Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (V)

Dupa Carantina au fost mutati la o Camera de drept comun cu 12 detinuti in încăpere.  Seful de camera aici era un om deasemenea fioros si puternic, și deseori lovea in stinga si dreapta batindu-si joc de cine vroia. Seful de camera facea  legea, ordonind cine spala pe jos, cine spala WC-urile, cine face de planton , sau cine are voie sa se aseje pe pat sau nu. Daca incercai sa chemi gardianul batind in usa si apoi sa reclamai ca esti abuzat, dupa ce se inchdea usa erai zdrobit in bataie.

Cineva l-a prevenit pe fratele Lae ca Seful de Camera fusese un bataus inainte de inchisoare si daca o sa-l provoace, sa aibă grija cum o sa se descurce. Seful de camera isi batea joc de un cioban si-l punea sa spele WC-urile cu o zdreanta si sa frece betonul si dusumeaua cu un cauciuc. Intr-o zi, apucat de toane, seful de camera s-a napustit asupra detinutului ce își făcea munca atât cât putea de bine, si a inceput sa-l loveasca in mod salbatic. 

Acest lucru s-a repetat de mai multe ori pina cind într-o zi, fratele Nicolae, fiind prezent acolo din întâmplare,  a observat cum este batjocorit bietul cioban si s-a adresat sefului de Camera "sa inceteze  sa-l mai loveasca pe acela, spunâdu-i:  "Vezi ca eu sint aici inchis pentru ca am luptat impotriva nedreptatii comise de regimului comunist, si o sa ai de furca cu mine daca nu-l lasi in pace pe acest om".

Seful de Camera a replicat " Pai tu zici ca esti pocait si ca trebuie sa intorci obrazul cind unul te loveste, iar acum faci pe desteptul si pe viteazul, daca esti tare arata-mi!" Fratele Lae deranjat de abuzul si nedreptatea acestui nemernic impotriva  ciobanului  nevinovat , s-a  repezit asupra șefului de cameră ca si Samson din Sfinta Scriptura asupra Leului, l-a prins bine de mijloc si cind a dat cu el de un pat de fier, acela a gâfâit ca un Gânsac, si prabusindu-se pe beton,  a spus din nou: „Am crezut că ești pocăit!” Da, a spus fratele Lae, sunt, și de aceea fac dreptate unuia care este nedreptățit. Și dacă o să te mai legi de el, o să ai de-a face cu mine din nou!” Toata celula a urlat de bucurie, că zisul Zmeu - șeful de Camera, a fost doborit.

Din acea clipa adevaratul sef, dar si prieten al detinutilor, a devenit fratele Radoi.  Fostul șef si-a bagat coada intre picioare si era potolit ca o pisica. Ziua urmatoare, la apelul de dimineata, a cerut sa fie mutat în altă celulă.

Din acel moment fratele Nicolae a devenit un nume in inchisoare si detinutii au raspindit vestea ca e unul mai tare decit faimosul Bataus de la Camera de drept comun, si toti intrebau cine e noul Erou?  Cine este Nicolae Radoi?

Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (IV)

Incidente din închisoarea Popa Șapcă

Fratele Nicolae fiind un on  puternic, voinic , un vlajgan  asemenea lui Ursus de pe vremea Crestinilor din Catacombe, a intrat repede in vizorul celor cu care era in inchisoare. De obicei, cei care erau promovati ca sefi de Camera sau sefi de echipa ori Brigaderi erau oameni puternici, voinici, cu ani multi de inchisoare si care au comis fapte grele (crime, ucidere prin imprudenta, acte sadice). O să redau câteva incidente prin care fratele Lae s-a remarcat ca un om curajos, gata să apere dreptatea și în închisoare, incidente în urma cărora a juns să fie admirat și repectat de toți cei din închisoare, fie ei deținui sau gardieni.
          
