În dialog cu pastorul Belciu Busuioc (II)

Pastorul Busuioc este alertat că urmează să îmi public memoriile legate de Caransebeș 1978 și dorește să se asigure că nu dau în vileag numele celor ce au jucat un rol nefast în toată istoria persecuțiilor Biserciii Baptiste din Caransebeș între anii 1977-1982.

El însuși mi-a scris ceva despre acele evenimnte, în care promovează idea că toată persecuția s-a datorat unui singur individ, membru al Bisericii, membru în comitetul Bisericii până în februarie 1978, agent de Securitate, pion al vânduților de la Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă de la București etc.

Pastorul Busuioc îl identifică pe acel individ ca „fratele X”, și nu are curajul să îi spună pe nume. Deh, ar putea supăra anumite rudenii ale vândutului. În rest? Pastorul Busuioc nu vede la conducerea Comunității de Timișoara și la conducerea Uniunii din București decât oameni admirabili, onești, cinstiți, bine intenționați, care au avut un singur cusur: au fost informați greșit de „fratele X”. Și cu informația greșită au venit la Caransebeș să îndrepte lucrurile… Atât!

Chiar și Iosif Țon este prezentat ca unul care a susținut lupta Comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș ales în februarie 1978 (Comitet ce refuza prezența împuternicitului la ședințele sale și respingea amestecul autorităților în deciziile Bisericii). Astfel, pastorul Belciu Busuioc pretinde că Iosif Țon ar fi susținut că „Biserica a ales comitetul și numai Biserica îi poate demite!” implicația fiind că cei de la Timișoara și București nu pot schimba Comitetul Bisericii, nu pot anula o decizie luată de Biserică! Ori Iosif Țon venise în seara aceea la Caransebeș tocmai pentru a schimba hotărârea Bisericii care reconfirmase comitetul! Și de ce Adunarea Generală a reconfirmat comitetul? Pentru a arăta celor de la Timișoarea și București că Biserica ce i-a ales în februarie 1978 nu vrea să accepte cererea samavolnică a conducerii Comunității de la Timișoara să schimbe comitetul Bisericii!

Ca să încurce lucrurile, pastorul Busuioc mai pretinde că la Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Caransebeș din iulie 1978 Biserica a decis, ca să împace pe cei de la Comunitatea Baptistă din Timișoara ce cereau acest lucru, să dea pozițiile de secretar, casier și diacon la trei bătrâni din vechiul comitet, compromiși de ani de zile! Aceștia ar fi fost forul care să ne reprezinte Biserica. Așa că atunci când pastorul Belciu Busuioc spune că Iosif Țon a pretins ca hotărârea Bisericii să fie respectată, nimeni nu știe la ce s-a referit: La comitetul fantomă, care nu a fost ales niciodată, ci numai în imaginația pastorului Busuioc? Sau la comitetul real al Bisericii, ales în februarie 1978 și reconfirmat în acea ședință, deoarece Biserica nu a vrut să facă pe placul Comunității să dea jos un Comitet ales statutar? Confuzia și echivocul au fost unelte apreciate la cei care au slujit Securității. Puteau astfel să evite responsabilitatea pentru ceea ce au spus!   

Noi i-am trimis pastorului Busuioc un fragment ce redă o discuție de la Los Angeles din 1994 la care au fost prezenți printre alții pastorul Liviu Țiplea, pastorul Belciu Busuioc, pastorul Iosif Țon și subsemnatul. Acolo, în acea discuție, pastorul Busuioc a spus răspicat că el l-a admonestat pe Iosif Țon cu cuvintele: „Biserica i-a ales și numai Biserica îi poate da jos,” ceea ce însemană că a stat împotriva dorinței lui Iosif Țon de a înlătura comitetul ales al Bisericii. Realitatea este că acum pastorul Busuioc încearcă să îl scoată basma curată pe Iosif Țon și pe ceilalți trădători ai fraților ce au acționat împotriva Bisericii. Nu găsim decât o explicație: Pastorul Busuioc a avut un rol în cele ce s-au întâmplat la Caransebeș în octombrie 1978 și în cele ce au transpirat după venirea lui la Caransebeș ca pastor la începutul anilor 1980.

În ce privește evenimentele din octombrie 1978 când noi am fost arestați și încarcerați, pastorul Busuioc a decis că era mai bine să se țină la distanță, deși noi îl alesesem ca pastor, fiind convinși că va sta pe poziție pentru adevăr și dreptate. Ce s-a întâmplat cu pastorul Busuioc după acea Adunare Generală a Bisericii din iulie 1978 putem doar bănui. Cert este că ulterior a refuzat să se mai implice în lucrarea Bisericii și a stat în tăcere când am fost arestați și încarcerați. Nu și-a ridicat vocea să condamne nedreptatea și trădarea de care am avut parte prin reprezentanții baptiștilor de la Timișoara și București. De asemenea, nu a luat atitudine nici față de scrisoarea prin care Iosif Țon din noiembrie 1978 ne-a calomniat.

Devenit pastor al Bisericii Baptiste din Caransebeș prin 1981 sau 1982, a colaborat cu oamenii care ne-au trimis la închisoare, a exclus din Biserică pe cei care au încercat să fugă în Apus și a condamnat pe cei care doreau să părăsească țara. Interesant că atunci când el a plecat din țară, pentru sine a pretins că are călăuzire din partea lui Dumnezeu, să plece de la o Biserică de sute de membri la una mică în Australia. Tot în decada anilor 1980 a fost promovat ca Vicepreședinte al Cultului Baptist din România și a început să facă o serie de călătorii în Vest. Acolo spunea că creștinii din România se bucură de libertăți, iar cînd se întorcea în România spunea cât de rea este societatea Apusului. Toate acestea sunt dovezi ale colaborării sale cu Securitatea. Dacă nu este adevărat îl rugăm să dea o declarație prin care să spună că nu a semnat un angajament de colaborarea cu autoritățile, că nu a dat declarații Securității, că nu s-a dus săptămânal așa cum făceau păstorii lipsiți de integritate (luni dimineața mai ales) la sediul Securității sau al miliției să dea rapoarte despre activitățile Bisericii. Îi vom publica declarația pe blog.

Până atunci, îi cerem să ne dea voie să nu îl credem pe el, ci pe cei peste 300 de membri care au fost prezenți și neagă faptul că cei trei bătrâni trădători ar fi fost reinstaurați în Comitetul Bisericii. Dacă cei trei ar fi fost restaurați în funcțiile de conducere ale Bisericii ca și for reprezentativ al Bisericii în relațiile cu Comunitatea și Uniunea, cum se face că între 13-15 octombrie 1978 nu au fost ei cei ce au reprezentat Biserica interacționând cu vânduții Cultului veniți să ne destituie, ci noi, comitetul ales în februarie 1978?

Probabil că ceea ce are în minte pastorul Busuioc este faptul că imediat după arestarea noastră și eliminarea din membralitate a celor ce au refuzat să adereze la reorganizarea Bisericii, pastorul Ieremia Gavagină a preluat conducerea Bisercii Baptiste din Caransebeș și a instalat la cârma bisericii pe cei trei compromiși de care vorbește pastorul Busuioc.

