Friday, October 20, 2017

MAI MULT DECÂT BIRUITORI, PRIN ACELA CARE NE-A IUBIT!

O CETATE DE NECUCERIT - Biserica Baptistă din CARANSEBEȘ 1978


Au fost vremuri rele și foarte grele, dar nu imposibile! DUMNEZEU ne dă putere în vremuri de prigoană, să stăm drepți pentru ADEVĂR! EL merită toată gloria pentru toată biruința pe care ne-a dat-o, în lupta pentru autonomia Bisericii Baptiste din Caransebeș! În acest scurt video vă relatez succint care a fost bătălia noastră, a celor de la Caransebeș, împotriva sistemului draconic, comunist, sistem care opera atât prin autoritățile locale, prin securiști infiltrați, dar și prin trădători din interiorul Cultului Creștin Baptist din România acelor vremuri. Împotriva unui dușman atât de rău, puternic și viclean nu aveam nici o șansă prin noi înșine! Domnul ISUS CHRISTOS ne-a dat însă o biruință miraculoasă, NUMELE LUI SĂ FIE VEȘNIC ÎNĂLȚAT!!!  

Wednesday, October 4, 2017

Adevărul de la Caransebeș

Discuția cu Iosif Țon, Los Angeles 1994




         În timpul în care mă aflam închis în penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, domnul Iosif Țon a mers în vizită la domiciliul subsemnatului, încercând să o convingă pe soția mea să semneze o declarație în care ea să mă recunoască vinovat pentru faptele de care eram acuzat de Comuniști! Soția nu a vrut să dea o asemenea declarație deoarece Dumnezeu a luminat-o să înțeleagă că o declarație FALSĂ a vinovăției mele, nu va face decât să îmi înrăutățească situația. Am aflat apoi în penitenciar că asemenea declarații de vinovăție, au făcut ca greviști precum cei din Valea Jiului, să fie terminați de securitate prin spitale psihiatrice, securiștii având ca bază a abuzurilor lor, declarațiile în care ei arătau că și familiile au recunoscut vinovăția celor închiși. Acesta este adevărata "grațiere" pe care securistul Iosif Țon a vrut să mi-o ofere. Mulțumesc lui Dumnezeu că nici soția mea și nici soția fratelui Cocârțeu nu au semnat aceste "grațieri". 
         A doua problemă, referitor la rușinea pe care pretinde că a vrut să o spele domnul Țon, a cui e rușinea domnule Iosif? A noastră de la Caransebeș, a celor care am luptat împotriva sistemului și a abuzurilor pe care Partidul Comunist le făcea în Bisericile Baptiste prin oamenii lor? A noastră este rușinea, sau a dumneata, care ai făcut jocurile lui Mara, Bărbătei, Bunaciu și alți securiști dovediți?
Rușinea este a voastră vânzătorilor! V-ați vândut frații pentru binele vostru, pentru confortul vostru personal, pentru un carnet de pastor vizat de partid și pentru călătorii libere în străinătate! Rușinea voastră va fi scoasă la iveală în Ziua Judecății!! Acolo se va vedea a cui a fost rușinea!
         În înregistrare este clar că Biserica din Caransebeș a fost supusă abuzului din partea autorităților comuniste, prin comunitatea creștină baptistă din Timișoara, docilă în totalitate în acea vreme partidului, acea comunitate, împreună cu securitatea și cu inspectorul general al cultelor Cristoiu, vroia să conducă lucrările Bisericii Baptiste din Caransebeș. La aceasta ne-am opus noi, tovarăși! Voi ați încălcat statutul Cuvântului lui Dumnezeu, infinit superior oricărui statut de cult sau mărturisire de credință! Voi ați acceptat ca ateii să vă dirijeze agenda! Biserica din Caransebeș a fost singura biserică din România care nu a plecat capul înaintea voastră!
         Din înregistrare reiese clar prin vorbele lui Mara Cornel: "noi decidem soarta bisericii!" Cum poate un conducător de cult să decidă soarta unei biserici? În statutul bisericilor creștine baptiste era și este stipulat clar, că bisericile sunt autonome. Uniunea și comunitatea pot fi consultate de biserică, dacă este cazul, dar nu au nici o putere decizională asupra soartei bisericilor.
          Al doilea lucru aici, Bărbătei, în poziția de secretar general al Cultului, a amenințat că va apela la intervenția autorităților (care erau de față) dacă Biserica nu se supunea hotărârilor cultului. Din ce poziție și cu ce autoritate Creștină putea Bărbătei să rostească asemenea cuvinte?
          Al treilea lucru, Bărbătei afirmă că "hotărârile privitoare la soarta Bisericii din Caransebeș s-au luat la Timișoara, iar Biserica trebuie să se supună." Cum s-a putut lua o asemenea hotărâre în privința unei Biserici, fără ca vre-un reprezentant al acesteia să fie prezent măcar și Biserica să fie consultată?!!!
          Al patrulea lucru, am supus votului Bisericii, prin fratele Băleanu, vicepreședintele comunității baptiste de Timiș - propunerea ca Mara, Bărbătei, Bunaciu și alții să urce la amvon și să conducă lucrările adunării generale. Biserica s-a opus categoric prin negații vocale care pot fi auzite în înregistrările de mai sus. Nu noi, comitetul, nu v-am dorit, vânzătorilor, ci întreaga Biserică! La Caransebeș era o a devărată revoluție în 1978 iar voi ați astupat gura fraților voștri prin intimidări și întemnițări!
          Oamenii care au stat lângă Adevăr au avut mereu de suferit, atât în iudaism cât și în creștinism, din pricina dușmanilor Adevărului. Faptele celor care încearcă acum să se scuze strigă mai tare decât vorbele lor! Ei n-au suferit nimic, poate doar un proces nevăzut al conștiințelor lor schingiuite... în rest, pașapoarte diplomatice, poziții privilegiate și vile ale partidului, pe care azi acești domni le dețin în portofoliu. Toate acestea în timp ce alții au fost retrogradați, dați afară din universități, duși la canal și întemnițați! De ce? Pentru că n-au fost "băieți buni"!
          "Felicitări" tovarășilor: Bărbătei, Bunaciu, Busuioc, Găvăgină, Mara și Țon că au știut cum să își mențină funcțiile, ba chiar să progreseze pe plan social, fără să sufere și desigur, citez din spusele lor: "fără a compromite principiile biblice". Răsplata voastră va fi pe măsură în Ziua Judecății!
         