    1.)    Cind cei trei eroi de la Biserica Crestina Baptista din Caransebes (fratele Nicolae Radoi impreuna cu fratele Cocirteu si fratele Prejban) au ajuns pe sectia restrictiva de Carantina la inchisoarea Popa Sapca din Timisoara, aici au intilnit un plutonier fioros si sever, plutonierul Balog, care batea pe orice detinut ce era gasit ca statea pe pat in momentul cind se deschidea instantaneu usa celulei. 

Seful de camera pe sectia de Carantina era un om orgolios, considerat cel mai puternic si mai fioros detinut. Acesta ordona și decidea cine face curatenie, cine face acte de corvoadă sau isi batea joc de cine avea placere. Cind Seful de Camera l-a vazut pe fratele Nicolae cit e de voinic si a aflat ca e si pocait, a incercat sa-l provoace in toate felurile, dar fratele Radoi nu i-a raspuns. Cei trei credinciosi (fratele Radoi, fratele Cocirteu si fratele Prejban) discutau cu ceilalti detinuti despre Credinta in Domnul Isus Hristos, despre  mintuirea sufletului si aveau momente de rugaciune ceea ce nu convenea sefului de Camera. Acesta a vrut tot timpul sa vada cit de de puternic era fratele Radoi si l-a provocat sa se intreaca in Scandenberg. Fratele Nicolae l-a refuzat mereu, dar intr-o zi a raspuns provocarii si l-a batut fara probleme de citeva ori. Acesta a ramas profund umilit si nu i-a mai deranjat pe fratii din Caransebes, deoarece cel mai puternic era acum fratele Radoi, dupa ce l-a batut categoric la Scandenberg. 

Intr-o zi cind plutonierul a deschis rapid si instantaneu ușa, a zărit pe un deținut care facea de planton stând pe pat si a inceput sa-l loveasca salbatic cu bastonul de cauciuc. Acest detinut era un om tinar din  Timișoara cu numele Carl Gibson, ce fusese arestat alaturi de  Erwin Ludwig pentru ca erau membri ai Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania - SLOMR. Văzându-l lovit fara mila și sângerând pe acest detinut  ce avea patul linga al său, fratelui Radoi Nicolae nu a mai putut sa suporte cruzimea plutonierului, si apropiindu-se de acesta in timp ce îl lovea pe tinarul Carl Gibson, i-a apucat bastonul de cauciuc si a strigat la plutonier, sa se opreasca, să înceteze sa-l mai loveasca pe tinarul Carl, si daca mai vrea sa dea in cineva sa-l loveasca pe el, că nu mai rezista sa vada cum loveste cu cruzime in acel om nevinovat. Atunci plutonierul a ramas stana de piatra, a incetat sa mai loveasca  pe tinarul membru SLOMR-ist si a parasit camera inchizind rapid usa dupa el. Toti detinutii au ramas inmarmuriti de indrazneala fratelui Radoi. Din acea zi plutonierul Balog s-a purtat  prieteneste cu fratele Nicolae Radoi si nu a mai indraznit sa mai loveasca pe nimeni cit timp cei trei Credinciosi au ramas pe sectia de Carantina.

Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (III)

În închisoare la Popa Șapcă

Ajuns in inchisoare am fost investigat de ceilalti hoti, tilhari și criminali inchisi la Popa Sapca, cit si de informatorii Securitatii care figurau ca si arestati alaturi de mine si care mi se aratau prietenosi sa afle noi date informative despre mine cit si despre colaboratorii Comitetului Crestin Roman - ALRC – date atit de necesare Securitatii-  dupa cum reiese din dosarul meu personal intocmit de securitate si eliberat de CNSAS.

In primele saptamini am fost pe sectia speciala de Carantina unde am avut un  gardian fioros pe  plutonirul Bolog. Dupa carantina am fost mutat cu cei de drept comun, poate 50 de detinuti in camera, avind ca sef de camera pe detinutul Dumitrescu Ioan.

Seful de camera in inchisoare  avea puteri absolute.   După ce am fost  scos la lucru pe santier pentru citeva zile, considerat periculos am fost retinut in interiorul inchisorii si repartizat sa lucrez la reparat  lazi unde sef de echipa nu era altul decit Dumitrescu Ioan. La secția de reparat lazi cine nu facea norma era aspru pedepsit la sfirsitul zilei. Cei indicati de seful de echipa primeau, depinde de gravitate, 10, 15, 20 de lovituri cu bastonul de cauciuc.

