Nicolae Radoi la Demonstratia anti comunista din Timisoara

Motive de a vota pentru Donald Trump - Creștinii ce refuză să voteze pentru Trump încurajează politica de persecuție a creștinilor în America și în lume

...Donald Trump ...is the antithesis of Clinton in his politics. Granted, we don’t know if Trump will keep his political commitments if elected, but at least faithful Christians have his promise to work to represent their concerns, while Hillary Clinton has clearly demonstrated, as well as promised, that she will oppose what devout believers know is the cause of Jesus Christ...

This is why, I suggest, there is no real inconsistency by Christians or Republicans, when in their stress upon character being paramount, they have weighed in the balance the whole of the situation, and decided to support a candidate that is not their ideal, especially when no reasonably electable alternative is available.

Christian radio talk show host, Janet Mefferd, recently illustrated this point well. She argued:

“If I lived in Egypt and my choices were the Muslim candidate who would enshrine Sharia vs. the Muslim candidate who would allow Christians to maintain their churches, I would vote for the Muslim candidate who would allow Christians to maintain their churches. I would vote for the Muslim candidate who would be best for the freedom of Christians and the proclamation of the gospel. But some would say that I could vote for neither, as neither would be Christians who are biblically faithful or hold to biblical principles. But when a biblically faithful candidate isn’t one of your choices, you can only do what you can do.”

http://savingourfuture.com/2016/10/rev-creechs-evangelical-voter-appeal/

Motive de a vota pentru Donald Trump – Creștinii ce refuză să voteze pentru Trump încurajează corupția și imoralitatea guvernelor democrate

Caracterul celor doi candidați

It’s a given that conservative evangelicals are overwhelmingly opposed to the election of Hillary Clinton (D). Her “trust factor,” the American people’s confidence in her integrity, is not only the lowest of any candidate in U.S. history, but her vision and policy proposals for the country are generally anathema to devout followers of Christ.

On the other hand, Donald Trump’s (R) candidacy has raised issues of character related to his temperament. The Washington Examiner seemed to sum it up well, saying he certainly seems the opposite of what Christians “aspire to be: vain, self-absorbed, petty, superficial, and profane.” Recently, his campaign has been mired down with the revelation of an audio from 11 years ago that recorded him indefensibly speaking in the lewdest way about women.

A worthy question is whether the judgment of a political candidate’s character can be justly made in a monolithic manner. In other words, is it enough to consider personal flaws, shouldn’t the candidate’s political positions also be included as a part of making a character determination?

Politica imorală a doamnei Clinton

Hillary Clinton not only has a sordid past rife with deceit, alleged crooked business dealings, covering up and enabling her husband’s adulterous relationships, stealing White House furniture, numerous government corruption scandals, associations with radicals like Saul Alinsky, Benghazi, etc., but she also, in addition to all of this, holds egregiously immoral political views.

She is a rabid supporter of abortion. She holds that religious liberty should be subordinate to LGBTQ rights and abortion rights. She says that she would appoint federal judges and justices to the U.S. Supreme Court that would unquestionably undermine our constitution’s actual meanings of the First and Second Amendments.

Her proposed policies on terrorism and immigration would put the American people at an economic disadvantage, favor our enemies, and make us more vulnerable to criminal and terrorist activities.

Her economic policies are essentially socialistic in principle and could bankrupt our nation. All of this goes to character.

http://savingourfuture.com/2016/10/rev-creechs-evangelical-voter-appeal/

Cine poartă responsabilitatea pentru cei 140?

Cine poartă responsabilitatea pentru cei 140?

140 de persoane au fost date afară din Biserica Baptistă din Caransebeş în urma arestării şi condamnării la închisoare a celor trei membri din comitetul Bisericii (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Radoi), care nu au permis amestecul autorităţilor în problemele interne ale Adunării Domnului.

Cei de la Uniunea Baptistă au afirmat (în acord cu adevărul lor, sau probabil al partidului) că doar 5% din membrii Bisericii au fost de partea comitetului ales în februarie 1978. Să facem un calcul simplu. La 450 de membri cât avea Biserica Baptistă din Caransebeş atunci, 5% ar fi însemnat 23 de personae. Dacă aceasta a fost realitatea, de ce au fost excluşi din Biserică 140 de persoane? Poate ne răspunde Ioan Bunaciu, cel care împreună cu Paul Bărbătei au făcut o listă cu cei care erau loiali Uniunii şi partidului, pe care i-au declarat membri ai noii adunături. Printre semnatari au fost cei disciplinaţi de Biserică pentru beţie, imoralitate, etc. Ei au devenit din nou membri prin semnarea noii liste a lui Bărbatei şi Bunaciu, ceea ce este o altă încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii. Cei care nu au semnat, ci şi-au afirmat loialitatea faţă de Biserică şi faţă de comitetul ales statutar au fost excluşi! Acelaşi Bunaciu a apelat la relaţiile sale din America, la agentul securităţii Arsenie (care este pomenit în Cartea lui Pacepa, Orizonturi roşii), ca să ducă şi acesta o muncă de lămurire a comunităţii româneşti din Statele Unite că cei trei erau inamici ai Domnului şi ai Partidului (nu au menţionat care domn, dar când e vorba de partid ştim, pentru că era numai unul în România). Conlucarea frăţească a lui Bunaciu cu Arsenie fusese iniţiată cu mult înainte, dar acum era reînnoită, în faţa primejdiei comune. Bineînţeles că Arsenie s-a pus imediat pe lucru, având sprijinul con-fraţilor trimişi în Statele Unite de partid şi care erau şi ei în funcţii de conducere în Asociaţia Bisericilor Baptiste din SUA şi Canada.

