Cine se scuză se acuză!

Se pare că pastorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme. 

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului 1978. Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei din București). Pastorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la adunarea generală ce a reconfirmat comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca pastorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost pastorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca pastor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Pastorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră pastor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1988 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat pastorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atîta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști! 

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în cultul Baptist a continuat și în anii următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Culutului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România (de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit pastorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făsuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute? 

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului! 

Iată cum i-a iubit pe frații săi pastorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie! 

Și mai este ceva. Pastorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi biserici în România, ci am dăruit personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești dela Oțelul Roșu. Nu știu ca pastorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Pastorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!

Pe cine voia comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș ca păstor în vara anului 1978?

O notă informativă scrisă în 31 iulie 1978 de cei de la Securitate în urma ascultării unei convorbiri telefonice dintre fratele Timotei și Nicolae Rădoi. Din notă transpar următoarele:

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș îl vrea ca păstor pe seminarisutl Belciu Busuioc, deoarece acesta nu este un om compromis prin relații cu Securitatea. Lucrul acesta este o dovadă că Iosif Țon invoca motive fanteziste în scrisoarea lui din 28 noiembrie 1978 ca să condamne comitetul din Caransebeș susținând că acel comitet nu îl voia pe Belciu Busuioc ca pastor.

De observat faptul că deși Biserica se pronunțase că îl vrea pe seminaristul Belciu Busuioc ca păstor, și deși acesta acceptase propunerea, la iscarea problemelor din octombrie 1978 pastorul Belciu Busuioc nu era de găsit prin preajma Bisericii Baptiste din Caransebeș. Comitetul Bisericii s-a trezit în acea luptă fără aportul așteptat al lui Belciu Busuioc. Acesta a decis că era mai bine să abandoneze Biserica din Caransebeș în gura lupilor și să își pună el pielea la adăpost. A acceptat propunerile celor de la Uniune să uite de Caransebeș și să meargă ca păstor la o Biserică în nordul țării, departe de frații săi care intraseră în focul luptei! Caransebeșul a revenit în atenția lui imediat ce lucrurile au fost „pacificate” prin arestarea și condamnarea noastră! Atunci Belciu Busuioc a acceptat să revină la Caransebeș ca păstor. Nu mai exista nici o amenințare din partea autorităților și din partea vânduților de la Uniunea Baptistă!

Nota expune faptul că Iosif Țon, deși promisese, nu a fost prezent la serviciul divin din Timișoara când fratele Liviu Olah își lua rămas bun de la frățietate urmând să plece în America. Țon nu era prezent pentru că începuse dansul cu autoritățile și voia să și le facă binevoitoare!

Ceea ce îl determina pe Iosif Țon să schimbe macazul era faptul că reprezentanții Uniunii Baptiste hotărâseră să îl dea afară din cult. Biserica Baptistă din Oradea era alertată și redactase o scrisoare prin care informa frățietate de cele plănuite de Uniune. Se urmărea mobilizarea în vederea opunerii față de o manevră nestatutară a Uniunii.

Din notă reiese clar că comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era gata să acționeze în apărarea lui Iosif Țon în fața nedreptății ce urma să i se facă prin excluderea din cult. Ceea ce nu știu cei doi interlocutori (Timotei și Rădoi) și nici Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, era că la ora aceea Iosif Țon deja pactizase cu Securitatea nu doar pentru a evita excluderea din cult, ci mai ales pentru a ajunge profesor la Seminar.

Nota arată intenția comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș de a aduce Biserica în stare de independență față de Comunitate și Uniune (și implicit față de autorități), forurui ce trebuiau să reprezinte și să apere interesele credincioșilor în fața autorităților, dar care de fapt reprezentau interesele guvernului comunist în biserici! Nota consemnează și faptul că Rădoi și cei din comitet erau gata să își jertfească viața în acea confruntare cu trădătorii și cu asupritorii Bisericii!

Nota unei convorbiri telefonice care revelează schimbarea de macaz a lui Iosif Țon

Nota de mai jos oferă informație despre o convorbire dintre Iosif Țon și doi membri ai Bisericii Baptiste din Timișoara, Viorel Vuc și Radoi Nicolae. În această convorbire Iosif Țon „sfătuiește” la colaborare cu elementele vândute din fruntea Cultului Baptist, ceea ce era o abatere de la linia pe carfe el o indicase cu patru ani în urmă când scrisese lucrarea Cine își va pierde viața unde spusese că colaborarea cu conducerea cultului era curvie spirituală și este preferabil să murim decât să colaborăm cu ei sau cu autoritățile!