Am inteles imediat ca sint supravegheat 24 de ore din 24 si  ca sint dat pe maini bune fiind urmarit si la lucru in timpul zilei cit si dupa lucru cind eram in camera . Totusi am incercat sa ma apropii de seful meu si sa pledez pentru nevinovatia mea si pentru cauza dreapta a luptei noastre impotriva persecutiei religioase. 

Intr-una din zile, pe când eram reținut în incinta închisorii, am vorbit cu seful  de Camera, Dumnitrescu Ioan  din Caransebes , despre fapta ce a dus la condamnarea mea si i-am aratat ca Comitetul Crestin Roman  ALRC condus de Pavel Nicolescu, Comitet din care faceam si eu parte, lupta  pentru libertatea religioasa si de constiinta, cit si pentru Drepturile Omului.

I-am explicat lui Ioan Dumitrescu ca am fost inchis, pentru un telefon dat la Caransebes la credinciosul Baptist Radoi Nicolae,  care si el fusese inchis aici, la Popa Sapca, cu citva timp in urma. Scopul telefonului era să îndemn la a organiza o demonstratie de protest  in fata Ambasadei Americane cind urma sa vina un reprezentant al Departamentului de Stat American, pentru a demasca  persecutia religioasa din Romania.

Atunci seful de Camera Ioan Dumitrescu,  s-a luminat parca la fata cind a auzit numele fratelui Nicolae Radoi, si mi-a  explicat ca l-a cunoscut personal Lae Radoi aici in inchisoare si din momentul acela s-a comportat prieteneste fata de mine.  Mi-a marturisit ca e si el din  Caransebes ca si Lae Radoi, și avea un simțământ de mândrie la gândul că unul de a-I lor era în fruntea luptei pentru libertatea de conștiință în România. În plus, a găsi pe cineva din acelasi sat , din aceeiași comună, sau din același oraș in inchisoare e ca si cind te-ai fi intilnit cu un adevarat frate.

De atunci am intrat sub protectia sefului de Camera si a sefului de echipa, Ioan Dumitrescu, doar pentru faptul ca am amintit numele fratelui Radoi Nicolae.  Dupa aceea totdeauna cind am primit pachet de alimente de la parinti am impartit frateste  pachetul cu seful de camera.

Apoi  cind am fost la vorbitor am rugat parintii mei sa trimita pachet si pe numele  sefului meu Ioan Dumitrescu, cit si unuia  din Brigaderii ce supravegheau in interior repararea lazilor, domnului Luca.  Cind i-am povestit fratelui Radoi despre Ioan Dumitrescu  si despre bunatatea ce mi-a aratat-o in inchisoare doar pentru ca am amintit  numele său, acesta mi-a dezlegat misterul. Fratele Radoi mi-a povestit cum a fost promovat domnul Ioan Dumitrescu sef de Camera si sef de Echipa la Sectia de reparat lazi. 

Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (II)

Politica externă a Statelor Unite ajută fenomenul disidenței în țările comuniste

Toată aceasta luptă dusă în spatele Cortinei de Fier, unde se afla si Romania, a fost posibilă datorită  politicii Americane duse de Președintele Jimmy Carter. Odată cu alegerea sa în funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii  in 1976, Presedintele Baptist Jimmy Carter, un adept devotat politicii de aparare a  Drepturilor Omului cât si a Libertatii Religioase si de Constiinta, un nou curent si val de speranta s-a ivit la orizontul Europei Rasaritene aflată de 30 de ani în dosul Cortinei de Fier.

