În Cetatea de piatră - O radiografiere a tendinţelor carismatice la noi

Două articole ce merită a fi citite în
cetateadepiatra.wordpress.com


Carismatici, neo-carismatici sau… altceva?


România carismatică. A început campania… electorală? (un fel de „breaking news”)

Carismania face ravagii

Un comentariu care mi-a atras atenţia şi care ar trebui să dea de gîndit pastorilor baptişti. Că de ceilalţi probabil că nu mai este nici o nădejde!
Sursa:
http://cetateadepiatra.wordpress.com/2014/06/23/romania-carismatica-a-inceput-campania-electorala-un-fel-de-breaking-news/

Da, miscarea carismatica este veche in Bucuresti mai ales de cand, din biserica Sf. Treime a plecat fr. Talos, facandu-si o alta biserica intr-o locatie mai putin conventionala si anume, o sala de cinema. Pe atunci lucrurile pareau sa fie cumva doar “altfel”. Acum, (cel putin pentru mine) lucrurile sunt clare si concrete (mai ales de cand sunt in locatia Cristal Palace). Asta nu e tot, in ce priveste “carisma” in bisericile din Bucuresti. Multe au renuntat la traditii baptiste si au imbratisat genul de muzica si inchinare pregnant carismatic. Dincolo de aspectul de forma, este cel de fond, mai greu de explicat aici. Nu vei auzi astfel de comentarii de la altii, deoarece interesele sunt mari, coruptia este si mai mare si un gen de lasi care sunt si cu unii, si cu altii. (personal, nu-s curajoasa dar nu-s nici poapa, deci, nu am nimic de pierdut…doar popularitatea!? ) Se tace mult pentru ca sunt fonduri prea substantiale sa fie pierdute, scaune prea calde si calatorii prea frumoase in locuri si locatii care costa o avere sa le faci pe banii din salariul de pastor. (adevarul e ca, daca as avea carisma, m-as plimba si eu pe banii carismaticilor, dar le-as face doar reclama proasta :) ) In ce privesc cultele “inrudite” cu baptistii, ” crestinii dupa evanghelie”- da, se aseamana cumva dar, din fericire, ei si-au pastrat linia conservatoare- baptistii au avut harul de a pierde conservatorismul. Dincolo de toate , exista si un soi de amatorism intre pastorii tineri iesiti din fabrica de popi, acestia visand la schimbari, “aduceri de noutati”(si nu, nu in mediul rural ci, aici in Bucuresti). Acum, te rog sa faci un exercitiu de imaginatie: gandeste-te ca ai fi medic aici in Bucuresti si ca ai vrea sa faci parte dintr-o biserica baptista. Cum ar trebui sa fie (pentru tine) acea biserica? – iti spun eu…nu mai sunt decat vreo doua, mai apropiate de cerintele tale :) una ar fi cumva (culmea) la Oti Bunaciu pe care stiu ca-l “admiri” si alta undeva in Popa Rusu unde este un pastor bucurestean get beget fara ifose de provincial- astea-s cam singurele care mai seamana cu ceea ce stii tu. Restul, au alta “structura” de inchinare, carismatica cam 80% (nu alt dumnezeu…sa ne intelegem :) ) Mai departe… mai povestesc si-n alte dati.
Sa auzim de bine ca de carismatici…Nu vom duce lipsa.
Sa nu uitam totusi ca lucrurile involueaza nu evolueaza in bisericile baptiste si asta nu e imaginatie ci, realitatea cruda.
Hai sa mai spun ceva.
S-a pierdut liceul, s-au pierdut sectiile baptiste din Universitate, s-au pierdut profesorii rigurosi, s-au pierdut legaturile fratesti (cele reale), familiile conservatoare, copiii educati in spirit pur crestin, traditiile baptiste, si nu in ultimul rand curajul cu care se luptau cei crestini cu comunistii, luindu-se cu ei de gat.

Istoria se repetă - Lecţia ce ar trebui învăţată mai curînd de bisericile penticostale

Domnul îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut... (Judecători 1:7)

Justiţia divină, ce acţionează implacabil, se manifestă atît la nivel individual, cît şi la nivel de grupuri sociale mari. Atît indivizilor cît şi popoarelor li se administrează justiţia divină atunci cînd recoltează ceea ce au semănat. Nici Bisericile nu scapă din moment ce judecata începe de la Casa lui Dumnezeu.

