Tuesday, May 19, 2015

Doru Radu răspunde lui Barthimeu

Dezbaterea este binevenită între cei doi din moment ce nimeni nu știe când au fost racolați la colaborare cei despre care se opinează: Vădan Vasile, Paul Bărăbătei și alții. Nu cad în stereotipul în care mă plasează Doru Radu. Am spus-o în alte articole că unii păstori au fost bine intenționați pentru o vreme și nu au fost colaboratori dintotdeauna. Nici chiar pentru Țon nu am pretins că a fost fals pe tot parcursul carierei sale, ci privind anii 1974-1978, am explicat că după toate aparențele a fost o perioadă în care voia să se distanțeze real de Securitate, dar a fost încovoiat din nou în toamna lui 1978 când în joc era plasarea lui ca profesor la Seminarul Baptist din București. Trădarea noastră a fost prețul pe care l-a plătit pentru a fi numit profesor la Seminar.
Dar să îl lăsăm pe Doru Radu să dea glas felului în care el vede lucrurile în cazul celor doi menționați în titlu.
„Unde sunt apărătorii lui Bărbătei, care le scaldă ca pe malul Mureșului de Jos gen: „Că vezi, că nu-i așa negru, că doar l-a apărat pe DECEBAL (alias Vădan Vasile), cînd cu procesul de la Simeria?!?” –
Presupun, prietenul meu Barthimeu se refera la mine; eu l-am aparat pe [fostul secretar general ] Barbatei pt apararea in procesul [pastorului din Simeria] Vadan.

Vedeti dvs , dragi frati Radoi, barthimeu si chiar Nelu Tirziu dvs. v-ati pus pielea la bataie pt a apara libertatea noastra. Eu n-am avut curaj sa ader la ALRC –desi l-am admirat- de aceea va admir curajul si va sunt recunosintors. Faptul ca P. Barbatei (la cea vreme secretar general al UB) l-a denuntat la Militie (impreuna cu C. Mara- presedinte UB la acea data) pe N. Radoi et co. este inclaificabil; este poate cel mai josnic act (dovedit) de turnatorie baptista. Ca sa legam un mal de altul, nu stiu daca I. Trifu va fi fost sincer sau nu cu noi (studentii din Timisoara) dar el s-a distantat atunci de gestul celor 2 conducatori; poate a vrut sa ne cistige simpatia dar oricum a condamnat gestul respectivilor. Dar domniile voastre care ati avut un imens curaj atunci, trebuie sa aveti curaj si acum chiar pt adevaruri incomode. Nu va va scadea din credibilitate ci dimpotriva. 

Cu toata prietenia noastra, argumentul lui Barthimeu cum ca Barbatei l-a aparat pt Vadan in procesul din ’71 (?) pt ca ambii erau (baptisti) informatori este neserios daca nu rautacios. Barthimeu iI dovedeste informator pe Vadan la sf. anilor ‘70 si in anii ’80. Inseamna asta c-a fost informtor si-n ’71? Nu! Poate c-a fost, poate ca nu; cu siguranta nu s-a nascut informator precum Pavel cetatean roman. La fel dl. P. Barbatei, a carui angajement publicat e din jurul datei in care a devenit oficial Baptist. A fost si-n ‘nainte? Poate, da; poate ba. Nici el nu s-a nascut informator.

Pt ca fr. Radoi a facut inchisoare comunista il intreb retoric: de ce-a fost bagat la puscarie Vadan de era informator? De ce nu l-au scapat? Pt o suta de lei ce i s-a reporosat c-ar fi delapidat din caseiria bisericii? Basca faptul c-a fost ridiculizat in oficiosul communist Scinteia sub titlul “Ada suta ca sa-ti iert pacatele”. 
De ce-a fost condamnat? Dumnezeu stie adevarul. Exista citeva variante:

1- Inscenarea: Varianta radicalilor. Vadan era informator si l-au condamnat ca sa-i dea aura de erou pt ca aveau de gind sa-l duca apoi pastor la Cluj intr-un centru universitar. Este aceeasi teorie care i se aplica si lui Tzon si penticostalului Nicky Pop (vezi Rascumparea Memoriei). Desigur, Securitatea facea d-astea cu agentii importanti. Probabilitatea s-o fi facut cu Vadan este zero. Cu Tzon si Pop? Foarte putin probabil dar mai plauzibil decit cu Vadan. Securitatea stia ca exigentele morale baptiste erau mari; nu puteai ajunge erou la baptisti daca furai banii bisericii. Exista documente cum ca securistii au incercat sa denigreze cu astfel de acuzatii pe unii dizidenti adevarati. Daca vroiau sa-l faca erou l-ar fi acuzat de ceea ce facuse: botezase (membri de partid) fara aprobarea Departamentului Cultelor si a incurajat infiintarea orchestrei si activitatea tineretului bisericii din Simeria. Lucrul acesta a atras minia comitetului judetean de partid Hunedoara (cel mai communist judet din Ardeal). Dupa ’68, Securitatea raspundea in fata partidului si Vadan trebuia destituit; dar in ’71 ei nu mai puteau condamna politic pt ca Ceausescu vroia imagine internationala favorabila. De ce nu s-au multumit sa-i ridice carnetul de pastor cum facusera cu altii pt lucruri mult mai mici? Nu stiu!
2. Procesul celor de la Simeria a fost tipic Stalinist. Casierul a fost arestat pt a-l forta de depuna martuie contra pastorului: “cu d-ta n-avem nimic” – i s-a spus fr. Alexandroni. “Semneaza ca pastorul a furat si pleci acasa”. Il intreb pe fr. Radoi: cum se poate ca-n arestul Militiei sa fie lasati fratii din biserica sa-l viziteze pe casier si sa ii spuna ca fetita mica ii e pe moarte, ca familia a fost data afara din casa, ca fata cea mare a fost exmatirculata de la Medicina… toate minciuni ca sa recunoasca vinovatia lui Vadan si “sa fie liber”. Era Vadan o piesa atit de grea in angrenajul Securitatii incit trebuia atita zel ca sa-l faca erou pt ca ulterior sa-i poata duce de nas pe tinerii studenti din Cluj? Foarte putin probabil. E mai probabila varianta simpla (la fel si-n cazul Pop). Vadan a ajuns informator intre inchisoare si promovarea ca pastor la CLuj. Adica intre Vadan de la Simeria si cel de la Cluj s-a intimplat ceva. Dupa cum si intre Barbatei de la Cluj si cel de la Caransebes s-a intimplat ceva. 

