O predică a lui Liviu Olah ce ne arată responsabilitatea mărturisirii lui Christos

Responsabilitatea bisericilor nu este să dezvolte programe, ci să înalțe pe Domnul Isus prin mărturisirea jertfei lui răscumpărătoare!
https://www.youtube.com/watch?v=XIviErv_Hew

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI

Oferim mai jos scrisoarea Comitetului ALRC trimisă la Radio Europa Liberă în toamna anului 1978 după ce autorităţile „religioase” şi politice au intervenit pentru a pune capăt autonomiei Bisericii Baptiste din Caransebeş. Ea a fost publicată pe http://groups.yahoo.com/group/strajerul/message/3560  sauhttp://dezvaluiri.wordpress.com/alrc-dcaratii-si-reactii/

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI

Scrisoare deschisa adresata tuturor persoanelor si organizatiilor din tara si din strainatate in problemele drepturilor omului. La ora cand scriem aceste randuri, trei crestini baptisti, dupa ce au fost batuti crunt in vazul lumii si in localul militiei din Caransebes, isi asteapta sentinta ce urmeaza sa fie pronuntata de tribunalul din Caransebes. In ultimul moment aflam ca sentinta s-a si pronuntat: vom vorbi despre aceasta mai tarziu. Numele lor sunt Cocirteu Petre, Radoi Nicolae si Prejban Ionel. Cei trei sus-mentionati nu sunt singurii care au fost torturati.

Au fost de asemenea batuti salbatic fiul lui Radoi, un tinerel de 17 ani, Juhas Emeric din Timisoara, si inca un baptist din orasul Otelul Rosu, Codreanu Moise.

Ce s-a intamplat la Caransebes incepand de joi 12 octombrie 1978?

Referindu-ne strict la evenimentele petrecute asa cum le relateaza martori oculari, precum si din declaratiile facute la proces, rezulta urmatoarele: Inceputul l-a facut Comitetul Comunitatii [Regionale] a Bisericilor Baptiste din Timisoara (presedinte Baleanu Gheorghe), care, in ciuda prevederilor clare ale Statutului Cultului Crestin Baptist, a incercat, printr-o circulara, sa inlature comitetul ales al bisericii din Caransebes, si sa-i impuna un alt comitet.

Biserica n-a cedat acestei incercari si, intr-o adunare generala, a decis sa-si mentina comitetul ales. Nici macar incercarea domnului Iosif Ton de-a determina biserica sa cedeze printr-un compromis, organizand noi alegeri, nu a convins pe nimeni.

In aceste conditii Uniunea (prin „Uniunea” vom intelege aici si in cele ce urmeaza”Uniunea Comunitatilor Crestine Batiste din R.S.R.” - presedinte Mara Cornel, secretar general Barbatei Paul), in sedinta din 31 august, a hotarat excluderea membrilor comitetului si a altor persoane din biserica, sub pretext ca apartin unei organizatii zise "ilegala", sau pentru abateri de la doctrina, fara a se specifica de ce organizatia respectiva este "ilegala" si ce doctrine au fost incalcate, fie pentru nesupunere la hotararea comunitatii de Timisoara, care dispusese anterior destituirea comitetului bisericii. Circulara Uniunii data in acest sens poarta numarul 950 din 5 septembrie 1978. Biserica baptista din Caransebes, intr-o adunare generala, a respins hotararea Uniunii ca nebiblica si nestatutara.

Conform Statutului Cultului Crestin Baptist, numai biserica poate exclude un membru al sau, numai ea poate sa-si demita comitetul si sa organizeze noi alegeri.

Uniunea are dreptul sa excluda numai pentru abateri doctrinare comise de persoane din conducere (pastori, diaconi). Ori, in cazul in speta nu existau nici un fel de abateri doctrinare, si s-a urmarit inlaturarea comitetului bisericii deoarece acesta s-a manifestat deschis impotriva atitudinilor nebiblice si slugarnice ale membrilor comunitatii si Uniunii fata de Departamentul Cultelor.

Se stie ca nu numai biserica din Caransebes a respins hotarari nestatutare ale Uniunii, ci si alte biserici, precum Biserica Sf. Treime din Bucuresti, Biserica Baptista din Ploiesti. Comitetul Uniunii a decis insa sa-si aplice cu forta si cu ajutorul autoritatilor deciziile sale ilegale, si prima incercare a facut-o la Caransebes.

Daca mai are nevoie sa se convinga cineva de decaderea morala a conducerii Cultului Baptist, de rolul sau de agentura a Departamentului Cultelor in sinul Cultului Baptist, de colaborarea incorecta cu organele de stat si conlucrare cu acestea in dauna intereselor bisericii, atunci intamplarile recente de la Caransebes sint de natura sa deschida ochii tuturor si sa tintuiasca conducerea cultului pentru totdeauna la stilpul rusinii.