În istoria evanghelicilor din Romania găsim exemplificată acţiunea justiţiei retribuitoare în felul cum bisericile penticostale au ajuns să recolteze acţiunile pe care le-au semănat cu mai multe decenii în urmă. În 1925 a apărut prima biserică penticostală la Păuliş, Arad. Cum a apărut? Prin sfîrtecare, sau mai bine zis prin ruperea din biserica baptistă a unui grup de credincioşi aflaţi sub influenţa unuia disciplinat de biserică, dar nedispus să se pocăiască. 

Timp de jumătate de secol paradigma aceasta s-a repetat peste tot unde existau biserici baptiste. Membri certaţi cu disciplina bisericească au rupt bisericile baptiste şi au înfiinţat paralel biserici penticostale în continuă concurenţă cu cele din care s-au desprins. Bisericile baptiste şi credincioşii aflaţi în acestea au fost acuzaţi că nu au Duhul Sfînt şi nici darurile Acestuia. Uneori prin uneltire s-a ajuns la situaţia în care credincioşii baptişti au fost alungaţi din propria casă de rugăciune pentru care sacrificaseră enorm să o construiască.

Mai tîrziu relaţiile s-au detensionat, dar istoria nu a înscris pînă în prezent nici o încercare de remediere sau cerere de iertare dinspre cultul penticostal către cel baptist. Astăzi, bisericile penticostale sunt pradă unui proces similar, în care carismaticii rup fără milă din trupul acestora pentru a constitui congregaţii de orientare  emergentă. Dacă astfel de cazuri sunt nu prea numeroase la ora actuală, prevăd că procesul se va adînci şi se va generaliza, aşa încît credincioşii bisericilor penticostale vor simţi gustul acţiunilor similare ce le-au intreprins vizavi de fraţii lor baptişti în vremurile nu prea de mult apuse. Luptele fratricide ce le caracterizează trecutul nu le fac cinste.

Nu se ştie dacă congregaţiile carismatice vor rămîne în cultul penticostal sau vor forma o nouă denominaţie. Cert este că la orizont se profilează vremuri grele. Este timpul ca bisericile cultului penticostal să schiţeze un gest de reconciliere oficială cu bisericile cultului baptist recunoscînd păcatul de care s-au făcut vinovate. Cine ştie? Poate Domnul va avea milă şi se va îndura de noi trimiţînd vindecare în ţară!

Lipsa mea de carte – Răspuns lui Daniel Branzai

Neputând să explice erorile pe care le-am semnalizat în notele introductive ale Bibliei pe care a publicat-o cu ajutorul fraților menoniți din Ohio, autorul notelor, domnul Daniel Branzai, trece la insulte și îmi impută că aș fi lipsit de carte. Da, nu am studiat la Seminarul Teologic Baptist din București, așa cum a făcut-o el, sub profesori de „renume” ca Bunaciu, Talpoș & co. recrutați de Securitate dintre nulitățile cultului, dotați cu diplome fantome și puși să predea într-un seminar cu grad de școală profesională menit să scoată meseriași la ștanță. Nu am studiat nici în America așa cum se mândrește Galaaditul că a făcut-o. Mă gândesc că el, și alții ca el, au cam mințit institutele din America atunci când au pretins că au  absolvit o facultate în România, din moment ce seminărașul lui Bunaciu nu a fost niciodată recunoscut ca fiind de grad universtar (în treacăt fie spus că Talpoș & co. mi-au îmbiat și mie mai pe ocolite o diplomă dacă aș fi fost dispus să le dau câteva mii de dolari!)! Da, nu am studiile lor, dar nici unsorile lor! Sunt păstor, sunt truckist, dar nu mă dau în lături când este vorba să dezbatem Scripturile. Știu să apăr Adevărul. Am făcut-o sub comuniști și o fac și acum, când adevărul se poticnește în piața de obște!

Domnule Branzai,

Haide să stabilim lucrurile așa cum sunt:

Dacă nu am studiat la școlile cele mari pe unde te-ai preumblat dumneata, acest lucru nu înseamnă că sunt lipsit de carte. Cum am spus, nu am studiat cu profesorii aceia iluștri cocoțați la catedrele Seminarului de comuniști. Dar nici nu am fost influențat de lașitatea și josnicia lor așa cum este cazul celor ce i-au avut ca magiștri. Nu am studiat teologie sistematizată (de cine?), dar am studiat Scriptura de când m-am pocăit. Din Scriptură am ajuns să cunosc că Fiul lui Dumnezeu a fost fără păcat, și tocmai de aceea a putut să plătească prețul pentru păcatele mele. Dacă cristosul de care vorbești în acele note a avut o natură păcătoasă, cum a putut plăti pentru păcatele tale? Mielul de jertfă trebuia să fie fără cusur, inclusiv Mielul lui Dumnezeu! La care școli și din care carte ai învățat că Fiul lui Dumnezeu a avut o natură păcătoasă?

