Trădare, trădare, dar să o știm și noi...

Un document ce arată felul în care complotau vânduții din Biserica Baptistă din Caransebeș cu vânduții de la conducerii Comunității Baptiste din Timișoara pentru a înlătura din comitetul Bisericii din Caransebeș pe membrii comitetului ce nu mai acceptau compromisurile cu autoritățile.  

O altă scrisoare a pastorului Belciu Busuioc

Se pare că cei ce vor să se îndreptățească în loc să mărturisească sunt foarte persistenți. Dialogul meu cu pastorul Busuioc continuă. Puteți să îi citiți scrisoarea și apoi răspunsul meu.

Raspunsuri la neclaritatile din scrisoarea mea

Frate Nicolae

      Imi pare foarte rau ca scrisoarea mea care va pornit din indemnul cugetului meu care m-a mustrat in partasia mea cu Domnul de ce te las sa gresesti si nu-ti spun ca faci rau a ajuns sa fie batjocorita si eu sa fiu murdarit cu atit noroi cit n-am fost nici-o data de cind ma stiu.

    Eu am crezut ca este o discutie personala ca intre frati care se iubesc dar vad ca dumneata ai impartasit-o cu oamenii care iti scriu pe blog si care nu ma cunosc indeaproape cum ma cunosti dumneata si pot gresi in parerile lor dar daca Dumnezeu a crezut ca trebuie sa ma lase sa trec si pe aici .Daca Simei trebuie sa blesteme poate ca Domnul l-a pus sa blestame .

   Mie personal sa stii ca nu mi-ai facut nici un rau din urmatorele motive:

  1.Apostolul Petru a spus: 1Pe 2:19  Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept. Dumnezeu care-mi cunoaste inima stie ca toate acestea sint invinuiri ne-

drepte asa ca ma bucur din partea Lui de Har mai mult.

2.Invinuirile aduse ma smeresc  imi pun la pamint reputatia dar aceasta Domnul judecatorul cel drept o v-a judeca si-mi v-a aduce rasplata daca nu pe pamint va fi in vesnicie. 2Co 4:17  Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.

Dar ati facu mare rau :

1.Pentru dumneavoastra care ati respins avertizarea din partea Domnului si ati raspatit binela cu rau (nu va dau textul care vorbeste despre aceasta ca sa nu socotiti ca este un blestem)

2. Pentru Lucrarea Domnului a carui Evanghelie inca o predic si prin acest noroi aruncat asupra mea de fapt ati facut pe altii sa pacatuiasca si sa vomite predicile mele ,pentruca ei nu ma cunosc indeaproape.Eu ma rog sa fiti cel putin atit de intelepti ca Gamaliel Fapte 5:39)  ........ Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”

     Ati reprosat ca textele care eu le-am scris in scrisoare nu se potrivesc in acest context .Vreau sa va atrag atentia ca este foarte important  cine ne conduce prin Scriptura .Daca ne conduce Duhul Lui Dumnezeu El ne va arata toate textele care ne ajuta sa ne apropiem de Dumnezeu dar daca ne conduce un duh strain el ne v-a ajuta sa gasim toate textele care ne incurajeaza la pacatul care tot el ne indeamna sa il facem.

     Am cautat sa va explic ca  defaimarea nu ajuta decit pe Satana care trimbiteaza pacatele fiilor Lui Dumnezeu. Ati spus ca-i ajutati pe oameni sa se pocaiasca, pe cine ? Pe cei morti ? Pe Busuioc si pe Ton ? Erau alte ca-i sa-i ajutati cum spune Evanghelia.Ve-ti zice am facut-o  si nu se schimba.Daca ai spus-o bisericii lasa-l in pace pe seama Lui Dumnezeu.

     Mi-ati cerut sa dau declaratie ca nu am semnat angajament cu securitatea si ca nu m-am dus saptaminal sa dau raport cum dadeau altii.

Dragilor in Fata Lui Dumnezeu va scriu inca odata ca ,,nu am semnat angajament si nici nu m-am dus sa dau raport la securitate”.Nu pentruca am fost mai viteaz si mai puternic ca altii ci pentruca am umblat cu frica de Dumnezeu nu de oameni si m-a pazit Dumnezeu. Despre relatiile mele cu securitatea eu v-am scris detailat in prima scrisoare dar nu stiu de ce nu ma credeti.Este problema dumneavoastra daca credeti ca trebuie sa traiti cu banuieli rele ,traiti, eu nu  pot sa va opresc.

    Vreu sa fac clar ca eu am intrat in comitetul Uniunii in anul 1987 si am fost acolo pe timpul comunistilor, doar doi ani si in timpul acesta am avut o singura iesire in America la Conventia de la Detroit.Atunci fratii mi-au incredintat sa chem fratietatea din Romania la o zi de Post si rugaciune.

Cum am ajuns acasa am luat telefonul si am sunat la cele 6 comunitati din Romania si am rugat pe presedinti sa anunte pe raza comunitatii lor ziua de post din 5 Noiembrie 1989 .In America cit am stat nu am vorbit de bine regimul comunist iar la intoarcere nu am vorbit de rau america. Am mai avut o iesire din tara in Anul 1988 la congresul federatiei Baptiste Europene din Scotia  Atunci nici atit nu am vorbit cu nimeni despre regimul comunist ca nu stiam nici engleza nici Germana ,atunci am fost insotit de fratele Vasile Gherman .Cine vrea sa traiasca cu banuieli rele n-are decit sa o faca ,este  problema lui.

    Am fos invinuit ca am fost in conducere cu fratii,Mara,Barbatei si Bunaciu si nu i-am ajutat sa se pocaiasca. Ei nu mai erau in conducerea Uniunii cind eu am intrat.

    In ce priveste ultima adunare generala cred ca cel mai bun lucru ar fii daca gasim procesul verbal de atunci sau sa intrebam pe fratii Vuc Viorel sau Petrica Cocirteu care au fost implicati acolo.

     Eu cred ca scriind cele de mai sus s-au facut ceva lamuriri .Eu cred insa in lamurirea pe care o v-a da Dumnezeu in ziua judecatii cind toate amanuntele vor iesii la iveala .Pina atunci ce-mi ramine este sa iert sa iubesc si sa ma rog pentru fratii mei.Cu dragoste in Hristos

Busuioc

Melbourne la 20 Iulie 2016

Și acum răspunsul:

Frate Busuioc,

Scrisoarea ta începe pe un ton de condamnare, deoarece am publicat schimbul nostru de păreri și convingeri. Ai adoptat un glas plângăreț care vede o catastrofă în faptul că am publicat ceva care șifonează sau atinge portretul imaculat al pastorului Busuioc! Autocompătimirea cu aluzii în care te asemeni cu David când era vorbit de rău de Șimei mi se pare nepotrivită pentru un predicator matur.

Apoi folosirea de versete și expresii ce seamănă cu un blestem nu îi face cinste pastorului Busuioc. Domnul Isus a cerut să binecuvântăm, nu să blestemăm. Ce schimbare de ton de la glasul mieros cu care îmi cereai să nu „vorbesc de rău” nici pe dușmani și blestemele ce le arunci la adresa mea pentru că am îndrăznit să contest ceea ce îmi spui și îmi ceri pe ton de șef de partid.

Fă un pic distincție între „avertizarea Domnului” căreia eu îi dau toată atenția și avertizarea pastorului Busuioc (pe care tu o confunzi cu a Domnului), care mi se pare trasă de păr, deoarece vrea să acopere pe trădătorii de frați și să le perpetueze o aură de lucrători buni ai Domnului, când în realitate au fost lucrători răi!

Când apostolul Pavel a fost arestat de iudei, el a spus că este gata să stea la judecată și dacă a făcut ceva rău, nu se dă în lături să sufere condamnare... Se vede că nu ai această atitudine a apostolului Pavel care se lăsa analiat în activitatea lui! Tu ești total convins că nu ai nimic de analizat în lucrarea ta și susții că cei care își permit să o facă „luptă împotriva lui Dumnezeu”! Sameni foarte bine cu carismaticii cărora dacă le spui că ceea ce ei pretind ca manifestare a Duhului lui Dumnezeu nu este de la Duhul Sfințeniei, te acuză imediat de hulă împotriva Duhului Sfânt! Mai ușor cu amenințările de genul acesta. Apostolul Pavel și apostolul Ioan ne cer să analizăm orice duh!

Apostolul Pavel a avut oponenți, dar acest lucru nu i-a împiedecat pe cei ce erau rânduiți de Dumnezeu să primească Cuvântul și să fie mântuiți! De ce îți închipui că faptul că ești analizat și chestionat este o catastrofă pentru cei ce îți ascultă predicile? De unde atâta orgoliu? Ești revelația ultimă a lui Dumnezeu și oricine își permite să te critice este hulitor?

Nu eu am început acest dialog! Tu te-ai aruncat în arenă și mi-ai cerut să nu public nume invocând texte biblice ce nu aveau nimic de a face cu situația mea. Dacă te-am luat la întrebări, mă ameninți cu anatema.