Ar fi aici de mentionat, inainte de a descrie faptele grave petrecute la Caransebes, ca mai intai Comitetul Uniunii a reusit sa-si asigure daca nu adeziunea, cel putin tacerea domnului Iosif Ton, care, din motive ce nu se cunosc inca, a trecut pe pozitiile Uniunii. S-a aflat ca Iosif Ton ar fi decis totusi sa intervina; sa vedem cand si cum!

Iata faptele petrecute la Caransebes incepand de joi, 12 octombrie 1978. In aceasta zi, Comitetul Executiv al Uniunii si al Comunitatii din Timisoara, compus din urmatorii pastori: Mara, Barbatei, Baleanu, Rominu, Trifu, Stanca, Gavajina si altii, s-au deplasat la Caransebes pentru a-si impune, cu ajutorul autoritatilor locale, ilegala lor decizie.

Joi, 12 octombrie 1978, membrii Comitetului Uniunii si al Comunitatii au incercat in cursul diminetii sa determine pe unii membrii ai bisericii sa se pronunte impotriva comitetului bisericii, mai mult chiar, sa se dedea la provocari in timpul serviciului divin de vineri seara pentru a da ocazie Uniunii sa faca ordine. Dupa amiaza au fost primiti in audienta la Consiliul Orasenesc de Partid si la Consiliul Popular al orasului Caransebes. Vineri seara, dupa o noua vizita la autoritatile locale, dupa o incercare nereusita de a bloca intrarea in biserica a membrilor comitetului bisericii si dupa incercarea de asemeni nereusita a domnilor Mara si Bunaciu de a lua cuvantul, biserica a protestat impotriva acestor intentii, pentru ca in final dl. Paul Barbatei (omul pe care pastorul Iosif Ton l-a numit pe drept cuvant o „Iuda” in rindurile baptistilor din R.S.R.), incalcand toate principiile si prevederile statutare, sa propuna infiintarea unei noi biserici, trecand la intocmirea unei liste cu cei ce inteleg sa se supuna neconditionat hotaririlor Uniunii.

In aceste conditii, si cu sprijinul si in prezenta autoritatilor (erau de fata directorul Cristoiu din Departamentul Cultelor, inspectorul Parneci, precum si secretarul Consiliului Popular al orasului Caransebes), a intocmit o lista cu 131 semnaturi, intre care figureaza pana si semnatura unei cantarete de la unul din restaurantele locale. S-a anuntat de asemenea ca se alege un alt comitet si ca pastorul bisericii a fost numit dl. Ioan Gavajina. Biserica din Caransebes a protestat vehement impotriva acestei masuri.

De remarcat, pentru a cata oara, rolul nedemn jucat de dl. Paul Barbatei, jurist si secretar general al Cultului Baptist, care isi calca in vazul lumii promisiunea facuta la Congres, ca va urmari cu strictete respectarea statutului si a legilor, si care, intrebat de ce procedeaza astfel, nu cunoaste alt raspuns decat: „Asta e situatia.”

Oare dansul nu stie ca o biserica nu poate fi desfiintata si alta infiintata decat in anumite conditii si cu respectarea unei anumite proceduri?

Dar ce s-a intamplat duminica intrece orice inchipuire. Inca de vineri, membrii Uniunii declarasera in public ca trebuie facut apel la autoritati pentru impunerea hotararilor Uniunii si a Comunitatii de Timisoara. Primul lucru incercat duminica de catre Uniune a fost impunerea noului pastor, Gavajina, rau vazut de toata lumea. Precum se stie dl. Gavajina a mai fost alungat o data de la conducerea bisericii. Duminica dimineata, Gavajina Ioan, desi se pregatise sa oficieze in mod abuziv botezul programat, a fost determinat in mod pasnic dar hotarat sa cedeze aceasta cinste altora alesi de biserica. In continuare, intreg serviciul divin inclusiv botezul, s-au desfasurat in cea mai perfecta liniste. Cine putea banui aranjamentul sinistru dintre Uniune si autoritatile locale concretizat la terminarea serviciului divin printr-o provocare nemaiintalnita de mult in Romania?

Este ora aproape 1:30 si grupuri de credinciosi, barbati, femei si copii se indreapta de la biserica spre casele lor; fiecare localnic are invitati la masa si tensiunea produsa de membrii nepoftiti ai Uniunii pare a se fi stins.PAREA! Pentru ca pe neasteptate asemenea unui traznet din senin drumul e barat de militie si securitate; dube, masini gata pregatite se deschid si se aud in plina strada ordine stridente urmate imediat de bruscari si insulte grosolane.

