor cu un puternic NU!”

Robin Frazier este membră a Bisericii Baptiste Church of the Open Door din Westminster, Maryland.

Care este principiul pentru care această credincioasă a luat poziție cu atâta curaj? În conformitate cu Constituția Statelor Unite guvernul nu are nici un drept să facă reguli cu privire la felul în care se roagă funcționarii publici. Constituția Ameriici nu cere funcționarilor publici să renunțe la drepturile lor religioase când sunt aleși într-o funcție oarecare.

De peste 200 de ani politicienii s-au rugat în Numele Domnului Isus și nici un ateu nu a avut tupeul să conteste acest drept. De-abia de câtva timp încoace ateii și comuniștii și-au ridicat capetele ca să elimine libertatea religioasă a cetățenilor Statelor Unite. Dacă ar exista mai mulți credincioși cu curaj autentic, și dacă politicienii ce pretind că îl iubesc pe Domnul Isus ar fi gata să sufere pentru El, alta ar fi fața societății în care trăim. Domnul să o binecuvinteze pe Robin Frazier și să îi dea izbândă în războiul în care s-a antrenat.

Hristos a înviat!

Cât de misterioasă este întruparea, tot la fel de misterioasă este lucrarea lui Hristos de la Calvar: moartea şi învierea lui!

Death stung himself to death when he stung Christ! William Romaine

Moartea s-a înţepat pe sine cu o înţepătură mortală când l-a înţepat pe Hristos!

Moartea lui Isus Hristos ne-a scăpat de moartea eternă; Învierea lui Isus Hristos a obţinut pentru noi viaţă eternă.

Tuturor cititorilor noştri vă urăm 
Sărbători fericite! 
din partea familiei mele şi a colaboratorilor mei! 
Semnează Mărioara şi Nicolae Rădoi

A medita la suferinţele lui Christos

But if one does meditate rightly on the suffering of Christ for a day, an hour, or even a quater of an hour, this we may confidently say is better than a whole year of fasting, days of salm singing, yes, than even one hundred Masses, because this reflection  changes the whole man... Martin Luther

Dar dacă cineva meditează corect la suferinţele lui Christos timp de o zi, o oră, sau chiar un sfert de oră, putem spune cu certitudine că acest lucru este mai profitabil decât un an întreg de post, zile întregi de cântat al psalmilor, da, chiar mai profitabil decât participarea la o sută de liturghii, deoarece această reflecţie schimbă întreaga fiinţă... Martin Luther

O săptămână mare

Aşa numesc creştinii săptămâna în care Domnul nostru a mers la cruce, când El a acceptat să fie pus în numărul celor fărădelege dându-şi viaţa pentru noi, ca în cele din urmă să iasă biruitor din mormânt. 

A fost o săptămână mare, dar pentru cine? Pentru El a fost o săptămână de suferinţă mare concretizată în respingere, trădare, insultă, batjocură, crucificare şi moarte infamă. Pentru noi însă a fost o săptămână de acceptare în Christos, de includere într-un legământ cu promisiuni mai mari şi mai bune, un legământ nepieritor, o săptămână în care vrăjmaşul nostru a fost învins, zapisul ce ne condamna a fost şters şi noi am primit acea îndreptăţire care ne dă dreptul să ne bucurăm de toate privilegiile dumnezeirii. 

O săptămână mare, într-adevăr, pentru că în acea săptămână am primit o mântuire atât de mare! Cât de mare este însă în amintirea  şi conştiinţa noastră?

Caut eu să plac oamenilor?

Cel mai sigur mod de a falimenta ca scriitor este să începi cu propunerea şi determinarea de a fi plăcut tuturor.  Herbert Swope

Nazificarea societăţii apusene

Deşi Hitler a fost înfrânt cu costul a 50 de milioane de jertfe umane, ideologia lui a devenit la ora actuală predominantă în ţările Apusului. 

Mai multe ţări au legalizat eutanasia permiţând celor ce contemplează sinuciderea să o realizeze cu asistenţă medicală. Ulterior a urmat legalizarea eutanasiei în cazul în care medicul şi membrii persoanei în chestiune o doresc. Olanda permite eutanasierea alienaţilor mintali (după statisticile oficiale 14 executaţi în 2012, 45 în 2013). Recent Belgia a legalizat eutanasierea copiilor (LifeNews.com). Tot mai mulţi legislatori avansează proiecte de legi prin care propun să se legalizeze infanticidul. 

Hitler ar fi mândru de realizările actuale ale societăţii vestice antrenată pe calea aceluiaşi socialism căruia el i-a fost credincios până la moarte.

Plinătatea lui Christos

I-a plăcut Tatălui ca toată plinătatea să locuiască în Christos; de aceea nu există nimic în afara lui decât nimicul sau deşertăciunea. W. Gadsby

Ce să faci? Prostia domneşte nu doar în lume, ci şi în biserici - mai ales în cele carismatice

Carismaticii pretind că ei au toate darurile spirituale şi toate semnele celor drept credincioşi, de aceea privesc de sus şi compătimesc pe cei care nu acceptă pretenţiile lor că sunt animaţi de Duhul lui Dumnezeu în felul în care se închină şi acţionează. Printre textele invocate de carismatici este şi ultimul capitol al Evangheliei după Marcu unde se pare că teologia lor şchiopătândă are ceva suport.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: Vor scoate demoni în Numele Meu, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, şi când vor bea ceva otrăvitor nu îi va vătăma… (Din textul pus în paranteze în Evanghelia lui Marcu 16:9-20, versetele 17 şi18).