Mă bucur că poți declara că nu ai semnat angajament (,,nu am semnat angajament si nici nu m-am dus sa dau raport la securitate”,) totuși nu specifici ce angajament, nici nu spui că nu ai dat nici un fel de raport la Securitate (aici termenii se complică. Unii au dat „declarații”, de aceea, ca să iasă cu fața curată susțin că nu au dat raporturi, alții au dat „rapoarte” și cu aceeași stratagemă susțin că nu au dat declarații). Eu doresc să te întreb: După ce te-ai întors din Apus ai fost solicitat să dai raport (sau declarație sau o notă de informare la întoarcere – numește-o cum vrei, dar fii fără echivoc), sau nu ai fost solicitat? Dacă ai fost solicitat, ai dat raport sau declarație, sau ai refuzat să o dai? Dacă după prima ieșire în Apus ai refuzat să dai nota respectivă, cum de ai mai fost favorizat să primești din nou viza de călătorie în străinătate? Fraza „nu am semnat angajament și nici nu m-am dus să dau raport la securitate” poate fi înțeleasă în multe feluri. O altfel de declarație de genul: „Securitatea nu a primit niciodată de la mine declarații, note, rapoarte etc. Nu am avut nici o obligație față de securitate, deoarece am refuzat să semnez orice angajament față de ei!” ar fi mai clară decât cea oferită, care suferă de echivoc.

Nu ai răspuns nimic la întrebările reale ridicate de răspunsul meu la scrisoarea ta.

De ce ai susținut că Iosif Țon era de partea comitetului Bisericii când de fapt tu îl admonestai cu vorbele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos?”

Când Iosif Țon a strecurat în scrisoarea din 26 noiembrie 1978 ideea că noul comitet ales în februarie 1978 nu te voia ca pastor, și că aceasta a fost problema pentru care au intervenit cei de la Comunitatea din Timișoara și cei de la Uniunea din București (lucru ce era o minciună, și el știa că motivul real era că nu mai voiam să îi lăsăm să tragă sforile), de ce nu ai intervenit să îi spui că propaga un neadevăr, din moment ce noul comitet te-a recomandat Bisericii și a insistat să fii ales?

De ce aceia care doreau să emigreze în Apus erau „necălăuziți” de Duhul lui Dumnezeu și tu, care ai exclus pe cei care încercau să treacă frontiera, ai pretins pentru tine că erai călăuzit când ai hotărât plecarea în Australia? Oare numai tu erai călăuzit? Nu îți sare în ochi faptul că păstorii din România ceaușistă primiseră sarcina să descurajeze emigrația, și tu ai făcut tocmai jocul autorităților ce condamnau pe cei doritori să plece din țară? Pentru cine ai lucrat când ai dat afară din Biserică pe cei ce încercaseră să iasă din iadul comunist?

Îmi spui că Ioan Bunaciu și alții menționați în memoriile mele sunt morți, și nu mai pot fi ajutați, dar uiți faptul că au copii, care nici ei nu au avut curajul să condamne faptele părinților lor, ci mai degrabă au profitat de trădările părinților și au fost și ei cocoțați în piramida conducerii Cultului Baptist. Ei bine, aceștia pot să se pocăiască, și probabil că s-ar pocăi dacă pastorul Busuioc și ceilalți pastori i-ar îndemna la pocăință și ar refuza să îi voteze în funcții de conducere ale Cultului Baptist, în loc să îi scuze și să le liniștească conștiința pătată.

Spui că la momentul în care ai ajuns vicepreședinte Cornel Mara și Paul Bărbătei nu mai erau în conducerea Uniunii. Dar Ioan Bunaciu era tot acolo, la cârma Seminarului. Și avea mâinile încărcate de nelegiuire! L-ai admonestat? Și ce dacă unii nu mai erau în funcții de conducere? Erau în viață și activi! Ați dat o declarație, voi cei nou aleși în fruntea Cultului Baptist în 1987, că noua conducere se dezice de faptele celor din vechea conducere? Nici pomeneală, deoarece ați continuat pe aceeiași linie a conlucrării cu autoritățile!

Spui că atunci când ai ieșit în Apus în două rânduri sub Ceaușescu nu ai promovat ideea că există libertate religioasă în România, dar oare ai spus că existau persecuții? Tăcerea este o afirmație puternică când cei cu care erai în vizită în Apus susțineau că creștinii se bucură de drepturi reale sub Ceaușescu! Să nu cumva să îmi spui că ceilalți predicatori ce erau cu tine în Scoția nu au promovat ideea libertăților din România! Tu erai unul din oficialii Cultului Baptist din România în acele vizite. Cum ai reprezentat pe credincioșii baptiști din România în Apus și interesele lor, dacă nu ai suflat o vorbă despre persecuțile fraților tăi din țară?

În timp ce te plimbai prin Apus în România existau credincioși ce fuseseră puși în închisoare, credincioși ce erau urmăriți și tracasați de securitate, credincioși ce erau amenințați cu moartea, sau erau chiar uciși de securitate. Ce ai făcut pentru aceștia? Versetul din Evrei 13:3, Aduceți-vă aminte de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei, de cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup... nu exista în Biblia ta în anii cât ai fost vicepreședinte? De ce nu ai împlinit acest verset așa de clar și potrivit pentru conjunctura în care frații noștri erau persecutați de autorități? Ori i-ai iubit așa de mult pe torționarii fraților că nu ai vrut să îi judeci și să îi vorbești de rău?

A căuta versete care îți convin și care te scutesc de necazuri, a invoca versete care scuză inactivitatea și lașitatea sau lipsa de inițiativă ce Dumnezeu o așteaptă de la noi, nu este de loc spiritual!

Îți închei scrisoarea ce mi-ai trimis-o cu un ton de superioritate și spui că ce îți  rămâne este să ierți și să iubești etc. Cu alte cuvinte tu nu ai greșit nimănui niciodată. Nu ai făcut nimic greșit în toate cele petrecute cu frățietatea în timpul cât ai fost păstor și vicepreședinte! Nu ai nevoie de iertarea nimănui! Miroase din nou a aroganță.

Ce ar fi să te retragi puțin din activitate și să îți analizezi serios viața și anii când ai fost în fruntea Cultului Baptist din România, să lași ca Duhul lui Dumnezeu să îți arate ce TREBUIA  să faci și să spui, cât ai fost acolo, și să accepți prin mărturisire ca sângele Domnului să îți spele greșelile!? Atunci ai oferi răspunsuri reale la „neclaritățile din scrisoarea ta”. Ar fi o dovadă că nu ți-ai omorât conștiința și te temi de Dumnezeul cu care va trebui să te întâlnești într-o zi!

Cu dragostea adevărului,

Lae Rădoi,

Cel care a luptat ca să fii ales ca pastor la Caransebeș deoarece nu erai corupt ca și ceilalți păstori ce fuseseră înainte de tine. Cel care nădăjduiește că îți vei pune viața în rânduială mărturisind șovăielile, lipsa curajului, și toate celelalte lucruri ce, după adunarea generală din iulie 1978, ți-au umbrit cariera de slujitor al lui Dumnezeu.

Orientare pentru dezorientaţi (IV) „Învăţăturile nedoctrinare” condamnate de Uniune - rubrică întreținută de Ioan Târziu

Am ajuns cu analiza procesului verbal al Şedinţei de orientare a lucrătorilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara din februarie 1978 la ultima parte. Ea conţine o Circulară. Din analiza ei se va vedea cât de abuziv procedau cei din conducerea cultului în înceracrea de a controla bisericile locale şi a le impune directivele autorităţilor comuniste.

După acestea toate fratele Mara s-a ridicat şi a citit o Circulară.  „Cu ocazia şedinţei din 8 febr. 1978, şedinţă de lucru a Comitetului Uniunii pe teme de disciplină, s-au constatat următoarele:

1.  Persoane care merg din biserică în biserică (în special tineri) care tulbură bisericile cu învăţături nedoctrinare.

Ca nimeni să nu-şi închipuie că „liderii” Uniunii Baptiste ar fi luat salariile grase pe degeaba, tovarăşul Mara le comunică celor prezenţi că comitetul Uniunii a avut o „şedinţă de lucru.”  Şi se vede că au asudat acolo din belşug, din moment ce au „ridicat” probleme foarte grele (care ar fi putut să le producă hernie).  Capul de listă al problemelor serioase cu care se confrunta conducerea Uniunii era activitatea evanghelistică a tinerilor din bisericile baptiste de la oraş care făceau misiune la ţară, în bisericile ce aveau atâta nevoie de sprijin. Cum partidul dorea închiderea acestor biserici, şi tinerii în chestiune înviorau acele biserici, era normal ca Uniunea să se sesizeze şi să încerce să elimine astfel de activităţi primejdioase nu numai pentru partid, dar şi pentru cultul baptist!  Trebuia doar să li se găsească o vină, şi Comitetul Uniunii, foarte creativ, a concluzionat că acei tineri ce merg din biserică în biserică (parcă şi apostolul Pavel avea acest obicei) tulbură bisericile. Tovarăşul Mara nu menţionează nici o biserică ce ar fi fost „tulburată” în acest fel. De fapt multe biserici în cultul baptist aşteptau o astfel de „tulburare a apelor.” Ca să fie şi mai specific, tovarăşul Mara a creat o expresie originală, acuzând pe tinerii angajaţi în misiune de „învăţături nedoctrinare”. Din moment ce cuvântul doctrină înseamnă „învăţătură”, expresia „învăţături nedoctrinare” este un non sens.