3- Mai este si varianta ca Vadan sa fi fost informator si sa vi vrut s-o rupa cu “baietii” cum a vrut s-o faca R. Cruceru si-a platit cu viata. In varianta asta “baietii” l-au rasplatit cu inschisoare. Sau varianta soft; Vadan a fost informator si a crezut ca asta-i ofera protectie ca sa incalce regulamentele Departamentului Cultelor. Daca asta e varianta adevarata, s-anselat. Adevarul il stie Dumnezeu (cred ca V. Vadan e mort).
In procesul Stalinist al fratilor de la Simeria, Barbatei a fost erou. Paradoxal si (viitorul presedinte) Mara a fost la proces; numai ca cei 2 au fost pe banci diferite. Mara era presedintele Comunitatii de Brasov si reprezenta Uniunea; a tacut in mod curajos pt ca “trebuie sa intelegem ca fratii au furat” – si-a insusit dinsul variant oficiala la care a contribuit cu mult zel si casierul uniunii baptiste (Sandulescu?). Barbatei a fost avocatul apararii. A pierdut procesul, iar la recurs n-a mai primit delegatie de la baroul din Cluj pt ca s-ar fi infruptat si el din suta care se zice c-a disparut din carieria bisericii din Simeria. 

Logica pe care domniile voastre o aplica uneori e discutabila. Dvs judecati ca si cum cei ce-au cazut ca informatori n-au avut niciodata caracter sau nu L-au cunoscut pe Domnul. De ce nu s-ar putea sa fi avut caracter si cazind in plasa Securitatii sa fi mers din ce in ce mai jos?… putini au reusit sa-si revina. Daca facem exceptie la perioada cit a fost Secretar general si de delatiunea de la Caransebes, Barbatei a fost personalitate care a facut multe pt inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu…. Ca om care ati cusocut puscaria, sunt convins fr. Radoi ca puteti avea oarecare intelgere fata de cei ce-au cunoscut nedreptatea sistemului si-a fratilor mincinosi (ma refer acum la Vadan). Judecata e a lui Dumnezeu si ea sta sa-nceapa de la casa lui Dumnezeu. Va multumesc pt riscurile luate intru apararea libertatii noastre. Nu cred ca faceti bine banuind ca oamenii n-au putut sa se simta cercetati de Domnul si sa incerce o iesire… care nu le-a reusit probabil; dar caderea lor dovedeste tocmai faptul ca-n ‘nainte fusesera altceva.

PS. L-am inclus pe penticostalul N. Pop pt ca e din Simeria si pt ca a jucat un rol in ajutorarea familiei Alexandroni in perioada detentiei fr. A. In acea vreme, Pop era omul organizatiei Wurmbrand in Ro. Nebunia aceasta l-a adus in miinile Securitatii… numai ca dupa varianta radicalilor penti, el era acolo dintr-un scenariu al Secu care-l pregatea pt misiuni externe (la fel ca si Tzon). Se poate… daca ne gindim ca Dumnezeu a folosit corbii sa-l hraneasca pe Ilie… Mai poti sti adevarul?

Friday, May 15, 2015

Dezbateri: Ce aduce folos Împărăției lui Hristos – Tăcerea sau Mărturia? (Rubrică întreținută de Ioan Târziu)

Nu de puține ori ni se oferă posibilitatea de a vedea cum exegeza defectuaosă efectuată de  autoritățile comuniste (și oare se putea altfel?) ce au cerut credincioșilor baptiști să nu critice guvernul și pe colaboratorii acestuia deoarece numai așa dau dovadă de caracter creștin, a dat rezultate și continuă să urmărească modul de gândire al unor foarte bine intenționați creștini. O mostră în dialogul de mai jos pe marginea articolului

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric 

Vouă mă adresez cu o simplă întrebare: Aşa s-a răzbunat Isus pe cei care l-au bătut, răstignit? Voi, vă consideraţi urmaşii lui Cristos. De ce? Pe ce criterii? Sunteţi plini de iertare, milă, dragoste faţă de cei despre care spuneţi că v-au făcut rău? Aruncaţi oprobriu public pe Ţon, dar voi ce aţi făcut în epoca comunistă? El a făcut multe pentru credincioşii din România comunistă. Părinţii mei au avut biblii de la Ţon precum şi alte cărţi creştine. Ce a făcut el, rău sau bine, rămâne să evalueze Dumnezeu, doar EL. NU ESTE FRUMOS, ce faceţi pe blogurile voastre. În loc să propovăduiţi dragostea lui Dumnezeu, să fiţi lumini în lume, voi stârniţi gunoaie care împiedică oamenii să vină la Cristos Isus. SUNTEŢI PRICINI DE POTICNIRE. Mi-e ruşine de prietenii mei din virtual care mă întreabă ce fel de pocăiţi suntem, dacă blogurile noastre sunt pline de bârfe.

Chiar vă sunt ochii legaţi? Unde este iertarea, mila, dragostea faţă de vrăşmaşii voştri? Ce avalanşă de dispreţ aruncaţi pe Ţon, de parcă voi aţi fi sfinţi... Dacă ar fi ca Dumnezeu să vă ierte, cum iertaţi şi voi, ar fi dezastru pentru vieţile voastre.
Sper ca Dumnezeu să vă cerceteze şi să vă
ierte .

Ca dovadă că lucrurile se pot vedea și dintr-o altă erspectivă, mai sănătoasă, sunt comentariile următoare:

Unde sunt apărătorii lui Bărbătei, care le scaldă ca pe malul Mureșului de Jos gen: „Că vezi, că nu-i așa negru, că doar l-a apărat pe DECEBAL (alias Vădan Vasile), cînd cu procesul de la Simeria?!?
Dar cei care ziceau că am bătut cîmpii cînd cu Trifu, om blajin, că unde-l pui acolo stă?!?
Cine mai vrea acte de la CNSAS ca să creadă?
(barthimeu)

Recent intră în discuție un alt cititor care știe ce vorbește, fiind un martor al lucrurilor pe care le discută. Îi mulțumim pentru intervenție și precizări. Tăcerea, nu este dovadă de dragoste, așa cum vor să ne facă să credem detractorii noștri, ci este probabil tot atât de vinovată ca și participarea la fărădelege.  

Pentru: Elena marin-alexe....

Am citit cu atentie reproducerea scrisorii de mai sus trimise la Europa Libera, care descrie "pe cinstite" si cu amanunte istorice reale, cunoscute de noi Romanii din SUA. Fr. Radoi a fost si este un gigant al credintei in Dumnezeu, si extrem de sincer si cinstit--asa l-am cunoscut eu in 1978!