„Sfatul” său era de asemenea o abatere de la scrisoarea ce o publicase cu vreo două luni înainte împreună cu Aurel Popescu privind poziția lor comună față de ALRC și luptătorii din acest comitet, în frunte cu Pavel Nicolescu. Atunci Iosif Țon spusese că unii credincioși au chemarea să lupte pentru garantarea libertăților religioase înscrise în Constituția țării, referindu-se la Pavel Nicolescu și ceilalți membri ai Comitetului ALRC. În convorbirea telefonică însă îl condamna pe Pavel Nicolescu și îndemna la colaborare!

De ce această schimbare de macaz la Iosif Țon?  El era deja păstorul Bisericii nr. 2 din Oradea și era plătit de Biserică fără să aibă recunoașterea Cultului sau a Departamentului Cultelor! Tocmai aici era problema. Cei din conducerea cultului la instigația Departamentului Cultelor au inițiat o acțiune împotriva lui! Aveau pe mânecă tromful excluderii lui Iosif Țon din cult! Aceasta era amenințarea ce plana deasupra lui și el avea interesul să o abată. Soluția lui? A ales să colaboreze cu conducerea coruptă a Cultului Baptist și cu Securitatea, și le-a dat imediat semne că este gata să acționeez corect din punctul lor de vedere! De aceea a refuzat să participe la serviciul de închinare din Timișoara unde frații își luau  rămas bun de la Liviu Olah, deși promisese că va fi acolo (vom vedea din alte documente lucrul acesta), de aceea când Aurel Popescu și Pavel Nicolescu au fost excluși din cult (toți trei erau în aceeași barcă), Iosif Țon, în loc de excludere, a fost recunoscut ca păstor la Oradea și ca profesor la Seminarul Baptist din București! Prețul a fost trădarea noastră. Imediat după ce a fost primit cei 30 de arginți a publicat scrisoarea din 28 noiembrie în care referindu-se la 15 octombrie 1978 când miliția ne-a bătut și arestat la Caransebeș, el ne condamna pe noi, și apăra intervenția autorităților și scuza pe cei de la Uniunea Baptistă de la București ce au făcut plângere penală împotriva noastră pentru că nu i-am lăsat să procedeze cum voiau în Adunarea generală a Bisericii!

Două rapoarte date Securității care explică atît de mult

Primul dat de Romulus Oprea, cel mai renumit trădător al frățietății Bisericii Baptiste din Caransebeș, arată că era în stare să strângă doar vreo 35 de semnături ale unora ce erau de partea Comunității și Uniunii Baptiste. Doar 35! 

Al doilea raport, întocmit de un ofițer de Securitate, arată sarcinile ce le trăgeau agenților lor, cum era Romulus Oprea, și felul cum trebuiau să acționeze în Biserică pentru a produce instabilitate și a submina comitetul ales de Biserică, pe care însă conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara l-au declarat demis (o ilegalitate clară) și pe membrii comitetului legal înlocuiți cu un comitet numit ad-hoc de ei (altă ilegalitate), compus din patru trădători notorii. Majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii Baptiste din Caransebeș nu a acceptat niciodată dictatele de la Timișoara, știind că au dreptul să aleagă pe cine vor în conducere și nimeni nu poate impune un alt comitet. Conducătorii baptiștilor de la Timișoara și București știau că au doar 35 de oameni de partea lor, dintr-un total de aproape 500 de membri! Ei se foloseau de aceștia pentru a produce dezordine și pentru a justifica intervenția lor! Cu altă ocazie vom arăta că unii au fost incitați să vină la Biserică cu botele lor, ca să intimideze și să își împlinească planurile criminale împotriva Bisericii Baptiste din Caransebeș. 

De observat că ofițerul de Securitate cerea ca Romulus Oprea să spună că memorial său era semnat de 220 de personae, desi cu câteva zile înainte acesta îi comunicase că erau doar 35 de personae pe care puteau conta cei de la Securitate pentru memorial său! De asemenea se observă instrucțiunile oferite de ofițerul de Securitate prin care se cerea unor elemente huliganice să conturbe liniștea bisericii, să destabilizeze serviciile religioase și să strige împotriva celor aleși legal în conducerea Bisericii, să foloseasc chiar forța pentru a produce dezordine și haos, ca în felul acesta să poată pretinde că atâta vreme cât Nicolae Rădoi și ceilalți din comitet erau în fruntea Bisericii, lucrurile erau foarte critice în Biserică.