Iarăși, pretenția lui ca noi să nu publicăm nume (și să nu arătăm faptele trădătoare ale celor ce, deși pretindeau că ne reprezintă drepturile în fața autorităților, de fapt au persecutat pe credincioșii din România sub Ceaușescu), sub motiv că aceasta ar fi vorbire de rău, este ridicolă. El insistă să spună că Richard Wurmbrandt nu a expus pe nici un trădător de frați, și că la fel trebuie să o facă și alții, dar uită intenționat faptul că Richard Wurmbrandt nu a fost trimis la închisoare de „frații” noștri, ci de autorități, pe când noi am fost trimiși de cei promovați la conducerea Cultului Baptist, cei din Timișoara în cârdășie cu cei din București.

De ce o fi având atâta sensibilitate pastorul Busuioc față de trădători sau eretici, cum este Iosif Țon la ora actuală? De ce insistă să nu publicăm nimic cu nume, și nu vede că alți păstori ca Liviu Olah, Daniel Branzai, Ioan Brisc, Florin Filip, Marius Curceru, Daniel Chiu, Paul Negruț și alții au arătat deschis ereziile lui Iosif Țon, nesfiindu-se, și bloguri ca Centrul de istorie și apologetică, Barthimeu și Vestea Bună dau publicității informații inedite legate de persecuțile suferite de creștinii din România din cauza fraților mincinoși? Noua generație are nevoie să fie informată cu privire la fenomenul colaboraționist, căci numai așa va cunoaște suferința îndurată de oamenii nevinovați ai lui Dumnezeu din cauza lașității și trădării celor ce trebuiau să îi apere, și numai așa se vor întări să rămână fideli Domnului atunci când la rândul lor vor fi trădați de oportuniști. Că Iuda nu va dispare niciodată dintre frați.  

Nu, nu facem un serviciu lucrării lui Dumnezeu dacă tăcem și acoperim faptele de trădare ale celor ce au vândut pe frații lor autorităților comuniste. Și cei neregenerați recunosc faptul că vinovăția trădătorilor a fost mai mare decât a torționarilor.

https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/page/3/

Opinie radicală: cred că informatorii sînt mai vinovați decât ofițerii de Securitate

Probabil că fiii luminii ar trebui să învețe de la cei care nu au ajuns la lumină!

Orientare pentru dezorientaţi (II) Rubrică întreținută de Ioan Târziu

Continuăm transcrierea procesului verbal scris de fratele Viorel Vuc la şedinţa de „orientare” a păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara  în 23 februarie 1978. Cei înscrişi la cuvânt pe marginea referatului lui Paul Bărbătei intitulat „Doctrina preşedintelui R.S.R. tovarăşul Nicolae Ceauşescu” vorbesc cu slugărnicie oferind linguşiri persecutorilor lui Hristos.

Ciortuz ne spune ce anume îl ispiteşte. Nu e vorba de confesiunea unor slăbiciuni, ci de gândurile care îl preocupă la întrunirile „frăţeşti” ale Comunităţii. Să fi fost gânduri şi regrete cu privire la ineficienţa evanghelizării societăţii de către cei credincioşi? Să fi fost un foc lăuntric ce îl mistuia din dorinţa de a vedea pe alţii mântuiţi? Aş, fugi de aici! El avea „ispite” mult mai mari.  Nici vorbă de dorinţa de a vedea Evanghelia răspândită în familia Ceauşescu, nici vorbă de compătimirea preşedintelui care era în întuneric, ci doar de o autocritică deplângând faptul că cultul baptist nu contribuie suficient la cultul personalităţii lui Ceauşescu! Iată preocupările celui ce ţinuse cu câteva minute înainte ora de rugăciune a „lucrătorilor”. Dar să citim textul:

Pagina 3

Fr. Ciortuz aduce o mustrare blândă Uniunii ptr. faptul că nu au trimis o telegramă de felicitare cu ocazia sărbătorii zilei de naştere a preşedintelui N. Ceauşescu. El spune cam aşa: „fraţilor în vocabularul nostru religios (se) cuprinde şi termenul „ispită”. Eu să vă spun drept că am fost ispitit în timp ce ascultam referatul social, de faptul că noi de abia acum ne-am trezit să aducem elogii referitoare zilei de sărbătorire a 60 de ani a lui N. Ceauşescu. Apoi o altă ispită mă chinuia: de ce în ziare alături de alte culte, nu era trecut şi cultul nostru care să fi trimis telegramă de felicitare lui N.C.”

Fr. Rîncu a vorbit fără nici un sens.

Spre lauda lui, păstorul Rîncu se abţine de la omagierea lui Ceauşescu aşa cum făceau ceilalţi. Dar nici nu are curajul să spună ceva concret după Cuvântul Domnului. Aşa se explică faptul că „a vorbit fără nici un sens.” Domnul Stanca ne explică ce înseamnă adevăratul patriotism. Este adularea lui Ceauşescu, deoarece istoria lui este istoria neamului! Nimeni nu poate exprima mai "elocvent" această idee ca Stanca.

Fr. Stanca a arătat că: „eu nu mă pot denumi fratele tov. N. Ceauşescu, şi nici copilul lui datorită vârstei, dar viaţa mea se aseamănă cu a dînsului. De fapt istoria preşedintelui se aseamănă cu istoria poporului român, se contopeşte, este una şi aceiaşi, aşa că vorbind despre istoria preşedintelui, vorbim de fapt de istoria noastră a tuturor!”  A arătat suferinţele credincioşilor sub Antonescu şi liberatea adusă de august 1944: „şi dacă astăzi se mai plâng unii creştini că autorităţile îi persecută, nu este adevărat. Ci ei înşişi (creştinii) fac unele greşeli împotriva cărora autorităţile iau atitudine”.

Tovarăşul Turcu, deşi ne vorbeşte pe româneşte, nu reuşeşte să se facă înţeles în modul elocvent în care ar dori, când vorbeşte în versuri despre măreaţa „doctrină Ceauşescu”. Să fie limba turcă de vină?

Fr. Turcu:  „fraţilor, dacă privim la copiii care zburdă ziua pe străzi, la jocul lor, dacă privim la florile de pe câmp, în zâmbetul tuturor desprindem parcă fără cuvinte numele „Ceauşescu.”

Singurul, dintre cei care au avut dreptul la cuvânt, care vorbeşte în acord cu adevărul şi cu bunul simţ este Nicolae Craiovan (prima grafie a numelui în document este incorectă), unul din întemeietorii Bisericii Baptiste Nr.3 din Timişoara. Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată fără martori. În mijlocul acelor păstori apostaţi s-a auzit clar vocea tânărului Nicolae Craiovan.

Fr. Craioveanu, un tânăr, reprezentantul Bis. 3 din Timişoara spune: „să ştie toţi şi domnii împuterniciţi că am fost la şedinţe UTC, PCR şi acum la o şedinţă de comunitate, dar aşa de cursiv cum s-au înscris fraţii la cuvânt aici la un referat social (încît au fost opriţi şi declarată lista încheiată) nici la o şedinţă PCR nu se înscriau.

