Ce mai e nou în comunitățile creștine române din America (II)

La Chicago Bisericile Penticostale din America au avut și ele Congresul lor, unde au invitat-o pe Kim Davis. Lucru bun și frumos, dar un prieten îmi comunică faptul că acolo s-au cheltuit aproximativ $200 000 cu închirierea localului, parcare și cazare pentru invitații Congresului. Barosanii cultului penticostal au stat la un hotel foarte luxos pe banii credincioșilor ce muncesc din greu și dau pentru „lucrarea Domnului”. Oare de ce nu și-au plătit ei înșiși cheltuielile de cazare, dacă au dorit să participe la eveniment și să susțină „lucrarea Domnului”? De ce banii adunați de la enoriași sunt aruncați pe fereastră și cheltuiți pentru cei ce mănâncă smântâna și nu cunosc gustul zerului, așa cum îl cunosc enoriașii?

Oricum, acolo s-au cheltuit sume enorme, aproape un sfert de milion de dolari! Nu știu dacă se justifică înaintea lui Dumnezeu o astfel de cheltuială când în România există săraci cu duiumul și bolnavi în număr tot mai mare de care nimeni nu are grijă. Mă gândesc că este o mare posibilitate ca mai marii penticostalilor să fie printre cei izgoniți de Domnul Isus pentru că „a fost gol, și nu i-au dat o haină, a fost flămând și nu i-au dat de mâncare, a fost bolnav, și nu l-au vizitat, a fost în temniță și nu au manifestat interes...” Au ajuns și penticostalii să aibă cler, și încă unul corupt?

Ce mai e nou în comunitatea evanghelicilor români din America?

În Arizona pastorul Petru Lascău se dă în petec. Pe blogul său îi critică pe Bill Johnson și Randy Clark că ar fi eretici de clasă mare, și le expune puzderia de erezii (inclusiv mișcarea eretică la care aparțin, New Apostolic Reformation). În același timp îl consideră pe Iosif Țon a fi un predicator credincios adevărului, deși Iosif Țon înalță în slăvi pe cei doi predicatori eretici susținând că sunt unii din cei mai buni teologi ai vremii noastre! Ori Iosif Țon are dreptate, și atunci Petru Lascău este total eronat în analiza sa, ori cei doi sunt eretici, ceea ce implică poziția eretică a lui Iosif Țon, pe care însă Petru Lacău o trece sub tăcere, deoarece între el și Iosif Țon există legături de prietenie ce sunt mai importante decât adevărul! Să vezi și să nu crezi. Că Iosif Țon este lipsit de discernîmânt ne-a dovedit-o de atîtea ori! Că patorul Petru Lascău este incapabil de un simplu raționament logic, nu am știut-o până acum! Ori, în cazul în care rațiunea îi este intactă, este incapabil să spună adevărul, deși știe care este acesta! Interesul poartă fesul!

La Phoenix” o Biserică Baptistă Română ce se intitulează New Life îl invită pe Iosif Țon să le predice din ale sale, să îi „hrănească” și să le „susțină” viața spirituală ce numai nouă nu pare. Ce înțelegere spirituală și ce maturitate au conducătorii acelei congregații, din moment ce aduc la amvonul Bisericii pe care o păstoresc pe un eretic condamnat de Asociația Bisericilor Baptiste din America și prezentat ca atare de pastorii din zonă, cum ar fi frații păstori Liviu Țiplea și Daniel Brânzei ce constant i-au expus învățăturile eretice în ultima vreme?  Dar dacă acei păstori de la Biserica New Life au apucat-o pe drumul carismatismului, nu e de mirare că îl invită la amvon pe Iosif Țon, care de câțiva ani s-a rătăcit prin smârcurile mișcării carismatice, o mișcare eminamente eretică! Ce „viață nouă” este aceea ce promovează erezia și pe susținătorii ei? E cert că nu e viața nouă de care vorbea Domnul Isus că îi caracterizează pe cei pătrunși de adevăr!