         

Friday, September 22, 2017


PLÂNSUL
CAMELEONULUI "CREȘTIN"

Unul din ucenicii Domnului Isus era "un drac" Ioan 6:70. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli era un demon deghizat în creștin (urmaș al lui Hristos). 8,3% este un procent îngrijorător. Frații lui Iosif, fii lui Israel, se recomandau ca "oameni de treabă" Geneza 42:11. Astăzi întâlnim mulți oameni în Creștinism, care se recomandă a fi ucenici ai Domnului Isus și oameni de treabă! Ei își schimbă înfățișarea în funcție de interese și circumstanțe. În vremea comunismului, unii se recomandau ca ucenici, pioși și credincioși în Casa Domnului iar apoi trădători fideli la securitate. Oameni de treabă în societate, la servici, în Biserică, dar în întuneric șoptitori, scriind rapoarte amănunțite despre viața aproapelui lor. Acești draci deghizați în ucenici, acești lupi îmbrăcați în piei de oaie, pot fi toți cuprinși în expresia: cameleoni! 
Cameleonii sunt niște lighioane foarte ciudate. Ei își schimbă culoarea pielii în funcție de context. Când sunt pe pământ devin pământii, când stau pe o frunză înverzesc, iar în Biserică sunt sfinți. Sunt precum un copiator care fotocopiază documente sau fotografii. Un lucru nu poate însă masca cameleonul - caracterul său. El rămâne cameleon indiferent de culoarea sa, iar faptele îl trădează! Caracterul său de prădător profitor iese la iveală, când odată camuflat, își prinde prada cu sălbăticie. Victimele cameleonului ne avertizează că în spatele coloraturii se ascunde un monstru.
Personal, am cunoscut mulți cameleoni "creștini". Oameni deghizați în sfinți, mascați în ucenici, dar plini de otravă în inimă. I-am deconspirat rostindu-le numele iar ei au început să se plângă, să geamă, să mârâie, motivând că nu îi iubesc. Domnul Isus ne învață limpede în predica Sa: după faptele lor îi veți cunoaște! Nu după cuvinte, predici, minuni, culori sau măști ci după fapte! În cartea O cetate de necucerit, am desconspirat cameleoni. Acești cameleoni plâng acum, autovictimizându-se și căutând să ascundă adevărul. Generația tânără merită să cunoască adevărul pentru a putea trăi în adevăr. Chiar și când e dureros, adevărul eliberează! Dragi tineri și tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, trăiți în adevăr, studiați și învățați din istorie, păziți-vă de cameleoni... îndeosebi de plânsul lor! Nu uitați, cameleonii atacă folosindu-și limba! Iuda, când a văzut spart, vasul cu mir, a reproșat catalogându-l ca o mare risipă. "El zicea lucrul acesta, nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea!" Ioan 12:6 Iuda era un drac, un vânzător și un hoț, dar camuflat în Apostol! Rețineți, cameleonii au limba lungă. Stați la distanță de limba lor și observați-le faptele!