Pagina 4

Aş vrea să spun că nu putem contesta libertatea amintită şi nici calităţile (doctrina) lui N. Ceauşescu, însă aş vrea să vă spun şi să audă şi domnii împuterniciţi că totuşi, mai sînt cazuri cînd securitatea ne persecută şi intervine în gîndirea noastră de creştini, şi chiar ni se impune să nu ne mai rugăm ptr autorităţi şi şeful statului”

Bineînţeles că păstorii zeloşi pentru partidul comunist au sărit imediat să îl admonesteze. A se vedea cât de departe se ajunge atunci când ne lipseşte curajul de a spune adevărul. Cuvintele lui Băleanu sunt concludente:

Băleanu a luat cuvântul şi ca răspuns la problemele ridicate de Craiovan spune: „stai frate (cu ton dur) că nu chiar aşa stau lucrurile (iar către public), fraţilor, vedeţi în biblie scrie „să nu luăm în deşert numele Dlui” şi noi sîntem creştini şi trebuie „să fim înţelepţi ca şerpii”şi să nu luăm în deşert numele conducătorilor şi chiar dacă ne rugăm, să ne rugăm ca Dzeu să-i binecuvinteze cu sănătate, etc... şi să nu ne rugăm rugăciuni care i-ar putea deranja pe aceşti conducători”. Apoi a mai făcut şi unele referiri, aprecieri la referat.  

Pentru Băleanu luarea în deşert a Numelui Domnului este tot una cu luarea în deşert a numelui conducătorilor comunişti! Se vede că era un exeget abil! Apoi, tovarăşul Băleanu nu este de acord ca creştinii să se roage pentru mântuirea conducătorior, aşa cum cere Scriptura (1 Timotei 2:1-5), deoarece acest lucru i-ar deranja. Ori „păstorii” nu trebuie să deranjeze pe atei! În schimb, el cere să ne rugăm pentru sănătatea lor şi eventual pentru glorificarea lor, şi pentru alte lucruri care le-ar place conducătorilor, dar nu pentru mântuirea de care au nevoia cea mai mare! De unde această înţelepciune la Băleanu (dacă tot a vorbit de necesitatea de a fi înţelepţi ca şerpii)? Se pare că „păstorii” prezenţi aveau două obiective: Cum să apostrofeze pe cei ce au rămas credincioşi Cuvântului (unii, ca Mara, nu se sfiesc să ameninţe deschis), şi cum să se întreacă în a-l glorifica pe Ceauşescu.

            Romînu a adus elogii, omagii preşedintelui N. Ceauşescu.

Mara: „fraţilor eu apreciez pe tineri ca şi Craiovan, care au energie, sînt plini de rîvnă, dar tînărul Craiovan uită că mai mari decât el sînt alţii care nu se sperie de tonul lui şi că prin aceasta şi-ar atrage şi unele neplăceri”. Apoi a făcut unele concluzionări pe marginea referatului.

Cel care încheie discuţiile din jurul primului referat este unul din cei doi împuterniciţi prezenţi. Era normal ca la o întrunire a „păstorilor” lui Hristos ultimul cuvânt să îl aibe un împuternicit al guvernului ce şi-a propus distrugerea religiei!

Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş) subliniază afirmaţiile fr. Stanca, adică istoria noastră se identifică cu isotria lui N. Ceauşescu. Apoi spune: „mă bucur că am fost invitat la conferinţa de orientare, simt o deosebită satisfacţie să pot (spune) vorbi şi eu la această conferinţă. Mă bucur de atmosfera caldă în care s-a prezentat şi s-a discutat referatul social. Îmi pare rău însă că această atmosferă este deranjată de afirmaţiile iresponsabile ale unuia sau altuia (privea spre Craiovan). Apoi a urat preşedintelui sănătate, progres, etc. La care o parte din fraţi

Pagina 5

 au răspuns cu aplauze! Atunci un alt tânăr a zis: „Ruşine, fraţi bătrâni, aplaudaţi în Biserică!”

La sfârşitul discuţiilor se realizează minunea. Împuternicitul ajunge să agreeze cu păstorii participanţi. El îşi însuşeşte vocabularul şi ideile acestora! Asta da, minune! Ideologul partidului comunist repetă ideile unor păstori şi e de acord cu ele! Numai că nu ideologul partidului a făcut concesii, ci păstorii, cari trebuiau să vorbească cuvintele lui Dumnezeu, aceştia au avut în gură cuvintele partidului! Împuternicitul este de acord cu Stanca, şi anume, că „istoria noastră se identifică cu istoria lui N. Ceauşescu.” Un singur regret a avut împuternicitul, faptul că atmosfera „caldă” a fost „deranjată” de o voce protestatară. Îmi închipui cât de trist au oftat şi păstorii la această constatare a împuternicitului. Dar pentru ca prima parte a întrunirii să nu se sfârşească pe o notă tristă, împuternicitul i-a raliat pe „păstorii” bisericilor într-o nouă rundă de preamărire a lui Ceauşescu la care „păstorii” au participat atât cu adeziunea verbală cât şi cu cea a aplauzelor! Dar din nou bucuria le-a fost tulburată (de o voce ca a lui Mica de la curtea lui Ahab, care nu voia să prorocească nimic bine împăratului), o voce tânără (să fi fost însuşi Viorel Vuc?) care le arată că nici la bătrâneţe nu au ajuns să cunoască înţelepciunea adevărată!

În dialog cu pastorul Belciu Busuioc

În timp ce pregătesc textul unei cărți de memorii am început să fiu bombardat cu telefoane de unii ce se simt cu musca pe căciulă. Tare ar vrea ca acțiunile lor să nu fie date la iveală și nici puse în pagină. Mai ieri pastorul Belciu Busuioc a pledat cu mine să nu cumva să public numele unora care s-au făcut vinovați de colaborare cu Securitatea, și aceasta pe motiv că „noi trebuie să iubim pe vrășmașii noștri!” Chiar așa! Dar mai bine să vă las pe voi să îi cititți scrisoarea:

Frate Nicolaie

Cred ca nu a fost o intimplare  ca noi doi am vorbit in aceasta ultima saptamina. Dumnezu care vrea cu orice pret sa ne scape sufletul de la iad a aranjat aceste discutii. Acum cind dumneata te pregatesti sa scrii o carte Dumnezeu vrea sa-ti vorbeasca inainte de  scrie ca ceea ce scrii sa fie spre Slava Domnului.

Tot ce facem noi cu fapta ,cu vorba si cu srisul trebuie sa-l proslaveasca pe Dumnezeu.Din cite inteleg eu Cuvintul Lui Dumnezeu  stiu ca nu-i bine ca noi sa vorbim de rau pe oameni. (Iacov 4:11)  Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

Aici este vorba de Legea iubirii care este Legea imparatiei  Lui Dumnezeu 

 Iacov 2:8)  Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.

Noua nu ne place sa ne vorbim de rau pe noi insine si nici pe copii nostrii chiar daca sint rai si fac ce nu ne place si nu ne place cind altii ne vorbesc de rau familia.