Vorbești de amăreala mea. Desigur că o am. Am amăreală să văd că Domnul meu este dezonorat! Am amăreală când constat că cei care ar trebui să apere adevărul, dau bir cu fugiții din câmpul de luptă, așa cum ai făcut-o când trebuia să evidențiezi și să condamni ereziile lui Iosif Țon, dar în schimb ai semnalizat la stânga și ai luat-o la dreapta. Nu am studiat, așa cum ai făcut-o, la picioarele lui Bunaciu. Au avut un miros respingător pe care nu l-am putut suporta. Am studiat însă la picioarele Domnului Isus, picioare unse cu mir și străpunse de cuie, unde am înțeles că a-L onora pe Dumnezeu este prima mea îndatorire. Când eu intram la închisoare, dumneata îți călcai cuvântul pe care ți l-ai dat că vei pleca din Seminar dacă cererile voastre (ale elevilor) nu sunt satisfăcute, cereri pe care le-ați crezut atât de principiale și justificate biblic încât ați declarat că sunteți gata să suportați orice represiune susținându-le. Ei bine, cererile voastre nu au fost satisfăcute! Ți-ai ținut cuvântul? Nici pomeneală! Ai capitulat împreună cu ceilalți seminariști dând declarații la cererea lui Bunaciu și Talpoș prin care recunoșteați că ați fost greșiți! În lașitatea dovedită atunci ați abandonat și sacrificat pe doi seminariști care au rămas pe poziție și au fost dați afară din Seminar. Ce bine era să fi fost și voi lipsiți de carte, dar dotați cu caracter!

Când ai venit în America, deși ai constatat că protipendada bisericilor baptiste române era aservită Bucureștiului comunist, te-ai dat de partea acesteia ca să ai parte de un ciolan. Ai fost în fruntea asociației, ai știut de abaterile grave ale unor păstori semnalizate de bisericile pe care aceștia le păstoreau (unii dovediți de colaboraționism și totodată de curvie), dar voi, cei de la conducere nu ați luat niciodată măsuri disciplinare.

Cunoști inexactitățile istorice publicate de Ioan Bunaciu în ale sale istorii ale baptiștilor. Te-ai ridicat să le condamni? Nicidecum. Știi de simpatiile teologice liberale ale lui Otniel Bunaciu, și știi că nu ar fi trebuit să feliciți pe fiul unui colaborator (trimis de comuniști la studii în străinătate și pregătit pentru viitoarea misiune) când a ajuns (prin fraudă?) la conducerea cultului. În loc să arăți demnitate și în numele Asociației Bisericilor Baptiste să vă delimitați de cei rău mirositori, i-ați felicitat!

Trist, după firava încercare de la Seminar de a te opune răului, încercare din care ai ieșit cu aripile frânte, nu ai mai fost niciodată gata să promovezi adevărul și să suferi pentru adevăr. Datorită studiilor ce le-ai însumat ai împăcat mereu capra și varza. Ai fost una cu trădătorii și curvarii, dar ai vrut să pari diferit pozând într-un erou.

Îmi spui că prezentul meu nu mă recomandă ca un exemplul de urmat. Și de ce anume? Pentru că ți-am semnalizat greșelile de teologie, după ce le-am punctat pe cele de caracter? Este tocmai lipsa mea de carte ce mă ține drept și acum, când corul de teologi  căruia îi cântați în strună cade pradă teoriilor ce îl dezonorează pe Domnul meu Isus Hristos. 

La urma urmei, care e lipsa mai mare? Cea de carte, pe care mi-o reproșezi, sau cea de caracter pe care ai dovedit-o prin ani ca un jongleur doritor să duci de nas pe cei naivi? Nu e târziu să îndrepți spinarea, să arunci măștile purtate cu dibăcie și să treci de partea adevărului. Oare vei avea măcar acum curajul să încetezi să pari ceea ce nu ești, și să devii cu adevărat un temerar în Hristos? Vei avea curajul să treci hotărât de partea adevărului? Dacă ai avea frică de Dumnezeu ai înceta să mai ai frică de oameni, și Domnul te-ar scoate de pe anti-depresionante. Mă rog pentru tine și aștept o minune!