Thursday, September 14, 2017

NELU ȘI MIHAELA CINTEAN, AU PLECAT ACASĂ!


Azi, 14 Septembrie 2017, fratele păstor Nelu Cinteanu și soția Mihaela, au plecat Acasă, la Domnul! Vestea a stârnit un cutremur intercontinental. Fratele Nelu este cunoscut de toți ca un misionar neobosit și totodată un muzician pasionat. Duminică 12 Septembrie, a avut bucuria de a participa, la Curtici - localitatea sa natală, la inaugurarea noului locaș de cult al Bisericii Baptiste, locaș pentru a cărui finalizare s-a rugat Domnului și a pus umărul, atât cât a putut. Ostenit, în mijlocul alergării, a făcut o manevră greșită în trafic, provocând un accident de circulație deosebit de grav soldat cu moartea sa, a soției Mihaela și rănirea sorei Magda Todea din Australia, care se afla pe bancheta din spate a autoturismului. 
          Chiar dacă fratele Nelu a greșit manevra, știm că Dumnezeu nu greșește în hotărârile Lui! El a ales ca acesta să fie momentul întreruperii vieților pământești a celor doi și primirea lor în veșnicie, în Împărăția Sa glorioasă! Cei doi se bucură acum în prezența Domnului, secerând cu bucurie ceea ce au semănat în Numele Domnului Isus! 
           Dumnezeul oricărei mângăieri, să atingă prin Cuvântul Său, familia îndoliată, îmbărbătând pe cei ce plâng! La revedere Nelu și Mihaela!

Monday, September 11, 2017

O CETATE DE NECUCERIT – VICTORIA FINALĂ!!!