Tot asa nici Lui Dumnezeu nu-i place sa ne vorbim de rau fratii si nici pe dusmanii nostrii. (Mat 5:44)  Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc, 45)  ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Copii Lui Dumnezeu au caracterul Lui

Uneori noi ne dam sa vorbim de rau pe unii frati pe motiv ca ei fac rau sau au facut in trecut rau lucrarii Lui Dumnezeu. Trebuie sa stim ca intre granita miniei sfinte si minia pacatoasa este o linie foarte subtire care o trecem foarte usor si atunci sintem pedepsiti de Domnul.

Saul facea mult rau lui David dar David se temea de Dumnezeu sa faca vreun rau lui Saul pentruca era unsul Domnului ( desii era lepadat)

Cind Moise s-a miniat pe popor ca vorbeau de rau pe  Dumnezeu Dumnezeu l-a pedepsit si a pierdut Canaanul.

Psa 106:32-33)  Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. 33)  Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.

,,Miniati-va dar nu pacatuiti sa nu apuna soarele peste minia voastra “a spus Pavel ,si aceasta insemneaza ca noi trebuie sa ne intristam cind cineva face rau in Lucrarea Lui Dumnezeu dar nu ne da Domnul voie ca noi sa-i facem rau  cu fapta sau cu vorba.

        Eu simt ca o datorie sa va aduc aminte ce zice Cuvintul Lui Dumnezeu ca sa fiu curat de singele dumneavoastra.Un prieten adevarat nu lasa pe prietenul lui sa greseasca si sa-si  piarda mintuirea.

Dumneata mi-ai facu mult bine mie si familiei mele si este de datoria mea sa te ajut sa nu gresesti. Dealtfel sint si pastorul sufletului dumneavoastra si sint dator sa va ajut.

Ezechiel 33:8-9 )  Cînd zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!” şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.

9)  Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.

Acesta-i motivul pentru care va scriu aceste rinduri,vreu sa fiu curat de singele dumnevoastra inaintea Lui Dumnezeu. Poate o sa ma aleg cu ocara sau minie  dar tot atit de bine se poate sa ma ascultati si sa va mintuiti sufletul si aceasta este o rezolvare vesnica de care ne vom bucura amindoi.

Deaceea va rog cu toata dragostea sa va opriti din denigrari cu numele care nu fac bine lucrarii lui Dumnezeu.

Calea Evangheliei de ai ajuta pe oameni ne-a aratat-o Domnul Isus si este aceasta :

Sa mergem la ei si sa le spunem ce au gresit, daca nu ne asculta

Sa mai luam unul sau doi frati, daca nu asculta nici atunci

Sa-l spunem bisericii ,iar daca nu asculta nici de biserica sa fie socotit ca un pagin sau un vames

Daca dumneavostra ati urmat aceasta cale atunci linistiti-va si lasati-L  pe Dumnezeu sa lucreze ca sa nu va pomeniti ca vrind sa faceti ce este bine face-ti slujba celui rau .

Va rog sa va uitati la oamenii care ii recunoasteti ca oameni ai Lui Dumnezeu si sa vedeti exemplul lor.Iata citeva Exemple:

Fratele Liviu Olah om al Lui Dumnezeu care a suferit din cauza fratelui Ton mai mult ca altii ati vazut ca nu l-a vorbit de rau nici odata ! De ce ???

Fratele Petrica Cocirteu care a suferit si inchisoare nu vrea sa vorbeasca de rau ?

Wulbrant care a suferit mai mult ca toti din partea fratilor in timpul regimului  comunist . A condamnat Comunismul pina in maduva oaselor dar nu a vorbit de rau pe fratii care i-au facut mult rau

Nu a vorbit de rau pe frati cu numele in nici o carte a sa si nici in predici ! De ce ??

        Dumneata stii ca Diavolul cind ispiteste pe om sa faca rau are citeva unelte de care se foloseste : O sula,o patura si o trimbita. Cu sula il impunge pe om sa faca raul. Cu patura il acopere si ii spune ca nu-i vede nimeni si nu va stii nimeni si apoi i-a patura si suna cu trimbita tot ce au facut.

Oamenii acestia despre care dumneata vorbesti au fost impinsi de diavolul sa faca raul .Diavolul le-a spus ca nu va stii nimeni Iar acum  trimbita anunta raul facut .

De ce ne punem noi in slujba diavolului sa fim trimbita lui cind noi trebuie sa fim trimbita lui Dumnezeu care trebuie sa vesteasca mintuirea.

Multi din oamenii pe care dumneata ii pomenesti nu se mai pot pocai ca deja au murit si atunci pe cine ajuta ca vorbesti despre ei .Aceasta este absolut lucrarea celui rau. Altii inca mai vestesc Evanghelia si Pavel scrie: Filipeni 1:15-18)  Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.

18)  Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii cari ştiu că eu sînt însărcinat cu apărarea Evangheliei;   17)  cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele. 18)  Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.

Cind am venit in Australia am avut o discutie intr-o familie si fratele m-a intrebat ce stiu despre fratele X.Atunci eu i-am povesti de suferintele care le-am avut din cauza lui.

Dupa aceia eu am costatat ca ei se hraneau si au invatat multe lucruri bune din predicile fratelui pe care eu l-am vorbit de rau .Atunci mi-am dat seama ce mare rau am facut fata de Lucrarea Domnului. Am venit in fata bisericii mi-am marturisit greseala si am sfatuit pe frati sa nu mai vorbeasca de rau pe predicatori ca pot face mare rau.

Acesta-i motivul pentru care eu n-am dat nume cind am scris despre lucruri negative care s-au intimplat la Caransebes. Am dat nume numai cind am vorbit de lucrurile pozitive care aduc Slava Lui Dumnezeu.

Urmasii nostrii trebuie sa stie ce lucrari minunate a facut Dumnezeu prin dumneata si despre ele trebuie sa vorbesti si sa-l lauzi pe Domnul.

Cum te-a folosit Dumnezeu sa duci cu masina , sa ajuti cu bani si sa gazduiesti oameni mari care au vestit Evanghelia si multe suflete s-au mintuit si o sa vezi ca in cer ai plata alaturi de Olah Liviu ca dumneata l-ai ajutat sa faca Lucrarea Lui Dumnezeu.O sa imparti si cu mine toata rasplata pentru sprijinul care mi l-ai dat in lucrarea de la Caransebes.

Frate Nicolaie te rog fierbinte inaintea Lui Dumnezeu sa te opresti de la lucrurile care te-ar face sa-ti pierzi cununa si rasplata.

Apocalipsa  3:11)  Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Domnul sa te ajute sa intelegi ca sint prietenul adevarat care iti vrea binele vesnic.

Harul si Pacea Domnului sa te insoteasca !

Busuioc

Melbourne la 15 Iulie 2016

Mai jos veți citi răsunsul pe care eu l-am dat păstorului Belciu Busuioc

Frate Busuioc,

Nici eu nu cred că am ajuns întâmplător în contact. Cred că aveţi probleme majore în felul în care abordaţi problemele. Se vede că aţi fost şcolat la picioarele lui Bunaciu, un om care şi-a trădat fraţii, l-a trădat pe Domnul, dar a pretins în gura mare că a slujit interesele Bisericii lui Christos! Şi-a dezvoltat felul lui de argumentare pentru a-şi susţine venalitatea, dar lucrul acesta nu a putut înşela decât pe cei naivi sau de aceeaşi categorie ca el.