Când în America căsătoriile homosexualilor au fost „legiferate” de Curtea Supremă (iunie 2015), Biserica „Vieții Noi” a dovedit iarăși că nu are viața înnoită, deoarece nu i-a păsat de cele petrecute! În loc să înfiereze decizia judecătorească, în loc să cheme congregația la rugăciune, la smerenie, la acțiune, păstorii acelei comunități au continuat să „se închine” ca și cum nimic nu s-a întâmplat în America! În loc să protesteze și să critice starea de păcat și de decădere a societății păstorii și enoriașii au celebrat cu mâinile pe sus pe fondul unor cântece de lume pe care, chipurile, se închină lui Dumnezeu! Oare ce i-ar putea scoate din somnolența în care se află? Ce anume i-ar putea determina să vadă corect erezia și păcatul și să acționeze hotărât împotriva acestora?

La Los Angeles pastorul Belciu Busuioc își arată aplecările doctrinare spre carismatism. Spunea într-o predică de a sa că există patru pași spre mântuire, sau ceva de felul acesta, și menționa credința, pocăința, botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt! Problematică nu e doar includerea botezului în apă printre lucrurile necesare pentru mântuire, ci și învățătura că poți fi credincios fără a fi pocăit (ai prima treaptă, credința, și nu o ai pe a doua, pocăința!),  poți fi pocăit, dar nu botezat cu Duhul Sfânt (ai a doua treaptă, dau nu și pe a patra!). E o situație patetică. Într-o vreme când penticostalii renunță la teoria lor că poți fi pocăit și totuși să nu ai botezul cu Duhul Sfânt, pastorul Belciu Busuioc își arată ignoranța și slăbiciunile carismatice considerând că poți fi pocăit fără să ai botezul cu Duhul Sfânt (deși Scriptura spune că noi toți am fost botezați cu Duhul Sfânt, 1 Corinteni 12:13).  Nu Duhul lui Dumnezeu îi dă asemenea mesaje confuze, greșite, atinse de duhul ereziei carismatice.

Printre alte greșeli doctrinare ce le face e și aceea că într-o predică la Bethel spune că voia lui Dumnezeu o cunoaștem cu intuiția! E o notă de subiectivism ce vine dinspre carismatism, de asemenea, unde Cuvântul (sfatul obiectiv al lui Dumnezeu) este marginalizat și accentul e pus pe intuiția umană (factor subiectiv)! Carismaticii o dau într-una cu ideea că Dumnezeu îți comunică ție personal adevărul lui fără să ai nevoie de Scriptură! Trist că pastorul Belciu Busuioc susține asemenea idei periculoase. Îi reamintim că Dumnezeu ne face cunoscută voia lui prin Scripturi, nu prin intuiție.

În aceeași predică se pare că încearcă să mă discrediteze din nou. Nemulțumit că l-am criticat cu privire la faptul că vorbește de dragoste, dar nu prea are fapte cu care să arate dragostea, mi-a spus în predica lui că unii fac fapte bune din pricină că sunt sufletiști, nu pentru că sunt duhovnicești. O fi având dreptate să spună astfel de lucruri despre cei ce stau în bisericile ce susțin că mântuitrea ar fi prin fapte, dar când este vorba de noi, cei care credem că omul este socotit neprihănit prin credință și numai prin credință, adevărul este că acea credință se vede din fapte, nu din declarații! Oricum o dă, pastorul Belciu Busuioc nu apare într-o lumină bună. Nici nu e de mirare, din moment ce de o vreme s-a înhăitat cu carismaticii.

