Declarația lui Yonel Jura privind

Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru interesele Bisericii.

Cele petrecute atunci arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la obediență slugarnică față de autorități.

Sosiseră de la Timișoara și de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș, Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în mână.  În seara zilei de 13 octombrie, vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică și comitetul ales al acesteia!”  

După el Gheorghe Băleanu s-a repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera: „M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon, dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.   

În momentul acela fiara cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ, fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului Baptist. Niciunui trădător, și niciunui netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii puterea în România!

La terminarea adunării de vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!” A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

Am fost prezent în sala procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!”  A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe Dumnezeu!

Mai remarc un lucru. Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva reprezentanților guvernului.

Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.

Am niște „nelămuriri” și când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș. După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?

În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele  Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.

În corespondența cu fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?

Sunt câteva lucruri ce indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA. Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face astfel de lucruri fără a fi omul lor?

Sunt nume legate de evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!

În anul 1984 fratele Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își ascundă fărădelegile!

Când în toamna anului 2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!

Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!

YONEL  JURA 

AUGUST 1 2016

STOW   OHIO

330   650  1379

Trădare, trădare, dar să o știm și noi...

Un document ce arată felul în care complotau vânduții din Biserica Baptistă din Caransebeș cu vânduții de la conducerii Comunității Baptiste din Timișoara pentru a înlătura din comitetul Bisericii din Caransebeș pe membrii comitetului ce nu mai acceptau compromisurile cu autoritățile.  

Orientare pentru dezorientaţi (III) Între minciună şi machiavelism – Rubrică întreținută de Ioan Târziu

Partea a doua a procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc la întrunirea păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă din Timişoara din 23 februarie 1978 înregistrează prezentarea referatului doctrinar şi conţinutul lucrărilor Adunării Generale a Comunităţii.  Să le aruncăm o privire critică şi acestora.

Referatul doctrinar a fost prezentat de fr. Grecu cu tema: „Viaţa de rugciune”, care a început la ora 12.40 şi a durat... pînă la... ora 12.55. După referat fr. Mara a spus că „pe marginea referatului acesta nu mai trebuiesc discuţii căci toţi cunoaştem, rămînînd ca să punem în aplicare ce ştim”.

Aici s-a încheiat şedinţa cu caracter orientativ, după care s-a făcut o pauză pînă la ora 13.35.

Se vede că „păstorii” prezenţi la acea întrunire şi-au înţeles bine chemarea de a se îndeletnici cu rugăciunea şi propovăduirea Cuvântului (Fapte 6:4). Referatul „social” a reflectat preocuparea lor prioritară cu propovăduirea cuvântului (a cuvântului ce preamărea pe Ceauşescu), iar referatul al doilea a surprins „interesul intens” pentru rugăciune. Putem concluziona cu certitudine că în urma celor două referate „păstorii” erau „orientaţi” cu adevărat. Tovarăşul Bărbătei i-a orientat pe „păstori” în privinţa importanţei adulării lui Ceauşescu, iar tovarăşul Mara i-a orientat în privinţa „importanţei” rugăciunii prin faptul că a pus referatul pe această temă după cel dedicat „marelui conducător”, şi apoi a demis orice discuţie pe tema rugăciunii, ceea ce arată relevanţa rugăciunii pentru el şi pentru păstorii din subordine. Acum participanţii puteau trece liniştiţi la lucrările Adunării Generale!

De la această oră a început Adunarea Generală a comunităţii la care s-a prezentat de fr. Băleanu raportul comunităţii, fr. Turcin a prezentatraportul financiar, fr. Tîrziu a prezentat raportul cenzorilor şi Bugetul pe 1978.

În raportul comunităţii au fost anunţate 32 de cereri de deschidere de Biserici, din care au fost rezolvate doar două!... Tot în raport se cere o mai mare exigenţă în cazurile de disciplină Bisericească. Se căuta familiarizarea cuvîntului „excludere din cult”. Au fost menţionate ca biserici indisciplinate pe comunitate: Biserica din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara 3.

Din raportul comunităţii citit de Băleanu se vede „interesul” mai marilor baptiştilor de a deschide biserici! Din 32 de cereri au soluţionat două! Dar din moment ce partidul garanta libertatea trâmbiţată de Stanca, deducem că negarea celorlalte 30 de cereri a fost lucrarea Uniunii, şi nicidecum a Departamentului Cultelor! Se pare apoi că mai marii înscăunaţi la Uniune considerau că există prea multe biserici baptiste, din moment ce nu dădeau nota de aprobare pentru funcţionarea unor biserici gata formate şi contemplau excluderea altor biserici! Nu de alta, dar acele biserici pe care voiau să le excludă erau o boală în cadrul Uniunii deoarece erau active în evanghelizare şi converteau prea multe persoane. Vom vedea imediat că mai marii sesizau şi pericolul care păştea bisericile baptiste, şi anume pericolul de a face prozelitism! Acum urmează ceva grav: unii lucrători din Comunitate iau cuvântul fără să li se permită acest lucru!