Tot ce facem cu vorba, cu scrisul cu fapta trebuie să corespundă adevărului, căci numai aşa îl slăvim pe Dumnezeu. Şi eu ştiu că nu este bine să vorbim de rău pe oameni. Dar a spune omului să se pocăiască şi a-i arăta răul de care trebuie să se pocăiască nu e vorbire de rău. Tu îmi spui mie că sunt rău şi trebuie să renunţ la demascarea păcătoşilor, Deci mă judeci, mă condamni, faci tocmai ceea ce îmi spui mie să nu fac. Eu am în faţă relele celor ce au trădat pe fraţi, şi tu îmi spui că nu este bine să îi îndemn la pocăinţă! Mai degrabă vrei să îi las să meargă în iad, decât să le spun să se pocăiască! Ce dragoste ai tu faţă de cei păcătoşi, dacă vrei să opreşti pe cei care le arată faptele ca să se pocăiască?

Textele pe care le invoci nu se aplică la cazul de faţă, deoarece este vorba de vorbire de rău, adică imputare a unor lucruri ce nu sunt adevărate! Aceea e vorbire de rău! Dacă iubim pe fraţi nu îi vom lăsa să meargă spre pierzare, fără să le spunem adevărul!

După interpretarea ta Domnul Isus i-a vorbit de rău pe farisei şi cărturari când le-a spus: Pui de năpârci, morminte văruite, etc. în Matei 23. Sau nu cunoaşteţi textul? La fel ca şi trădătorii din timpul comunismului care nu cunoşteau decât un text, Romani 13, fiţi supuşi autorităţilor! Nu cunoşteau textul care spune să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni! De ce faceţi selecţie de texte care vă convin? Astfel de argumentare vicioasă nu vă face cinste! Se vede că aţi deprins-o de la cei vânduţi să facă rău, persecutorii fraţilor lor în comunism!

Dar de apostolul Pavel ştiţi ceva? Când a spus: Alexandru Căldăraru mi-a făcut mult rău, oare Pavel vorbea de rău pe alţii? După teoria ta aşa este! După Cuvântul lui Dumnezeu nu este vorbire de rău, ci atenţionarea altora să nu cadă victime acelui om nelegiuit! Iosif Ţon a făcut mult rău, şi încă face victime! Nu vă temeţi că veţi da odată socoteală lui Dumnezeu de faptul că aţi contribuit la victimizarea altora pentru că nu aţi expus ereziile lui Iosif Ţon şi faptele lui care îl arată a fi pervers? 

Dar apostolul Ioan? Îl avertiza pe Gaius că există unul, Diotref, care ne vorbeşte de rău, care dă pe fraţi afară etc., etc. Şi Ioan a vorbit d erău pe alţii, el ucenicul iubirii? Veniţi-vă în fire şi nu păcătuiţi! Exact ca şi Diotref au făcut Mara, Bunaciu, Bărbătei, Băleanu, Stanca, Găvăgină... Au dat afară pe alţii din Biserica Domnului! i-au ponegrit cu vorbe mincinoase, şi tu ştii lucrul acesta. Biblia îţi cere să îţi ridici glasul în apărarea celor nedreptăţiţi! Tu nu ţi-ai ridicat glasul! Ci ai contribuit la darea afară a unor credincioși! Iar acum scuzi pe răufăcători și încerci să le ascunzi faptele și să oprești pe cei care vor să le aducă la lumină pentru a le da posibilitatea să se pocăiască și pentru a oferi tienrei generații un avertisment cu privire la cei ce au trădat pe frați! 

În loc să educați tânăra generație în adevăr și dreptate, suciți căile Domnului! Credeți că veți scăpa de osânda Domnului?

Acum te rog să îmi răspunzi la câteva întrebări: 

Alaltăieri ai spus că Țon la Caransebeș a susținut comitetul ales, dar ulterior l-a denigrat la Uniune. Și că la Caransebeș Țon a spus: doar Biserica alege și numai Biserica îi dă jos!

Ieri ți-am trimis înregistrarea în care la Los Angeles ai susținut că tu ai spus la Caransebeș acele cuvinte și Iosif Țon venise la Caransebeș să deraieze ceea ce se hotărâse. Vezi că te-ai contrazis? Ori nu ții minte, și atunci nu te califici să vorbești despre ceea ce s-a întâmpălat, ori ești răuvoitor, și cauți să scoți basma curată pe Iosif Țon. De ce nu ai abordat problema aceasta după ce ți-am trimis înregistrarea? 

Ești chair atît de naiv să crezi că acțiunile Comunității de Timișoara și cele ale Uniunii au fost rezultatul faptului că au fost rău informați? Ne crezi proști? Tu știi foarte bine că cei de la Comunitate și Uniune acționau la cererea Partidului, și nu în urma unor informații greșite! De ce te încarci de păcat susținând o minciună? Cui servește o astfel de minciună? Doar să îi scuze pe trădătorii fraților!

Când Bunaciu și acoliții lui ne-au condamnat și vorbit de rău, te-ai ridicat împotriva lor să le spui că merg în iad? Ei ne-au semnat sentința de condamnare, și tu îi scuzi! Ce vrei de fapt? Ei ne-au judecat pe noi și ne-au condamnat pe baza unor minciuni! Și tu ne spui nouă să nu îi judecăm! Nu noi îi judecdăm, ci fatele lor îi judecă în fața mulțimii!

Ce poți spune despre Pavel Nicolescu, Aurel Popescu. Liviu Olah (care a spus clar că Iosif Țon l-a împins să nu asculte de voia Domnului la botezul intenționat la Criș) și alții care au expus trădările unor frați? Au fost și aceștia greșitți? Să nu cumva să aveți curajul să aruncați cu noroi pe acești frați!

Există o singură explicație pentru poziția ce ai luat-o. Îi scuzi pe trădători, pentru că și tu ai la activ păcatul acesta de care nu te-ai pocăit. În loc să aperi adevărul, încerci să ascunzi de generația nouă păcatul trădării fraților. 

Nădăjduiam că măcar în ceasul din urmă vă veniți în fire, dar se vede că nu aveți deloc de gând să fiți onești, toți cei ce ați făcut servicii Securității ca să vă plimbați prin Apus. Așa a fost și Dugulescu, care în loc să se pocăiască de trădările lui, a făcut infarct când i s-au scos faptele laiveală. Tu ai fost vicepreședinte alături de Mara și alți trădători. Nimeni nu ajunge acolo fără să facă compromisuri! Când vrei să le mărturisești? După moarte? E prea târziu! Vei suferi mânia Domnului! 

Când Ceaușescu arunca în temniță pe unii credincioși tu te plimbai prin alte țări și duceai vestea drepturilor religioase ale credincioșilor din România. La întoarecere vorbeai de rău țările Apusului. Nu te temi de Dumnezeu? Credeți că dacă ați învățat ceva versete din Biblie pe care le invocați în afara contextului lor, vă puteți să vă scuzați și înaintea lui Dumnezeu? 