În frumoasa și zbuciumata mea călătorie pe acest pământ, am văzut adesea Brațul Domnului izbăvindu-mă din mâinile vrăjmașilor, călăuzindu-mă după Cuvântul Său și chiar luptând pentru mine, un rob netrebnic, în bătălii imposibile de câștigat pentru orice om. Cea mai recentă minune pe care mi-a arătat-o Domnul, a fost la Congresul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, desfășurat între 1 și 3 Septembrie 2017 la San Francisco. Odată cu deschiderea dosarelor securității, adevărul n-a mai putut fi ascuns de către nimeni, dar știam bine că vor fi încercări de împotrivire și chiar denigrare. Mulțumesc mai întâi fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru distribuirea cărții: O cetate de necucerit, în cadrul întâlnirii congresului pe care l-au găzduit. Oamenii au ajuns, cu această ocazie, în posesia unei istorii reale despre parte din frământările interne pe care le-au avut credincioșii baptiști din România, subjugați cu asprime de regimul partidului comunist. Prezentarea sinceră a adevărului și a dovezilor fotografiate din arhiva securității, a iscat mai multe întrebări:
a) „Ce rost are să dezgropăm morții și stafiile trecutului”, spun unii? Are rost, dragi frați și surori. De ce? Pentru că bunicii și părinții voștri au fost vânduți tocmai de acești lupi răpitori. Pentru că unii din ei nu sunt morți” și nici „stafii”, ci se erijează încă în mari credincioși, stând înaintea voastră cu nerușinare și aducându-vă învățături. Ca cioban am luptat mereu cu lupul și cred din toată inima, că și turma Domnului, trebuie păzită de aceste dihănii.
b) Cu ce zidește sau ajută o asemenea carte?” O cetate de necucerit, ajută tânăra generație să înțeleagă trecutul și mai ales să învețe din el. Dacă nu învățăm din trecut suntem condamnați să repetăm greșelile altora. Am încercat să avertizez oamenii de pericolul trădării și de binecuvântările pe care Domnul le revarsă asupra celor care îi rămân credincioși în orice circumstanțe.
c) „Ar fi bine să nu judecăm pe cei ce au greșit. Foarte corect! Eu nu m-am făcut judecătorul nimănui. Cel care ne judecă pe fiecare este Domnul! Am arătat doar ce s-a întâmplat. În înțelegerea mea, simpla expunere istorică a faptelor este o datorie a martorilor oculari. Evangheliile și Epistolele sunt cărți de origine divină, arătând istoria vieții Domnului Isus și a Bisericii Primare. Eu am prezentat istoria luptei Bisericii Baptiste din Caransebeș cu tot sistemul draconic care: prigonea, tortura și ucidea creștini. Sunt dator, la fel cum spunea și Apostolul Pavel, să rostesc adevărul! Cititorii, se pot raporta cum vor, la istoria aceasta.
            Mulțumesc fraților păstori Daniel Brânzei și Marius Lucan, din zona Los Angeles, pentru recenziile scrise și publicate pe internet, privind O cetate de necucerit și totodată fratelui păstor Nelu Brisc din Portland, pentru prezentarea cărții în plenul Congresului, duminică 3 septembrie 2017. Amintesc și încercările furibunde ale domnilor Clintoc și Busuioc de a denigra și bloca distribuirea istoriei de la Caransebeș, la San Francisco. A Domnului să fie slava pentru acestă victorie, câștigată de partea adevărului!
întotdeauna, de aceeași parte, Nicolae Rădoi

Thursday, August 31, 2017

O inimă necucerită !

Am gasit un articol interesant pe blogul fratelui Daniel Branzei, multumesc frate Branzei

Am fost cu Nicolae Rădoi în Israel. Nu ne cunoșteam prea bine. Am crescut în zone diferite din țară. Eram un grup mărișor. S-a apropiat de mine și mi-a spus, mai mult șoptit, a taină:
,,Frate Brânzei, nu te supăra, da’ numai noi doi suntem ciobani în grupul ăsta! Matale cu oile Domnului, eu cu cele adevărate….“
M-a bufnit râsul. Omul avea haz și har. A fost prima glumă dintr-un șirag de perle care ne-au împodobit călătoria (puteți citi ceva aici)..
De câteva zile, mi-a trimis o carte scrisă de dânsul. Am descoperit acolo un alt Rădoi, cel de ,,la greu“. Oricum ar fi, la bine sau la rău, Nicolae Rădoi este un foarte bun tovarăș pe care-l poți avea în călătoria vieții.
I-am citit cartea din scoarță în scoarță. Am râs și-am plâns. Merită citită de toți. Este un document de istorie adevărată. Așa cum văd că a scris și Marius Lucan, păstor foarte aproape de mine în San Bernardino, California, cartea va deranja pe unii. Nu-i bai! Fratele Nicolae este foarte corpolent și, când se mișcă, îi mai înghesuie pe unii. Am simțit-o și eu pe pielea mea, dar nu m-am supărat. Este normal să fie așa.
Dacă ar fi să aleg, l-aș alege pe Nicolae Rădoi și pe trasee și în tranșee. Este un om pe care e bine să-l ai alături. Dacă vă veți gândi bine, asta va fi și concluzia voastră. Parafrazându-i titlul cărții, am să spun despre el că este ,,O inimă de necucerit“, imposibil de înregimentat în tabere de orice fel.
Cartea se poate cumpăra de la Convenția RBA de la San Francisco. În Los Angeles o puteți cumpăra de la biserica noastră sau se poate comanda direct de la dânsul din Texas: (830) 688-0050. În România, cartea se poate comanda din Lugoj: 40-720-702175
Daniel Branzei
Puteti citi acest articol la adresa de mai jos:

Friday, August 25, 2017

O CETATE DE NECUCERIT – O altfel de ISTORIE!