Cine poată responsabilitatea eliminării acestor membri ai Bisericii Baptiste din Caransebeş şi păstrarea lor în starea de excluşi pe o periaodă de trei ani? Nu este uşor de răspuns la această întrebare, deoarece persoanele responsabile au făcut „totul” pentru a-şi ascunde acţiunile şi a evita asumarea responsabilităţii.

Imediat după arestarea celor trei menţionaţi mai sus, Ieremia Gavagină a început lucrarea de „pastorat” mergând din casă în casă, încercând să determine pe membrii Bisericii să condamne pe cei trei, şi să ceară să fie puşi pe lista nouă a „membrilor” Bisericii. (Înainte nu a avut vreme să viziteze pe membrii Bisericii, dar atunci şi-a făcut timp!). În faţa insuccesului de care s-a lovit, cei 140 au fost excluşi. A fost instalat un „nou comitet” de fapt format din vechii membri, din care cel puţin patru erau colaboratori ai securităţii. „Noul” secretar al Bisericii, George Dancea, a dovedit şi el zel în excluderea celor 140, fiind de acord cu toate cerinţele autorităţilor şi implementând cererile acestora fără şovăială. Împreună cu Ieremia Gavagină a reprimit în Biserică pe cei disciplinaţi de comitetul anterior pentru beţie şi imoralitate. 

Văzând că Ieremia Gavagină nu are şanse să „păstorească” Biserica, autorităţile au adus nu alt păstor, pe fratele Viorel Clintoc. Acesta, pe toată perioada cât a fost păstor, a vrut să primească înapoi pe fraţii şi surorile ce fuseseră daţi afară samavolnic de trădătorii cultului, dar a fost împiedecat pentru o perioadă de oamenii regimului plasaţi în comitet. Ştia cine are dreptate, ştia ce ar fi trebuit să facă. După ce a dat afară din Biserică pe câţiva din cei ce trăiau în păcat, fratele Viorel Clintoc a început procesul reprimirii celor excluşi. Se pare că şi securitatea avea de acum interesul ca excluşii să fie reprimiţi.  În momentul în care cei 140 s-au orientat să deschidă o altă Biserică într-un cartier al oraşului (Balta Sărată), securitatea a intervenit, înţelegând implicaţiile, şi a ordonat păstorului şi celorlalţi din comitet, să reprimească pe cei excluşi în ciuda faptului că aceştia au refuzat să îşi recunoască „păcatul” refuzului de a cooperara cu autorităţile.

În locul lui Viorel Clintoc a fost adus ca păstor Belciu Busuioc, cel care în 1978 declarase că noul comitet al Bisericii a fost ales statutar, contrazicându-l pe Iosif Ţon ce insista (la presiunile securităţii) pentru  alegera unui alt comitet. 

Pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor de partid, executorii au fost răsplătiţi şi avansaţi pe măsură. George Dancea a fost trimis în Statele Unite pentru a prelua conducerea Asociaţiei Baptiste din SUA şi Canada, ca să o ducă pe alte culmi, iar Ieremia Gavagină a fost trimis în Australia pentru a sluji şi acolo interesele poporului român. După ce George Dancea a cârmuit cu multă iscusinţă vasul Asociaţiei, fratele Daniel Branzai a preluat sarcina grea a conducerii de la acesta, continuând deriva începută în vremuri imemoriale, (când conducătorii preaiubiţi ai Asociaţiei erau una cu conducătorii preaiubiţi ai Uniunii).

De ce fratele Viorel Clintoc nu poate fi drept în cazul Iosif Ţon – Mărturia lui Mihai Mihuţ din Caransebeş

De ce fratele Viorel Clintoc nu poate fi drept în cazul Iosif Ţon – Mărturia lui Mihai Mihuţ din Caransebeş

S-a spus că adevărul unui om este ceea ce el ascunde!!!? (Octavian Paler). Nu există deosebire fundamentală între un om şi altul. Toţi sunt susceptibili de cădere în faţa ispitei. Doar intensitatea ispitei este diferită. Marea majoritate a creştinilor chinuiţi de ispitele cele mai obişnuite, cum sunt gelozia, mândria, ambiţia - fac experienţa tristă, dar comună a înfrângerii. Ei cad mai jos decât şi-ar fi închipuit vreodată. Acelaşi păcat de altădată al mândriei, îşi adună forţele şi stăpâneşte şi ruinează vieţi. Unii din cei stăpâniţi de mândrie, în loc să îşi recunoscă păcatul şi falimentul, ca Iacov altădată, merg mai departe părăsind învăţătura sănătoasă şi se aventurează pe drumuri carismatice pretinzând că devin "străjeri" şi duc şi pe alţii în rătăcire. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă atunci când am fost muşcaţi de mândrie, este să ne mărturisim păcatul. Marele patriarh Iacov mărturiseşte când Domnul îl întreabă '"Cum îţi este numele?" şi răspunde, „IACOV” (înşelătorul -amăgitorul). Mărturisirea aceasta vine în urma situaţiei critice în care se afla şi cerea ajutorul Domnului. În această mărturisire este sinteza unei vieţi de faliment total. Sinceritatea însă aduce întotdeuna binecuvântare. 

Reversul mărturisirii este menţinerea mândriei şi refuzul de a recunoaşte căderile. În acest caz vindecarea şi binecuvântarea nu sunt posibile. Unii, ca pastorul Iosif Ţon, au o mândrie prea mare ca să recunoască problemele şi inconsecvenţele ce le-au caracterizat activitatea. Şi atunci când sunt siliţi să mărturisească ceva din trecutul lor (cum a fost mărturisirea lui Iosif Ţon că a cooperat cu securitatea în urma deconspirării efectuate de Daniel Mitrofan), o fac încercând să se justifice şi ascunzând alte laturi, refuzând să le aducă la lumină. Ei nu cred cuvintele Domnului Isus care spune că ceea ce este ascuns va veni la lumină într-o zi. Pentru aceşti oameni este mai important să încerce să îşi cârpească reputaţia decât să mărturiseească onest trădările fraţilor şi să primească iertarea Domnului şi a fraţilor lor. 