Pentru obtinerea Clauzei Natiunii celei mai Favorizate  acordată condiționat unor state din Lagarul Socialist, Departamentul de Stat American audia in fiecare an organizatii Internationale cit si reprezentati ai luptei pentru Drepturile Omului din țările care solicitau clauza. În atenția Departamentului de Stat American erau mărturiile celor ce demascau cu memorii si exemple concrete  incalcarea Libertatii Religioase si de Constiinta  cit si abuzurile Drepturilor Omului. Lucrul acesta l-a făcut în cazul Romaniei (țară unde mii de oameni au fost incarcerati in inchisorile comuniste de tip stalinist), Comitetul ALRC.

Un tratament abuziv si inuman de  distrugere morala si fizica a tuturor disidentilor ce luptau impotriva terorii Bolsevice si Comuniste era politica de baza  a tarilor din Lagarul Socialist, lagăr desemnat de Winston Churchil ca un sistem peste care s-a lăsat Cortina de Fier.

Ca rezultat al Conferintei de la Helsinki, unde Drepturile omului au fost recunoscute și s-a promis garantarea lor de toate tarile semnatare, inclusiv de Romania, in Europa de Rasarit a aparut o adevarata miscare de disidență care lupta pentru apararea Libertatii Religioase si de Constiinta cât si  pentru Drepturile Omului . 

In Polonia au aparut grevele organizate de miscarea Sindicală Solidaritatea condusa de Lech Walesa;
în Rusia au aparut disidentii renumiti ca matematicianul Anatoli Sharansky si scriitorului Aleksandr Soljenițîn care a petrecut ani grei in lagarele de munca fortata din Siberia; în Chechoslavackia a aparut miscarea dizidenta Carta 77 condusă de  dramaturgul Václav Havel.

In naivitatea mea  am crezut ca mișcări ca și cele menționate pot avea loc și în România, că putem organiza o demonstratie de protest față de abuzurile guvernului în ce privește drepturile religioase ale evanghelicilor. Așa că am inceput sa sun la Cluj pe Radu Capusan si la Caransebes pe Nicolae Radoi si pe membrii familiei Iela, amintindu-le de vizita delegatiei americane la Bucuresti preocupate în general de fenomenul persecutiei religioase din Romania si în particular de problema disidentilor cultelor neo-protestante și ai Bisericii Greco-Catolice. Imediat ce am inchis telefonul, Securitatea s-a pus în alertă și mișcare si ziua urmatoare am fost ridicat de  organele de Securitate din Timisoara de la locul de munca, (IAEM ) Intreprinderea de Aparate Electrice de Masura si Control Timisoara.

Din dosarul intocmit de organele Securitatiii in numele meu personal, Ioan Tarziu, dosar obtinut de la CNSAS,  reiese clar ca in apartamentul meu erau instalate microfoane  si mijloace de interceptare a  tuturor convorbirilor considerate  dubioase de organele Securitatii care apoi erau transcrise de lucratorii Securitatii.

Deasemenea am avut sansa sa cercetez si dosarul fratelui Nicolae Radoi si am constatat ca si la dumnealui toate convorbirile din casa cit si cele telefonice erau inregistrate si transcrise de ofiterii de Securitate. Aceste informații obținute ilegal au fost apoi folosite ca si capete de acuzare impotriva fratelui Nicolae Radoi și împotriva mea.

In urma convorbirilor telefonice prin care încurajam o demonstrație împotriva abuzurilor Securității vizavi de încălcările drepturilor religiaose ale evanghelicilor, am fost  interogat, apoi arestat,  judecat cu usile inchise  si condamnat la 5 luni de inchisoare,  sub acuzația de "Initiator de Grup Anarhic” in baza Decretului 153. Imediat am fost trimis de la tribunal la inchisoarea Popa Șapcă din Timisoara.

Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (I)

Comitetul ALRC și Biserica Baptistă din Caransebeș 

In februarie 1981, urma sa vina in ROMANIA  in vizita de lucru, un reprezentat al Departamentului de Stat American la Bucuresti intersat de fenomenul persecutiei  religioase  cit si de nerespectarea   Drepturilor omului in Romania in timpul regimului comunist al lui Ceausescu. 