Adesea, timpul a dovedit că: “Istoria a fost scrisă de către cei ce au spânzurat eroi.”[1] 

Istoria comunismului din România, încă, în cea mai mare parte a ei, este scrisă de către supușii fostului sistem, de către adulatorii dictatorului, care subit, după “Revoluție”, au devenit mari susținători ai democrației. Istoria prezentată de acești oameni, este din fașă, una compromisă! O istorie trunchiată, amputată, sfâșiată de hienele care caută să își ascundă duhoarea cadavrelor ronțăite. Este logic să fie așa. Doar nu se vor auto-compromite rostind Adevărul și riscând linșarea din partea urmașilor victimelor lor! În acest neo-comunism numit democrație, haitele sunt bine organizate, burdușite cu gologani și rostind adevăruri” ce nu-i jenează. 

        Cartea lui Nicolae Rădoi: O cetate de necucerit: Istoria luptei Bisericii Baptiste din Caransebeș cu autoritățile comuniste – este o altfel de istorie! Ea n-a fost scrisă de un om al sistemului, ci de unul prigonit și întemnițat de sistem! În această ordine de idei, cartea, pentru un anumit grup, este foarte deranjantă. 

            Am avut privilegiul de a intra în posesia unuia din primele 14 exemplare sosite în Statele Unite. Am citit cartea pe nerăsuflate, trăind, subliniind, meditând și uneori suspinând adânc, nedreptățile descrise în ea. Cartea prezintă evenimente istorice, trăite de autor și dovedite de arhivele secrete ale securității, făcute publice în anii 2015-2016. Cartea arată îndrăzneala Bisericii Creștine Baptiste din Caransebeș de a lupta pentru autonomie religioasă, într-o vreme în care mulți pastori din conducerea Cultului erau compromiși. Îndrăzneala acestei Biserici poate fi comparată cu a celor trei tineri din Daniel capitolul 3. Biserica din Caransebeș, în anul 1978 a refuzat să se închine chipului împăratului”, iar protagoniștii acestei mișcări Revoluționare periculoase, au fost întemnițați. Fratele Rădoi, scrie această carte doar acum, în lumina dosarelor din arhiva securității, deoarece fără dovezi imbatabile mărturia lui ar fi fost ușor contrazisă. Această carte strălucește prin accentul Harului lui Dumnezeu peste credincioșii Săi, în prigoană, în suferințe și chiar în temniță! Dumnezeu a continuat să îi binecuvinteze pe acești oameni, asemenea lui Iosif, dându-le propășire, chiar și între dușmani. 

            Cartea este incomodă datorită numelor deconspirate în ea. Deși profetul Daniel nu face cunoscut numele celor ce s-au închinat, trădând pe Dumnezeu, Evangheliile și Epistolele îi menționează pe: Petru, Iuda, Anania, Safira, Dima, Alexandru Căldăraru și alții, oameni care au trădat pe Domnul, și dintre care primul s-a pocăit. Fratele Rădoi dă nume, arătând cât de gravă a fost trădarea dintre „frați” și sperând în pocăința sinceră a celor ce sunt încă în viață. Mărturisesc că unele nume nu m-au surprins deloc, deoarece trădarea lor era cunoscută de toți, în timp ce altele mi-au tăiat răsuflarea. 

            Într-o vreme, când realitățile istorice dinainte de Revoluție, sunt încă, în cea mai mare parte a lor, distorsionate intenționat de cei compromiși, vă încurajez să citiți cu atenție, mărturia unui întemnițat, a unuia care a făcut pușcărie pentru Christos și Mireasa Lui, care a stat în celula morții” – pentru Domnul Vieții! 

            Dumnezeu să ne ajute să îi fim credincioși fără a face compromisuri, cercetând pe cei ce le-au făcut, spre o pocăință sinceră, a căror lacrimi vor fi apreciate de toți.

 

                                                                              păstor, Marius Gabriel Lucan

[1] Braveheart movie quote - 1995