MIHAIL IOVIN
n. 6 Decembrie 2025 - d. 18 Octombrie 2019
Zilele trecute mi-a venit vestea că fratele Mihail Iovin, unul din cei întemnițați pentru credință între 1958-1964 s-a mutat în Casa Cerească. Mulți i-au admirat curajul cu care a mărturisit pe Domnul în temniță printre deținuți și gardieni cruzi. L-am rugat pe fratele Daniel Chiu să scrie ceva despre luptătorul Mihail Iovin, deoarece el îl cunoaște mai bine ca mine. Iată ce mi-a trimis:
UN BUN OSTAȘ
Prea puțini creștini aud chemarea mare și importantă a Căpeteniei Mântuirii de a se înrola în oastea Sa. Fratele Mihail Iovin a auzit clar această chemare și i-a răspuns cu cea mai mare pasiune înregimentându-se din tinerețe în Armia Mielului. A rămas fidel chemării în ciuda conflictelor multe și grele de care a avut parte în cursul îndelungat al vieții. Și-a sfârșit cu bine lupta credinței. Dacă există un calificativ ce i se potrivește și i-a caracterizat plenar statutul de ostaș al Crucii, acela este surprins de cuvântul „combativ”. Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”, după expresia folosită de apostolul Neamurilor (2 Timotei 2:3), un ostaș ce a îndemnat pe alții să se înroleze alături de el fără frică.
Ce anume face ca un ostaș să dobândească atributul de „bun”?
· Întâi, este flamura sub care luptă
Flamura identifică armata și pe Conducătorul acesteia. Fratele Mia a luptat de la convertirrea sa pentru tot restul vieții sub flamura Credinței și Crucii lui Christos. Christos a fost Înainte-Mergătorul pe care l-a urmat; Christos a fost Temelia pe care a zidit; Christos a fost Păstorul Mare de care a ascultat; Christos a fost Căpetenia sub care a luptat purtând cu abnegație stindardul Acestuia!
· În al doilea rând, este cauza pentru care luptă
Armatele au de obicei două feluri de ostași: mercenari, care luptă pentru interese personale (sau soldați – care luptă pentru soldă), dar mai sunt și ostașii care care s-au înrolat datorită simțului datoriei și datorită dragostei ce o au pentru țara lor și pentru poporul lor. Fratele Mia a aparținut celei de a doua categorii. Călcând pe urmele Războinicului din Psalmul 45 care apără adevărul, blândețea și dreptatea, el a luptat din dragoste pentru Mântuitorul și din loialitate pentru poporul Acestuia, îndurând privațiuni, bătăi, lanțuri, închisoare, torturi și înjosiri fără număr. Toate acestea pentru că a crezut în cauza Împărăției Cerurilor pentru care s-a înrolat în Armia Mielului.
· În al treilea rând e convingerea cu care luptă
Conducătorul bun și cauza bună nu garantează că soldatul antrenat în război sub conducere bună și pentru cauză bună este el însuși bun. Mai este nevoie și de convingerea acestuia că trebuie să lupte cu dedicare și să acționeze cu vigilență. Un ostaș bun nu se încurcă cu problemele vieții ce nu au legătură cu războiul; el nu șovăiește când este chemat să se avânte la luptă; nu se mișcă de pe poziție când ajunge sub focul inamicului și perseverează până la capăt încrezător în victoria finală a oastei sale sub conducerea Căpeteniei de care ascultă fără rezerve. Datorită convingerilor ferme ce le-a avut fratele Mia a dovedit atât dedicare cât și vigilență neobosită în lupta vieții.
Conducătorul bun, cauza bună și convingerea bună atribuie ostașului calificativul „bun”.
Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”. Acum s-a transferat din Armia militantă în cea triumfătoare!
Date biografice:
Mihail Iovin, cunoscut ca Mia Iovin, născut la Arad, la 6 Decembrie 1925, decedat la 18 octombrie 2019 la Chicago a fost un Creștin român, închis pentru credință între anii 1959-1964.
A fost arestat la 18 februarie 1959, la vârsta de 34 de ani, după ce a fost exclus din cultul baptist. A fost arestat pentru că a fost membru activ in Adunarea din strada Oituz, o adunare crestina independenta, care era considerata subversiva. Actul de acuzare preciza "A făcut parte din organizația mistico-religioasă, condusă de Vasile Moisescu din Arad care urmărea răsturnarea regimului din țăra noastră". Avea atunci 3 copii iar unul s-a născut după arestare.
Procesul și condamnarea au avut loc la Tribunalul Militar din Timișoara la 18 februarie 1959, cu sentinta nr. 72 în baza art.209 pct.2 lit.a din Codul Penal pentru uneltire contra ordinii sociale. A fost încarcerat la Timisoara, trecând apoi prin toate închisorile: Gherla, Sacea (12.10.1959), Giurgeni (11.06.1960), Ostrov (16.10.1960), din nou Gherla (20.11.1961), Periprava (17.11.1963) și Jilava (23.05.1964) până la grațiere în 30.07.1964. A fost închis împreuna cu tot lotul Vasile Moisescu, din care făcea parte, dar și cu cei de la Oastea Domnului, cu betaniștii și cu Richard Wurmbrand.
După eliberare a emigrat în Statele Unite stabilindu-se la Chicago unde a înființat o adunare asemănătoare cu cea din strada Oituz. A fost puternic calomniat si a fost silit sa se retraga din slujire. Imediat după retragere(2002) a scris cartea autobiografică "Istoria unui rob al lui Hristos". De-a lungul vieții a compus mai multe cântari, adunate în cartea de cântări: "Cântările Biruinței".