Nu observ vre-o "condamnare" aruncata asupra cuiva, ci numai o referinta in mod indirect reprodusa a dl. Iosif Ton de catre Barbatei. Eu lucrind in cimpul juridic American de peste 25 de ani, si acuzind in scris (in fata judecatorilor federali) oficiali in tribunale federale, observ din toate scrierile lui cinstite, ca nu e bun de loc a face "acuzatii"--asa cum tu te exprimi in scris. Sunt impresionat de faptul ca el si acum, dupa vre-o 35 de ani, scrie o istorie reala a faptelor intimplate la Caransebes in 1978!

Ca sa fiu inteles, eu personal am contactat - si acum cunosc personal - pe oficialii juridici care l-au condamnat la inchisoare pe verisorul meu, Petru Cocarteu, pe fr. Radoi si pe fr. Prejban... si inteleg intr-o oarecare masura (dar nicidecum ca si fr. Radoi care a trait durerile pe cont propriu in acea zi nefasta din 1978). Ce anume: ca autoritatile juridice, ele insele, au fost supuse unei invazii neasteptate din partea Securitatii, cu scopul de-ai intimida si demoraliza, dar ei mi-au spus ca s-au opus categoric la cererea insistenta a Securitatii odioase a dictatorului impuscat, de-a "umfla" sentinta de incarcerare a verisorului meu primar Cocarteu. Ei ma respecta mult pe mine, acum ei nestiind ca eu eram verisorul lui Petrica.

S-au oferit sa dea hainele negre jos si sa emigreze in tara mea "vitrega", dar nu am dat curs celor ce ei mi-au sugerat, si i-am indemnat sa stea pe loc si sa faca o diferenta vizibila in noul sistem democratic din justitia Romana. I-am vizitat din nou peste ceva ani, si am fost chiar impresionat de lucrul lor bine facut in campul stiintei jurisprudentei Anglo-Americane! I-am testat, si inca vorbeau cu mine in Engleza, si erau f. constienti de Constitutia noastra Americana! Imi place sa cred ca s-au "pocait" de trecutul lor, si ca le pare rau pt. ca n-au reusit mai bine sa reduca sentintele celor 3 de mai sus! Dar, eu am vazut cu ochii mei, locurile private unde ei au fost intimidati in miez de noapte. Mai tarziu, am vazut si poezile compuse cu un spirit crestin de unul din ei! Si de credinta in Dumnezeu care s-a instaurat in familia unuia din ei - care el mi-a spus ca nu a avut-o in timpul cat a fost in sistemul celor de la conducerea tarii.

In concluzie, eu ii dau nota zece fratelui Radoi, si spun aici, ca eu l-am cunoscut un frate de mare cinste si incredere care nu s-a sfiit sa plateasca din buzunarul lui personal ca sa sponsoreze distinsul "Cor de Copii" care calatorea prin biserici ca sa laude numele lui Hristos intr-un timp de mare persecutie religioasa despre care fr. Radoi nu se sfieste sa o descrie si acum cu claritate si mare atentie la cuvintele scrise. Sa nu mai aud pe cineva pe acest blog care-l incrimineaza direct sau indirect pe fr. Radoi de "acuzatii"...care nu exista in scrierile si reprezentarile lui detailate!
Anthony

Îi mulțumim lui Anthony pentru intervenția binevenită și pentru precizările efectuate cu privire la mărturia ce noi, persecutații de la Caransebeș, o depunem în fața instanței istoriei.

Și doamnei Elena Marin-Alexe îi dorim să treacă peste înțelegerea superficială ce a întreținut-o până recent și să accepte că împărăția lui Hristos este slujită nu când ascundem trădările falșilor frați, ci când spunem adevărul care poate ajuta și elibera. Suntem convinși de buna credință ce o are.

Monday, May 11, 2015

Cei din lanțuri…

Și astăzi Domnul nostru are martori ai Săi care se găsesc în lanțuri. Unul este păstorul Saeed Abedini, care se află înlănțuit în închisorile iraniene din 2012. Păcatul lui? A adus ajutoare bănești din America (Saeed este cetățean american) pentru a construi orfelinate în Iran. 

În 2009 autoritățile iraniene l-au arestat, interogat cu privire la convertirea lui la creștinism și avertizat să nu mai mărturisească pe Domnul Isus, apoi în 2012 l-au arestat din nou și l-au ținut de atunci în închisoare fiind acuzat că primejduiește securitatea statului iranian. Cu câtva timp în urmă păstorul Saeed a fost martor la executarea a șase creștini pe care autoritățile iraniene i-au bătut crunt în prezența lui și apoi i-au dus la spânzurătoare. 

Președintlele american negociează cu iranienii și intenționează să ridice sancțiunile economice impuse Iranului de către SUA, dar nu se gândește să ceară eliberarea păstorului Saeed care, în ciuda faptului că este cetățean american, e deținut în mod abuziv de autoritățile iraniene și acuzat pe nedrept!

Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei; de cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup! Evrei 12:3