În această categorie cu Iosif Ţon sunt şi alţi lucrători cu Evanghelia. Au în trecutul lor lucruri compromiţătoare legate de trădarea fraţilor, dar nu vor să le mărturisească. În schimb încearcă să îşi construiască o imagine bună în faţa altora. Aşa este de pildă, pastorul Viorel Clintoc, ce a devenit un mare susţinător al lui Iosif Ţon. Nu de alta, dar amândoi au un trecut care nu le face cinste, dar nici unul nu este gata să mărturisească acel trecut. Viorel Clintoc a devenit păstor al Bisericii Baptiste din Caransebeş imediat după ce conducerea Uniunii Baptiste în cârdăşie cu autorităţile comuniste au suprimat samavalnic autonomia acelei Biserici. Uniunea nu voia să trimită la Caransebeş pe pastorul Busuioc, care fusese cerut de Biserică înainte de incidentul cu arestarea şi condamnarea celor trei (Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu şi Ionel Prejban). Mara Cornel, Departamentul Cultelor şi securitatea locală au găsit că omul de care aveau nevoie era Viorel Clintoc. Cu câtva timp în urmă fratele Nicolae Rădoi a publicat câteva informaţii cu lucrurile ce s-au întâmplat în Biserica Baptistă din Caransebeş după condamnarea sa, şi a avut cuvinte de laudă pentru pastorul Viorel Clintoc, pe care le-a scris în urma unei convorbiri telefonice cu acesta, în care fratele Viorel Clintoc nega faptul că a făcut jocul autorităţilor la Caransebeş. De fapt fratele Nicolae Rădoi nu avea de unde să ştie realitatea, din moment ce era în închisoare, şi apoi după eliberare a plecat imediat în America. Noi, cei care am fost zi de zi implicaţi în problemele Biserici, putem spune care era realitatea cu privire la activitatea de pastor a fratelui Viorel Clintoc la Caransebeş. El a colaborat cu conducerea bisericii impusă de cele trei puteri: Securitatea locală, Departamentul Cultelor şi conducerea coruptă a Uniunii Baptiste de la Bucureşti în frunte cu Cornel Mara şi Paul Barbatei. În acel comitet al Bisericii impus de autorităţi erau trei informatori ai securităţii. Acel comitet şi pastorul Viorel Clintoc nu au procedat la reprimirea celor 140 excluşi samavolnic de Paul Barbatei şi Cornel Mara. 

Intr-una din zile fratele Clintoc Viorel a fost invitat la masă la Oprea Nicolae, unul din informatori, şi acolo a încercat timid să-i spună că ar vrea să ne primească membri în biserică. Oprea Nicolae l-a scos în stradă, sau l-a ameninţat că îl scoate. Timpul care a mai rămas păstor la Caransebeş a trecut fără ca fratele Viorel Clintoc să facă ceva pentru primirea înapoi în biserică a celor ce sufereau pentru credinţă. După câţiva ani a venit pastor fratele Belciu Busuioc şi am fost primiţi ca membri cu drepturi depline. 

Fratele Clintoc Viorel a fost mutat la Beius ca pastor. Am fost invitaţi la Beiuş la o nuntă şi fratele Viorel Clintoc ne-a povestit că Mara Cornel i-a pus sigiliu pe Biserica din Beiuş  pentru că i-a spus acestuia că trăieste în neorânduială, şi ne-a mai spus că Biserica fusese deschisă numai de curând. Acolo erau fraţii Mircea Cuzma cu soţia dânsului, fratele Iuanoşel Ion, fratele Belciu Busuioc şi subsemnatul cu soţia. Fratele Viorel Clintoc a fost foarte mirat cum a reuşit fratele Busuioc să ne unească din moment ce el nu a putut. În concluzie, trebuie să se ştie că fratele Viorel Clintoc a avut (pe lângă lucrurile pozitive ale slujirii lui ca păstor în România) ezitările lui şi colaborările lui cu oamenii puşi de securitate în Biserica din Caransebeş, şi nu a avut curajul să acţioneze cu dreptate. Nu a avut curajul să îl condamne atunci pe Iosif Ţon pentru scrisoarea în care trăda Biserica din Caransebeş şi lua partea celor corupţi de la Uniune. De aceea consider că până astăzi fratele Viorel Clintoc are probleme să stea drept pentru dreptate. Nu a fost potrivit ca el să fie pus în comisia de cercetare a lui Iosif Ţon întrunită la Atlanta cu câtva timp în urmă. Amândoi au în trecutul lor pete de care nu s-au pocăit. O mână spală pe cealaltă. Din nou trebuie să dăm dreptate lui Octavian Paler, că adevărul unui om este ceea ce el ascunde.

Eu am dorit să se ştie adevărul şi de aceea am scris aceste rânduri. Sunt bucuros că fratele  pastor Daniel Branzei a adoptat o poziţie corectă faţă de cazul Iosif Ţon. Uniunea Bisericilor Baptiste din România a luat măsuri corecte de delimitare de Iosif Ţon şi de ereziile pe care le-a îmbrăţişat mai recent. Credem că aceeaşi atitudine trebuie să fie manifestată şi de Bisericile Baptiste Române din America. Cultul Baptist pentru a cărui credinţă au suferit mulţi fraţi de ai noştri, unii fiind chiar martirizaţi, ar trebui să rămână unit. 