2. Persoane care folosesc amvonul drept tribună ptr. Învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.

În al doilea punct al Circularei se sesizează „păcatul” unor predicatori sau membri ai Bisericilor „care folosesc  amvonul drept tribună pentru învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.” „Liderii” Uniunii nu aveau nici o problemă în folosirea amvoanelor ca tribună pentru slăvirea lui Ceauşescu şi a orânduirii comuniste, dar acuzau de politicizarea amvonului pe cei care nu slăveau partidul şi aveau tupeul să fie critici la adresa Uniunii care se ostenea aşa de mult în slujba regimului! Expresia „împotriva Uniunii şi a statului” arată ce bine identifica Mara şi acoliţii săi interesele Uniunii cu cele ale statului comunist. Cei din conducerea Cultului Baptist aveau aceleaşi interese ca şi statul comunist, şi de aceea cele două entităţi luptau cot la cot pentru suprimarea forţelor ce le periclitau interesele. Cea mai primejdioasă forţă era cea a tinerilor angajaţi în misiune pentru înviorarea bisericilor baptiste de la ţară. Şi aşa cum partidul comunist făcea „totul” pentru progresul bisericilor baptiste, tot astfel conducerea Uniunii a hotărât să facă „totul” pentru aceeaşi cauză ce le era aşa de dragă!

3. Persoane de la alte culte care fiind primite în rândurile noastre şi chiar ordinaţi introduc cu ei şi dezordinea din cultele de la care vin.

Cornel Mara nu dă informaţii concrete şi nici vre-un exemplu concret, deoarece nu avea niciunul. Intenţia cu acest punct era de a-i face pe păstorii prezenţi „vigilenţi” la pericolele care păşteau turma lor. Aşa cum comuniştii vedeau duşmani pretutindeni, şi invocau existenţa acestora pentru a-şi justifica opresiunea, tot aşa conducerea cultului baptist invoca existenţa unor elemente care, chipurile, aduc în bisericile baptiste dezordinea, pentru a-şi justifica măsurile opresive. Era, de fapt, pregătirea terenului pentru ceea ce va urma.

4. Grupuri de tineri adunate la studiul Bibliei, fără ştirea păstorului.

5. Rugăciuni publice împotriva altora.

6. Preamărirea altor persoane

7. Introducerea de cântări ritmice (muzică uşoară).

Ceea ce deranja autorităţile, şi implicit Uniunea, era studiul Bibliei de către tineri şi activitatea evanghelistică a acestora prin bisericile mici de la ţară. De aceea, invocând primejdia duşmanilor veniţi din exterior, Cornel Mara trece la „ameninţările interioare” şi semnalizează „pericolul” adunării la studiu al tinerilor fără aprobarea păstorului. Se vede, că la indicaţiile partidului, păstorii trebuiau să îşi asume rolul de a şti tot ce „mişcă-n ţara asta” a supravegherii comuniste, tendinţă ce viza teritoriul bisericii şi al caselor membrilor. Controlul "binefăcător" al Uniunii trebuia extins şi asupra rugăciunilor publice, care deranjau pe cei puşi în slujba partidului. Tot la fel de „păcătoase” erau şi aprecierile pozitive faţă de cei care nu se supuneau dispoziţiilor samavolnice ale guvernului şi ale Uniunii, deoarece astfel de aprecieri pozitive faţă de cei ce nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal îi punea pe cei de la Uniune într-o lumină proastă şi dădea şi altora curaj să spună adevărul. Pentru a controla masa tineretului se invocă şi activitatea lor muzicală, Cornel Mara pretextând că ritmul cântărilor cântate de tineri ar fi problematic. În treacăt fie spus, că fiica lui Cornel Mara dirija corul Bisericii Baptiste din Braşov şi avea în repertoriu piese cu accente moderne, ritmice. Dar tătucul nu avea nimic cu ritmurile fiicei lui, ci cu cele imaginate din tabăra tinerilor care erau implicaţi în misiune. Tinerii reclamaţi intreprindeau ritmic misiuni pe la sate. E bine, tocmai acele ritmuri voia Cornel Mara să le elimine. Având în vedere toate acestea el a venit cu „recomandări” ce trebuiau acceptate ca decrete:

            De aceea vă recomandăm:

-          O mai mare cercetare a grupului de tineri ce vin prin biserici de către păstor.

-          Interzicerea fraţilor cu învăţături greşite şi cercetarea lor de către fratele păstor

-          Nici un păstor nu va putea organiza servicii divine, cultice în alte biserici

-          Păstorul hotărăşte venirea şi predicarea unui frate într-o biserică, iar în lipsa lui, diaconul, sau un alt membru din comitet, etc.

Mai ales prin „decretul” al treilea Mara considera că va da o lovitură de moarte misiunii tinerilor în bisericile ce aveau nevoie de slujirea lor, din moment ce nu vor mai putea organiza servicii divine în alte biserici!

Câțiva păstori au detectat bătaia decretelor lui Cornel Mara, şi de aceea au încercat să pornească o discuţie care să clarifice intenţiile decretelor. Dar Cornel Mara, care ştia cât de „clare” sunt decretele, a eliminat discuţiile.

Unii fraţi au vrut să ia cuvântul, dar Mara a intervenit prompt: „fără comentarii, doar dacă aveţi neclarităţi în respectare”

Cât de bine au înţeles unii păstori prezenţi la „şedinţa de orientare” felul în care se cuvine să respecte decretele, ne arată intervenţia lui Valeriu Seracin:

„Fraţilor, mărturisesc cu zâmbetul pe buze, că mi-aţi luat cuvintele de pe buze, căci eu tocmai cu dorinţa aceasta am venit aici, ca să vă cer să daţi o asemenea circulară, căci vin tineri, chiar din Bis. 3 din Timişaora, care ne deranjează şi ne aduc învăţături nedoctrinare (ce bine că Mara a introdus acest concept de „învăţături nedoctrinare,” altfel, Seracin nu ar fi avut ce să invoce pentru a-şi arăta grija faţă de turma sa), greşite... Ce părere aveţi fraţilor de unii fraţi care după ce predică fac apel (chemare) pe fondul unei cântări, nu cumva este prozelitism?

Iată că „păstorii” care au fost orientaţi bine, acuzau de acum pe tinerii care făceau evanghelizare de prozelitism şi aşteptau să fie susţinuţi oficial de conducerea Uniunii în suprimarea misiunii lor!

Mara răspunde la aceasta că prozelitism înseamnă ca după ce-ţi expui ideile, să foloseşti toate metodele: intimidare etc. ptr. ca cei ce te ascultă să le accepte. Dar fraţii noştri fac apel din dragoste, fără să oblige pe cineva la Hristos. Rămâne la aprecierea păstoruui şi a celui ce predică.

Până şi Mara îşi dă seama că râvna lui Seracin pentru cauza partidului este prea deplasată, şi de aceea intervine cu echilibrul ce crede el că trebuie să domine activităţile de evanghelizare. Totuşi, el susţine că păstorul poate, dacă e nevoie, să declare unele activităţi ale unor membri ca fiind prozelitism.

Finalul grandios al şedinţei de orientare a aparţinut împuternicitului Pârneci.

Pârneci (împuternicitul jud. Caraş-Severin) îşi arată satisfacţia de a participa la această şedinţă. Apoi spune: „În faţa noastră a fost prezentată doctrina Ceuşescu şi doctrina lui Isus al vostru. Dacă trebuie să precizăm de care să ascultăm întâi... vedeţi, şi Isus al vostru a zis: „daţi Cezarului ce este a Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” şi deci întâi este pusă întâi problema Cezarului şi apoi a lui Dzeu; deci noi să respectăm întâi doctrina preşedintelui statului nostru” Apoi a făcut nişte urări de sănătate, progres (statului şi) preşedintelui. 

Şi ca nişte slujitori obidienţi, păstorii comunităţii au aprobat ceea ce li s-a spus,deşi acele vorbe îl huleau pe Domnul Hristos, şi au acceptat această ultimă orientare (doar pentru orientare veniseră la şedinţă)! Vorba lui Mara: „Fără comentarii!”

Orientare pentru dezorientaţi (III) Între minciună şi machiavelism – Rubrică întreținută de Ioan Târziu

Partea a doua a procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc la întrunirea păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă din Timişoara din 23 februarie 1978 înregistrează prezentarea referatului doctrinar şi conţinutul lucrărilor Adunării Generale a Comunităţii.  Să le aruncăm o privire critică şi acestora.

Referatul doctrinar a fost prezentat de fr. Grecu cu tema: „Viaţa de rugciune”, care a început la ora 12.40 şi a durat... pînă la... ora 12.55. După referat fr. Mara a spus că „pe marginea referatului acesta nu mai trebuiesc discuţii căci toţi cunoaştem, rămînînd ca să punem în aplicare ce ştim”.

Aici s-a încheiat şedinţa cu caracter orientativ, după care s-a făcut o pauză pînă la ora 13.35.