Saturday, May 9, 2015

Lucruri ce dau de gândit

Events in the world of eschatology. Here is just a short list of how God's end-time prophetic scenario moved ahead throughout the recent years and months:
America's complete betrayal of Israel. As Rep. Louie Gohmert says, "It was intentional and they had been putting pressure on Israel not to defend themselves. I'm told by people in Israel that you wouldn't believe the pressure that this administration has brought to bear on Israel not to defend herself." The current U.S. administration are cheering for Israel's annihilation. No, that's not too strong of a comment.
The predicted "perilous times" of II Timothy 3 have escalated. David Horowitz's FrontPageMag asked in a headline on September 12, "What If Islamists Took Control of the White House?" On September 12, 2001, that was inconceivable. Today it is a reality.
We have seen the rise of lawlessness starting with the highest leaders in the land. Laws are broken with the stroke of a pen. The U.S. Constitution is ignored by American leaders acting in a totalitarian manner. Such leadership lawlessness inevitably leads to the lawlessness of the people under them. Charles Krauthammer writes an insightful article about the "breathtaking lawlessness" of our times here. Matthew 24:12 refers to the rise of lawlessness in the last days.
It is open season on Jews and Christians. Neither are safe. And the facts and truths are hidden by almost all media outlets except the Internet and Christian radio. The media will report perceived offenses to Muslims but not to Jews or Christians worldwide. In many countries, there is but a pile of ashes where once stood a church. This article calls the global war on Christians the "unreported catastrophe of our times.”
Gods Word is now called hate material & talking about Gods laws is called “hate speech.” So-called hate crime laws are now in place to promote wickedness and silence God’s children, even God Himself if that were possible.
The Cult of Leftism has many tenets, and it demands full compliance with all of them, but nothing in its creed compares to the sanctity of their two great sacraments: child murder and sodomy. You must not question these, but tolerance alone will not be good enough. You must celebrate them, too. You must worship at their altar. You must sing hallelujah at the mention of their names. You must fight for a society where infanticide and gay sex are awarded a protected and privileged position. When a man decides to kill babies for a living, you must call him a ‘health care provider’ and a ‘healer.’ When a man decides to announce to the world that he enjoys sex with other men, you must call him a ‘hero’ and a ‘pioneer.’ You must quite literally give him awards for his courage.
Christians in the military are banned from sharing their faith (later rescinded). Such outfits as The American Family Association are called a "hate group." The IRS asked Christian groups applying for non-profit status what the content of their prayers was. Such marginalization is predicted for the last days.
Many are asking if Gog is rising? Vladmir Putin has made a resurgence in world influence thanks to the decline of America and her current weak leadership. Putin is viewed by some as a savior in the Middle East for holding off an invasion of Syria. Putin smells blood in the water and is in the process of seizing global leadership away from President Obama. Ezekiel 38-39 refer to Gog of the land of Magog, a national force that will invade Israel in the latter years. Magog is the land to the uttermost north of Israel.
The Antichrist system is now in place. We learned in 2013 that spying is big business, even on American citizens. You are never alone! There is always somebody snooping over your shoulder! There is more info on you than you could imagine. Thus, the Antichrist system is being installed today. It will be ready to go when he arrives and he is crowned as a temporary king.
Hating God became a passionate sport. Atheist churches are springing up around the world complete with sermons, songs, and offerings. They proclaim the "mock of ages," not the "rock of ages." God as the source of absolute truth and moral authority has to go! They have a "form of godliness" but deny its power (II Timothy 3). Their motto is, "I believe in life before death."
Cash isn't dead yet but it is on life support. Even plastic could go by the wayside. The path is being made easy for an Antichrist system of global economic opportunity. It appears that Israel will be the world's first cashless society.
The further decline in man's character as men and women in high places, who should be setting a high standard as to morals and behavior, displayed abysmal character traits. The highest leaders of our land are proud liars, cheaters, and workers of iniquity. And they never even blush about their seared consciences.This is foretold in many places but most obviously in II Timothy 3.
The longing for a "man with a plan," a "Mr.Fix-It," grew more intense this year. Even actor Mel Gibson said,"Someone must rise from the ashes and save us." He was referring to government instability and dysfunction. He does not know that the man waiting in the wings known as the Antichrist, will talk a good game but will set the world on its final deadly course.
The great end-time apostasy marches on. While not all churches are dysfunctional, one study concludes nearly 150,000 America churches are nearly terminal. That's almost 40% of U.S. churches. Frustration and conflict lead to a revolving door of pastors and apathy reigns within many. Folks will flock to false teachers and to seeker-sensitive churches where the true gospel is never preached.

Please visit our Bible Prophecy website: itshallcometopass.org

Friday, May 8, 2015

Grupele de colaboratori ai Securității în Cultul Baptist

Un articol al pastorului Marius Cruceru ce face o radiografie a colaboraționalismului în sânul cultului baptist din România. De remarcat tonul reținut și calculat cu care prezintă evidențele. Iată un citat ce prezintă grupele de păstori ai Cultului Baptist:

„Au existat câteva categorii de lideri în mediul baptist:
1. cei care au declarat colaborarea făţiş şi fără regrete;
2. cei bănuiţi că sunt colaboratori, dar despre care nu s-a ştiut nimic sigur până la deschiderea dosarelor;
3. cei bănuiţi că sunt colaboratori, dar care au fost exoneraţi în urma deschiderii dosarelor;
4. cei care nu au fost bănuiţi niciodată şi care, în urma deschiderii dosarelor, au generat cele mai spectaculoase surprize în cadrul cultului baptist;
5. cei care au fost deasupra oricărei bănuieli şi cărora istoria le-a confirmat statutul de oameni drepţi”
După 1989 – confirmările, surprizele, şocul
Citiți articolul întreg la

Tuesday, May 5, 2015

Orientare pentru dezorientaţi

La cererea unor cititori oferim din nou analiza pe care am făcut-o unei ședințe a liderilor Comunității Bisericilor Baptiste din Timișoara, unde lingușirea autorităților și slugărnicia sunt ridicată la rang de artă. Notele analizate au fost scrise pe loc de un participant la acea ședință. Avantajul acestui articol este că oferă cititorului posibilitatea să citească această analiză de la început până la sfârșit fără compartimentarea făcută la prima publicare.

Şedinţa Comunităţii din Timişoara (DE ORIENTARE ? ?) din 23 febr. 1978

Pentru că unii cititori nu au putut descifra prea bine textul procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc pentru şedinţa de „orientare” a Comunităţii din Timişoara de la 23 februarie 1978, am găsit potrivit să transcriem textul şi să facem „disecţie” pe text.

Pagina 1
Vuc Viorel
- Cocîrţeu Petru
- Teleagă Ion

- Rădoi Nicolae 

            Şedinţa Comunităţii din Timişoara (DE ORIENTARE ? ?) din 23 febr. 1978
 La început s-a ţinut o scurtă oră de rugăciune de fr. Ciortuz, iar la cântări a fost fr. Rîncu. Şedinţa propriu-zisă a început la ora 10.30 (dimineaţa). La masa de unde se oficiaza „Cina Domnului” în Biserica Nr. 2 din Timişoara, a urcat următorul prezidiu (de a stânga la dreapta): fr. Trifu, fr. Băleanu, fr. Bărbătei, fr. Mara, fr. Grecu, fr. Romînu, fr. Mike Bella, şi împuternicitul jud. Timiş: Ţeperdel şi împuternicitul jud. Caraş: Pîrneci.

Prima pagină menţionează patru fraţi din comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş care au fost prezenţi la şedinţa Comunităţii. Unul din cei patru (Viorel Vuc) este persoana care a redactat procesul verbal în folosul Bisericii din care făceau parte. Ceilalţi trei sunt martori şi astăzi că fratele Vuc a redat fidel conţinutul şedinţei şi nu a exagerat în nici un fel. De fapt fratele Viorel Vuc este un om integru, care, atunci când depune mărturie despre acele timpuri, nu se sfieşte să îşi arate ezitările şi temerile pe care le-a avut în împrejurările de care vorbeşte (a se vedea mărturia lui cu privire la cele petrecute la Caransebeş aşa cum a redat-o Daniel Mitrofan la CENTRUL DE ISTORIE ŞI APOLOGETICĂ).