Nu avem motive de îngrijorare, ci doar motive de acțiune

Mulțumim din nou fratelui Dorin Motz pentru articolele extrem de actuale pe care le traduce și le pune la îndemâna noastră pentru a vedea și mai clar adevărul pe baza căruia se cuvine să acționăm

Actorii de pe scena mondială nu sunt decât nişte pioni

pe tabla de şah – Dumnezeu este în control !

de Geri Ungurean

---

Un jucător bun de şah cunoaşte cel puţin care vor fi următoarele zece mutări. Înţelegi tu că Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început? El este omniscient (ştie totul), omniprezent (prezent, activ pretutindeni) omnipotent (cu putere nelimitată; atotputernic) – [Eu fac cunoscut de la început sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat, zicând: Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!“ Isaia 46:10].

Auzim numele actualilor „actori“ de pe scena mondială la buletinele de ştiri de la radio şi televizor. Când aceşti oameni sunt strigaţi pe nume, majoritatea dintre ei se umflă în pene, mândri de faima lor. E drept că unii din ei sunt faimoşi, dar alţii sunt cu o faimă proastă, de-a dreptul răi.

Aroganţa inimii tale te-a înşelat,
    pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncii,
        care ai locuinţa pe înălţimi,
pe tine care zici în inima ta:
    «Cine mă va doborî la pământ?» (Obadia 1:3)

Proverbe 6:16-19:

Iată şase lucruri pe care le urăşte Domnul,
    sunt chiar şapte cele pe care le dispreţuieşte:
¹⁷ ochii sfidători, limba mincinoasă,
    mâinile care varsă sânge nevinovat,
¹⁸ inima care urzeşte planuri nelegiuite,
    picioarele care aleargă repede la rău,
¹⁹ martorul mincinos, care rosteşte minciuni,
    şi cel ce răspândeşte discordii între fraţi.

Aş putea cita şapte lucruri urâte de Dumnezeu, punând în dreptul lor mai multe nume de oameni care au influenţat lumea în care trăim. Ar fi nume de conducători de naţiuni, politicieni, miliardari, care manipulează economiile lumii; comentatori ai mass mediei, care lucrează şi pentru anumiţi candidaţi; şefi de organizaţii teroriste şi albinele lor lucrătoare; lideri ai aşa-numitelor „biserici“, care au apostaziat.

Răutatea a ieşit de sub orice control

Întotdeauna a existat răul în lumea noastră decăzută. Însă nu-mi amintesc de niciun alt timp în care răul să fi devenit norma. De ce se întâmplă toate acestea acum? Deoarece, cred că suntem foarte aproape de ceasul din urmă dinaintea Răpirii Bisericii Sale şi al începutului Marii Strâmtorări. Satan vede toate semnele pe care le vedem şi noi. Sunt convinsă că a dezlănţuit toate legiunile de demoni în lumea aceasta, cum n-a mai făcut-o nicicând până acum. Binele este numit rău, iar răul bine – exact aşa cum ne spune Cuvântul:

Woe unto them that call evil good, and good evil; that put darkness for light, and light for darkness; that put bitter for sweet, and sweet for bitter! (Isaiah 5:20).

O puternică amăgire

Cuvântul ne spune că Însuşi Dumnezeu va trimite în această lume o lucrare de rătăcire, care se poate vedea pretutindeni în jurul nostru. Şi de ce-ar trimite Domnul această puternică amăgire?

Din gotquestions.org

Întrebare: „De ce va trimite Dumnezeu o lucrare de rătăcire în vremurile de pe urmă?“

Răspuns: Biblia arată cu precizie de ce va trimite Dumnezeu o lucrare de rătăcire în vremurile din urmă: 2 Tesaloniceni 2:10-12, „şi cu orice fel de înşelăciune a fărădelegii pentru cei ce pier, având în vedere că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. De aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, pentru ca ei să creadă minciuna, aşa încât toţi cei care n-au crezut adevărul, ci şi-au găsit plăcerea în nedreptate, să fie condamnaţi“. Ca să ne exprimăm mai clar: Dumnezeu trimite o lucrare de puternică amăgire celor care au ales să nu creadă evanghelia lui Cristos. Pe cei care-şi găsesc plăcerea în a-L batjocori şi a-L respinge El îi va condamna.

Este la latitudinea omului să accepte şi să creadă adevărul lui Isus Cristos, aşa cum îl găsim prezentat în Scriptură. A primi adevărul şi dragostea oferită de Dumnezeu este în acord cu învăţăturile Sale. „Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). Reversul medaliei de a cunoaşte adevărul şi a nu asculta de el înseamnă a avea parte de mânia lui Dumnezeu: „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate“ (Romani 1:18). Sincer vorbind, nimic nu-i mai periculos pentru om decât a cunoaşte adevărul şi a refuza să-l asculţi. A proceda astfel înseamnă a-ţi împietri inima a-ţi asigura condamnarea lui Dumnezeu.

Când cineva cunoaşte adevărul, de care însă nu vrea să asculte, se expune la toate minciunile şi înşelăciunile, la toate neadevărurile pe care e în stare să le inventeze omul – „fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit“ (Romani 1:21-22). În continuare, în cele câteva versete, Pavel defineşte starea de spirit şi comportarea celor care nu cred (vezi Romani 1:29-31). Ca urmare a prostiei omului şi al dispreţului său arogant pentru lucrurile lui Dumnezeu, „...fiindcă n-au încuviinţat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin“ (Romani 1:28). În consecinţă, „deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc“ (Romani 1:32). -source

Am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării

Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării! Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate să piară dintre voi! În schimb, fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu, în Cristos (Efeseni 4:30-32).