Se vede că „păstorii” prezenţi la acea întrunire şi-au înţeles bine chemarea de a se îndeletnici cu rugăciunea şi propovăduirea Cuvântului (Fapte 6:4). Referatul „social” a reflectat preocuparea lor prioritară cu propovăduirea cuvântului (a cuvântului ce preamărea pe Ceauşescu), iar referatul al doilea a surprins „interesul intens” pentru rugăciune. Putem concluziona cu certitudine că în urma celor două referate „păstorii” erau „orientaţi” cu adevărat. Tovarăşul Bărbătei i-a orientat pe „păstori” în privinţa importanţei adulării lui Ceauşescu, iar tovarăşul Mara i-a orientat în privinţa „importanţei” rugăciunii prin faptul că a pus referatul pe această temă după cel dedicat „marelui conducător”, şi apoi a demis orice discuţie pe tema rugăciunii, ceea ce arată relevanţa rugăciunii pentru el şi pentru păstorii din subordine. Acum participanţii puteau trece liniştiţi la lucrările Adunării Generale!

De la această oră a început Adunarea Generală a comunităţii la care s-a prezentat de fr. Băleanu raportul comunităţii, fr. Turcin a prezentatraportul financiar, fr. Tîrziu a prezentat raportul cenzorilor şi Bugetul pe 1978.

În raportul comunităţii au fost anunţate 32 de cereri de deschidere de Biserici, din care au fost rezolvate doar două!... Tot în raport se cere o mai mare exigenţă în cazurile de disciplină Bisericească. Se căuta familiarizarea cuvîntului „excludere din cult”. Au fost menţionate ca biserici indisciplinate pe comunitate: Biserica din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara 3.

Din raportul comunităţii citit de Băleanu se vede „interesul” mai marilor baptiştilor de a deschide biserici! Din 32 de cereri au soluţionat două! Dar din moment ce partidul garanta libertatea trâmbiţată de Stanca, deducem că negarea celorlalte 30 de cereri a fost lucrarea Uniunii, şi nicidecum a Departamentului Cultelor! Se pare apoi că mai marii înscăunaţi la Uniune considerau că există prea multe biserici baptiste, din moment ce nu dădeau nota de aprobare pentru funcţionarea unor biserici gata formate şi contemplau excluderea altor biserici! Nu de alta, dar acele biserici pe care voiau să le excludă erau o boală în cadrul Uniunii deoarece erau active în evanghelizare şi converteau prea multe persoane. Vom vedea imediat că mai marii sesizau şi pericolul care păştea bisericile baptiste, şi anume pericolul de a face prozelitism! Acum urmează ceva grav: unii lucrători din Comunitate iau cuvântul fără să li se permită acest lucru!

După terminarea rapoartelor s-au făcut cîteva discuţii (fără voia lui Mara şi Băleanu, dar...)

Fr. Ploscaru arăta durerea pe care o simte ptr că nu i s-a dat autorizaţie de funcţionare la Biserica dînsului. Fr. Băleanu căuta să-i spună „lasă frate că cunoaştem problema, şi că o avem în obiectiv!” Fratele Ploscaru însă spune „dar cît să mai aşteptăm frate Băleanu. De 3 ani am făcut cerere şi nimeni nu ne aude”.

De fapt „liderii” de la Comunitate şi Uniune auzeau foarte bine, dar nu glasul fraţilor lor dedicaţi lucrării şi care sufereau pentru Hristos, ci glasul autorităţilor ce le cereau suprimarea Bisericilor. E drept că Băleanu avea în obiectiv biserica păstorită de fratele Ploscaru (gura păcătosului adevăr grăieşte), dar el nu spunea totul. Avea în obiectiv acea congregaţie, dar nu să îi dea autorizaţie de funcţionare, ci să o suprime prin refuzul de a-i acorda autorizaţie.

Pagina 6

Apoi s-a ridicat pe rînd tot comitetul Bisericii din Reşiţa arătînd problema bisericii lor (localul mic). Fratele Băleanu însă îi oprea îi întrerupea pe fiecare spunîndu-le că problema aceasta o vor „discuta în particular”.

Fr. Moldovan (Reşiţa) spune: „ne  bucurăm frate Băleanu că ne acordaţi interviuri, dar să ştiţi că „discuţiile particulare” se uită, şi apoi frate problema Bisericii din Reşiţa era ridicată odată cu cea din Bocşa dar „cea din Bocşa este construită, iar cea din Reşiţa nici nu i s-au aprobat actele de construcţie.”

Un altul de la Reşiţa a spus: „frate Mara şi Băleanu, la fiecare instituţie este un plan de măsuri de rezolvare a problemelor, ori d-voastră nu aveţi”, la care ei răspund că aşa ceva ar fi mai grav căci atunci cazurile urgente care s-ar ivi pe parcurs nefiind trecute în planul de măsuri, nu vor putea fi rezolvate în anul respectiv.

Se vede că Băleanu avea o dispoziţie irezistibilă pentru discuţiile în particular. Când era vorba de lăudarea lui Ceauşescu nu avea probleme să le ofere pe acestea în public. Când era vorba de durerile şi persecuţiile Bisericilor din Comunitate, pe acestea voia să le discute în particular. Nu putem să nu remarcăm răspunsul machiavelic la critica faptului că nu întocmiseră un plan cu problemele sesizate mereu de unii lucrători ai Comunităţii. Care or fi fost cazurile urgente ce aveau prioritate faţă de acordarea de autorizaţii de funcţionare a Bisericilor pe care acestea le solicitau cu insistenţă? Probabil erau circularele cu reglementări pe care sus puşii le emiteau imediat ce autorităţile mai sugerau o ciuntire a libertăţilor puţine ce le aveau bisericile şi credincioşii. Şi dacă erau situaţii urgente bona fide, de ce nu puteau fi rezolvate şi unele (cazurile de cerere de funcţionare) şi altele (cazurile urgente)? Cine învăţa pe cine? Oare conducătorii baptiştilor învăţau machiavelismul de la împuterniciţii guvernului, sau împuterniciţii învăţau machiavelismul de la „liderii” baptiştilor?

Craiovan a dorit să ia din nou cuvîntul dar fratele Băleanu a strigat să stea jos şi după cîteva asemenea intervenţii la care Craiovan a rămas surd, el a întrebat: „frate Băleanu vă rog să-mi spuneţi de ce Biserica 3 din Timişoare este indisciplinată?” întrebare urmată de un dialog.

-          Băleanu: „cum, nu ţi-e ruşine să mai şi întrebi?”

-          Craiovan: „nu frate, de ce?”

-          Băleanu: „nu şti ce-aţi făcut la colindă?”

-          Craiovan: „ba da! Am fost cu colinda, dar au fost şi alţii de la Biserica 1 şi 2 etc.”

-          B: „ei şi asta nu-i nimic? cum locatarii blocurilor s-au scandalizat şi miliţia v-a făcut amenzi? Cîte amenzi aţi plătit?”

-          C.: „niciuna”

-          B.: „ei! şi ce mai vrei?”

Realitatea era însă că au cîntat la blocul fr. Olah şi că locatarii au coborît la colindători

Pagina 7

şi-i rugau să mai cînte. Chiar şi-n faţa miliţiei s-au certat şi-i rugau să lase pe aceşti oameni care cîntă frumos.

Comentariile sunt de prisos. Vedem cum un „lider” de la Comunitate încearcă să reducă la tăcere pe un tânăr care are întrebări legate de afirmaţia abuzivă că biserica din care el făcea parte era indisciplinată! Dialogul revelează faptul că mai marii nu se dădeau în lături de la minciună când era vorba de „scopul nobil” de a apăra cauza persecutorilor lui Hristos! Minciuna şi machiavelismul deveniseră armele lor „spirituale” preferate.

În dialog cu pastorul Belciu Busuioc (II)

Pastorul Busuioc este alertat că urmează să îmi public memoriile legate de Caransebeș 1978 și dorește să se asigure că nu dau în vileag numele celor ce au jucat un rol nefast în toată istoria persecuțiilor Biserciii Baptiste din Caransebeș între anii 1977-1982.

El însuși mi-a scris ceva despre acele evenimnte, în care promovează idea că toată persecuția s-a datorat unui singur individ, membru al Bisericii, membru în comitetul Bisericii până în februarie 1978, agent de Securitate, pion al vânduților de la Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă de la București etc.

Pastorul Busuioc îl identifică pe acel individ ca „fratele X”, și nu are curajul să îi spună pe nume. Deh, ar putea supăra anumite rudenii ale vândutului. În rest? Pastorul Busuioc nu vede la conducerea Comunității de Timișoara și la conducerea Uniunii din București decât oameni admirabili, onești, cinstiți, bine intenționați, care au avut un singur cusur: au fost informați greșit de „fratele X”. Și cu informația greșită au venit la Caransebeș să îndrepte lucrurile… Atât!

