Monday, July 18, 2011

Iată ce spun martorii… Mărturia lui Ion Madina cu privire la evenimentele din 1978 de la Carnasebeş


Atunci când fratele LIVIU OLAH venea în anii 1977-1978 la Biserica Baptistă din Caransebeş şi predica cu multă putere, eu eram unul din membrii aleşi în conducerea bisericii. Eram tânăr, dar împreună cu ceilalţi membri, eram cu toţii hotărâţi să acţionăm aşa cum ştiam că aşteaptă Domnul de la noi, ca Biserica să propăşească. Fratele Liviu Olah nu venea să predice la noi fără invitaţie. Conducerea bisericii m-a însărcinat pe mine oridecâte ori era nevoie să duc fratelui Olah invitaţiile pentru că lucram la CFR şi aveam permis gratuit de călătorie.
În vremea aceea în fiecare luni dimineaţa era sedinţă la partid, unde participau următorii: Prim Secretarul oraşului Caransebes, Nicolae Oprea, apoi Şeful miliţiei şi al securităţii, şi protopopul ortodox Grama. Politicul conducea securitatea şi miliţia. Toţi aceştia se adunau, printre altele, cu scopul de a pune capăt trezirii spirituale care avea loc la Biserica Baptistă din Caransebeş. În alte oraşe păstorii bisericilor mergeau în fiecare luni să dea raportul securităţii şi partidului despre “lucrarea” ce o făceau. Din moment ce conducerea Bisericii Baptiste din Caransebeş nu coopera cu autorităţile, aceştia complotau împreună cu alte forţe ca să deraieze lucrarea Domnului din biserica noastră. După o şedinţă lungă pe care au avut-o la partid, comitetul biserici noastre a fost invitat în zilele care au urmat la sediul partidului.  Acolo Nicolae Oprea ne-a interzis să-l mai invităm la Caransebeş pe fratele  Liviu Olah. Acolo am asistat la o discuţie dură între fratele Nicolae Rădoi şi Prim Secretarul N. Oprea. Fratele Rădoi îi spunea că el şi conducerea Bisericii o să mai invite pe fratele Olah la Biserică să predice Evanghelia oridecâteori va fi nevoie. Secretarul de partid  spunea că Liviu Olah n-are voie să predice, deoarece nu avea “carnet” de predicator.
Pentru cei care nu ştiu, comuniştii inventaseră sistemul conform căruia orice predicator trebuia să aibă un carnet, un act de identitate in care se specifica faptul că purtătorul actului era păstor şi actul era emis de autorităţile Departaemntului Cultelor. Cei care nu se supuneau regulilor abusive ale Departamentului Cultelor, sau regulilor tot atât de abuzive ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti, erau “sancţionaţi” prin ridicarea carnetului. Autorităţile spuneau că cei ce nu au carnet nu pot să predice. Predicatorii care se temeau de Domnul spuneau că au de la Domnul mandatul să predice, şi nici un om sau nici o autoritate nu poate ridica acest drept. Era o luptă pe care autorităţile o duceau cu scopul de a opri pe oamenii lui Dumnezeu de la predicarea Cuvântului. Păstorii slugarnici au recunoscut astfel de reguli, şi prin urmare refuzau să permită unui predicator fără carnet să proclame Cuvântul Domnului de la amvonul bisericilor pe care le păstoreau. Noi, la Caransebeş, nu am recunoscut şi nu am urmat astfel de reguli. De aceea invitam mereu pe fratele Liviu Olah să vină la Caransebeş şi să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul acesta îi întărâta pe cei de la conducerea partidului din oraş.
Şeful partidului din Caransebeş voia să ne determine pe noi, cei din conducerea Bisericii Baptiste din Caransebeş să urmăm regulile lor, şi să nu mai invităm pe fratele Liviu Olah. Bineînţeles că s-a lovit de refuzul nostru. Cel care le-a spus răspicat că nu vom asculta de ei a fost fratele Nicolae Rădoi. După multă discuţie, în final şeful partidului din oraş a zis: “Eu conduc oraşul, şi am să vin personal, şi am să-l pun pe Olah ăsta jos!” Fratele Rădoi i-a răspuns: “Puteţi să veniţi la serviciile divine ale Bisericii, dar nu aveţi voie să daţi ordine în biserica noastră. Pentru că eu am să vă pun pe scaun!” Oprea s-a enervat şi i-a zis: “Vrei să te pun pe tine în locul meu?!” Cu alte cuvinte, ne spunea că nu noi conducem Biserica, ci el şi cei cu care complota împotriva Bisericii. Noi nu am vrut să ne războim cu autorităţile, ci am vrut un singur lucru, să fim liberi, şi fratele Liviu Olah, care era servul DOMNULUI să poată să predice liber în oraşul nostru şi oamenii din oraşul nostru să Îl primească pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor. Dacă în toate Bisericile Baptiste comitetele şi păstorii ar fi procedat aşa cum am procedat noi la Caransebeş, alta ar fi fost starea lucrării lui Dumnezeu din ţara noastră în anii aceia. MADINA ION, fost membru în comitetul de conducere a Bisericii Baptiste din Caransebeş

1 comment:

Anonymous said...

frumoasa marturie, asta inseamna sa asculti mai mult de Dumnezeu decit de oameni. Dumnezeu a avut si are martorii Lui curajosi, in ciuda persecutiei ei aleg sa-L slujeasca pe Domnul Isus.