Nu pot să-mi imaginez nimic mai glorios decât faptul că noi, în calitate de credincioşi născuţi din nou în Cristos, am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării! Mi-e scump versetul acesta, deoarece Domnul a găsit cu cale să aşeze scriptura despre cum trebuie să ne purtăm cu fraţii noştri imediat după ce ne spune că am fost pecetluiţi. Pur şi simplu, ne spune să ne iubim şi să ne iertăm unii pe alţii cum a făcut-o şi Mântuitorul faţă de noi.

Zilele sunt rele

Urmărind desfăşurarea evenimentelor la ştiri şi văzând atrocităţile comise în fiecare zi; văzând guvernul nostru devenind tot mai ostil faţă de credincioşii care cred în Biblie şi fiind tot mai beligerant faţă de Israel, noi trebuie să avem ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru, asupra Regelui nostru, care deţine controlul deplin! Toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, pentru ca să se împlinească profeţiile. Singurul timp când pot avea pacea adevărată în zilele acestea este când citesc Cuvântul.

Alegerile de anul acesta

Numai Dumnezeu ştie care va fi rezultatul acestui scrutin prezidenţial! Cu adevărat Hillary Clinton este o persoană rea. Este o globalistă (adeptă a guvernului unic mondial); o susţinătoare a avorturilor, chiar până la naştere! Îi detestă pe evrei şi Israelul, dar îi urăşte şi pe credincioşii născuţi din nou. A luptat din răsputeri pentru a li se da homosexualilor dreptul de a se căsători între ei, cu persoane de acelaşi sex. Ea se află sub o puternică amăgire. Să nu vă înşelaţi: dacă candidata Clinton va câştiga alegerile, libertăţile de care beneficiem în prezent în America curând vor dispărea. Şi primul proiect al ei va fi să distrugă CURTEA SUPREMĂ a Statelor Unite, prin numirea unor judecători liberali.

Donald Trump a ales pentru sine un credincios care crede în Biblie drept candidat la vicepreşedinţie, în persoana lui Mike Pence. Trump a prezentat presei şi publicului o listă de oameni conservatori, din rândul cărora îşi va alege viitorii judecători. A consultat sute de evanghelici, declarând că iubeşte Constituţia şi că va lupta să-i păstreze integritatea. Eu voi vota pentru Donald Trump.  Oricine o votează pe Hillary, numindu-se în acelaşi timp creştin, este amăgit!

RUGAŢI-VĂ!

Fraţi scumpi, noi trebuie să venim înaintea Dumnezeului nostru Cel Sfânt şi să ne rugăm cum nu ne-am rugat niciodată până acum. Nu luaţi seama la cifrele prezentate de media despre aceste alegeri! Ei recurg la şiretlicuri psihologice, pentru a vă descuraja. Cum a spus Amir Tsarfati: Cum este posibil ca Hillary să-l devanseze atât de mult pe Donald Trump, când mulţimile sunt atât de numeroase la întrunirile sale electorale, pe când Hillary ne reuşeşte să atragă decât o mână de oameni?! Rugaţi-vă încontinuu! Dumnezeul nostru e atotputernic, putând să facă orice doreşte El!

Dacă însă, după toate astea, Hillary Clinton câştigă Casa Albă, nu vă îngrijoraţi ! Fiţi siguri că asta a fost voia lui Dumnezeu! De se va-ntâmpla aceasta, împărtăşiţi mai departe evanghelia celor pierduţi, fiind în slujba Tatălui!

MARANATHA!

grandmageri422@gmail.com

Nota Informativa a lui "Munteanu Andrei" prin care se incearca schimbarea istoriei evenimentelor din Caransebes

Nume Conspirative

NOTA din partea Securitatii - Masurile ce trebuie luate in cazul "CREDINCIOSUL"(Nicolae Radoi)

Interceptarea corespondentei de la Fr. Olah din Roma catre Nicolae Radoi

Vucu Iacob - Identitate Colaboratori - Dogaru Vasile

Baleanu - identitate colaboratori Petre Gh. = Baleanu Gheorghe

Rugăciunea asociată cu votul sau viceversa

Un nou articol tradus de fratele Dorn Motz care arată importanța participării noastre la urne în 8 noiembrie, dar nu numai necesitatea participării, ci necesitarea participării corecte prin faptul că suntem informați asupra poziției celor doi candidați și manifestăm responsabilitate votând pentru binele cetății așa cum ne vrea Dumnezeu!

Rugăciunea şi prezenţa la urne

de Holly Carnine Spate

---

  

„Să-şi amintească fiecare cetăţean în momentul în care îşi oferă votul... că îşi îndeplineşte una din cele mai solemne îndatoriri din societatea umană, pentru care este răspunzător înaintea lui Dumnezeu şi a ţării sale!“

Aceste cuvinte înţelepte au fost rostite de un mare patriot, unul dintre părinţii fondatori ai naţiunii, Samuel Adams. Ca, de altfel, mulţi cetăţeni din istoria Americii, şi el a recunoscut că a vota este atât un privilegiu, cât şi o responsabilitate. Este o chemare la datorie, ce nu trebuie nicidecum dată uitării.

Este dreptul şi datoria noastră de cetăţeni ai Americii să ne facem auzit glasul. Este moştenirea şi modul nostru de viaţă. Oameni mari şi-au dat viaţa şi au jertfit atâta, pentru ca noi să avem libertate şi drepturile de la Dumnezeu pentru viaţă, libertate şi urmărirea fericirii. Votarea nu implică sacrificii, însă ceea ce au făcut acei patrioţi din trecut negreşit i-a costat mult!