Chiar și Iosif Țon este prezentat ca unul care a susținut lupta Comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș ales în februarie 1978 (Comitet ce refuza prezența împuternicitului la ședințele sale și respingea amestecul autorităților în deciziile Bisericii). Astfel, pastorul Belciu Busuioc pretinde că Iosif Țon ar fi susținut că „Biserica a ales comitetul și numai Biserica îi poate demite!” implicația fiind că cei de la Timișoara și București nu pot schimba Comitetul Bisericii, nu pot anula o decizie luată de Biserică! Ori Iosif Țon venise în seara aceea la Caransebeș tocmai pentru a schimba hotărârea Bisericii care reconfirmase comitetul! Și de ce Adunarea Generală a reconfirmat comitetul? Pentru a arăta celor de la Timișoarea și București că Biserica ce i-a ales în februarie 1978 nu vrea să accepte cererea samavolnică a conducerii Comunității de la Timișoara să schimbe comitetul Bisericii!

Ca să încurce lucrurile, pastorul Busuioc mai pretinde că la Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Caransebeș din iulie 1978 Biserica a decis, ca să împace pe cei de la Comunitatea Baptistă din Timișoara ce cereau acest lucru, să dea pozițiile de secretar, casier și diacon la trei bătrâni din vechiul comitet, compromiși de ani de zile! Aceștia ar fi fost forul care să ne reprezinte Biserica. Așa că atunci când pastorul Belciu Busuioc spune că Iosif Țon a pretins ca hotărârea Bisericii să fie respectată, nimeni nu știe la ce s-a referit: La comitetul fantomă, care nu a fost ales niciodată, ci numai în imaginația pastorului Busuioc? Sau la comitetul real al Bisericii, ales în februarie 1978 și reconfirmat în acea ședință, deoarece Biserica nu a vrut să facă pe placul Comunității să dea jos un Comitet ales statutar? Confuzia și echivocul au fost unelte apreciate la cei care au slujit Securității. Puteau astfel să evite responsabilitatea pentru ceea ce au spus!   

Noi i-am trimis pastorului Busuioc un fragment ce redă o discuție de la Los Angeles din 1994 la care au fost prezenți printre alții pastorul Liviu Țiplea, pastorul Belciu Busuioc, pastorul Iosif Țon și subsemnatul. Acolo, în acea discuție, pastorul Busuioc a spus răspicat că el l-a admonestat pe Iosif Țon cu cuvintele: „Biserica i-a ales și numai Biserica îi poate da jos,” ceea ce însemană că a stat împotriva dorinței lui Iosif Țon de a înlătura comitetul ales al Bisericii. Realitatea este că acum pastorul Busuioc încearcă să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și pe ceilalți trădători ai fraților ce au acționat împotriva Bisericii. Nu găsim decât o explicație: Pastorul Busuioc a avut un rol în cele ce s-au întâmplat la Caransebeș în octombrie 1978 și în cele ce au transpirat după venirea lui la Caransebeș ca pastor la începutul anilor 1980.

În ce privește evenimentele din octombrie 1978 când noi am fost arestați și încarcerați, pastorul Busuioc a decis că era mai bine să se țină la distanță, deși noi îl alesesem ca pastor, fiind convinși că va sta pe poziție pentru adevăr și dreptate. Ce s-a întâmplat cu pastorul Busuioc după acea Adunare Generală a Bisericii din iulie 1978 putem doar bănui. Cert este că ulterior a refuzat să se mai implice în lucrarea Bisericii și a stat în tăcere când am fost arestați și încarcerați. Nu și-a ridicat vocea să condamne nedreptatea și trădarea de care am avut parte prin reprezentanții baptiștilor de la Timișoara și București. De asemenea, nu a luat atitudine nici față de scrisoarea prin care Iosif Țon din noiembrie 1978 ne-a calomniat.

Devenit pastor al Bisericii Baptiste din Caransebeș prin 1981 sau 1982, a colaborat cu oamenii care ne-au trimis la închisoare, a exclus din Biserică pe cei care au încercat să fugă în Apus și a condamnat pe cei care doreau să părăsească țara. Interesant că atunci când el a plecat din țară, pentru sine a pretins că are călăuzire din partea lui Dumnezeu, să plece de la o Biserică de sute de membri la una mică în Australia. Tot în decada anilor 1980 a fost promovat ca Vicepreședinte al Cultului Baptist din România și a început să facă o serie de călătorii în Vest. Acolo spunea că creștinii din România se bucură de libertăți, iar cînd se întorcea în România spunea cât de rea este societatea Apusului. Toate acestea sunt dovezi ale colaborării sale cu Securitatea. Dacă nu este adevărat îl rugăm să dea o declarație prin care să spună că nu a semnat un angajament de colaborarea cu autoritățile, că nu a dat declarații Securității, că nu s-a dus săptămânal așa cum făceau păstorii lipsiți de integritate (luni dimineața mai ales) la sediul Securității sau al miliției să dea rapoarte despre activitățile Bisericii. Îi vom publica declarația pe blog.

Până atunci, îi cerem să ne dea voie să nu îl credem pe el, ci pe cei peste 300 de membri care au fost prezenți și neagă faptul că cei trei bătrâni trădători ar fi fost reinstaurați în Comitetul Bisericii. Dacă cei trei ar fi fost restaurați în funcțiile de conducere ale Bisericii ca și for reprezentativ al Bisericii în relațiile cu Comunitatea și Uniunea, cum se face că între 13-15 octombrie 1978 nu au fost ei cei ce au reprezentat Biserica interacționând cu vânduții Cultului veniți să ne destituie, ci noi, comitetul ales în februarie 1978?

Probabil că ceea ce are în minte pastorul Busuioc este faptul că imediat după arestarea noastră și eliminarea din membralitate a celor ce au refuzat să adereze la reorganizarea Bisericii, pastorul Ieremia Gavagină a preluat conducerea Bisercii Baptiste din Caransebeș și a instalat la cârma bisericii pe cei trei compromiși de care vorbește pastorul Busuioc.

Iarăși, pretenția lui ca noi să nu publicăm nume (și să nu arătăm faptele trădătoare ale celor ce, deși pretindeau că ne reprezintă drepturile în fața autorităților, de fapt au persecutat pe credincioșii din România sub Ceaușescu), sub motiv că aceasta ar fi vorbire de rău, este ridicolă. El insistă să spună că Richard Wurmbrandt nu a expus pe nici un trădător de frați, și că la fel trebuie să o facă și alții, dar uită intenționat faptul că Richard Wurmbrandt nu a fost trimis la închisoare de „frații” noștri, ci de autorități, pe când noi am fost trimiși de cei promovați la conducerea Cultului Baptist, cei din Timișoara în cârdășie cu cei din București.

De ce o fi având atâta sensibilitate pastorul Busuioc față de trădători sau eretici, cum este Iosif Țon la ora actuală? De ce insistă să nu publicăm nimic cu nume, și nu vede că alți păstori ca Liviu Olah, Daniel Branzai, Ioan Brisc, Florin Filip, Marius Curceru, Daniel Chiu, Paul Negruț și alții au arătat deschis ereziile lui Iosif Țon, nesfiindu-se, și bloguri ca Centrul de istorie și apologetică, Barthimeu și Vestea Bună dau publicității informații inedite legate de persecuțile suferite de creștinii din România din cauza fraților mincinoși? Noua generație are nevoie să fie informată cu privire la fenomenul colaboraționist, căci numai așa va cunoaște suferința îndurată de oamenii nevinovați ai lui Dumnezeu din cauza lașității și trădării celor ce trebuiau să îi apere, și numai așa se vor întări să rămână fideli Domnului atunci când la rândul lor vor fi trădați de oportuniști. Că Iuda nu va dispare niciodată dintre frați.  

Nu, nu facem un serviciu lucrării lui Dumnezeu dacă tăcem și acoperim faptele de trădare ale celor ce au vândut pe frații lor autorităților comuniste. Și cei neregenerați recunosc faptul că vinovăția trădătorilor a fost mai mare decât a torționarilor.

https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/page/3/

Opinie radicală: cred că informatorii sînt mai vinovați decât ofițerii de Securitate

Probabil că fiii luminii ar trebui să învețe de la cei care nu au ajuns la lumină!

Orientare pentru dezorientaţi (II) Rubrică întreținută de Ioan Târziu

Continuăm transcrierea procesului verbal scris de fratele Viorel Vuc la şedinţa de „orientare” a păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara  în 23 februarie 1978. Cei înscrişi la cuvânt pe marginea referatului lui Paul Bărbătei intitulat „Doctrina preşedintelui R.S.R. tovarăşul Nicolae Ceauşescu” vorbesc cu slugărnicie oferind linguşiri persecutorilor lui Hristos.

