Monday, July 25, 2011

Persecuţiile credincioşilor baptişti sub Antonescu – O mărturie a lui Mihai Mihuţ


Când mareşalul Antonescu s-a aliat cu Germania fascistă pe la 1940, Cultul Baptist a trecut prin mari greutăţi. Astfel, a venit un ordin ca pocăiţii şi ţiganii să fie deportaţi în Rusia, la Bug. În cazul baptiştilor, cei care ar fi dorit să scape de deportare, puteau obţine lucrul acesta doar dacă ar fi trecut la Cultul Ortodox. În vremea aceea bunicul meu, care era patron cojocar şi care avea mai mulţi ucenici şi calfe, era diaconul Bisericii Baptiste din Caransebeş. Fratele Ioan Socaciu a fost acela care l-a ordinat ca diacon pe bunicul meu, Mihai Mihuţ, al cărui nume îl port. Bineînţeles, că bunicul nu a dat înapoi, ştiind că trebuie să suferim pentru credinţă, aşa cum ne-a învăţat Domnul Isus. Nu a întreţinut nici măcar o clipă ideea trecerii înapoi la Cultul Ortodox, aşa cum cereau autorităţile.

Nu acelaşi lucru s-a petrecut cu alţi slujitori ai Cultului Baptist. De pildă, în timpul acela, Ioan Ungureanu, care avea o funcţie în cultul nostru, a trecut la ortodoxie şi a fost hirotonisit ca preot ortodox. Din unele surse se înţelege că Ioan Ungureanu a fost prins încălcând legea şi s-a oferit alternativa, ca în loc să meargă la închisoare, să treacă la ortodoxie şi să combată credinţa baptistă. Lucrul acesta ne spune ceva despre subordonarea justiţiei din acea vreme de către Biserica Ortodoxă. Ei bine, pe acest Ioan Ungureanu, care a trădat credinţa biblică, l-au folosit mai marii Bisericii Ortodoxe ca propagandist împotriva credinţei baptiste. Astfel, îl trimeteau din loc în loc să aibe conferinţe în care să atace credinţa baptistă. El a dat un anunţ în ziar prin care chema pe credincioşii baptişti să vină cu el la ortodoxie, că acolo e religia adevărată. Unii l-au ascultat, deoarece voiau să evite prigonirea. Guvernul antonescian răspândea tot mai mult ameninţarea  deportării credincioşilor baptişti la Bug.

Bunicul meu a fost anunţat de poliţia de atunci să se îmbrace cu haine groase, şi să aştepte, deoarece va fi ridicat. În situaţia aceea tensionată secretarul bisericii şi casierul au venit într-o seară la noi acasă şi i-au pus pe masă bunicului meu toate actele bisericii şi dosarul de membrii, zicând: “Noi trecem la Cultul Ortodox!” Presiunile se făceau faţă de toţi credincioşii baptişti, dar mai ales faţă de cei ce aveau funcţii de slujire în biserici.

Fratele Marcu Nichifor era funcţionar pe timpul acela într-o gară din Bucureşti. I-au ridicat carnetul şi nu mai era păstor. Cei de la Siguranţa statului i-a dat un telefon şefului fratelui Marcu Nichifor şi i-au zis: “Lămureşte-l să treacă la Cultul  Ortodox!” Fratele Marcu Nichifor nu a aceptat şi drept urmare au venit cei de la Siguranţa statului şi i-au zis direct: “Alege din două una: Ori te duci în Rusia, ori te băgăm în puşcărie cu o pedeapsă de 25 de ani!” Fratele Marcu a zis: “În Rusia e prea frig, de aceea prefer să fac 25 de ani de puşcărie, că şi acolo au nevoie mulţi oameni să audă Evanghelia.”
În noaptea când trebuiau să fie ridicaţi Mihai Mihuţ, Marcu Nichifor şi mulţi alţi frati din Cultul Baptist din România, s-a întâmplat ceva. Antonescu a revocat în ultimul moment ordinal de deportare a credincioşilor baptişti. S-a întâmplat aşa cum spune John Bunyan în Călătoria Creştinului despre acel punct al traseului  unde de o parte şi alta a drumului stăteau doi lei înfricoşători. Mulţi călători spre Cetatea Cerească se întorceau înapoi îngroziţi de lei, şi spuneau şi altora să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. Creştinul însă a înaintat pe cale, deşi vedea leii în faţa sa. Când a ajuns destul de aproape, a constatat că leii erau legaţi şi nu puteau să facă nici un rău călătorilor care deciseseră să meargă înainte fără să ţină cont de primejdii.

Ordinul lui Antonescu a făcut bine lucrării Domnului din România. Pe de o parte a arătat cine erau falşii credincioşi din Cultul Baptist, adică cei ce au renunţat la credinţă şi s-au alăturat Bisericii Ortodoxe la ordinul autorităţilor. Pe de altă parte, credincioşii care au rămas fideli Domnului au văzut puterea izbăvitoare a Dumnezeului în care s-au încrezut. Oricum Bisericile Baptiste au ieşit din această încercare întărite în harul Domnului Isus.

1 comment:

Rodica Botan said...

Frumoasa marturie. Poate si necazurile si problemele prin care trece Biserica in ziua de azi sint cu un scop precis. Nimic nu ni se intimpla decit controlat si supravegheat de Dumnezeu.