Să nu lăsăm ca sacrificiul lor să fie în zadar rămânând acasă în ziua alegerilor! Ca cetăţeni ai unei mari naţiuni, suntem chemaţi să ne păzim moştenirea şi multele binecuvântări ce le-am primit, pentru ca cei care vor veni după noi să culeagă roadele acestor binefaceri

Ca americani, responsabilitatea aceasta este şi mai mare. Dumnezeu ne porunceşte să alegem lideri şi platforme care reflectă cel mai adecvat valorile şi principiile noastre morale. Fiecare creştin este chemat să stea ferm pentru ce ceea ce este bine, să fie lumină, să lupte şi să demaşte întunericul, să se roage şi să nu precupeţească niciun efort în această datorie sacră. Datoria noastră este să acţionăm, iar datoria lui Dumnezeu este să răspundă.

Din păcate, mulţi creştini s-au decis să nu voteze, tocmai în acest timp crucial din istoria patriei noastre! De pildă, unii spun că nu pot vota pentru niciunul dintre candidaţi, asta pentru că şi-au împietrit inimile şi au refuzat să se roage şi să caute voia lui Dumnezeu şi în această chestiune. S-a afirmat că milioane de credincioşi au rămas acasă la alegerile precedente pentru desemnarea preşedintelui. Dacă milioanele acelea şi-ar fi făcut timp să se ducă la circumscripţiile electoral şi să voteze, astăzi am avea o altă situaţie!

Să nu uităm un lucru: La Romani 3:23, Biblia spune clar, „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“. Niciodată nu vom avea un candidat perfect. Toţi oamenii au defecte şi greşeli, însă Dumnezeu îi iartă, şi aşa suntem îndemnaţi să facem şi noi! Dacă nu te-ai decis încă, ia în considerare acest adevăr de importanţă capitală:

Un candidat în mod clar este vocea globaliştilor şi a elitelor acestei ţări, celălalt este Vocea Americii.

În calitate de creştini, avem datoria să examinăm platforma fiecărui candidat. Or, platformele politice în acest exerciţiu electoral se deosebesc ca de la cer la pământ. Una din platforme îmbrăţişează avorturile, căsătoriile între persoane de acelaşi sex, frontiere deschise, imigraţie ilegală, sporirea aparatului birocratic al guvernului şi libertatea faţă de religie. Cealaltă platformă e împotriva avorturilor, a căsătoriei între persoane de acelaşi sex, a imigraţiei ilegale, a frontierelor deschise, pronunţându-se pentru reducerea birocraţiei guvernamentale şi militând pentru a face să se audă din nou glasul americanilor de rând.

Acest exerciţiu electoral trebuie să hotărască direcţia în care va merge ţara Americii. Iar, ca şi creştini, vom răspunde de exprimarea sau neexprimarea votului nostru la 8 noiembrie.

Vă rog să înţelegeţi că votăm o platformă politică. Votăm pentru un anumit mod de viaţă. Nu alegem un învăţător de şcoala duminicală să ne fie preşedinte, ci votăm pentru candidatul a cărui platformă reflectă cel mai adecvat ce fel de viaţă şi ţară dorim să avem în viitor. Avem două opţiuni. În calitate de copii ai Domnului, nu ne putem permite să ignorăm acest scrutin electoral. Dumnezeu ne porunceşte şi ne cheamă pe fiecare din noi să fim lumină, să demascăm întunericul şi să stăm fermi de partea adevărului!

Creştinii trebuie să rămână uniţi, altminteri, nu vom ne va rămâne nicio Americă şi nicio libertate de apărat! Probabil, aceasta va fi una din cele mai importante alegeri din viaţa şi istoria noastră. Ne suntem datori nouă înşine, copiilor noştri şi celor care vor veni după noi să rămânem de partea adevărului şi să votăm. Aceasta e realitatea şi marea noastră miză! Dumnezeu le cere copiilor Săi să-şi exprime la urne opţiunile cele mai adecvate care-i caracterizează în calitate de creştini.

Votăm pentru menţinerea unui mod de viaţă sau, dinpotrivă, pentru pierderea acelui mod de viaţă. Votăm pentru a înăbuşi glasul nostru de creştini, sau pentru a continua să împărtăşim iubirea lui Cristos altora? Cu unul dintre cei doi, vom păstra aceste binecuvântări, pe când, dacă alegem pe celălalt [cealaltă] candidată, le vom pierde. La asta se rezumă totul!

În calitate de creştini, într-o zi, fiecare din noi vom sta în faţa Creatorului nostru, pentru a da socoteală de ce am făcut sau nu-m făcut pe pământ. Prin urmare, oare nu vom asculta de Dumnezeu şi de voia Sa? Vom lua o poziţie fermă, votând pentru principii biblice şi valori creştine, sau vom întoarce spatele, îngropându-ne capetele în nisip? Edmund Burke a spus odată că „tot ce se cere pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic“. Iar Thomas Jefferson a declarat judicios: „Tot ce trebuie ca tirania să prindă rădăcini este ca oamenii cu conştiinţa împăcată să tacă“.

Să nu rămânem leneşi, nepăsători şi tăcuţi! Să luăm atitudine, ridicându-ne glasul prin votul nostru! Să facem binele,  repunându-L pe Dumnezeu la locul ce I Se cuvine în ţara noastră şi să-L păstrăm pe locul întâi în inima noastră! Astfel, cu prezenţa Lui, vom fi şi pe mai departe o lumină şi o speranţă pentru lume. Să ne rugăm! Să strângem rândurile! Să ne ducem cu toţii la urne pe 8 noiembrie!

Iohannis, fanatismul religios si toleranta

In legatura cu casatoria persoanelor de acelasi sex, domnul Iohannis si-a dat cu parerea in mod public, invocand toleranta fata de o minoritate sexuala si nealinierea lui la fanatismul religios, in care ne include domnia sa pe toti care suntem impotriva casatoriei intre persoane de acelasi sex.