Pe vremea aceia își începuse activitatea Comitetul Crestin Roman ALRC  afiliat la Zurich in Elvetia  (APARAREA LIBERTATII RELIGIOASE SI DE CONSTIINTA)  fondat de Pavel Nicolescu și Dimitrie Ianculovici, Radoi Nicolae, Petre Cocirteu, Emerich Iuhats, Moldovan Ioan, Traian Bogdan și Brisc Ioan, la care s-a adăugat si un credincios maghiar din Zalau, Ludovic Osvath,  toti  credinciosi  baptisti. Documnetele redactate de Comitetul ALRC erau proteste ce au demascat in repetate rinduri fenomenul de persecutie religioasa din Romania, prin memorii  trimise  la Consiliul de Stat Comunist  al Romaniei Socialiste, la Radio Europa Libera și Vocea Americii, cit si la Organizatiile Internationale ce  luptau pentru Drepturile Omului.

Multi credinciosi neoprotestanti au fost amendati, exclusi din faculati, retrogradati din functii, arestati si umiliti, interogati si torturati de Securitatea regimului Comunist instaurat la putere în România de armatele sovietice.

In aceasta perioada in cadru Uniunii Baptiste din Romania care era aservita  organelor securitatii cit si Departamentului Cultelor au aparut elemente disidente constituite din frati pastori ca Liviu Olah, Pavel Nicolescu, studenti ai  Seminarului  Baptist din Bucuresti ca Dimitrie Ianculovici, Filip Dinca, Ionel Prejban, cit si frati curajosi ai mai multor Biserici Baptiste, cum era Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, Biserica Baptistă Mihai Bravu din București, dar mai ales Biserica Baptista din Caransebes, care si-au declarant autonomia față de Conducerea coruptă a Cultului Baptist de la București. Era o încercare de a izbăvi Bisericile Baptiste de actiunile abuzive ale organelor de stat ce operau prin mina de fier a conducatorilor slugarnici ai Uniunii  Baptiste din Romania înregimentați în solda Securității.

Un exemplu demn de remarcat a fost Biserica Baptista din Caransebes care s-a opus in mod clar actiunilor samavolnice ale Uniunii Baptiste si ale organelor Securitatii ce voiau să suprime libertatea religoasă în acea Biserică.  În final, neputând să îngenuncheze pe membrii Bisericii, care refuzau să asculte de ordinele lașilor cuibăriți la Uniunea Baptistă de la Bucureti, organele miliției la ordinele Securității au arestat si condamnat la inchisoare pe liderii Comitetului Bisericii Baptiste  din Caransebes, Nicolae Radoi, Petru Cocirteu si Ionel Prejban. Ei au fost adusi la inchisoarea Popa Sapca din Timisoara, dati in primire gardienilor de acolo ca dusmani ai regimului communist, si de aceea au fost supuși unui regim sever. (Va urma)

Votul pentru Ted Cruz e un vot pentru America, pentru Israel și pentru libertate

Unii încă mai stau în cumpănă neștiind cu cine să voteze. Le înțelegem confuzia dacă citesc presa fără discernământ. În fiecare zi presa liberală ce domină mass media aruncă pe piață articole vitriolice la adresa lui Ted Cruz. Este o confirmare a celor spuse de Domnul Iisus: „Dacă m-au urât pe Mine și pe voi vă vor urî.” 

Ura presei față de Ted Cruz îmi confirmă că este un om ales. Oferim mai jos câteva video clipuri ce îi definește poziția față de câteva probleme esențiale: Libertatea religioasă – cât este de importantă și de ce o prima pe lista libertăților pentru care trebuie să luptăm; sprijinul pe care trebuie să îl ofere Statele Unite statului Israel; care sunt atu-urile lui Ted Cruz.

Despre libertatea religioasă:

https://www.youtube.com/watch?v=NnNP2Pmt9vU

Discursul lui Ted Cruz la AIPAC 2016

https://www.youtube.com/watch?v=0mHDySB0_E8

Resume-ul lui Ted Cruz

http://www.youngcons.com/ted-cruzs-resume-is-very-impressive-should-make-him-standout-amongst-other-candidates/

Votul pentru Ted Cruz e un vot pentru America, pentru Israel și pentru libertate