L-am citit din
nou, de data asta cu mai multă savoare și apreciere. M-a îndemnat să nu mă
mânii pe cel ce izbutește în umbletele lui eratice și își vede împlinirea
planurilor rele... Cu îndemânatic har m-a sfătuit să nu mă supăr, nici să nu mai
clocotesc de nemulțumire, deși știu că sunt ținta atacurilor unor ucigași de
suflete, în ura lor uniți să mă distrugă. La plângerea că se complotează pe
îndelete a mea pieire, m-a convins să nu mă îngrijorez, ci să stau liniștit, chiar
dacă zilele ce vin sunt pictate cu nenorociri, conflicte, foamete, pe fundalul
unui negru, tot mai negru asfințit...
Cu tonul suveranității
ce promite doar bine și liniștește cele mai aprige furtuni, mi-a oferit convingeri
sănătoase cu care pot ieși biruitor în anii răi la fel ca în cei buni. Știu astfel, că nelegiuiții, deși la început au succes, curând vor ajunge în derivă, cu brațele
zdrobite pe sfărâmate arcuri, cu planurile spulberate de Vântul Domnului care
le stă împotrivă. Se veștejesc mai repede ca și pășunile frumoase ale verii, ca
iarba sunt cosiți cu mult înainte de căderea serii. Dar cei neprihăniți vor avea belșug chiar în zilele de foamete și
nu o să-și cerșească pâinea niciodată. Copiii lor nu vor fi părăsiți, și de se-ntâmplă
ca să cadă, Domnul de mână îi apucă și-i ridică. Față de cei care pășesc în calea Lui, Îndurătorul mila cea fără capăt și-o arată.
Cu același ton persuasiv
mi-a picurat în sufletul răvășit credință. Sunt îndreptățit să cred cuvântul că
Domnul nimicește pe cei răi și înalță pe cei neprihăniți ca să stăpânească în
final pământul.
A încheiat
îndemnându-mă să locuiesc fără frică în țară umblând în credincioșie, să îmi
încredințez soarta în mâna Celui ce a scris zilele tuturor oamenilor în cartea veciei.
În urma lecturii mi-am așezat capul pe perină, odihnindu-mă în orele care mi-au mai rămas din
noapte.
L-am tezaurizat
astfel cu o bucurie reînnoită și cu o neînțeleasă până acum mângăiere...
Psalmul 37
No comments:
Post a Comment