Ședinţa a căpătat denumirea de Conferină de orientare(orientare?!... dar în ce sens?!...) care avea următoarea ordine de zi:
a.      Referat cu caracter social
b.      Discuţii pe marginea acestui referat.
c.       Referat doctrinar
Referatul social a fost prezentat de fr. Paul Bărbătei şi avea tema: „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” Referatul (citit) a durat 30-35 minute.) În acest referat s-au folosit toate superlativele de glorificare a preşedintelui de la început pînă la sfîrşit.

Păstori des-orientaţi
Predicatorii au fost aduşi la un curs de orientare. Fratele Viorel Vuc întreabă, pe bună dreptate, ce orientare? Se vede că acei predicatori erau des-orientaţi, şi aceasta datorită faptului că în loc să îşi asume datoria de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu fără teamă, au acceptat să stea la masă cu Ispititorul, uitând de versetul care spune că frica de oameni este o cursă. Urmarea a fost că „au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci”(Romani 1:25).

Doctrina de căpătâi a unor păstori
Domnul Isus vorbea de „urâciunea pustiirii aşezată în locul preasfânt.” Putem vizualiza această urâciune a pustiirii nu numai din faptul că nişte atei au fost aşezaţi la amvonul Bisericii, ci mai ales din faptul că acei care trebuiau să sfinţească locul, l-au spurcat cu discursurile lor vecine cu blasfemia. Secretarul general al Cultului Baptist, Paul Bărbătei nu s-a sfiit să citească de la amvon „Doctrina preşedintelui R.S.R., tov. N. Ceauşescu” epuizând superlativele limbii române în caracterizarea unei bestii cu chip uman. Ceilalţi predicatori s-au întrecut în a aduce osanale aceleiaşi bestii.

După referat au urmat discuţii cu privire la referat şi au durat 1 oră şi 35 min. La discuţii s-au înscris următorii fraţi: Bîtea, Seracin Valeriu, Varga, Ciortuz, Rîncu, Stanca, Turcu, Craioveanu, Băleanu, Romînu, Mara, iar la urmă a vorbit Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş).
Pagina 2
Fr. Bîtea arată că dînsul se poate denumi fratele lui N. Ceauşescu, căci vîrsta este aceeaişi şi că peste cîteva zile va împlini şi el 60 de ani. A arătat şi persecuţiile din regimul lui Antonescu.
Fr. Seracin Valeriu, diaconul Bis. din Vălişoara de lângă Caransebeş, se numeşte şi el pe drept cuvînt, fratele lui N. Ceauşescu, motivînd că a împlinit 60 de ani cu 4 zile înainte ca preşedintele statului şi că şi el a suferit aceleaşi necazuri şi persecuţii ca N. Ceauşescu. El spune că creştinii au fost întotdeauna alături de comunişti şi în ilegalitate, îndurînd aceleaşi greutăţi. El insistă şi spune: „fraţilor dar şi azi noi suntem alături de ei”! Eu am fost atunci cînd comuniştii erau în ilegalitate, secretarul unei organizaţii comuniste, soţia mea a fost deputată în uniunea femeilor, iar primul creştin din satul meu a fost şi primarul satului. Înrudirea cu comuniştii se păstrează şi azi. De pildă, brigada artistică a căminului cultural din Vălişoara a prezentat acum recent, un program al cărui conţinut l-am compus eu. Şi chiar acum cînd am plecat la Timişoara la această şedinţă, m-am oprit cu maşina şi am dat un nou text ptr o altă brigadă artistică. Noi nu refuzăm cînd ni se cer să-i ajutăm în diferite activităţi: culturale, etc.”
Varga arată cum astăzi faţă de trecut există libertate „aşa încât copiii mei nu simt că trăiesc printre romîni” (el este maghiar) După ce a mai adus multe laude de felul acesta el şi-a exprimat dorinţa în faţa lui Mara şi a împuternicitului de a i se aproba autorizaţia de construcţie a Bisericii sale, dintr-o localitate de lîngă... (Timişoara).

Fraţi cu persecutorii lui Hristos
Valeriu Seracin nu ascunde faptul că era membru în partidul comunist şi se umflă de mândrei că a compus materialul pentru brigada artistică a comunei sale, dar nu ne spune concret despre conţinutul materialului! Care să fi fost acesta? Nu e greu de ghicit! Dacă la o şedinţă a Comunităţii Baptiste a adus atâtea laude „conducătorului preaiubit” nu ne putem decât imagina adularea adusă de acelaşi personaj lui Ceauşescu la căminul cultural al comunei!

Oare de ce or fi râvnind acei păstori să fie fraţi cu Ceauşescu? Probabil că vor fi vrând să aibă parte de soarta lui! Oricum, fraţi au fost. Fraţi de necredinţă şi de hulire a Numelui Domnului. Şi dacă nu s-au pocăit înainte de trecerea în veşnicii (ceea ce este foarte probabil, din moment ce nu au mărturisit acest lucru), vor fi fraţi cu Ceauşescu pentru veşnicie!

Orientare pentru dezorientaţi (II) 

Continuăm transcrierea procesului verbal scris de fratele Viorel Vuc la şedinţa de „orientare” a păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara  în 23 februarie 1978. Cei înscrişi la cuvânt pe marginea referatului lui Paul Bărbătei intitulat „Doctrina preşedintelui R.S.R. tovarăşul Nicolae Ceauşescu” vorbesc cu slugărnicie oferind linguşiri persecutorilor lui Hristos.

Ciortuz ne spune ce anume îl ispiteşte. Nu e vorba de confesiunea unor slăbiciuni, ci de gândurile care îl preocupă la întrunirile „frăţeşti” ale Comunităţii. Să fi fost gânduri şi regrete cu privire la ineficienţa evanghelizării societăţii de către cei credincioşi? Să fi fost un foc lăuntric ce îl mistuia din dorinţa de a vedea pe alţii mântuiţi? Aş, fugi de aici! El avea „ispite” mult mai mari.  Nici vorbă de dorinţa de a vedea Evanghelia răspândită în familia Ceauşescu, nici vorbă de compătimirea preşedintelui care era în întuneric, ci doar de o autocritică deplângând faptul că cultul baptist nu contribuie suficient la cultul personalităţii lui Ceauşescu! Iată preocupările celui ce ţinuse cu câteva minute înainte ora de rugăciune a „lucrătorilor”. Dar să citim textul:
Pagina 3
Fr. Ciortuz aduce o mustrare blândă Uniunii ptr. faptul că nu au trimis o telegramă de felicitare cu ocazia sărbătorii zilei de naştere a preşedintelui N. Ceauşescu. El spune cam aşa: „fraţilor în vocabularul nostru religios (se) cuprinde şi termenul „ispită”. Eu să vă spun drept că am fost ispitit în timp ce ascultam referatul social, de faptul că noi de abia acum ne-am trezit să aducem elogii referitoare zilei de sărbătorire a 60 de ani a lui N. Ceauşescu. Apoi o altă ispită mă chinuia: de ce în ziare alături de alte culte, nu era trecut şi cultul nostru care să fi trimis telegramă de felicitare lui N.C.”
Fr. Rîncu a vorbit fără nici un sens.