Nu e târziu să vii sincer înaintea Domnului și să îți pui viața în rânduială. Toți trădătorii ați dori ca cartea mea să nu apară. Vă temeți de adevăr! Vă DERANJEAZĂ adevărul și credeți că puteți să manipulați lucrurile! Dar totul iese la lumină! Ceea ce ați făcut la întuneric va fi proclamat de pe acoperișurile caselor! 

Dacă crezi că poziția ta este demnă de a fi apărată, hai să ieșim pe blog cu un dialog. O să ieși cam șifonat. Domnul să aibă milă de tine!, că vrei să tăinuiești adevărul!

Fratele Laie, care îți vrea binele, că ai fost prietenul meu, și îți dă aceste medicamente ca să nu îți pierzi sufletul!

PS LA care mai adaug următoarele:

 În cei patru ani cât ai fost vicepreședinte al Uniunii Baptiste din România alături de Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, ai mers la ei să îi îndemni să își mântuiească sufeltele mărturisind păcatul trădării față d enoi, cei de la Caransebeș? Că ei au iscălit sentința noastră cu mâna lor!

Eu ți-am spus ceea ce ai făcut bine, la timpul cât ai fost seminarist și ai avut principii sănătoase. Dă-mi voie și acum, când văd că ai părăsit principiile și încerci să acoperi murdăriile celor de la conducerea Uniunii Baptiste din periaoda comunistă, să îți spun că nu faci bine. Istoria vă va condamna pet toți ceice suciți adevărul.

Dacă ai colaborat cu asemenea indivizi rău famați, vezi să nu fie adevărat proverbul: Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești.  

Mai ieri voiai să susții că Iosif Țon ne-a sprijinit initial cu ședința comitetului de la Caransebeș cu cuvintele: „Biserica i-a ales și numai Biserica îi poate da jos!” Aceasta cu privire la hotărârea Comunității de TImișoara de a ne destitui. Eu am susținut ăc acelea au fost cuvintele tale, nu ale lui Iosif Țon. M-ai contarzis. Fragmentul de înregistrare pe care ți l-am trimis arată că nu Iosif Țon a făcut acele afirmații, ci tu le-ai făcut. În realitate Iosif Țon a cerut să ne supunem deciziei celor de la Timișoara și ne-a cerut să anulăm decizia Adunării generale pe motiv că nu am făcut-o în urma unui post cu rugăcine timp de teri săpătmâni. Dacă dorești registrarea integral ți-o putem trimite, dar nu vei avea câștig de cauză.

https://www.youtube.com/watch?v=N-Qg1rtQmp4&feature=em-share_video_user

https://www.youtube.com/watch?v=NTL8NTE1a04

După ce ți-am trimis fragmentul nu ai mai abordat subiectul, desi ar fi trebuit să recunoști că l-ai apărat pe Iosif Țon în ciuda adevărului.

Se vede clar de ce parte ești. Vrei să acoperi faptele murdare ale trădătorilor. Ai ceva în comun cu ei?

O şedinţă „sfântă” Rubrică întreținută de Ioan Târziu

În documentul pe care îl veţi parcurge (credem că fără oprire), veţi vedea cât de bine se armonizează „creştinismul” cu comunismul, mai ales când reprezentanţii acestor poziţii sunt în bune relaţii, aşa cum erau „liderii” baptişti cu împuterniciţii guvernului. Armonioasa lor colaborare şi „părtăşie” a rămas imortalizată de un proces verbal scris de fratele Viorel Vuc, diaconul Bisericii Baptiste din Caransebeş care a avut „fericirea” să se găsească la întrunirea reprezentanţilor celor două religii. Veţi citi despre păstori cari aveau năzuinţa nobilă să se numească fraţi cu Ceauşescu (deşi, fără să ştie, în realitate erau), şi aceasta deoarece „au îndurat” aceleaşi persecuţii în care „creştinii” şi comuniştii au fost alături unii de alţii; veţi vedea cum datorită „smereniei” unii păstori nu s-au crezut vrednici să se declare fraţi cu Ceauşescu, deşi erau; veţi citi despre unitatea celor două „religii” văzută în faptul că unii păstori creau programe culturale pentru uzul celor de la căminul cultural; veţi citi despre modul  cum „liderii” baptişti şi-au făcut mea culpa pentru că nu au trimis telegrame de felicitare lui Ceauşescu, şi cum şi-au reproşat că rugându-se ca Dumnezeu „să dea minte” lui Ceauşescu au luat numele acestuia din urmă în deşert (să citeşti şi să te cruceşti!); veţi citi despre referatul politico-social citit de secretarul cultului (care a durat 35 de minute plus o oră şi jumătate de elogii pentru preşedintele Ceauşescu) şi despre referatul despre rugăciune (aţi citit bine!) care a durat 15 minute, şi despre care nu a mai fost (ne)voie să se discute! Veţi vedea cât de mult iubeau pe fraţi şi cât de adânc simţeau cu Bisericile „liderii” de la Comunitatea Baptistă de la Timişoara şi de la Uniunea de la Bucureşti, şi cum se „jertfeau” pentru interesele acestora! Când veţi ajunge la sfârşitul documentului veţi constata cine pe cine slujeşte! Şi vă veţi întreba dacă acei „lideri” ai baptiştilor au cunoscut vreodată pe Dumneze

Pentru că unii cititori nu au putut descifra prea bine textul procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc pentru şedinţa de „orientare” a Comunităţii din Timişoara de la 23 februarie 1978, am găsit potrivit să transcriem textul şi să facem „disecţie” pe text.

Pagina 1

Secţia Caransebeş

- Vuc Viorel

- Cocîrţeu Petru

- Teleagă Ion

- Rădoi Nicolae 

            Şedinţa Comunităţii din Timişoara (DE ORIENTARE ? ?) din 23 febr. 1978

La început s-a ţinut o scurtă oră de rugăciune de fr. Ciortuz, iar la cântări a fost fr. Rîncu.

Şedinţa propriu-zisă a început la ora 10.30 (dimineaţa). La masa de unde se oficiaza „Cina Domnului” în Biserica Nr. 2 din Timişoara, a urcat următorul prezidiu (de a stânga la dreapta): fr. Trifu, fr. Băleanu, fr. Bărbătei, fr. Mara, fr. Grecu, fr. Romînu, fr. Mike Bella, şi împuternicitul jud. Timiş: Ţeperdel şi împuternicitul jud. Caraş: Pîrneci.

Prima pagină menţionează patru fraţi din comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş care au fost prezenţi la şedinţa Comunităţii. Unul din cei patru (Viorel Vuc) este persoana care a redactat procesul verbal în folosul Bisericii din care făceau parte. Ceilalţi trei sunt martori şi astăzi că fratele Vuc a redat fidel conţinutul şedinţei şi nu a exagerat în nici un fel. De fapt fratele Viorel Vuc este un om integru, care, atunci când depune mărturie despre acele timpuri, nu se sfieşte să îşi arate ezitările şi temerile pe care le-a avut în împrejurările de care vorbeşte (a se vedea mărturia lui cu privire la cele petrecute la Caransebeş aşa cum a redat-o Daniel Mitrofan la CENTRUL DE ISTORIE ŞI APOLOGETICĂ).