Ciortuz ne spune ce anume îl ispiteşte. Nu e vorba de confesiunea unor slăbiciuni, ci de gândurile care îl preocupă la întrunirile „frăţeşti” ale Comunităţii. Să fi fost gânduri şi regrete cu privire la ineficienţa evanghelizării societăţii de către cei credincioşi? Să fi fost un foc lăuntric ce îl mistuia din dorinţa de a vedea pe alţii mântuiţi? Aş, fugi de aici! El avea „ispite” mult mai mari.  Nici vorbă de dorinţa de a vedea Evanghelia răspândită în familia Ceauşescu, nici vorbă de compătimirea preşedintelui care era în întuneric, ci doar de o autocritică deplângând faptul că cultul baptist nu contribuie suficient la cultul personalităţii lui Ceauşescu! Iată preocupările celui ce ţinuse cu câteva minute înainte ora de rugăciune a „lucrătorilor”. Dar să citim textul:

Pagina 3

Fr. Ciortuz aduce o mustrare blândă Uniunii ptr. faptul că nu au trimis o telegramă de felicitare cu ocazia sărbătorii zilei de naştere a preşedintelui N. Ceauşescu. El spune cam aşa: „fraţilor în vocabularul nostru religios (se) cuprinde şi termenul „ispită”. Eu să vă spun drept că am fost ispitit în timp ce ascultam referatul social, de faptul că noi de abia acum ne-am trezit să aducem elogii referitoare zilei de sărbătorire a 60 de ani a lui N. Ceauşescu. Apoi o altă ispită mă chinuia: de ce în ziare alături de alte culte, nu era trecut şi cultul nostru care să fi trimis telegramă de felicitare lui N.C.”

Fr. Rîncu a vorbit fără nici un sens.

Spre lauda lui, păstorul Rîncu se abţine de la omagierea lui Ceauşescu aşa cum făceau ceilalţi. Dar nici nu are curajul să spună ceva concret după Cuvântul Domnului. Aşa se explică faptul că „a vorbit fără nici un sens.” Domnul Stanca ne explică ce înseamnă adevăratul patriotism. Este adularea lui Ceauşescu, deoarece istoria lui este istoria neamului! Nimeni nu poate exprima mai "elocvent" această idee ca Stanca.

Fr. Stanca a arătat că: „eu nu mă pot denumi fratele tov. N. Ceauşescu, şi nici copilul lui datorită vârstei, dar viaţa mea se aseamănă cu a dînsului. De fapt istoria preşedintelui se aseamănă cu istoria poporului român, se contopeşte, este una şi aceiaşi, aşa că vorbind despre istoria preşedintelui, vorbim de fapt de istoria noastră a tuturor!”  A arătat suferinţele credincioşilor sub Antonescu şi liberatea adusă de august 1944: „şi dacă astăzi se mai plâng unii creştini că autorităţile îi persecută, nu este adevărat. Ci ei înşişi (creştinii) fac unele greşeli împotriva cărora autorităţile iau atitudine”.

Tovarăşul Turcu, deşi ne vorbeşte pe româneşte, nu reuşeşte să se facă înţeles în modul elocvent în care ar dori, când vorbeşte în versuri despre măreaţa „doctrină Ceauşescu”. Să fie limba turcă de vină?

Fr. Turcu:  „fraţilor, dacă privim la copiii care zburdă ziua pe străzi, la jocul lor, dacă privim la florile de pe câmp, în zâmbetul tuturor desprindem parcă fără cuvinte numele „Ceauşescu.”

Singurul, dintre cei care au avut dreptul la cuvânt, care vorbeşte în acord cu adevărul şi cu bunul simţ este Nicolae Craiovan (prima grafie a numelui în document este incorectă), unul din întemeietorii Bisericii Baptiste Nr.3 din Timişoara. Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată fără martori. În mijlocul acelor păstori apostaţi s-a auzit clar vocea tânărului Nicolae Craiovan.

Fr. Craioveanu, un tânăr, reprezentantul Bis. 3 din Timişoara spune: „să ştie toţi şi domnii împuterniciţi că am fost la şedinţe UTC, PCR şi acum la o şedinţă de comunitate, dar aşa de cursiv cum s-au înscris fraţii la cuvânt aici la un referat social (încît au fost opriţi şi declarată lista încheiată) nici la o şedinţă PCR nu se înscriau.

Pagina 4

Aş vrea să spun că nu putem contesta libertatea amintită şi nici calităţile (doctrina) lui N. Ceauşescu, însă aş vrea să vă spun şi să audă şi domnii împuterniciţi că totuşi, mai sînt cazuri cînd securitatea ne persecută şi intervine în gîndirea noastră de creştini, şi chiar ni se impune să nu ne mai rugăm ptr autorităţi şi şeful statului”

Bineînţeles că păstorii zeloşi pentru partidul comunist au sărit imediat să îl admonesteze. A se vedea cât de departe se ajunge atunci când ne lipseşte curajul de a spune adevărul. Cuvintele lui Băleanu sunt concludente:

Băleanu a luat cuvântul şi ca răspuns la problemele ridicate de Craiovan spune: „stai frate (cu ton dur) că nu chiar aşa stau lucrurile (iar către public), fraţilor, vedeţi în biblie scrie „să nu luăm în deşert numele Dlui” şi noi sîntem creştini şi trebuie „să fim înţelepţi ca şerpii”şi să nu luăm în deşert numele conducătorilor şi chiar dacă ne rugăm, să ne rugăm ca Dzeu să-i binecuvinteze cu sănătate, etc... şi să nu ne rugăm rugăciuni care i-ar putea deranja pe aceşti conducători”. Apoi a mai făcut şi unele referiri, aprecieri la referat.  

Pentru Băleanu luarea în deşert a Numelui Domnului este tot una cu luarea în deşert a numelui conducătorilor comunişti! Se vede că era un exeget abil! Apoi, tovarăşul Băleanu nu este de acord ca creştinii să se roage pentru mântuirea conducătorior, aşa cum cere Scriptura (1 Timotei 2:1-5), deoarece acest lucru i-ar deranja. Ori „păstorii” nu trebuie să deranjeze pe atei! În schimb, el cere să ne rugăm pentru sănătatea lor şi eventual pentru glorificarea lor, şi pentru alte lucruri care le-ar place conducătorilor, dar nu pentru mântuirea de care au nevoia cea mai mare! De unde această înţelepciune la Băleanu (dacă tot a vorbit de necesitatea de a fi înţelepţi ca şerpii)? Se pare că „păstorii” prezenţi aveau două obiective: Cum să apostrofeze pe cei ce au rămas credincioşi Cuvântului (unii, ca Mara, nu se sfiesc să ameninţe deschis), şi cum să se întreacă în a-l glorifica pe Ceauşescu.

            Romînu a adus elogii, omagii preşedintelui N. Ceauşescu.

Mara: „fraţilor eu apreciez pe tineri ca şi Craiovan, care au energie, sînt plini de rîvnă, dar tînărul Craiovan uită că mai mari decât el sînt alţii care nu se sperie de tonul lui şi că prin aceasta şi-ar atrage şi unele neplăceri”. Apoi a făcut unele concluzionări pe marginea referatului.

Cel care încheie discuţiile din jurul primului referat este unul din cei doi împuterniciţi prezenţi. Era normal ca la o întrunire a „păstorilor” lui Hristos ultimul cuvânt să îl aibe un împuternicit al guvernului ce şi-a propus distrugerea religiei!

Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş) subliniază afirmaţiile fr. Stanca, adică istoria noastră se identifică cu isotria lui N. Ceauşescu. Apoi spune: „mă bucur că am fost invitat la conferinţa de orientare, simt o deosebită satisfacţie să pot (spune) vorbi şi eu la această conferinţă. Mă bucur de atmosfera caldă în care s-a prezentat şi s-a discutat referatul social. Îmi pare rău însă că această atmosferă este deranjată de afirmaţiile iresponsabile ale unuia sau altuia (privea spre Craiovan). Apoi a urat preşedintelui sănătate, progres, etc. La care o parte din fraţi

Pagina 5

 au răspuns cu aplauze! Atunci un alt tânăr a zis: „Ruşine, fraţi bătrâni, aplaudaţi în Biserică!”

La sfârşitul discuţiilor se realizează minunea. Împuternicitul ajunge să agreeze cu păstorii participanţi. El îşi însuşeşte vocabularul şi ideile acestora! Asta da, minune! Ideologul partidului comunist repetă ideile unor păstori şi e de acord cu ele! Numai că nu ideologul partidului a făcut concesii, ci păstorii, cari trebuiau să vorbească cuvintele lui Dumnezeu, aceştia au avut în gură cuvintele partidului! Împuternicitul este de acord cu Stanca, şi anume, că „istoria noastră se identifică cu istoria lui N. Ceauşescu.” Un singur regret a avut împuternicitul, faptul că atmosfera „caldă” a fost „deranjată” de o voce protestatară. Îmi închipui cât de trist au oftat şi păstorii la această constatare a împuternicitului. Dar pentru ca prima parte a întrunirii să nu se sfârşească pe o notă tristă, împuternicitul i-a raliat pe „păstorii” bisericilor într-o nouă rundă de preamărire a lui Ceauşescu la care „păstorii” au participat atât cu adeziunea verbală cât şi cu cea a aplauzelor! Dar din nou bucuria le-a fost tulburată (de o voce ca a lui Mica de la curtea lui Ahab, care nu voia să prorocească nimic bine împăratului), o voce tânără (să fi fost însuşi Viorel Vuc?) care le arată că nici la bătrâneţe nu au ajuns să cunoască înţelepciunea adevărată!