Examenul Final pentru profesori

Seminarul Teologic Baptist a fost mulți ani sub dominația unor elemente repulsive. După ce Ioan Bunaciu (plasat de comuniști pentru câteva decenii în funcția de conducător)  a reușit prin incompetența lui să distrugă spiritul educației la menționatul institut, a pasat ștafeta unuia la fel de slugarnic și incompetent, Vasile Talpoș. Cele două nulități au stins în studenți inițiativa, creativitatea, studiul independent etc. venind în fața lor cu cursurile proprii (mucegăite și submediocre) din care citeau la cursuri și pe care pretindeau studenților să le memoreze fără comentarii.

Orice încercare a studenților de a comenta ceea ce au scris cei doi pedagogi de școală nouă era aspru pedepsită prin căderea la examene a studenților refractari.  Ca să nu poată fi dovedit că poartă ranchiună și că tratează cu lipsă de obiectivitate cunoștințele studenților, Vasile Talpoș a refuzat să aibe examene scrise. Vezi, scripta manent...  Astfel se face că studenții ce nu s-au încadrat în sistemul stalinist al Seminarului erau picați la examenele orale ale Profesorului (numele conspirativ al lui Vasile Talpoș în documnetele de partid!).

Cine erau nefericiții? În primul rând cei ce refuzau să devină informatorii Profesorului. Nu era glumă! Profesorul își recruta informatorii dintre studenții admiși la Seminar și pretindea informații la zi asupra tuturor lucrurilor ce erau de interes pentru Securitate. Cozile de topor își asigurau trecerea la examene. Cei ce refuzaseră invitația de a fi informatorii Profesorului plăteau la examenele finale.  

În al doilea rând erau cei ce comentau cursurile Profesorului, sau aveau curajul să semnalizeze erori în cursurile respective. Un exemplu a fost acela al studentului Cosmin Andone, care l-a corectat pe eruditul Profesor agent într-o chestiune legată de limba ebraică. Profesorul a înghițit pentru moment gălușca, știind bine că studentul avea dreptate, dar și-a amintit de el la examenul sfârșitului de an.

Bănuim ce se va întâmpla la Examenul Final când Profesorul va trebui să stea înaintea Învățătorului pe care L-a trădat și pe ai cărui ucenici i-a persecutat.

Numai în engleză (3)

Be not simply good; be good for something. H. Thoreau

The most important thought I ever had was that of my individual responsability to God. Daniel Webster

Dorim răspunsuri din partea teologului de serviciu al Baptiștilor români din America

Pastorul Daniel Branzai nu a retractat până acum afirmația lui că Isus s-a întrupat într-o natură păcătoasă ca a noastră.

Dacă acesta este cazul, există doar două posibilități:

1. În virtutea naturii păcătoase Isus a păcătuit ca și ceilalți oameni; sau

2. Deși a avut o natură păcătoasă, Isus nu a păcătuit.

În cazul în care pastorul Branzai optează pentru prima, înseamnă că Isus s-a descalificat ca și miel de jertfă. Înseamnă că moartea lui nu a fost pentru păcatele noastre, ci pentru ale sale.

În cazul în care pastorul Branzai optează pentru a doua posibilitate înseamnă că, așa cum a fost cazul lui Isus, deși cineva (oricine) se naște cu natură păcătoasă, poate trăi fără păcat. În acest caz nu mai avem nevoie de un răscumpărător, deoarece putem trăi perfect în ciuda naturii păcătoase cu care ne-am născut. Ne putem mântui singuri. Se pare că în această direcție este îndreptată și noua teologie a lui Iosif Țon.

Dacă Isus a avut o natură păcătoasă, cum a reușit să trăiască fără păcat? Cu ce natură s-a dus la cer? Cu una păcătoasă? Dacă nu s-a dus cu una păcătoasă, când a avut loc transformarea naturii lui păcătoase într-una fără păcat, și prin ce proces? Ori a avut nevoie și Isus de naștere din nou, așa cum susțin unii teologi carismatici rătăciți de-a binelea?

Ar vrea teologul Daniel Branzai să ne lămurească?