După terminarea rapoartelor s-au făcut cîteva discuţii (fără voia lui Mara şi Băleanu, dar...)

Fr. Ploscaru arăta durerea pe care o simte ptr că nu i s-a dat autorizaţie de funcţionare la Biserica dînsului. Fr. Băleanu căuta să-i spună „lasă frate că cunoaştem problema, şi că o avem în obiectiv!” Fratele Ploscaru însă spune „dar cît să mai aşteptăm frate Băleanu. De 3 ani am făcut cerere şi nimeni nu ne aude”.

De fapt „liderii” de la Comunitate şi Uniune auzeau foarte bine, dar nu glasul fraţilor lor dedicaţi lucrării şi care sufereau pentru Hristos, ci glasul autorităţilor ce le cereau suprimarea Bisericilor. E drept că Băleanu avea în obiectiv biserica păstorită de fratele Ploscaru (gura păcătosului adevăr grăieşte), dar el nu spunea totul. Avea în obiectiv acea congregaţie, dar nu să îi dea autorizaţie de funcţionare, ci să o suprime prin refuzul de a-i acorda autorizaţie.

Pagina 6

Apoi s-a ridicat pe rînd tot comitetul Bisericii din Reşiţa arătînd problema bisericii lor (localul mic). Fratele Băleanu însă îi oprea îi întrerupea pe fiecare spunîndu-le că problema aceasta o vor „discuta în particular”.

Fr. Moldovan (Reşiţa) spune: „ne  bucurăm frate Băleanu că ne acordaţi interviuri, dar să ştiţi că „discuţiile particulare” se uită, şi apoi frate problema Bisericii din Reşiţa era ridicată odată cu cea din Bocşa dar „cea din Bocşa este construită, iar cea din Reşiţa nici nu i s-au aprobat actele de construcţie.”

Un altul de la Reşiţa a spus: „frate Mara şi Băleanu, la fiecare instituţie este un plan de măsuri de rezolvare a problemelor, ori d-voastră nu aveţi”, la care ei răspund că aşa ceva ar fi mai grav căci atunci cazurile urgente care s-ar ivi pe parcurs nefiind trecute în planul de măsuri, nu vor putea fi rezolvate în anul respectiv.

Se vede că Băleanu avea o dispoziţie irezistibilă pentru discuţiile în particular. Când era vorba de lăudarea lui Ceauşescu nu avea probleme să le ofere pe acestea în public. Când era vorba de durerile şi persecuţiile Bisericilor din Comunitate, pe acestea voia să le discute în particular. Nu putem să nu remarcăm răspunsul machiavelic la critica faptului că nu întocmiseră un plan cu problemele sesizate mereu de unii lucrători ai Comunităţii. Care or fi fost cazurile urgente ce aveau prioritate faţă de acordarea de autorizaţii de funcţionare a Bisericilor pe care acestea le solicitau cu insistenţă? Probabil erau circularele cu reglementări pe care sus puşii le emiteau imediat ce autorităţile mai sugerau o ciuntire a libertăţilor puţine ce le aveau bisericile şi credincioşii. Şi dacă erau situaţii urgente bona fide, de ce nu puteau fi rezolvate şi unele (cazurile de cerere de funcţionare) şi altele (cazurile urgente)? Cine învăţa pe cine? Oare conducătorii baptiştilor învăţau machiavelismul de la împuterniciţii guvernului, sau împuterniciţii învăţau machiavelismul de la „liderii” baptiştilor?

Craiovan a dorit să ia din nou cuvîntul dar fratele Băleanu a strigat să stea jos şi după cîteva asemenea intervenţii la care Craiovan a rămas surd, el a întrebat: „frate Băleanu vă rog să-mi spuneţi de ce Biserica 3 din Timişoare este indisciplinată?” întrebare urmată de un dialog.

-          Băleanu: „cum, nu ţi-e ruşine să mai şi întrebi?”

-          Craiovan: „nu frate, de ce?”

-          Băleanu: „nu şti ce-aţi făcut la colindă?”

-          Craiovan: „ba da! Am fost cu colinda, dar au fost şi alţii de la Biserica 1 şi 2 etc.”