În dialog cu pastorul Belciu Busuioc

În timp ce pregătesc textul unei cărți de memorii am început să fiu bombardat cu telefoane de unii ce se simt cu musca pe căciulă. Tare ar vrea ca acțiunile lor să nu fie date la iveală și nici puse în pagină. Mai ieri pastorul Belciu Busuioc a pledat cu mine să nu cumva să public numele unora care s-au făcut vinovați de colaborare cu Securitatea, și aceasta pe motiv că „noi trebuie să iubim pe vrășmașii noștri!” Chiar așa! Dar mai bine să vă las pe voi să îi cititți scrisoarea:

Frate Nicolaie

Cred ca nu a fost o intimplare  ca noi doi am vorbit in aceasta ultima saptamina. Dumnezu care vrea cu orice pret sa ne scape sufletul de la iad a aranjat aceste discutii. Acum cind dumneata te pregatesti sa scrii o carte Dumnezeu vrea sa-ti vorbeasca inainte de  scrie ca ceea ce scrii sa fie spre Slava Domnului.

Tot ce facem noi cu fapta ,cu vorba si cu srisul trebuie sa-l proslaveasca pe Dumnezeu.Din cite inteleg eu Cuvintul Lui Dumnezeu  stiu ca nu-i bine ca noi sa vorbim de rau pe oameni. (Iacov 4:11)  Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

Aici este vorba de Legea iubirii care este Legea imparatiei  Lui Dumnezeu 

 Iacov 2:8)  Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.

Noua nu ne place sa ne vorbim de rau pe noi insine si nici pe copii nostrii chiar daca sint rai si fac ce nu ne place si nu ne place cind altii ne vorbesc de rau familia.

Tot asa nici Lui Dumnezeu nu-i place sa ne vorbim de rau fratii si nici pe dusmanii nostrii. (Mat 5:44)  Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc, 45)  ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Copii Lui Dumnezeu au caracterul Lui

Uneori noi ne dam sa vorbim de rau pe unii frati pe motiv ca ei fac rau sau au facut in trecut rau lucrarii Lui Dumnezeu. Trebuie sa stim ca intre granita miniei sfinte si minia pacatoasa este o linie foarte subtire care o trecem foarte usor si atunci sintem pedepsiti de Domnul.

Saul facea mult rau lui David dar David se temea de Dumnezeu sa faca vreun rau lui Saul pentruca era unsul Domnului ( desii era lepadat)

Cind Moise s-a miniat pe popor ca vorbeau de rau pe  Dumnezeu Dumnezeu l-a pedepsit si a pierdut Canaanul.

Psa 106:32-33)  Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. 33)  Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.

,,Miniati-va dar nu pacatuiti sa nu apuna soarele peste minia voastra “a spus Pavel ,si aceasta insemneaza ca noi trebuie sa ne intristam cind cineva face rau in Lucrarea Lui Dumnezeu dar nu ne da Domnul voie ca noi sa-i facem rau  cu fapta sau cu vorba.

        Eu simt ca o datorie sa va aduc aminte ce zice Cuvintul Lui Dumnezeu ca sa fiu curat de singele dumneavoastra.Un prieten adevarat nu lasa pe prietenul lui sa greseasca si sa-si  piarda mintuirea.

Dumneata mi-ai facu mult bine mie si familiei mele si este de datoria mea sa te ajut sa nu gresesti. Dealtfel sint si pastorul sufletului dumneavoastra si sint dator sa va ajut.

Ezechiel 33:8-9 )  Cînd zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!” şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.

9)  Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.

Acesta-i motivul pentru care va scriu aceste rinduri,vreu sa fiu curat de singele dumnevoastra inaintea Lui Dumnezeu. Poate o sa ma aleg cu ocara sau minie  dar tot atit de bine se poate sa ma ascultati si sa va mintuiti sufletul si aceasta este o rezolvare vesnica de care ne vom bucura amindoi.

Deaceea va rog cu toata dragostea sa va opriti din denigrari cu numele care nu fac bine lucrarii lui Dumnezeu.

Calea Evangheliei de ai ajuta pe oameni ne-a aratat-o Domnul Isus si este aceasta :

Sa mergem la ei si sa le spunem ce au gresit, daca nu ne asculta

Sa mai luam unul sau doi frati, daca nu asculta nici atunci

Sa-l spunem bisericii ,iar daca nu asculta nici de biserica sa fie socotit ca un pagin sau un vames

Daca dumneavostra ati urmat aceasta cale atunci linistiti-va si lasati-L  pe Dumnezeu sa lucreze ca sa nu va pomeniti ca vrind sa faceti ce este bine face-ti slujba celui rau .

Va rog sa va uitati la oamenii care ii recunoasteti ca oameni ai Lui Dumnezeu si sa vedeti exemplul lor.Iata citeva Exemple:

Fratele Liviu Olah om al Lui Dumnezeu care a suferit din cauza fratelui Ton mai mult ca altii ati vazut ca nu l-a vorbit de rau nici odata ! De ce ???

Fratele Petrica Cocirteu care a suferit si inchisoare nu vrea sa vorbeasca de rau ?

Wulbrant care a suferit mai mult ca toti din partea fratilor in timpul regimului  comunist . A condamnat Comunismul pina in maduva oaselor dar nu a vorbit de rau pe fratii care i-au facut mult rau

Nu a vorbit de rau pe frati cu numele in nici o carte a sa si nici in predici ! De ce ??

        Dumneata stii ca Diavolul cind ispiteste pe om sa faca rau are citeva unelte de care se foloseste : O sula,o patura si o trimbita. Cu sula il impunge pe om sa faca raul. Cu patura il acopere si ii spune ca nu-i vede nimeni si nu va stii nimeni si apoi i-a patura si suna cu trimbita tot ce au facut.

Oamenii acestia despre care dumneata vorbesti au fost impinsi de diavolul sa faca raul .Diavolul le-a spus ca nu va stii nimeni Iar acum  trimbita anunta raul facut .

De ce ne punem noi in slujba diavolului sa fim trimbita lui cind noi trebuie sa fim trimbita lui Dumnezeu care trebuie sa vesteasca mintuirea.

Multi din oamenii pe care dumneata ii pomenesti nu se mai pot pocai ca deja au murit si atunci pe cine ajuta ca vorbesti despre ei .Aceasta este absolut lucrarea celui rau. Altii inca mai vestesc Evanghelia si Pavel scrie: Filipeni 1:15-18)  Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.

18)  Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari ştiu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei;   17)  cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. 18)  Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.

Cind am venit in Australia am avut o discutie intr-o familie si fratele m-a intrebat ce stiu despre fratele X.Atunci eu i-am povesti de suferintele care le-am avut din cauza lui.

Dupa aceia eu am costatat ca ei se hraneau si au invatat multe lucruri bune din predicile fratelui pe care eu l-am vorbit de rau .Atunci mi-am dat seama ce mare rau am facut fata de Lucrarea Domnului. Am venit in fata bisericii mi-am marturisit greseala si am sfatuit pe frati sa nu mai vorbeasca de rau pe predicatori ca pot face mare rau.

Acesta-i motivul pentru care eu n-am dat nume cind am scris despre lucruri negative care s-au intimplat la Caransebes. Am dat nume numai cind am vorbit de lucrurile pozitive care aduc Slava Lui Dumnezeu.

Urmasii nostrii trebuie sa stie ce lucrari minunate a facut Dumnezeu prin dumneata si despre ele trebuie sa vorbesti si sa-l lauzi pe Domnul.

Cum te-a folosit Dumnezeu sa duci cu masina , sa ajuti cu bani si sa gazduiesti oameni mari care au vestit Evanghelia si multe suflete s-au mintuit si o sa vezi ca in cer ai plata alaturi de Olah Liviu ca dumneata l-ai ajutat sa faca Lucrarea Lui Dumnezeu.O sa imparti si cu mine toata rasplata pentru sprijinul care mi l-ai dat in lucrarea de la Caransebes.

Frate Nicolaie te rog fierbinte inaintea Lui Dumnezeu sa te opresti de la lucrurile care te-ar face sa-ti pierzi cununa si rasplata.

Apocalipsa  3:11)  Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Domnul sa te ajute sa intelegi ca sint prietenul adevarat care iti vrea binele vesnic.

Harul si Pacea Domnului sa te insoteasca !

Busuioc

Melbourne la 15 Iulie 2016

Mai jos veți citi răsunsul pe care eu l-am dat păstorului Belciu Busuioc

Frate Busuioc,

Nici eu nu cred că am ajuns întâmplător în contact. Cred că aveţi probleme majore în felul în care abordaţi problemele. Se vede că aţi fost şcolat la picioarele lui Bunaciu, un om care şi-a trădat fraţii, l-a trădat pe Domnul, dar a pretins în gura mare că a slujit interesele Bisericii lui Christos! Şi-a dezvoltat felul lui de argumentare pentru a-şi susţine venalitatea, dar lucrul acesta nu a putut înşela decât pe cei naivi sau de aceeaşi categorie ca el.

Tot ce facem cu vorba, cu scrisul cu fapta trebuie să corespundă adevărului, căci numai aşa îl slăvim pe Dumnezeu. Şi eu ştiu că nu este bine să vorbim de rău pe oameni. Dar a spune omului să se pocăiască şi a-i arăta răul de care trebuie să se pocăiască nu e vorbire de rău. Tu îmi spui mie că sunt rău şi trebuie să renunţ la demascarea păcătoşilor, Deci mă judeci, mă condamni, faci tocmai ceea ce îmi spui mie să nu fac. Eu am în faţă relele celor ce au trădat pe fraţi, şi tu îmi spui că nu este bine să îi îndemn la pocăinţă! Mai degrabă vrei să îi las să meargă în iad, decât să le spun să se pocăiască! Ce dragoste ai tu faţă de cei păcătoşi, dacă vrei să opreşti pe cei care le arată faptele ca să se pocăiască?