La Detroit a avut loc Congresul Asociației Bisericilor Baptiste din America. Toate bune, dar penticostalii ne-au luat-o din nou înainte. Ei au invitat la Convenția lor pe sora noastră Kim Davis din Kentucky, ce a preferat să meargă la închisoare refuzând să elibereze certificate de căsătorie pentru homosexuali, devenind una din cele mai cunoscute persoane din America ce militează pentru libertate religioasă și de conștiință. Din moment ce Kim Davis este baptistă, și din moment ce baptisții sunt recunoscuți pe plan mondial ca și luptători pentru drepturile religioase, era frumos ca Asociația Baptistă Română să o invite la Convenția sa. Nu a făcut-o, deoarece este neinteresată de lupta pentru păstrarea drepturilor religioase în Statele Unite.

Oricum, în Asociație se detectează o nepăsare foarte mare față de problemele fierbinți ale vremii noastre. Nimic despre necesitatea de a combate avortul, alcoolismul și drogurile, homosexualitatea, perversiunile, căsătoriile nelegiuite și alte practici deviante ce fac victme între tinerii români din bisericile baptiste și penticostale; nimic despre carismatismul și odată cu acesta neo-păgânismul ce se infiltrează în biserici; nimic despre ereziile cărora le-a căzut pradă Iosif Țon (New Apostolic Reformation) și cărora le cad pradă tinerii din noua generație hrăniți cu teologie și muzică degenerată, etc. etc. Asociația Bisericilor Baptiste Române din America se pare că e o ambarcațiune în derivă și nimeni nu sesizează pericolul în care se află.

Pentru cei care se mai gândesc cu cine să voteze...

Un articol excelent al unui păstor care mai are frică de Domnul și nu a renunțat să gândească. O comparație relevantă a celor doi candidați și a importanței alegerilor ce ne stau înainte

http://savingourfuture.com/2016/08/vote-pastor-emphasizes-americas-future-stake/

Cine se scuză se acuză!

Se pare că pastorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme. 

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului 1978. Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei din București). Pastorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la adunarea generală ce a reconfirmat comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca pastorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost pastorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca pastor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Pastorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră pastor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1988 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat pastorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atîta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști! 

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în cultul Baptist a continuat și în anii următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Culutului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România (de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit pastorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făsuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute? 

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului! 

Iată cum i-a iubit pe frații săi pastorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie! 

Și mai este ceva. Pastorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi biserici în România, ci am dăruit personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești dela Oțelul Roșu. Nu știu ca pastorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Pastorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!

Pe cine voia comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș ca păstor în vara anului 1978?

O notă informativă scrisă în 31 iulie 1978 de cei de la Securitate în urma ascultării unei convorbiri telefonice dintre fratele Timotei și Nicolae Rădoi. Din notă transpar următoarele:

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș îl vrea ca păstor pe seminarisutl Belciu Busuioc, deoarece acesta nu este un om compromis prin relații cu Securitatea. Lucrul acesta este o dovadă că Iosif Țon invoca motive fanteziste în scrisoarea lui din 28 noiembrie 1978 ca să condamne comitetul din Caransebeș susținând că acel comitet nu îl voia pe Belciu Busuioc ca pastor.

De observat faptul că deși Biserica se pronunțase că îl vrea pe seminaristul Belciu Busuioc ca păstor, și deși acesta acceptase propunerea, la iscarea problemelor din octombrie 1978 pastorul Belciu Busuioc nu era de găsit prin preajma Bisericii Baptiste din Caransebeș. Comitetul Bisericii s-a trezit în acea luptă fără aportul așteptat al lui Belciu Busuioc. Acesta a decis că era mai bine să abandoneze Biserica din Caransebeș în gura lupilor și să își pună el pielea la adăpost. A acceptat propunerile celor de la Uniune să uite de Caransebeș și să meargă ca păstor la o Biserică în nordul țării, departe de frații săi care intraseră în focul luptei! Caransebeșul a revenit în atenția lui imediat ce lucrurile au fost „pacificate” prin arestarea și condamnarea noastră! Atunci Belciu Busuioc a acceptat să revină la Caransebeș ca păstor. Nu mai exista nici o amenințare din partea autorităților și din partea vânduților de la Uniunea Baptistă!