Cred ca domnul Iohannis se inseala in momentul in care crede ca noi am fi intoleranti fata de o minoritate sexuala, asta avand in vedere ca noi nu vizam ingradirea unei minoritati, ci avem in vedere o redefinire a casatoriei. Consideram ca o casatorie trebuie sa fie definita strict intre un barbat si-o femeie, asta bazati pe Adevarul descoperit de Dumnezeu, Cel care ne-a creat si are dreptul inainte de toti ca sa defineasca familia si casatoria. Pe de alta parte realitatea istorica a societatii noastre ne demonstreaza ca protejarea familiei inseamna de fapt protejarea si progresul unei societati. Daca ai familii sanatoase, acolo ai progres economic, acolo ai stabilitate. 

Natalitatea are un rol deosebit in progresul unei societati, de aceea statul este si dator ca sa vegheze la protejarea familiilor din cadrul unei societati, prin asigurari medicale, ajutor social, plata taxelor in functie de numarul de membrii dintr-o familie si multe alte programe de protectie.
In contextul definirii familiei si a casatoriei prin prisma Adevarului Scripturii si a echilibrului intr-o societate, cred ca domnul Iohannis isi poate da seama ca noi nu avem nimic cu o minoritate sexuala din cadrul societatii din Romania, ci cu respectarea de catre aceasta minoritate a definirii familiei, asa cum o acceptam noi ca societate si percepere crestina. In sensul acesta daca cetatenii romani doresc prin referendum sa faca un amendament la Constitutia Romaniei, prin care sa certifice un fapt, o regula a societatii cu privire la casatorie, anume ca ea este intre un barbat si-o femeie, atunci orice minoritate sexuala trebuie sa se supuna la Constitutia Romaniei.  

Cu privire la acuza adusa de domnul Iohannis, celor care doresc protejarea casatoriei intre un barbat si-o femeie, cum ca ar fi fanatici religiosi, domnia sa se inseala din nou. 

Cred ca crestinismul nu este fanatic si cred in acelasi timp ca in Romania niciodata cultele crestine nu au fost mai unite ca in problema casatoriei. A tine la valorile Scripturii, la casatoria definita de Dumnezeu, ca fiind strict intre un barbat si-o femeie, nu este fanatism, ci inseamna integritate si maturitate, inseamna protectie a societatii poporului roman. Nu cred ca pe viitor domnul Iohannis ar iesi in mod public si ar considera fanatici pe crestini, daca o minoritate musulmana, de exemplu, ar incerca sa impuna Sharia in Romania, iar bisericile crestine ar lua atitudine si ar protesta. Domnul presedinte Iohannis trebuie sa inteleaga ca noi crestinii suntem toleranti, datorita faptului ca asa ne-a invatat Hristos, Cel pe care-L urmam si respectam inainte de toate, insa in acelasi timp traim si ca oameni integri, tinem la valorile in care credem si le consideram drept vitale pentru societatea noastra, familiile noastre si integritatea unei tari. 

De aceea il rugam pe domnul presedinte Iohannis, sa-si ceara scuze public datorita jignirilor aduse unei mari parti a populatiei din Romania, doar datorita faptului ca dorim sa protejam casatoria asa cum a lasat-o Dumnezeu si asa cum a imbratisat-o populatia Romaniei pana in prezent. Domnule Iohannis, ati fost ales acolo sa ne protejati valorile imbratisate de acest popor in decursul istoriei, ati fost ales sa ne pastrati integritatea familiei intacta, mai ales ca si dumneavoastra spuneti ca sunteti crestin, astfel intr-o zi veti da socoteala inaintea lui Dumnezeu si veti raspunde pentru faptul ca ati ajuns sa-i calcati in picioare si sa-i negati definirea familiei, asa cum a creat-o El si asa cum o binecuvinteaza pe intreg pamantul de veacuri. 

Doamne binecuvinteaza Romania!
Simion Ioanas

Ce crede Bill Bennett despre alegerile din 8 noiembrie?

Nu putem să nu preluăm articolele excelente publicate de fratele Dorin Motz ce aruncă o lumină puternică asupra timpurilor ce le trăim și asupra tendințelor mai marilor vremii de a crea lumea lui Antichrist. 

Geneza Armaghedonului

Biblia progresiştilor – respectiv cotidianul New York Times – l-a „sfătuit“ pe preşedintele Americii să pună presiuni asidue asupra Israelului în timpul celor câteva luni rămase din mandatul său la Casa Albă. Astfel, statul evreu, spun ei, trebuie forţat să se conformeze cerinţei globaliştilor ca, în interesul păcii mondiale, să cedeze teritoriul pe care-l ocupă „ilegal“ de la războiul de şase zile din 1967 încoace.

Globalismul, cum nu încetez să subliniez, este acea forţă care încontinuu pregăteşte scena pentru instaurarea unui guvern unic mondial. Probabil fără să realizeze, cel puţin, majoritatea elitei globaliste, face tot posibilul să fie de folos tatălui ei – adică diavolului – să slujească scopului său principal, care este de a pregăti terenul pentru prinţul care va veni, prima fiară din Apocalipsa 13.

M-a interesat să-l ascult în săptămâna trecută un program de analize politice de Bill Bennett, binecunoscutul comentator conservator din Washington, vorbind pe marginea ultimei sale cărţi, care, dacă nu mă înşel, e intitulată Assassinatig the Next President (Asasinarea următorului preşedinte). După câte se pare, globaliştii vor încerca să-l asasineze pe Donald Trump, în cazul că va câştiga alegerile. Conform participanţilor la dezbaterea audiată de mine, domnul Bennett e convins, bazat pe experienţa domniei sale cu privire la aceşti oameni, că aceştia nu vor ceda niciodată puterea pe care sunt pe cale s-o acapareze.