Spre lauda lui, păstorul Rîncu se abţine de la omagierea lui Ceauşescu aşa cum făceau ceilalţi. Dar nici nu are curajul să spună ceva concret după Cuvântul Domnului. Aşa se explică faptul că „a vorbit fără nici un sens.” Domnul Stanca ne explică ce înseamnă adevăratul patriotism. Este adularea lui Ceauşescu, deoarece istoria lui este istoria neamului! Nimeni nu poate exprima mai "elocvent" această idee ca Stanca.

Fr. Stanca a arătat că: „eu nu mă pot denumi fratele tov. N. Ceauşescu, şi nici copilul lui datorită vârstei, dar viaţa mea se aseamănă cu a dînsului. De fapt istoria preşedintelui se aseamănă cu istoria poporului român, se contopeşte, este una şi aceiaşi, aşa că vorbind despre istoria preşedintelui, vorbim de fapt de istoria noastră a tuturor!”  A arătat suferinţele credincioşilor sub Antonescu şi liberatea adusă de august 1944: „şi dacă astăzi se mai plâng unii creştini că autorităţile îi persecută, nu este adevărat. Ci ei înşişi (creştinii) fac unele greşeli împotriva cărora autorităţile iau atitudine”.

Tovarăşul Turcu, deşi ne vorbeşte pe româneşte, nu reuşeşte să se facă înţeles în modul elocvent în care ar dori, când vorbeşte în versuri despre măreaţa „doctrină Ceauşescu”. Să fie limba turcă de vină?
Fr. Turcu:  „fraţilor, dacă privim la copiii care zburdă ziua pe străzi, la jocul lor, dacă privim la florile de pe câmp, în zâmbetul tuturor desprindem parcă fără cuvinte numele „Ceauşescu.”

Singurul, dintre cei care au avut dreptul la cuvânt, care vorbeşte în acord cu adevărul şi cu bunul simţ este Nicolae Craiovan (prima grafie a numelui în document este incorectă), unul din întemeietorii Bisericii Baptiste Nr.3 din Timişoara. Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată fără martori. În mijlocul acelor păstori apostaţi s-a auzit clar vocea tânărului Nicolae Craiovan.
Fr. Craioveanu, un tânăr, reprezentantul Bis. 3 din Timişoara spune: „să ştie toţi şi domnii împuterniciţi că am fost la şedinţe UTC, PCR şi acum la o şedinţă de comunitate, dar aşa de cursiv cum s-au înscris fraţii la cuvânt aici la un referat social (încît au fost opriţi şi declarată lista încheiată) nici la o şedinţă PCR nu se înscriau.
Pagina 4
Aş vrea să spun că nu putem contesta libertatea amintită şi nici calităţile (doctrina) lui N. Ceauşescu, însă aş vrea să vă spun şi să audă şi domnii împuterniciţi că totuşi, mai sînt cazuri cînd securitatea ne persecută şi intervine în gîndirea noastră de creştini, şi chiar ni se impune să nu ne mai rugăm ptr autorităţi şi şeful statului”
Bineînţeles că păstorii zeloşi pentru partidul comunist au sărit imediat să îl admonesteze. A se vedea cât de departe se ajunge atunci când ne lipseşte curajul de a spune adevărul. Cuvintele lui Băleanu sunt concludente:
Băleanu a luat cuvântul şi ca răspuns la problemele ridicate de Craiovan spune: „stai frate (cu ton dur) că nu chiar aşa stau lucrurile (iar către public), fraţilor, vedeţi în biblie scrie „să nu luăm în deşert numele Dlui” şi noi sîntem creştini şi trebuie „să fim înţelepţi ca şerpii”şi să nu luăm în deşert numele conducătorilor şi chiar dacă ne rugăm, să ne rugăm ca Dzeu să-i binecuvinteze cu sănătate, etc... şi să nu ne rugăm rugăciuni care i-ar putea deranja pe aceşti conducători”. Apoi a mai făcut şi unele referiri, aprecieri la referat.  
Pentru Băleanu luarea în deşert a Numelui Domnului este tot una cu luarea în deşert a numelui conducătorilor comunişti! Se vede că era un exeget abil! Apoi, tovarăşul Băleanu nu este de acord ca creştinii să se roage pentru mântuirea conducătorior, aşa cum cere Scriptura (1 Timotei 2:1-5), deoarece acest lucru i-ar deranja. Ori „păstorii” nu trebuie să deranjeze pe atei! În schimb, el cere să ne rugăm pentru sănătatea lor şi eventual pentru glorificarea lor, şi pentru alte lucruri care le-ar place conducătorilor, dar nu pentru mântuirea de care au nevoia cea mai mare! De unde această înţelepciune la Băleanu (dacă tot a vorbit de necesitatea de a fi înţelepţi ca şerpii)? Se pare că „păstorii” prezenţi aveau două obiective: Cum să apostrofeze pe cei ce au rămas credincioşi Cuvântului (unii, ca Mara, nu se sfiesc să ameninţe deschis), şi cum să se întreacă în a-l glorifica pe Ceauşescu.
            Romînu a adus elogii, omagii preşedintelui N. Ceauşescu.
Mara: „fraţilor eu apreciez pe tineri ca şi Craiovan, care au energie, sînt plini de rîvnă, dar tînărul Craiovan uită că mai mari decât el sînt alţii care nu se sperie de tonul lui şi că prin aceasta şi-ar atrage şi unele neplăceri”. Apoi a făcut unele concluzionări pe marginea referatului.