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric si altii sint imobilizati si tarati spre masinile militiei; se produce un vacarm de nedescris si femeile tipa si cauta sa-si smulga barbatii din mainile militienilor, care lovesc unde nimeresc cu bastoane de cauciuc – femei sint trantite la pamant si sangele incepe sa curga.

Impinse in masini, victimile sint lovite fara mila si martori oculari declara ca la militie, cand au coborat din masini erau invinetiti si plini de singe. Cocirteu era purtat pe brate, iar Radoi era incovoiat. Aceiasi martori declara ca tipetele n-au contenit multa vreme in camerele militiei, care in ciuda legii loveau barbar oameni pasnici si nevinovati.

Dupa amiaza, un nou episod fierbinte. Dupa ora de rugaciune, un grup de credinciosi se indreapta in liniste de la biserica spre sediul militiei, pentru a se interesa de soarta fratilor lor. In numele lor, fostul seminarist Prejban Ionel a pasit spre sediul militiei, dar abia a apucat sa spuna pentru ce a venit ca s-a pomenit infascat si lovit in mod barbar in fata multimii stupefiate si infiorate de spaima. Loviturile si tipetele au continuat si in sediul militiei.

Au fost arestati Radoi Nicolae, Cocirteu Petru si Prejban Ionel, impotriva carora s-a deschis o actiune penala. Loviti violent, fara mila au fost si Juhas Emeric (care a primit in camerele militiei nu mai putin de 50 de lovituri cu bastonul de cauciuc), fiului lui Radoi, un copil de 17 ani, Moise Codreanu si altii. Li s-au aplicat amenzi, cate 2.000 lei, lui Codreanu si Vuc Petru, si 1.000 lei lui Ion Teleaga.

O cerere cutremurătoare dar plină de compasiune

La unul din articolele noastre am primit următorul comentariu în care un fiu imploră ca tatăl lui să fie ajutat să rupă relațiile cu Securitatea și să se pocăiască înainte de a fi prea târziu! Situația menționată are paralelă în cazul altor vânduți ce continuă să slujească vechiul stăpân. Numele a doi dintre aceștia sunt oferite în comentariu. Dumnezeu cu mila!

 Walden (pseudonim) said...

Domnule, și frate în Hristos, Nicolae Rădoi,mă numesc Lee Robert Grant, cu domiciliul în Statele Unite din anul 1977. Sunt fiul lui Anei Valentin, un informator de elită al Securității comuniste. El înca se află în viață. În numele frățietății creștine și a credinței noastre comune în UNICUL ADEVAR - ISUS HRISTOS MESIA, te rog să te deplasezi la reședința tatălui meu din Baia Mare, str. Nicolae Iorga (fosta Slavici ) nr.5 și să'i soliciți un interviu. Un interviu însoțit de înțelepciune și inspirație divină, în legatură cu activitatea lui "misionară" cât și aceea de agent și ofițer C.I. sub acoperire. Activitate desfășurată pe o durată de trei decenii și apoi trecerea incognito, reîncadrarea în "noul" system ( identică cu ceea a lui Iosif Țon si Nicky Pop din Oregon). În speranța că'mi îndepliniți cererea mea arzătoare, vă mulțumesc din inimă și vă rămân îndatorat pentru întreaga viață !http://family2fam.com/tag/anei-valentin/

February 10, 2015 at 8:59 AM

Trădătorii Cultului Baptist fac plângere penală împotriva eroilor credinţei -rubrică întreţinută de Ioan Târziu

Redăm mai jos copia plângerii penale a celor din conducerea Cultului Baptist din România înaintat în toamna anului 1978 organelor de miliţie împotriva credincioşilor (Petre Cocârţeu, Nicolae Rădoi, Gheorghe Munteanu, Viorel Vuc, etc.) din Biserica Baptistă din Caransebeş ce au fost aleşi în comitetul bisericii fără aprobarea primarului oraşului şi fără aprobarea partidului. Din pricina faptului că noul comitet al Bisericii Baptiste din Caransebeş a refuzat să coopereze cu autorităţile, ba mai mult, a criticat abuzurile acestora legate de exersarea dreptului la închinare, conducerea Cultului Baptist a trecut la represalii. În document, Conducerea Cultului Baptist cere organelor de miliţie să persecute pe nişte credincioşi care oragnizau Biserica locală şi se închinau după cerinţele Scripturii! Iată marea culpă pentru care trebuiau daţi afară din Biserică şi puşi în închisoare! Zilele următoare vom oferi o analiză a documentului pe care vi-l supunem atenţiei. Pagina trei este adăugată dintr-o copie ce are la sfârşit vizibile numele trădătorilor ce fac plângere împotriva eroilor credinţei. 