-          B: „ei şi asta nu-i nimic? cum locatarii blocurilor s-au scandalizat şi miliţia v-a făcut amenzi? Cîte amenzi aţi plătit?”

-          C.: „niciuna”

-          B.: „ei! şi ce mai vrei?”

Realitatea era însă că au cîntat la blocul fr. Olah şi că locatarii au coborît la colindători

Pagina 7

şi-i rugau să mai cînte. Chiar şi-n faţa miliţiei s-au certat şi-i rugau să lase pe aceşti oameni care cîntă frumos.

Comentariile sunt de prisos. Vedem cum un „lider” de la Comunitate încearcă să reducă la tăcere pe un tânăr care are întrebări legate de afirmaţia abuzivă că biserica din care el făcea parte era indisciplinată! Dialogul revelează faptul că mai marii nu se dădeau în lături de la minciună când era vorba de „scopul nobil” de a apăra cauza persecutorilor lui Hristos! Minciuna şi machiavelismul deveniseră armele lor „spirituale” preferate.

Lucruri cam complicate - pot ajunge la Radio Europa Liberă - opinează domnul Băleanu Gheorghe

Agentul Dogaru informează Securitatea cu privire la discuțiile avute la întrunirea conducerii Comunității Baptiste din Timișoarea.
Mai întâi se socate pe sine în față arătând că el este primul ce chestionează legalitatea Comitetului ALRC care chipurile, nu are aprobarea lor, a păstorilor Comunității, ca și cum ei sunt cei ce aprobă sau dezaprobă înființarea unui organism menit să lupte pentru libertatea religioasă în România.

Domnul Românu se spală pe mâini cu explicația că membrii Comitetului sunt excluși în majoritate din cult (ceea ce era o exagerare, la ora aceea din câte știu eu niciunul dintre noi nu era exclus din cult). Pastorul Râncu cere sfat cum să procedeze cu unul din membri ce este parte din Comitetul ALRC, iar domnul Gheorghe Băleanu (agentul cu numele conspirativ PETRE GH.)îl sfătuiește în limbajul său de lemn să îi dea un ultimatum deoarece „nicăieri în Biblie nu scrie că un om pocăit să se ocupe cu politica.” Prin evaluarea ce o face domnul Băleanu se exclude pe sine de la pocăință, având în vedere că el făcea politica partidului.

Urmează apoi în discuție intenția Bisericii Baptiste din Caransebeș de a angaja un pastor. Nici aceasta nu era problema Comunității,deoarece o Biserică Baptistă își alege singură păstorul care îl vrea, conform statutului de funcționare. Dar, aș, cum să lase conducătorii iubiți ai Comunității libertate unei biserici de a-și alege singură păstorul!? În condiții obișnuite, Comunitatea ar fi dictat cine să fie „ales” ca păstor. În cazul Bisericii Baptiste din Caransebeș agentul PETRE GH. (domnul Băleanu) sesizează o problemă destul de mare. Dacă Biserica din Caransebeș ar fi fost una obișnuită, ei, conducătorii preaiubiți, ar fi decis ușor care este omul dorit de partid acolo, dar din moment ce la Caransebeș activează Comitetul ALRC și unul din membrii acestuia (Cocârțeu Petru, credea el) are posibilitatea transmiterii imediate a informațiilor la Europa Liberă, „lucrurile sunt mai complicate” - opinează agentul de serviciu. Domnul Băleanu este conștient că sforăriile nu merg bine la Caransebeș.

Este de remarcat și ultima notă a informației în care ni se spune că toți pastorii au cântat la unison laude la adresa guvernului ceaușist care le permite să aibă „libertate deplină!” Ei aveau toată libertatea să impună decretele partidului în bisericile baptiste! O singură Biserică li se împotrivea, și aceasta le dădea bătaie de cap!

Un alt trădător ce se dădea drept pastor baptist

Dovada că pastorul Băleanu Gheorghe slujea Securitatea cu numele conspirativ PETRE GH.
Era în fruntea Comunității Baptiste din Timișoara și îndeplinea cu scumpătate toate ordinele Securității.

A percutat imediat ce Securitatea a cerut izolarea și excluderea noastră din cult pe diferite pretexte și a fost prezent cu acomplicii lui la întrunirile programate la Biserica Baptistă din Caransebeș pentru executarea ordinelor Securității.

Băleanu nu se sfia să proclame în ședințele păstorilor binefacerile regimului comunist, să laude libertățile de care ne bucuram (mai ales el), nici să călătorească prin țări străine cu delegațiile oficiale ale Cultului Baptist. Toți îi știau hramul.