Şedinţa a căpătat denumirea de Conferină de orientare(orientare?!... dar în ce sens?!...) care avea următoarea ordine de zi:

a.      Referat cu caracter social

b.      Discuţii pe marginea acestui referat

c.       Referat doctrinar

Referatul social a fost prezentat de fr. Paul Bărbătei şi avea tema: „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” Referatul (citit) a durat 30-35 minute.) În acest referat s-au folosit toate superlativele de glorificare a preşedintelui de la început pînă la sfîrşit.

Păstori des-orientaţi

Predicatorii au fost aduşi la un curs de orientare. Fratele Viorel Vuc întreabă, pe bună dreptate, ce orientare? Se vede că acei predicatori erau des-orientaţi, şi aceasta datorită faptului că în loc să îşi asume datoria de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu fără teamă, au acceptat să stea la masă cu Ispititorul, uitând de versetul care spune că frica de oameni este o cursă. Urmarea a fost că „au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci”(Romani 1:25).

Doctrina de căpătâi a unor păstori

Domnul Isus vorbea de „urâciunea pustiirii aşezată în locul preasfânt.” Putem vizualiza această urâciune a pustiirii nu numai din faptul că nişte atei au fost aşezaţi la amvonul Bisericii, ci mai ales din faptul că acei care trebuiau să sfinţească locul, l-au spurcat cu discursurile lor vecine cu blasfemia. Secretarul general al Cultului Baptist, Paul Bărbătei nu s-a sfiit să citească de la amvon „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” epuizând superlativele limbii române în caracterizarea unei bestii cu chip uman. Ceilalţi predicatori s-au întrecut în a aduce osanale aceleiaşi bestii.

După referat au urmat discuţii cu privire la referat şi au durat 1 oră şi 35 min. La discuţii s-au înscris următorii fraţi: Bîtea, Seracin Valeriu, Varga, Ciortuz, Rîncu, Stanca, Turcu, Craioveanu, Băleanu, Romînu, Mara, iar la urmă a vorbit Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş).

Pagina 2

Fr. Bîtea arată că dînsul se poate denumi fratele lui N. Ceauşescu, căci vîrsta este aceeaişi şi că peste cîteva zile va împlini şi el 60 de ani. A arătat şi persecuţiile din regimul lui Antonescu.

Fr. Seracin Valeriu, diaconul Bis. din Vălişoara de lângă Caransebeş, se numeşte şi el pe drept cuvînt, fratele lui N. Ceauşescu, motivînd că a împlinit 60 de ani cu 4 zile înainte ca preşedintele statului şi că şi el a suferit aceleaşi necazuri şi persecuţii ca N. Ceauşescu. El spune că creştinii au fost întotdeauna alături de comunişti şi în ilegalitate, îndurînd aceleaşi greutăţi. El insistă şi spune: „fraţilor dar şi azi noi suntem alături de ei”! Eu am fost atunci cînd comuniştii erau în ilegalitate, secretarul unei organizaţii comuniste, soţia mea a fost deputată în uniunea femeilor, iar primul creştin din satul meu a fost şi primarul satului. Înrudirea cu comuniştii se păstrează şi azi. De pildă, brigada artistică a căminului cultural din Vălişoara a prezentat acum recent, un program al cărui conţinut l-am compus eu. Şi chiar acum cînd am plecat la Timişoara la această şedinţă, m-am oprit cu maşina şi am dat un nou text ptr o altă brigadă artistică. Noi nu refuzăm cînd ni se cer să-i ajutăm în diferite activităţi: culturale, etc.”

Varga arată cum astăzi faţă de trecut există libertate „aşa încât copiii mei nu simt că trăiesc printre romîni” (el este maghiar) După ce a mai adus multe laude de felul acesta el şi-a exprimat dorinţa în faţa lui Mara şi a împuternicitului de a i se aproba autorizaţia de construcţie a Bisericii sale, dintr-o localitate de lîngă... (Timişoara).

Fraţi cu persecutorii lui Hristos

Valeriu Seracin nu ascunde faptul că era membru în partidul comunist şi se umflă de mândrei că a compus materialul pentru brigada artistică a comunei sale, dar nu ne spune concret despre conţinutul materialului! Care să fi fost acesta? Nu e greu de ghicit! Dacă la o şedinţă a Comunităţii Baptiste a adus atâtea laude „conducătorului preaiubit” nu ne putem decât imagina adularea adusă de acelaşi personaj lui Ceauşescu la căminul cultural al comunei!

Oare de ce or fi râvnind acei păstori să fie fraţi cu Ceauşescu? Probabil că vor fi vrând să aibă parte de soarta lui! Oricum, fraţi au fost. Fraţi de necredinţă şi de hulire a Numelui Domnului. Şi dacă nu s-au pocăit înainte de trecerea în veşnicii (ceea ce este foarte probabil, din moment ce nu au mărturisit acest lucru), vor fi fraţi cu Ceauşescu pentru veşnicie!

Sentința condamnării din 24 octombrie 1978

Un document al cărui semnatari au ținut ca numele lor să nu fie nici tipărite, nici semnate lizibil.

Traian Ban – O viață ce a depus o trainică mărturie despre Dumnezeul credincios și atotputernic ce își poartă biruitor preaiubiții prin închisori și lagăre de exterminare

A trecut dincolo de bariera vizualului fizic un om care a suferit bătăi, lanțuri și închisoare de dragul Domnului Isus, fratele Traian Ban. Era prin 1958 când comuniștii români au decis că mai era necesară o epurare a societății de cei ce prin credința și prezența lor condamnau sistemul totalitar visat de Marx și implementat de Lenin.

La carăle marxist-leniniste fuseseră înjugați mai toți gânditorii ce rămăseseră după prima epurare efectuată între 1945-1953. Cei ce își păstraseră demnitatea urmau să  intre la gherlă în runda a doua, care s-a desfășurat între 1958-1964. Cultele creștine fuseseră înhămate și ele prin conducători docili la politica partidului. Se trecuse la reglementare și reprezentanții cultelor executau slugarnic fiecare ordin emanat de Departamentul Cultelor menit să sufoce viața Bisericilor lui Hristos. Dar existau și excepții.

Un pastor baptist, de exemplu, care nu a respectat reglementarea, a fost arestat imediat și condamnat la detenție. Simion Cure a lăsat în urmă soția și doi copii și a petrecut în gherlă șase ani. Dar cazul lui a fost singular. Era însă o grupare întreagă ce sfida cerințele Departamentului Cultelor. Comuniștii deciseseră pentru a-și atinge scopul de eliminare a religiei din societate, ca fiecare grupare creștină din România să fie  încorporată într-unul din cele 14 culte recunoscute oficial de guvernul comunist și controlate neoficial de acesta.