Și dacă nu poate să ne lămurească, ar vrea să își retracteze teza prin care Îl înjosește pe Mântuitorul nostru?

Și dacă nu o va face, va fi conducerea Asociației Bisericilor Române Baptiste din America gata să ia măsuri așa încât poziția doctrinară a Asociației să nu fie blamată?

Numai în engleză (2)

The "Fundamental" Christian is the one who bends over backwards to love his neighbor, obey the law, and avoid sin. 
The "Fundamental" Muslim is the one who practices Jihad and hatred toward women and 'infidels'.

The only 'moderate' Muslims are the ones who do not practice their faith!

Until and unless the rest of the world acknowledges the global danger of Islam, democracy and freedom will be eliminated.

Cat de bine ne ajuta Bibliile cu informatii si note explicative?

De curand a fost tiparita o alta Biblie cu note de interpretare a profetiilor, Biblia profetica. Doar am rasfoit-o putin, si am constatat unele erori in notele introductrive. Nu este greu sa observi ca notele au fost scrise de aceeasi persoana care a dat la iveala notele de la Biblia cu explicatii (Daniel Branzai).

Banuiesc ca cei care isi permit sa publice editii ale Scripturii cu note explicative ar trebui sa se rezume doar la acele informatii care sunt istorice. Avantarea pe terenul interpretarii teologice si al interpretarii profetiilor este nu doar hazarduoasa, ci si primejdioasa, mai ales pentru cei care nu cunosc Scripturile si ar putea adopta facil interpretarile oferite.

Bunaoara, acelasi personaj a oferit cu vreo doua decenii in urma o editie publicata in Berlin, Ohio, cu note introductive sub titlul "Mantuirea" - ca un fir rosu prin cartile Bibliei. Notele nu ofera doar date istorice inexacte ("incepand cu anul 593 i.d.C., imparatul babilonian Cirus le-a permis evreilor sa se intoarca la vatra lor stramoseasca), ci si date teologice eronate. Trecem cu vederea faptul ca Cirus nu era nascut la 593 (probabil a fost o inversare nefericita de cifre, anul intentionat fiind 539); trecem cu vederea si faptul ca Cirus este desemnat ca "imparatul babilonian" cand in realitate era regele imperiului persan; dar nu putem trece cu vederea fraze de genul "ca sa perpetueze samanta celor neprihaniti, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe sa construiasca o corabie." Impresia pe care o da aceasta fraza este ca Dumnezeu a nimicit populatia pamantului care ajunsese nelegiuita, si a decis sa continue istoria numai cu "samanta celor neprihaniti".

Nu exista o samanta a celor neprihaniti care sa perpetueze o specie neprihanita, ci exista o samanta pacatoasa care este cauza transmiterii naturii pacatoase din generatie in generatie, indiferent daca cei care s-au inmultit au fost neprihaniti sau nu. Daca ceea ce implica fraza anterioara este adevarat (atunci si poporul roman este crestin!), cel mai simplu mod de a elimina problemele societatii ar fi prin eliminarea celor ce nu sunt neprihaniti, continuand istoria numai cu samanta celor neprihaniti. Ori dupa potop nelegiuirea a aparut din nou, dovedind ca nu exista o "samanta a celor neprihaniti" care sa constituie prin descendenti o societate neprihanita.

Ce sa mai zicem de expresia : "El (Iisus Hristos) S-a intrupat intr-o natura pacatoasa ca a noastra pentru a satisface cerintele Legii"? Domnul Isus nu s-a intrupat intr-o natura pacatoasa, ci din capul locului a avut o natura umana neatinsa de pacat (Isaia 53:9, 12; Ioan 8:46; 2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Petru 2:22; etc.), caci numai asa putea fi jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

Inchipuiti-va ca cititorii invata teologie din aceste note explicative! Noe si fiii lui au raspandit pe pamant o samanta neprihanita, iar in aceasta samanta neprihanita a aparut Isus Hristos cu o natura pacatoasa! Totul este pe dos! "Informatiile" de fapt dezinformeaza!

Nu este prima data cand Galaaditul a fost surprins cu teze teologice incorecte. Altadata a spus ca Isus s-a indoit ca si noi (http://radoinicolae.blogspot.com/2011/07/cazut-iisus-in-indoiala.html), ceea ce din nou contesta natura lui impecabila. Sa fie doar greseli de exprimare sau scriere? Ne-am bucura sa fie astfel.