Din acest raport se vede cât de mincinoase erau pretențiile celor de la Uniune că membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș erau de partea lor, că Nicolae Rădoi și cei din comitetul Bisericii făcau scandal la adunările bisericești, etc. De fapt erau ei, conducătorii în cooperare cu Securitatea, care  plănuiau în amănunt crearea de situații artificial critice care să permită intervenția lor, și erau oamenii lor declasați de care ei și Securitatea se foloseau, care produceau dezordine și ceartă în Biserică! Securitatea sfătuiește pe vânduții Cultului Baptist să folosească forța pentru a da jos de la amvon pe cei doriți de Biserică!

De asemenea mai este de observant că Securitatea se folosea și de elemente „baptiste” din America pentru a discredita pe credincioșii ce luptau pentru libertatea religioasă în România. Aceștia erau cei din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din America! Iată cum vânduții plasați în fruntea Cultului Baptist din România cooperau mână în mână cu vânduții plasați în fruntea Asociației Baptiștilor din America. O mână spală pe celalaltă! Numai că nu puteau spăla obrazul pătat de trădare, subversiune și slugărnicie față de Securitate, atât al Uniunii Baptiste de la București, cât și al Asociației Baptiste din America! 

Declarația lui Yonel Jura privind

Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru interesele Bisericii.

Cele petrecute atunci arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la obediență slugarnică față de autorități.

Sosiseră de la Timișoara și de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș, Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în mână.  În seara zilei de 13 octombrie, vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică și comitetul ales al acesteia!”  

După el Gheorghe Băleanu s-a repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera: „M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon, dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.   

În momentul acela fiara cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ, fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului Baptist. Niciunui trădător, și niciunui netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii puterea în România!

La terminarea adunării de vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!” A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

Am fost prezent în sala procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!”  A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe Dumnezeu!

Mai remarc un lucru. Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva reprezentanților guvernului.

Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.

Am niște „nelămuriri” și când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș. După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?

În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele  Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.

În corespondența cu fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?

Sunt câteva lucruri ce indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA. Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face astfel de lucruri fără a fi omul lor?

Sunt nume legate de evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!

În anul 1984 fratele Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își ascundă fărădelegile!

Când în toamna anului 2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!

Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!

YONEL  JURA 

AUGUST 1 2016

STOW   OHIO

330   650  1379

O intervenție binevenită în dialogul cu pastorul Belciu Busuioc

Mi s-a imputat faptul că am adus pe blog discuția începută cu pastorul Belciu Busuioc cu privire la cele petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile comuniste cât și pe cei din conducerea cultului baptist, fie că e vorba de Comunitatea de la Timișoara sau de Uniunea din București.

Cu ocazia alegerilor din februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte comitetul compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un comitet format din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu în relațiile cu autoritățile. Fiindcă pastorul Ieremia Gavagină era un colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al autorităților, pastorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.

De când noul comitet a fost pus să conducă Biserica, la adunările generale ale Bisericii și la sesiunile comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali, printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cârstoiu). Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că era vorba de conducerea cultului baptist, sau de cei din organizațiile socialiste însărcinate să supravegheze bisericile: autoritățile locale (primarul, secretarul de partid, ofițerii securității locale etc.) sau cele centrale: Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).   

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului fuseseră primite la ședințele comitetului și la adunările generale ale Bisericii, să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste

Noul comitet s-a consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.

Fratele Belciu Busuioc a petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor. În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit ordine de la autorități să elimine  comitetul ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul comitet. Aici intervine rolul pastorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat adunarea generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această adunare generală Iosif Țon a venit al Caransebeș să submineze hotărârile adunării generale și să spună că comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca comitetul să fie dat la o parte și să se țină o nouă adunare generală în 13 octombrie (știa el că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu să impună o nouă conducere în Biserică! Pastorul Belciu Busuioc i-a spus însă lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decît Biserica!”

În anul 1994 la Los Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele intreprinse și pastorul Belciu Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse atunci, demiterea comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se disculpe, dar pastorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați încercat să desființați o hotărâre a bIsericii și eu v-am spus atunci: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”

Au trecut anii. La ora actuală pastorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că Iosif Țon a fost acela care a susținut comitetul bisericii din Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de pocăință. Nimic mai departe de adevăr!

Dacă pastorul Belciu Busuioc și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora pastorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Yonel Jura, mi-a trimis o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de pastorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a fost transmisă de fratele Yonel Jura. Mărturia dovedește că pastorul Belciu Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea cultului baptist, conducere în care însuși Belciu Busuoioc a fost cooptat din anul 1987.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

Un președinte însuflețit de duhul lui Antichrist

Să vedem de ce duh este animat cel care locuiește în Casa Albă la ora actuală.