Textele pe care le invoci nu se aplică la cazul de faţă, deoarece este vorba de vorbire de rău, adică imputare a unor lucruri ce nu sunt adevărate! Aceea e vorbire de rău! Dacă iubim pe fraţi nu îi vom lăsa să meargă spre pierzare, fără să le spunem adevărul!

După interpretarea ta Domnul Isus i-a vorbit de rău pe farisei şi cărturari când le-a spus: Pui de năpârci, morminte văruite, etc. în Matei 23. Sau nu cunoaşteţi textul? La fel ca şi trădătorii din timpul comunismului care nu cunoşteau decât un text, Romani 13, fiţi supuşi autorităţilor! Nu cunoşteau textul care spune să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! De ce faceţi selecţie de texte care vă convin? Astfel de argumentare vicioasă nu vă face cinste! Se vede că aţi deprins-o de la cei vânduţi să facă rău, persecutorii fraţilor lor în comunism!

Dar de apostolul Pavel ştiţi ceva? Când a spus: Alexandru Căldăraru mi-a făcut mult rău, oare Pavel vorbea de rău pe alţii? După teoria ta aşa este! După Cuvântul lui Dumnezeu nu este vorbire de rău, ci atenţionarea altora să nu cadă victime acelui om nelegiuit! Iosif Ţon a făcut mult rău, şi încă face victime! Nu vă temeţi că veţi da odată socoteală lui Dumnezeu de faptul că aţi contribuit la victimizarea altora pentru că nu aţi expus ereziile lui Iosif Ţon şi faptele lui care îl arată a fi pervers? 

Dar apostolul Ioan? Îl avertiza pe Gaius că există unul, Diotref, care ne vorbeşte de rău, care dă pe fraţi afară etc., etc. Şi Ioan a vorbit d erău pe alţii, el ucenicul iubirii? Veniţi-vă în fire şi nu păcătuiţi! Exact ca şi Diotref au făcut Mara, Bunaciu, Bărbătei, Băleanu, Stanca, Găvăgină... Au dat afară pe alţii din Biserica Domnului! i-au ponegrit cu vorbe mincinoase, şi tu ştii lucrul acesta. Biblia îţi cere să îţi ridici glasul în apărarea celor nedreptăţiţi! Tu nu ţi-ai ridicat glasul! Ci ai contribuit la darea afară a unor credincioși! Iar acum scuzi pe răufăcători și încerci să le ascunzi faptele și să oprești pe cei care vor să le aducă la lumină pentru a le da posibilitatea să se pocăiască și pentru a oferi tienrei generații un avertisment cu privire la cei ce au trădat pe frați! 

În loc să educați tânăra generație în adevăr și dreptate, suciți căile Domnului! Credeți că veți scăpa de osânda Domnului?

Acum te rog să îmi răspunzi la câteva întrebări: 

Alaltăieri ai spus că Țon la Caransebeș a susținut comitetul ales, dar ulterior l-a denigrat la Uniune. Și că la Caransebeș Țon a spus: doar Biserica alege și numai Biserica îi dă jos!

Ieri ți-am trimis înregistrarea în care la Los Angeles ai susținut că tu ai spus la Caransebeș acele cuvinte și Iosif Țon venise la Caransebeș să deraieze ceea ce se hotărâse. Vezi că te-ai contrazis? Ori nu ții minte, și atunci nu te califici să vorbești despre ceea ce s-a întâmpălat, ori ești răuvoitor, și cauți să scoți basma curată pe Iosif Țon. De ce nu ai abordat problema aceasta după ce ți-am trimis înregistrarea? 

Ești chair atît de naiv să crezi că acțiunile Comunității de Timișoara și cele ale Uniunii au fost rezultatul faptului că au fost rău informați? Ne crezi proști? Tu știi foarte bine că cei de la Comunitate și Uniune acționau la cererea Partidului, și nu în urma unor informații greșite! De ce te încarci de păcat susținând o minciună? Cui servește o astfel de minciună? Doar să îi scuze pe trădătorii fraților!

Când Bunaciu și acoliții lui ne-au condamnat și vorbit de rău, te-ai ridicat împotriva lor să le spui că merg în iad? Ei ne-au semnat sentința de condamnare, și tu îi scuzi! Ce vrei de fapt? Ei ne-au judecat pe noi și ne-au condamnat pe baza unor minciuni! Și tu ne spui nouă să nu îi judecăm! Nu noi îi judecdăm, ci fatele lor îi judecă în fața mulțimii!

Ce poți spune despre Pavel Nicolescu, Aurel Popescu. Liviu Olah (care a spus clar că Iosif Țon l-a împins să nu asculte de voia Domnului la botezul intenționat la Criș) și alții care au expus trădările unor frați? Au fost și aceștia greșitți? Să nu cumva să aveți curajul să aruncați cu noroi pe acești frați!

Există o singură explicație pentru poziția ce ai luat-o. Îi scuzi pe trădători, pentru că și tu ai la activ păcatul acesta de care nu te-ai pocăit. În loc să aperi adevărul, încerci să ascunzi de generația nouă păcatul trădării fraților. 

Nădăjduiam că măcar în ceasul din urmă vă veniți în fire, dar se vede că nu aveți deloc de gând să fiți onești, toți cei ce ați făcut servicii Securității ca să vă plimbați prin Apus. Așa a fost și Dugulescu, care în loc să se pocăiască de trădările lui, a făcut infarct când i s-au scos faptele laiveală. Tu ai fost vicepreședinte alături de Mara și alți trădători. Nimeni nu ajunge acolo fără să facă compromisuri! Când vrei să le mărturisești? După moarte? E prea târziu! Vei suferi mânia Domnului! 

Când Ceaușescu arunca în temniță pe unii credincioși tu te plimbai prin alte țări și duceai vestea drepturilor religioase ale credincioșilor din România. La întoarecere vorbeai de rău țările Apusului. Nu te temi de Dumnezeu? Credeți că dacă ați învățat ceva versete din Biblie pe care le invocați în afara contextului lor, vă puteți să vă scuzați și înaintea lui Dumnezeu? 

Nu e târziu să vii sincer înaintea Domnului și să îți pui viața în rânduială. Toți trădătorii ați dori ca cartea mea să nu apară. Vă temeți de adevăr! Vă DERANJEAZĂ adevărul și credeți că puteți să manipulați lucrurile! Dar totul iese la lumină! Ceea ce ați făcut la întuneric va fi proclamat de pe acoperișurile caselor! 

Dacă crezi că poziția ta este demnă de a fi apărată, hai să ieșim pe blog cu un dialog. O să ieși cam șifonat. Domnul să aibă milă de tine!, că vrei să tăinuiești adevărul!

Fratele Laie, care îți vrea binele, că ai fost prietenul meu, și îți dă aceste medicamente ca să nu îți pierzi sufletul!

PS LA care mai adaug următoarele:

 În cei patru ani cât ai fost vicepreședinte al Uniunii Baptiste din România alături de Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, ai mers la ei să îi îndemni să își mântuiească sufeltele mărturisind păcatul trădării față d enoi, cei de la Caransebeș? Că ei au iscălit sentința noastră cu mâna lor!

Eu ți-am spus ceea ce ai făcut bine, la timpul cât ai fost seminarist și ai avut principii sănătoase. Dă-mi voie și acum, când văd că ai părăsit principiile și încerci să acoperi murdăriile celor de la conducerea Uniunii Baptiste din periaoda comunistă, să îți spun că nu faci bine. Istoria vă va condamna pet toți ceice suciți adevărul.

Dacă ai colaborat cu asemenea indivizi rău famați, vezi să nu fie adevărat proverbul: Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești.  

Mai ieri voiai să susții că Iosif Țon ne-a sprijinit initial cu ședința comitetului de la Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales și numai Biserica îi poate da jos!” Aceasta cu privire la hotărârea Comunității de TImișoara de a ne destitui. Eu am susținut ăc acelea au fost cuvintele tale, nu ale lui Iosif Țon. M-ai contarzis. Fragmentul de înregistrare pe care ți l-am trimis arată că nu Iosif Țon a făcut acele afirmații, ci tu le-ai făcut. În realitate Iosif Țon a cerut să ne supunem deciziei celor de la Timișoara și ne-a cerut să anulăm decizia Adunării generale pe motiv că nu am făcut-o în urma unui post cu rugăcine timp de teri săpătmâni. Dacă dorești registrarea integral ți-o putem trimite, dar nu vei avea câștig de cauză.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

După ce ți-am trimis fragmentul nu ai mai abordat subiectul, desi ar fi trebuit să recunoști că l-ai apărat pe Iosif Țon în ciuda adevărului.

Se vede clar de ce parte ești. Vrei să acoperi faptele murdare ale trădătorilor. Ai ceva în comun cu ei?