O prelucrare din umbră

Nu este o presimțire neîntemeiată. Barthimeu are o premoniție ce nu îl lasă să doarmă. Bazat pe cele cunoscute deja, se poate trage concluzia că ni se pregătește iarăși un fault. Din partea celor ce s-au specializat în a trage pe sfoară pe frații lor, Bunaciu and co.

Cât au fost comuniștii vizibili la putere, familia Bunacilor și cei din cohorta lor le-au cântat în strună. Se ploconeau până la pământ și executau orbește ordinele Departamentului Cultelor pornit să distrugă până și bruma de credință ce mai rămăsese în țară după epurările dintru începutul dictaturii proletariatului. Trebuiau arondate (închise)  bisericile, reduse slujbele divine ale celor nearondate, eliminați din Biserici și chiar din societate cei ce nu sărutau pe Baal, trebuiau promovați la seminar și apoi la amvoanele bisericilor persoane șterse, incapabile, dar mai ales slugarnice... Era așa de mult de lucru pentru Bunaci.

După ce se achitau de datoriile lor interne Bunacii înțelegeau bine că au și datorii pe plan extern. Să țină în nebuloasă guvernele lumii libere cu privire la atrocitățile comise de comuniști în suprimarea drepturilor religioase pe de o parte, și să convingă pe coreligionarii lor că totul este roz în republica populară română unde toți conducătorii baptiștilor dădeau mână cu mână (și pe sub mână) cu partidul. Aveau de lucru, și încă ce mult! Datorii externe de care voiau să se achite tot atât de onorabil cum se achitaseră de cele interne. Au făcut-o cu abnegație socialistă întrecându-se cu ceilalți ambasadori ai republicii multilaterale trimiși pe coclaurile vestului în scopul preamăririi marilor realizări și libertăți oferite de fiara roșie.

După ce în România comunismul s-a metamorfozat în socialism original sub privirea drăgăstoasă a tătucului Iliescu și a haitei dimprejur, și Bunacii s-au metamorfozat.  Nu puteau să nu țină pasul cu progresele socialiste. Au devenit peste noapte apologeți originali ai noilor transformări. I-a deranjat enorm că unii au prins ceva vânt în pupa și au accesat dosarele securității unde se dovedea negru pe alb că Buncaii și alții asemenea lor slujiseră cu credință partidul. Contrastul pigmeilor cu uriașii îi deranja cel mai mult știind că ei aparțineau primei grupe, deși se îngrășaseră în anii marilor realizări. Drept care au cerut tătucului Iliescu să îi promoveze din nou în fruntea cultului nu doar pentru a părea și ei uriași, ci mai ales pentru a opri scurgerea de informații ce îi deranja.

Juniorul moștenise o serie de lucruri de la tătucul octo- și acum nonagenar - abilitatea de a parveni, de a trage sforile, de a promite marea și sarea păstorașilor (formați de tatăl său) dacă îl votează etc., dar nu vocația istoriografiei. De aceea a hotărât să își angajeze niște istoriografi de curte, birocrați înhămați și ei la carăle lui faraon, care să rescrie istoria baptiștilor din perspectiva familiei. De ce atâta grabă? Nu se știe cine va ajunge la cârma Uniunii Baptiste...

Juniorul ar vrea să se asigure că urmașul va fi unul ce îl va înlocui la fel cum a făcut-o Medvedev în cazul lui Putin, dar nu se știe, oamenii e deștepți... Conform viziunii juniorului succesorul ar fi directorul seminarului. Acolo Bunacii încă trag vârtos sforile. Așa că în timp ce directorul seminarului va trece în fruntea cultului și se va bucura de titlul de președinte,  juniorul va prelua el conducerea școlii ținute în incultură de tătucul său, și se va învrednici să cumuleze încă o funcție mult râvnită la portofoliul propriu, aceea de director de seminar. 

O moștenire binevenită de la tătucul Ioan. Miroase greu. Oare și Bartimeu este între profeți?

Trădare pe care o știm și noi și nu mai avem nevoie să ni se dezvăluie

Câțiva păstori baptiști ce și-au dat osteneala întru informarea Securității pot să își citească declarațiile pe care le-au semnat promițând colaborarea cu inamicii Domnului Isus. Deși informațiile sunt negru pe alb, unii continuă să nege contribuția lor la trădarea fraților și slujirea intereselor partidului. Domnul să aibe milă de ei și să îi ducă la pocăință!

https://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com/2009/09/cultul-crestin-baptist-in-comunism-z-626-652.pdf