Nota expune faptul că Iosif Țon, deși promisese, nu a fost prezent la serviciul divin din Timișoara când fratele Liviu Olah își lua rămas bun de la frățietate urmând să plece în America. Țon nu era prezent pentru că începuse dansul cu autoritățile și voia să și le facă binevoitoare!

Ceea ce îl determina pe Iosif Țon să schimbe macazul era faptul că reprezentanții Uniunii Baptiste hotărâseră să îl dea afară din cult. Biserica Baptistă din Oradea era alertată și redactase o scrisoare prin care informa frățietate de cele plănuite de Uniune. Se urmărea mobilizarea în vederea opunerii față de o manevră nestatutară a Uniunii.

Din notă reiese clar că comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era gata să acționeze în apărarea lui Iosif Țon în fața nedreptății ce urma să i se facă prin excluderea din cult. Ceea ce nu știu cei doi interlocutori (Timotei și Rădoi) și nici Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, era că la ora aceea Iosif Țon deja pactizase cu Securitatea nu doar pentru a evita excluderea din cult, ci mai ales pentru a ajunge profesor la Seminar.

Nota arată intenția comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș de a aduce Biserica în stare de independență față de Comunitate și Uniune (și implicit față de autorități), forurui ce trebuiau să reprezinte și să apere interesele credincioșilor în fața autorităților, dar care de fapt reprezentau interesele guvernului comunist în biserici! Nota consemnează și faptul că Rădoi și cei din comitet erau gata să își jertfească viața în acea confruntare cu trădătorii și cu asupritorii Bisericii!

Nota unei convorbiri telefonice care revelează schimbarea de macaz a lui Iosif Țon

Nota de mai jos oferă informație despre o convorbire dintre Iosif Țon și doi membri ai Bisericii Baptiste din Timișoara, Viorel Vuc și Radoi Nicolae. În această convorbire Iosif Țon „sfătuiește” la colaborare cu elementele vândute din fruntea Cultului Baptist, ceea ce era o abatere de la linia pe carfe el o indicase cu patru ani în urmă când scrisese lucrarea Cine își va pierde viața unde spusese că colaborarea cu conducerea cultului era curvie spirituală și este preferabil să murim decât să colaborăm cu ei sau cu autoritățile!

„Sfatul” său era de asemenea o abatere de la scrisoarea ce o publicase cu vreo două luni înainte împreună cu Aurel Popescu privind poziția lor comună față de ALRC și luptătorii din acest comitet, în frunte cu Pavel Nicolescu. Atunci Iosif Țon spusese că unii credincioși au chemarea să lupte pentru garantarea libertăților religioase înscrise în Constituția țării, referindu-se la Pavel Nicolescu și ceilalți membri ai Comitetului ALRC. În convorbirea telefonică însă îl condamna pe Pavel Nicolescu și îndemna la colaborare!

De ce această schimbare de macaz la Iosif Țon?  El era deja păstorul Bisericii nr. 2 din Oradea și era plătit de Biserică fără să aibă recunoașterea Cultului sau a Departamentului Cultelor! Tocmai aici era problema. Cei din conducerea cultului la instigația Departamentului Cultelor au inițiat o acțiune împotriva lui! Aveau pe mânecă tromful excluderii lui Iosif Țon din cult! Aceasta era amenințarea ce plana deasupra lui și el avea interesul să o abată. Soluția lui? A ales să colaboreze cu conducerea coruptă a Cultului Baptist și cu Securitatea, și le-a dat imediat semne că este gata să acționeez corect din punctul lor de vedere! De aceea a refuzat să participe la serviciul de închinare din Timișoara unde frații își luau  rămas bun de la Liviu Olah, deși promisese că va fi acolo (vom vedea din alte documente lucrul acesta), de aceea când Aurel Popescu și Pavel Nicolescu au fost excluși din cult (toți trei erau în aceeași barcă), Iosif Țon, în loc de excludere, a fost recunoscut ca păstor la Oradea și ca profesor la Seminarul Baptist din București! Prețul a fost trădarea noastră. Imediat după ce a fost primit cei 30 de arginți a publicat scrisoarea din 28 noiembrie în care referindu-se la 15 octombrie 1978 când miliția ne-a bătut și arestat la Caransebeș, el ne condamna pe noi, și apăra intervenția autorităților și scuza pe cei de la Uniunea Baptistă de la București ce au făcut plângere penală împotriva noastră pentru că nu i-am lăsat să procedeze cum voiau în Adunarea generală a Bisericii!