La Arad se formase o Biserică ce nu aparținea de nici un cult recunoscut oficial. Mai mult, membrii acelei Biserici se adunau la părtășia frățească nu după programul trasat de partid, ci după nevoile familiilor ce o formau. Și se închinau liber, cum înțelegeau ei urmând recomandările epistolelor Noului Testament. Probabil că Biserica respectivă nu ar fi atras mânia autorităților dacă nu ar fi existat iude în Bisericile Aradului care i-au reclamat și acuzat de neconformare. Sau poate că ar fi scăpat furiei comuniste dacă între cei care slujeau Biserica aceea nu s-ar fi aflat fratele Vasilică Moisescu, un intelectual de valoare care prezisese, printre altele, căderea comunismului. Oricare ar fi fost factorii ce au contribuit la intervenția autorităților, cert este că acea mică congregație arădeană a intrat în atenția Securității și ca urmare a dat o serie de eroi în istoria credinței din România, țară ajunsă sub călcâiele comuniștilor.  

Mai întâi aparținătorii acelei congregații au fost somați să înceteze întrunirile, ceea ce au refuzat. Ca urmare mai mulți bărbați ai acelei Biserici au fost arestați și condamnați la ani grei de închisoare. Îmi aduc aminte de șapte nume: Traian Ban, Aurel Băbuț, Ioan Ginga, Aron Mladin, Simi Moț, Mia Iovin, Vasilică Moisescu. Sentințele, date în urma unui simulacru de judecată, au fost foarte aspre, peste 20 de ani de închisoare și muncă silnică în tabere de exterminare.

Traian Ban a intrat bolnav în închisorile comuniste și i s-a promis solemn de către gardienii și șefii închisorii unde a fost plasat prima dată, că nu va ieși viu de acolo. În urma lui au rămas cu soția sa cinci copii, ultimul doar de câteva luni. Dar Dumnezeu doboară sfatul mai marilor zilei și le prăbușeșete în praf deciziile. Detenția fratelui Traian a fost numai de șase ani. Și exterminarea lui a rămas doar un vis al călăilor comuniști. În urma anilor de detenție fratele Traian Ban a ieșit afară sănătos. A intrat bolnav și a ieșit sănătos! Așa lucrează Dumnezeul atotputernic ce a promis că își protejează copiii oriunde ar ajunge aceștia!

Mai mult, anii de închisoare ai fratelui Traian Ban i-au dat posibilitatea să zugrăvească, acolo, în temniță, ce înseamnă credința ce îl onorează pe Domnul Isus. A depus pretutindeni pe unde a fost purtat în anii detenției o mărturie impresionantă a ceea ce înseamnă a-L cunoaște pe Hristos și a avea viața înnoită prin harul pocăinței.

Vârsta frumoasă de peste 90 de ani la care a ajuns fratele Traian Ban, lucrarea eficientă de învățător al Scripturii pe care a înfăptuit-o în lunga viață ce i-a fost hărăzită de Domnul și rațiunea lucidă ce l-a caracterizat până în ultima clipă, sunt dovezi că Domnul răsplătește pe cei ce își „pierd viața pentru El”. Călăii fratelui Traian Ban s-au făcut ulcele în țărâna pământului de câteva decenii și așteaptă cu groază dreapta judecată a Dumnezeului sfânt. Fratele Traian Ban a trecut bariera spre Casa Tatălui unde anticipează clipa revelării gloriei Marelui nostru Domn și Mântuitor Isus Hristos când toți credincioșii lui vor primi slava anunțată  și răsplata promisă.

Zilele plecării fratelui Traian Ban sunt o ironie a situației răsturnate în care trăim. Sunt tocmai zilele în care trădătorii Cultului Baptist din România își tipăresc biografiile, ca și cum nu se știe cum au trăit și acționat. Dar în timp ce trădătorii Cultului Baptist din România și-au redactat memoriile în care se prezintă laudativ și trec cu vederea tocmai pe cei ce au suferit pentru Evanghelie, fratele Traian Ban a preferat să trăiască în smerenie, slujind în tăcere oriunde a fost plasat de Dumnezeu, așteptând ca viața și activitatea lui să fie analizate de către Domnul Isus la tronul Său când lucrarea fiecăruia va fi dată pe față. Iată un contrast izbitor între trădătorii fraților care la ora actuală se laudă în memoriile lor, și un umil servitor al Domnului care a suferit în mod real bătăi, lanțuri și închisoare, dar nu se laudă, ci trăiește și moare pentru Domnul. Cred că îl așteaptă o înviere mai bună, așa cum promite Domnul celor ce au avut curajul credinței, preferând suferința de dragul Lui în locul izbăvirii.

A consemnat un coleg de temniță al fratelui Traian Ban, Nicolae Rădoi

PS. Nu am fost la închisoare în aceeași perioadă, dar am suferit pentru aceeași cauză în aceleași închisori intenționate să stingă dragostea pentru Mântuitorul nostru și mărturia credinței care îi consterna profund pe comuniști.

Pot creștinii vota pentru Hillary Clinton?

Da, pot, dacă pentru aceștia contează promisiunile ei de înmulțire a programelor sociale, dar nu contează faptul că este coruptă, o mincinoasă patologică asemenea soțului ei.

Pot, dacă au uitat in mod intenționat crimele făcute de țările socialiste timp de câteva decenii când socialismul și-a arătat fața adevărată în Rusia, România, China, Cuba, Campucia... Hillary Clinton este o susținătoare a socialismului. Nu pot pricepe cum unii români au uitat persecuțiile și umilințele îndurate de poporul român datorită sistemului socialist și sunt gata să dea votul lor susținătorilor socialismului, care sunt în același timp cei ce restrâng drepturile religioase ale închinătorilor adevărați!

Pot, dacă pentru aceștia activismul ei în favoarea homosexualilor și a altor pervertiți și sclintiți nu contează ca o urâciune așa cum e înaintea lui Dumnezeu. „Creștinii” care votează pentru Hillary Clinton nu mai dau nimic pe Biblie, Cuvântul adevărat al Dumnezeului veșnic, ci dau mai mult pe promisiunile mincinoase ale unei politiciene despre care se știe că este venală, coruptă, stricată, vândută să facă rău, asemenea Izabelei. „Au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună...”

Pot, dacă nu le pasă că Hillary Clinton a vândut interesele națiunii americane pentru banii musulmanilor, cu care și-a umflat cuferele și datorită cărora promovează o politică ce încurajează terorismul islamic.

Pot, dacă sunt în consonanță cu poziția ei pro-abortion, datorită căreia aproximativ un milion de copii sunt avortați anual în Statele Unite! Cei ce o votează au mâinile mânjite cu acest sânge nevinovat, pentru care Dumnezeu va pedepsi țara, pedeapsă pe care o vor împărtăși toți acomplicii ei, toți cei care o susțin.

Pot, dacă vor să simtă mânia lui Dumnezeu ce se descoperă împotriva oricărei necinstiri ce I se aduce de politicienii americani democrați ce promovează avortul, homosexualitatea, perversiunile, etc. Cu ei se împlinește cuvântul ce spune că măcar că știu că cei ce fac aceste lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei care le săvârșesc.

Pot creștinii vota pentru Hillary Clinton? Cei cu adevărat creștini nu pot.