Dragostea adevărului și adevărul dragostei

Am stat de vorbă cu un vechi prieten cu care m-am cam certat în ultima vreme pe blog. Nu mi-a ținut-o în nume de rău că am fost critic la adresa lui. I-am promis că șterg unele articole pe care le-am postat și am și început să o fac. Se pare că Anul Nou ne determină să fim mai moi și mai îngăduitori. Nu e rău. Toți greșim în multe feluri. Avem datoria de a ierta și dorința de fi iertați.

Prietenul de care vorbeam nu este singurul care a fost criticat de mine. Dacă în cazul lui a fost ușor să decid cursul ce îl voi urma, nu tot așa este în cazul celorlalți de care pomeneam. E oare bine să trec cu vederea motivele ce le-am avut de critică la adresa multora de care m-am frecat cu umerii? Îi ajut oare dacă radiez critica ce le-am adus-o? Vor fi în urma acestui gest mai doritori să promoveze adevărul, mai tari în lupta pentru bine sau mai delăsați, văzând indulgența mea?

Sunt în dilemă. Aș vrea să scot multe articole din blog care au pricinuit supărare unora, dar în același timp mă întreb dacă nu cumva dau dovadă de slăbiciune și abandonez lupta pentru adevăr. Mă rog ca Dumnezeu să îmi dea imbold pentru orice lucrare bună și reținere față de orice acțiune ce nu este salutară și potrivită.

În dosarul care l-am scos de la Securitatea am găsit informații și dovezi că unii din prietenii mei au cedat în fața presiunilor acceptând colaborarea cu Securitatea, după ce o vreme luptaseră împreună cu mine tabăra celor ce ne numeam disidenți. Inițial au suferit mânia Securității cu mine și cu ceilalți, dar ulterior au cedat. E potrivit să public informațiile ce le dețin? Sau să mă bucur că au fost mulți ani loiali și corecți în lupta ce am dus-o împreună și să uit de ceea ce a urmat? Cum pot să țin în echilibru dragostea de adevăr cu mărinimia? Când este potrivită una și când este justificată cealaltă?

Sunt dispus să primesc sfaturi, Dar nu de la cei ce au trădat pe frații lor, ci de la cei care au avut tăria de caracter să rămână inflexibili în fața amenințărilor Securității.

Astăzi iarăși e Crăciun

Once a year and only once, the whole world stands still to celebrate the advent of a life. Only Jesus claims this worldwide, undying remembrance. (U. B. Sinclair)

Crăciunul este de fapt o schimbare de cadouri: Cadoul lui Dumnezeu pentru om – Fiul Său; și cadoul omului pentru Dumnezeu – când ne dăruim pe noi înșine Lui. (Vance Havner)

Dumnezeu să-ți dea lumina din Crăciun, care este credința; căldura din Crăciun, care este dragostea; strălucirea din Crăciun, care este puritatea; justiția din Crăciun, care este neprihănirea; credința din  Crăciun, care este adevărul ; totalul Crăciunului, care este Christos. (Wilda English)

Vă dorim tuturor un Crăciun Fericit!

Dosarul „Credinciosul”

Prin bunăvoința unui prieten ce a intervenit la CNSAS am intrat în posesia dosarului propriu ce mi l-a întocmit Securitatea începând cu anul 1978. O să publicăm fragmente și secțiuni din acest dosar (în care mi s-a dat numele conspirativ de „Credinciosul”) care vor arăta din nou felul în care autoritățile comuniste au lucrat mână în mână cu reprezentanții Cultului Baptist pentru a suprima libertatea de închinare a baptiștilor (dacă unii s-au mai îndoit de lucrul acesta).

Dosarul a fost deschis în anul 1978 ca urmare a activității mele în cadrul Bisericii Baptiste din Caransebeș și în cadrul Comitetului Creștin „Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință.”  O să puteți parcurge pagini palpitante scrise de ofițerii de Securitate în care analizează și laudă „libertățile” religioase oferite de orânduirea comunistă și propun soluții „umanitare” la mișcarea tot mai mare de contestare a totalitarismului ceaușist.