Manuscrisele timpurii ale Noului Testament şi scrierile cele mai vechi creştine ce citează extensiv Scripturile nu au versetele 9-20 din capitolul 16 al Evangheliei după Marcu. În ciuda acestui fapt penticostalii şi carismaticii fac caz în teologia lor tocmai de acest text care nu aparţine Scripturilor. Ei găsesc că este corect să îţi bazezi teologia pe un text fantomă, pentru că le justifică prejudecăţile cu care au crescut. Şi ca să îşi dovedească lor înşişi şi apoi celorlalţi oameni că teologia lor este corectă, aceştia sunt gata să ia în mână şerpi veninoşi la spectacolele pe care le declară servicii de închinare.

Pastorul penticostal Jamie Coots a dovedit la începutul anilor 1990 că biserica lui are toate semnele creştinismului autentic, inclusiv cele din textul fantomă. A luat în mână şerpi veninoşi mari şi graşi, i-a mânuit cu mult har la întrunirile lor carismatice, dovedind şi celor îndoielnici care este harul carismaticilor. Şerpii se strecurau cuminţi printre degete, îmblânziţi de credinţa de nezguduit a fachirului penticostal. Nu că nu au lipsit momentele de suspensie pentru menajeria fachirului, dar întotdeauna credinţa lui s-a dovedit mai puternică decât veninul reptilelor. Când un şarpe l-a muşcat de mâna stângă (era prin 1991 după câte se pare), a refuzat asistenţa medicală ce i s-a oferit, şi datorită credinţei, a supravieţuit! Congregaţia a fost convinsă de atunci încoace de autenticitatea darurile lui spirituale! Să vezi şi să nu crezi!

În 1998 pastorul Jamie Coots a fost muşcat din nou de o viperă, de data asta de degetul mijlociu al mâinii drepte. Din nou a refuzat să urce în ambulanţa care a sosit la uşa menajeriei cu reptile. A supravieţuit şi de data aceasta. Să vezi şi să crezi! Membrii erau tot mai entuziaşti de spiritualitatea liderului lor ! Până şi revista National Geographic a înţeles că poate beneficia de pe urma popularităţii şi credinţei mânuitorului de şerpi veninoşi, şi de aceea a inclus în programele proprii de TV show-ul intitulat Snake Salvation. Din titlul acronim al spectacolului nu reieşea prea clar dacă era vorba de salvarea reptilelor sau a mânuitorilor acestora. La urma urmei era tot una!

Ulciorul a mers de multe ori la apă şi proverbul românesc a fost făcut de ruşine! Din 1998 până în 2014 au trecut şaisprezece ani în care mânuitorul de şerpi a dovedit tuturor că are semnele credinţei lui Iosif Ţon (carismatice, va să zică). În 15 februarie 2014, la unul din spectacolele bisericeşti ale comunităţii sale iubitoare de reptile, şarpele mânuit cu dragoste de pastorul Jamie Coots l-a muşcat! Nimic nou. Tata şerpilor a plecat acasă ca şi în dăţile anterioare fără să îi pese de muşcătură. Era scris clar la Marcu 16 că nu are de ce să se îngrijoreze. Carismaticii au credinţă! Ambulanţa a sosit la adresa teatrului bisericesc după plecarea pastorului. L-au căutat acasă, dar fermecătorul de şerpi a refuzat orice asistenţă. El era plin de credinţă în scriptura lui (Marcu 16:17-18). La mai puţin de o oră după aceea fachirul penticostal a constatat pe propria piele că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Credinţa nu i-a ajutat la nimic, deoarece a închis ochii pentru totdeauna. E sigur că pastorul penticostal nu cunoştea alte texte în afară de Marcu 16. Probabil dacă ar fi avut un IQ puţin mai ridicat, şi dacă ar fi avut o credinţă mai bună decât cea la care a subscris de mulţi ani, ar fi dat atenţie şi unui text obscur de pe undeva din Vechiul Testament unde se spune că atunci când şarpele muşcă pentru că nu a fost fermecat, fermecătorul nu are nici un câştig. În cazul celor din menajeria lui Jamie  se presupune că a existat un câştig. Au putut înţelege pe de o parte că Vechiul Testament nu este revelaţie învechită (aşa cum îi învaţă apostolii lor mincinoşi), pe de altă parte că textul cu şerpii nu aparţine Scripturii. În cazul acesta s-a meritat să le moară fachirul conducător.

Fără îndoială, carismaticii vor tremura de indignare când vor lectura paragrafele anteriore (deşi este deja vu că nu împotriva lui Jamie Coots), însă  dacă susţin autenticitatea textului menţionat, le propun să înceapă un curs de mânuire a şerpilor la ITP pe baza textului în discuţie. Nu de alta, dar carismatici ar trebui să fie consecvenţi. Nu îţi poţi permite să elimini din listă anumite daruri şi semne, cum fac cesaţioniştii! Aşa  ar putea să dovedească pe viu cât de deplasată este teologia celor lipsiţi de daruri şi nu vor să mânuiască şerpii, nici nu cred în semnele invocate de carismatici.

În cazul în care decid să ia de bună propunerea noastră şi nu găsesc profesori în lotul celor mai tineri şi imberbi, ar putea apela la Iosif Ţon. El este gata pentru un zlot să înveţe orice pe oricine. Nu contra plată, bineînţeles, ci pe baza donaţiilor. Carismaticii au talent nu doar la mânuirea şerpilor, ci şi la golirea buzunarelor celor naivi, care cred şi nu cercetează