El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea...Daniel 7:25

Duhul antichristic hulește pe Dumnezeu

Obama numește profet pe Mahomed, și susține că viitorul nu va aparține celor ce îl neagă pe Mahomed. „The future must not belong to those who slander the prophet of Islam.”

Cine sunt cei ce defăimează pe profetul credinței islamice? Sunt creștinii care susțin că Isus este Adevărul, și că Dumnezeu s-a revelat deplin prin Isus, nemaifiind nevoie de Mahomed. Dar Obama susține că Mahomed e profetul. Credința islamică susține că Mahomed este ultimul profet al lui Dumnezeu, că prin el am primit revelația finală. Dacă este adevărat ceea ce susțin creștinii, că Isus este revelația finală, înseamnă că Mahomed este un profet mincinos. Dar Obama îl numește pe Mahomed profet! Iată cine sunt defăimătorii lui Mahomed! Creștinii! În concepția lui Obama creștinii nu trebuie lăsați să se bucure de viitor, adică trebuie eliminați!

Să repetăm cele expuse: Faptul că Obama îl numește pe Mahomed profet, această poziție îl deconspirează a fi unul care neagă Biblia, deoarece Biblia susține că Isus este revelația supremă a divnității și după El nu va mai urma nici o revelație nouă, ori Obama susține că Mahomed, care a venit după Isus, este profet, ceea ce susține poziția Islamului că Mahomed este revelația ultimă a lui Dumnezeu.

Mai mult, oricine susține că Isus este Fiul lui Dumnezeu, acela îl vorbește de rău pe Mahomed, care a susținut că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu! Prin urmare, Obama nu vede nici un viitor pentru creștinii ce cred în divinitatea lui Isus. Dar negarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu este o hulă la adresa lui Dumnezeu și o caracteristică definitorie a lui Antichrist (1 Ioan 2:23).

Duhul antichristic persecută pe cei ce cred în Mesia

Obama a desființat Departamentul ce se ocupa cu persecuția creștinilor în lume. În timpul președinției lui creștinii au fost dați morții peste tot în lume, dar Obama nu a rostit un discurs de apărare a acestora, nici nu a condamnat pe persecutorii musulmani. A asuprit pe sfinții Celui Preaînalt!

Ani de zile cei ce monitorizează situația persecuțiilor de orice fel din lume au cerut administrației Obama să declare organizația Boko Haram a fi teroritstă, ceea ce Obama a refuzat mereu și mereu, deși Boko Haram a declarat oficial că are ca scop distrugerea creștinilor din Nigeria și a ucis mii de creștini în reguiune prin atacuri înfăptuite cu cruzime. Când organizația Boko Hara a răpit peste 200 de fete creștine, administrația Obama nu a intreprins nimic pentru a le salva și reda familiilor lor! Pretutindeni în lume creștinii sunt persecutați și dați morții, iar Obama închide ochii. Mai mult, în 2011 administrația Obama a destabilizat guvernul Egiptului ajutând să ajungă la conducere Frăția Musulmană, o organizație teroristă, ce a început imediat să distrugă comunitatea creștină coptă a Egiptului. Obama a stat cu mâinile în sân, mulțumit de ceea ce se întâmpla în Egipt! A tirmis bani și armament guvernuui controlat de Frăția Musulmană! A încercat să elimine noul guvern al Egiptului care a pus pe tușă partidul Frăția Musulmană și a oprit masacrele creștinilor. Duhul lui antichrist îl mână în toată politica externă ce o face în lume!

Duhul antichristic se încumetă să schimbe legile lui Dumnezeu!

Obama s-a încumetat să schimbe ordinea și legea naturală lăsată de Dumnezeu în privința căsătoriei. Este cel care prin administrația lui a legiferat urâciunea „căsătoriilor” homosexuale.

Obama este cel care a dat o ordonanță prin care obligă pe cetățenii normali și decenți să acomodeze în „public bathrooms” pe pervertiții care își neagă sexul cu care s-au născut și pretind că sunt de sex opus.

Administrația Obama a impus reguli prin care vrea să oblige pe cetățenii morali și temători de Dumnezeu să procedeze contrar conștiinței lor și să susțină avortul, homosexualitatea, perversiunile de tot felul. Cei care refuză să se conformeze decretelor prezidențiale sunt  amenințați cu amenzi și închisoare, persecutați, închiși, așa cum a fost sora noastră Kim Davis din Kentucky ce a refuzat să căsătorească homosexuali!

Iată pe fiul nelegiuirii care pregătește calea „Omului fărădelegii”. Ce este mai trist e faptul că unii așa ziși creștini l-au votat pe acest nelegiuit și sunt gata să voteze pe persoana aleasă de el să îi continue politica și samavolniciile.