Trilogia in-culturii teologice a lui Iosif Țon

Că a făcut zig-zaguri toată viața între Biserică și Securitate, că și-a schimbat tot timpul teologia și convingerile în funcție de polul de gravitație al intereselor de moment, lucrul acesta nu mai surprinde pe nimeni. Și totuși, Iosif Țon a reușit să ne surprindă din nou. Nu cu o altă orientare de ultimă oră (suntem de acum obișnuiți cu re-orientările și re-direcționările frecvente), ci cu o lucrare ce o publică sub forma unei trilogii. Ne-am fi așteptat la puțină raționalitate și la ceva coeziune în ceea ce publică în ultima oră a existenței sale. Dar ele lipsesc cu desăvârșire. Ca să își justifice ghiveciul teologic pe care îl elaborează „sistematic”, Iosif Țon recurge la schematizări grosolane, la pervertiri ale teologiei unor cunoscuți teologi, cât și la falsificarea datelor istorice prin prezentarea trunchiată a unor informații, prin trecerea sub tăcere a celor incomode și prin interpretări sui-generis a datelor pe care decide să le abordeze totuși. Pe cine convinge o asemenea operă îmbibată de tendențiozitate ce operează cu astfel de proceduri? Probabil că numai pe autorul ei. În zilele următoare vom face puțină lectură pe această trilogie a in-culturii teologice și îi vom expune viciile de gândire, de construcție și elaborare.