Două rapoarte date Securității care explică atît de mult

Primul dat de Romulus Oprea, cel mai renumit trădător al frățietății Bisericii Baptiste din Caransebeș, arată că era în stare să strângă doar vreo 35 de semnături ale unora ce erau de partea Comunității și Uniunii Baptiste. Doar 35! 

Al doilea raport, întocmit de un ofițer de Securitate, arată sarcinile ce le trăgeau agenților lor, cum era Romulus Oprea, și felul cum trebuiau să acționeze în Biserică pentru a produce instabilitate și a submina comitetul ales de Biserică, pe care însă conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara l-au declarat demis (o ilegalitate clară) și pe membrii comitetului legal înlocuiți cu un comitet numit ad-hoc de ei (altă ilegalitate), compus din patru trădători notorii. Majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii Baptiste din Caransebeș nu a acceptat niciodată dictatele de la Timișoara, știind că au dreptul să aleagă pe cine vor în conducere și nimeni nu poate impune un alt comitet. Conducătorii baptiștilor de la Timișoara și București știau că au doar 35 de oameni de partea lor, dintr-un total de aproape 500 de membri! Ei se foloseau de aceștia pentru a produce dezordine și pentru a justifica intervenția lor! Cu altă ocazie vom arăta că unii au fost incitați să vină la Biserică cu botele lor, ca să intimideze și să își împlinească planurile criminale împotriva Bisericii Baptiste din Caransebeș. 

De observat că ofițerul de Securitate cerea ca Romulus Oprea să spună că memorial său era semnat de 220 de personae, desi cu câteva zile înainte acesta îi comunicase că erau doar 35 de personae pe care puteau conta cei de la Securitate pentru memorial său! De asemenea se observă instrucțiunile oferite de ofițerul de Securitate prin care se cerea unor elemente huliganice să conturbe liniștea bisericii, să destabilizeze serviciile religioase și să strige împotriva celor aleși legal în conducerea Bisericii, să foloseasc chiar forța pentru a produce dezordine și haos, ca în felul acesta să poată pretinde că atâta vreme cât Nicolae Rădoi și ceilalți din comitet erau în fruntea Bisericii, lucrurile erau foarte critice în Biserică.

Din acest raport se vede cât de mincinoase erau pretențiile celor de la Uniune că membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș erau de partea lor, că Nicolae Rădoi și cei din comitetul Bisericii făcau scandal la adunările bisericești, etc. De fapt erau ei, conducătorii în cooperare cu Securitatea, care  plănuiau în amănunt crearea de situații artificial critice care să permită intervenția lor, și erau oamenii lor declasați de care ei și Securitatea se foloseau, care produceau dezordine și ceartă în Biserică! Securitatea sfătuiește pe vânduții Cultului Baptist să folosească forța pentru a da jos de la amvon pe cei doriți de Biserică!

De asemenea mai este de observant că Securitatea se folosea și de elemente „baptiste” din America pentru a discredita pe credincioșii ce luptau pentru libertatea religioasă în România. Aceștia erau cei din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din America! Iată cum vânduții plasați în fruntea Cultului Baptist din România cooperau mână în mână cu vânduții plasați în fruntea Asociației Baptiștilor din America. O mână spală pe celalaltă! Numai că nu puteau spăla obrazul pătat de trădare, subversiune și slugărnicie față de Securitate, atât al Uniunii Baptiste de la București, cât și al Asociației Baptiste din America!