Cel care încheie discuţiile din jurul primului referat este unul din cei doi împuterniciţi prezenţi. Era normal ca la o întrunire a „păstorilor” lui Hristos ultimul cuvânt să îl aibe un împuternicit al guvernului ce şi-a propus distrugerea religiei!
Ţeperdel (împuternicitul jud. Timiş) subliniază afirmaţiile fr. Stanca, adică istoria noastră se identifică cu isotria lui N. Ceauşescu. Apoi spune: „mă bucur că am fost invitat la conferinţa de orientare, simt o deosebită satisfacţie să pot (spune) vorbi şi eu la această conferinţă. Mă bucur de atmosfera caldă în care s-a prezentat şi s-a discutat referatul social. Îmi pare rău însă că această atmosferă este deranjată de afirmaţiile iresponsabile ale unuia sau altuia (privea spre Craiovan). Apoi a urat preşedintelui sănătate, progres, etc. La care o parte din fraţi
Pagina 5
 au răspuns cu aplauze! Atunci un alt tânăr a zis: „Ruşine, fraţi bătrâni, aplaudaţi în Biserică!”

La sfârşitul discuţiilor se realizează minunea. Împuternicitul ajunge să agreeze cu păstorii participanţi. El îşi însuşeşte vocabularul şi ideile acestora! Asta da, minune! Ideologul partidului comunist repetă ideile unor păstori şi e de acord cu ele! Numai că nu ideologul partidului a făcut concesii, ci păstorii, cari trebuiau să vorbească cuvintele lui Dumnezeu, aceştia au avut în gură cuvintele partidului! Împuternicitul este de acord cu Stanca, şi anume, că „istoria noastră se identifică cu istoria lui N. Ceauşescu.” Un singur regret a avut împuternicitul, faptul că atmosfera „caldă” a fost „deranjată” de o voce protestatară. Îmi închipui cât de trist au oftat şi păstorii la această constatare a împuternicitului. Dar pentru ca prima parte a întrunirii să nu se sfârşească pe o notă tristă, împuternicitul i-a raliat pe „păstorii” bisericilor într-o nouă rundă de preamărire a lui Ceauşescu la care „păstorii” au participat atât cu adeziunea verbală cât şi cu cea a aplauzelor! Dar din nou bucuria le-a fost tulburată (de o voce ca a lui Mica de la curtea lui Ahab, care nu voia să prorocească nimic bine împăratului), o voce tânără (să fi fost însuşi Viorel Vuc?) care le arată că nici la bătrâneţe nu au ajuns să cunoască înţelepciunea adevărată!

Orientare pentru dezorientaţi (III) Între minciună şi machevialism –  

Partea a doua a procesului verbal redactat de fratele Viorel Vuc la întrunirea păstorilor şi diaconilor din Comunitatea Baptistă din Timişoara din 23 februarie 1978 înregistrează prezentarea referatului doctrinar şi conţinutul lucrărilor Adunării Generale a Comunităţii.  Să le aruncăm o privire critică şi acestora.

Referatul doctrinar a fost prezentat de fr. Grecu cu tema: „Viaţa de rugciune”, care a început la ora 12.40 şi a durat... pînă la... ora 12.55. După referat fr. Mara a spus că „pe marginea referatului acesta nu mai trebuiesc discuţii căci toţi cunoaştem, rămînînd ca să punem în aplicare ce ştim”.
Aici s-a încheiat şedinţa cu caracter orientativ, după care s-a făcut o pauză pînă la ora 13.35.
Se vede că „păstorii” prezenţi la acea întrunire şi-au înţeles bine chemarea de a se îndeletnici cu rugăciunea şi propovăduirea Cuvântului (Fapte 6:4). Referatul „social” a reflectat preocuparea lor prioritară cu propovăduirea cuvântului (a cuvântului ce preamărea pe Ceauşescu), iar referatul al doilea a surprins „interesul intens” pentru rugăciune. Putem concluziona cu certitudine că în urma celor două referate „păstorii” erau „orientaţi” cu adevărat. Tovarăşul Bărbătei i-a orientat pe „păstori” în privinţa importanţei adulării lui Ceauşescu, iar tovarăşul Mara i-a orientat în privinţa „importanţei” rugăciunii prin faptul că a pus referatul pe această temă după cel dedicat „marelui conducător”, şi apoi a demis orice discuţie pe tema rugăciunii, ceea ce arată relevanţa rugăciunii pentru el şi pentru păstorii din subordine. Acum participanţii puteau trece liniştiţi la lucrările Adunării Generale!
De la această oră a început Adunarea Generală a comunităţii la care s-a prezentat de fr. Băleanu raportul comunităţii, fr. Turcin a prezentatraportul financiar, fr. Tîrziu a prezentat raportul cenzorilor şi Bugetul pe 1978.
În raportul comunităţii au fost anunţate 32 de cereri de deschidere de Biserici, din care au fost rezolvate doar două!... Tot în raport se cere o mai mare exigenţă în cazurile de disciplină Bisericească. Se căuta familiarizarea cuvîntului „excludere din cult”. Au fost menţionate ca biserici indisciplinate pe comunitate: Biserica din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara 3.
Din raportul comunităţii citit de Băleanu se vede „interesul” mai marilor baptiştilor de a deschide biserici! Din 32 de cereri au soluţionat două! Dar din moment ce partidul garanta libertatea trâmbiţată de Stanca, deducem că negarea celorlalte 30 de cereri a fost lucrarea Uniunii, şi nicidecum a Departamentului Cultelor! Se pare apoi că mai marii înscăunaţi la Uniune considerau că există prea multe biserici baptiste, din moment ce nu dădeau nota de aprobare pentru funcţionarea unor biserici gata formate şi contemplau excluderea altor biserici! Nu de alta, dar acele biserici pe care voiau să le excludă erau o boală în cadrul Uniunii deoarece erau active în evanghelizare şi converteau prea multe persoane. Vom vedea imediat că mai marii sesizau şi pericolul care păştea bisericile baptiste, şi anume pericolul de a face prozelitism! Acum urmează ceva grav: unii lucrători din Comunitate iau cuvântul fără să li se permită acest lucru!
După terminarea rapoartelor s-au făcut cîteva discuţii (fără voia lui Mara şi Băleanu, dar...)
Fr. Ploscaru arăta durerea pe care o simte ptr că nu i s-a dat autorizaţie de funcţionare la Biserica dînsului. Fr. Băleanu căuta să-i spună „lasă frate că cunoaştem problema, şi că o avem în obiectiv!” Fratele Ploscaru însă spune „dar cît să mai aşteptăm frate Băleanu. De 3 ani am făcut cerere şi nimeni nu ne aude”.
De fapt „liderii” de la Comunitate şi Uniune auzeau foarte bine, dar nu glasul fraţilor lor dedicaţi lucrării şi care sufereau pentru Hristos, ci glasul autorităţilor ce le cereau suprimarea Bisericilor. E drept că Băleanu avea în obiectiv biserica păstorită de fratele Ploscaru (gura păcătosului adevăr grăieşte), dar el nu spunea totul. Avea în obiectiv acea congregaţie, dar nu să îi dea autorizaţie de funcţionare, ci să o suprime prin refuzul de a-i acorda autorizaţie.
Pagina 6
Apoi s-a ridicat pe rînd tot comitetul Bisericii din Reşiţa arătînd problema bisericii lor (localul mic). Fratele Băleanu însă îi oprea îi întrerupea pe fiecare spunîndu-le că problema aceasta o vor „discuta în particular”.
Fr. Moldovan (Reşiţa) spune: „ne  bucurăm frate Băleanu că ne acordaţi interviuri, dar să ştiţi că „discuţiile particulare” se uită, şi apoi frate problema Bisericii din Reşiţa era ridicată odată cu cea din Bocşa dar „cea din Bocşa este construită, iar cea din Reşiţa nici nu i s-au aprobat actele de construcţie.”
Un altul de la Reşiţa a spus: „frate Mara şi Băleanu, la fiecare instituţie este un plan de măsuri de rezolvare a problemelor, ori d-voastră nu aveţi”, la care ei răspund că aşa ceva ar fi mai grav căci atunci cazurile urgente care s-ar ivi pe parcurs nefiind trecute în planul de măsuri, nu vor putea fi rezolvate în anul respectiv.
Se vede că Băleanu avea o dispoziţie irezistibilă pentru discuţiile în particular. Când era vorba de lăudarea lui Ceauşescu nu avea probleme să le ofere pe acestea în public. Când era vorba de durerile şi persecuţiile Bisericilor din Comunitate, pe acestea voia să le discute în particular. Nu putem să nu remarcăm răspunsul machiavelic la critica faptului că nu întocmiseră un plan cu problemele sesizate mereu de unii lucrători ai Comunităţii. Care or fi fost cazurile urgente ce aveau prioritate faţă de acordarea de autorizaţii de funcţionare a Bisericilor pe care acestea le solicitau cu insistenţă? Probabil erau circularele cu reglementări pe care sus puşii le emiteau imediat ce autorităţile mai sugerau o ciuntire a libertăţilor puţine ce le aveau bisericile şi credincioşii. Şi dacă erau situaţii urgente bona fide, de ce nu puteau fi rezolvate şi unele (cazurile de cerere de funcţionare) şi altele (cazurile urgente)? Cine învăţa pe cine? Oare conducătorii baptiştilor învăţau machiavelismul de la împuterniciţii guvernului, sau împuterniciţii învăţau machiavelismul de la „liderii” baptiştilor?
Craiovan a dorit să ia din nou cuvîntul dar fratele Băleanu a strigat să stea jos şi după cîteva asemenea intervenţii la care Craiovan a rămas surd, el a întrebat: „frate Băleanu vă rog să-mi spuneţi de ce Biserica 3 din Timişoare este indisciplinată?” întrebare urmată de un dialog.
-          Băleanu: „cum, nu ţi-e ruşine să mai şi întrebi?”
-          Craiovan: „nu frate, de ce?”
-          Băleanu: „nu şti ce-aţi făcut la colindă?”
-          Craiovan: „ba da! Am fost cu colinda, dar au fost şi alţii de la Biserica 1 şi 2 etc.”
-          B: „ei şi asta nu-i nimic? cum locatarii blocurilor s-au scandalizat şi miliţia v-a făcut amenzi? Cîte amenzi aţi plătit?”
-          C.: „niciuna”
-          B.: „ei! şi ce mai vrei?”
Realitatea era însă că au cîntat la blocul fr. Olah şi că locatarii au coborît la colindători
Pagina 7
şi-i rugau să mai cînte. Chiar şi-n faţa miliţiei s-au certat şi-i rugau să lase pe aceşti oameni care cîntă frumos.
Comentariile sunt de prisos. Vedem cum un „lider” de la Comunitate încearcă să reducă la tăcere pe un tânăr care are întrebări legate de afirmaţia abuzivă că biserica din care el făcea parte era indisciplinată! Dialogul revelează faptul că mai marii nu se dădeau în lături de la minciună când era vorba de „scopul nobil” de a apăra cauza persecutorilor lui Hristos! Minciuna şi machiavelismul deveniseră armele lor „spirituale” preferate.