Nu mă-ndoiesc deloc că evaluarea domniei sale este pe deplin justificată. De la venirea la putere a administraţiei Obama, totul a fost pus în regim de urgenţă pentru a aduce America în această configuraţie slăbită, şi astfel, după părerea mea, de a aduce această naţiune sub totala influenţă globalistă. Adică toate mergeau strună, până când candidatura lui Donald J. Trump a evoluat într-o manieră atât de spectaculoasă!

Cum ştiu toate persoanele cu minimul de cunoştinţe intelectuale, autorităţile din cadrul elitei globaliste literalmente fac spume la gură împotriva candidatului republican. Astfel, luna aceasta partidul de opoziţie şi candidata sa au răscolit toate coclaurile, scoţând la iveală tot ce se poate găsi negativ, oricât de neînsemnat ar fi. Asta în pofida faptului că doamna Hillary are la activ mai multe fapte reprobabile, care, în cazul oricărei alte persoane, ar atrage automat condamnarea la închisoare. Negreşit, ea are la catastif suficiente infamii care ar împiedica-o să ocupe oricare post, la oricare nivel.

Însă, mass media, canalele principale de ştiri, cu siguranţă CNN, şi alţii, se comportă ca purtătorii ei de cuvânt; îi asigură publicitate gratuită şi sunt agenţii ei de presă. Desigur, mişcarea aceasta a noii ordini mondiale a început cu mult timp înainte ca actualul preşedinte să fi preluat frâele guvernării. Ideea centrală este că toate rearanjamentele de sfârşit de epocă par să se dezlănţuie cu toată furia pe eşichierul politic al guvernului global. Mulţi membri ai stabilimentului republican şi-au unit forţele cu duşmanii lui Trump, cerând ca acesta să se dea la o parte şi să-l lase pe altul ales de ei să candideze. Şi globaliştii din toată lumea fac tot posibilul să împiedice campania lui Trump să înainteze.

Asemenea domnului Bennett, şi eu cred că Donald Trump este într-o poziţie dificilă, deoarece cu legiunile lui Lucifer nu e de glumit.

Asta nu înseamnă că Trump este basma curată. De pildă, cuvintele rostite de el acum unsprezece ani constituie un limbaj murdar, care nu poate fi în niciun fel scuzat. Însă el şi-a cerut scuze public – un lucru pe care oponenta sa nu l-a făcut şi nu-l va face niciodată pentru sumedenia de matrapazlâcuri comise de mai bine de două decenii încoace.

Prin urmare, aceste alegeri se învârt în jurul globalismului, cum l-am descris de mai multe ori în ultimul timp. America, şi mai cu seamă Israelul, se află în epicentrul unor convulsii puternice.

Este imperativ ca Statele Unite să fie diminuate suficient ca să nu se mai opună celor hotărâţi să distrugă suveranitatea naţională a ţărilor de pe mapamond – o condiţie sine qua non a platformei politice a lui Anticrist.

Altfel spus, Israel se află în centrul urii nutrite de Satana, în gândirea sa demenţială a păcatului, cu care infectează lumea de veacuri. Asta reiese din faptul că marea majoritate a naţiunilor organizaţiei mondiale votează întotdeauna împotriva statului evreu, de fiecare dată când se pune pe tapet chestiunea existenţei sale ca stat independent.

De aceea, o spunem din nou, Biblia progresiştilor, cotidianul New York Times, îl „sfătuieşte“ pe preşedintele Statelor Unite să-l ia din scurt pe Israel la Naţiunile Unite!

Ei vor ca Obama să uzeze de influenţa şi votul Americii pentru a susţine proiectul de rezoluţie ce implică cedarea terenului în schimbul păcii.

În cadrul unui articol elaborat de comitetul său editorial, NY Times scrie: „Cea mai bună soluţie, aflată actualmente în dezbatere, ar fi pentru consiliul de securitate al ONU, printr-o rezoluţie oficială, să stabilească criteriile unui acord de pace, cuprinzând chestiuni cum ar fi securitatea Israelului, viitorul Ierusalimului, soarta refugiaţilor palestinieni şi frontierele ambelor state“.

S-au exercitat presiuni asupra lui Obama să se alăture unei asemenea proceduri înainte de expirarea mandatului său de preşedinte în ianuarie 2017. Cel puţin, până în prezent, departamentul american de stat s-a opus politicii tradiţionale de a se conforma acestui „sfat“ al globaliştilor.

Un purtător de cuvânt al departamentului de stat a declarat recent: „Referitor la consiliul de securitate al ONU, poziţia noastră nu s-a modificat. Sincer vorbind, suntem întotdeauna preocupaţi despre rezoluţiile unilaterale sau alte acţiuni care pot fi întreprinse în cadrul ONU şi mereu ne vom opune acestor rezoluţii despre care credem că delegitimează Israelul şi-i subminează securitatea“.

Ne vom uita să vedem dacă domnul Obama, aflat la sfârşitul mandatului său, se va opune acestei politici înţelepte. Dacă va face aşa, cu siguranţă va încuraja mult un element din cadrul proiectului elitelor globaliste pentru instaurarea ordinii mondiale unice.

Când Israel va fi, în cele din urmă, convins prin linguşire şi forţat să cedeze terenul respectiv, aceasta va fi, într-adevăr, geneza celui mai oribil război din istorie, numit Armaghedon.

„…voi aduna toate neamurile şi le voi coborî în Valea lui Iehoşafat. Acolo mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru moştenirea Mea, Israel, căci l-au împrăştiat printre neamuri şi Mi-au împărţit ţara“ (Ioel 3:2).

--Terry