Orientare pentru dezorientaţi (IV) „Învăţăturile nedoctrinare” condamnate de Uniune  

Am ajuns cu analiza procesului verbal al Şedinţei de orientare a lucrătorilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara din februarie 1978 la ultima parte. Ea conţine o Circulară. Din analiza ei se va vedea cât de abuziv procedau cei din conducerea cultului în înceracrea de a controla bisericile locale şi a le impune directivele autorităţilor comuniste.
                După acestea toate fratele Mara s-a ridicat şi a citit o Circulară.  „Cu ocazia şedinţei din 8 febr. 1978, şedinţă de lucru a Comitetului Uniunii pe teme de disciplină, s-au constatat următoarele:
1.       Persoane care merg din biserică în biserică (în special tineri) care tulbură bisericile cu învăţături nedoctrinare.
2.       Persoane care folosesc amvonul drept tribună ptr. Învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.
 Ca nimeni să nu-şi închipuie că „liderii” Uniunii Baptiste ar fi luat salariile grase pe degeaba, tovarăşul Mara le comunică celor prezenţi că comitetul Uniunii a avut o „şedinţă de lucru.”  Şi se vede că au asudat acolo din belşug, din moment ce au „ridicat” probleme foarte grele (care ar fi putut să le producă hernie).  Capul de listă al problemelor serioase cu care se confrunta conducerea Uniunii era activitatea evanghelistică a tinerilor din bisericile baptiste de la oraş care făceau misiune la ţară, în bisericile ce aveau atâta nevoie de sprijin. Cum partidul dorea închiderea acestor biserici, şi tinerii în chestiune înviorau acele biserici, era normal ca Uniunea să se sesizeze şi să încerce să elimine astfel de activităţi primejdioase nu numai pentru partid, dar şi pentru cultul baptist!  Trebuia doar să li se găsească o vină, şi Comitetul Uniunii, foarte creativ, a concluzionat că acei tineri ce merg din biserică în biserică (parcă şi apostolul Pavel avea acest obicei) tulbură bisericile. Tovarăşul Mara nu menţionează nici o biserică ce ar fi fost „tulburată” în acest fel. De fapt multe biserici în cultul baptist aşteptau o astfel de „tulburare a apelor.” Ca să fie şi mai specific, tovarăşul Mara a creat o expresie originală, acuzând pe tinerii angajaţi în misiune de „învăţături nedoctrinare”. Din moment ce cuvântul doctrină înseamnă „învăţătură”, expresia „învăţături nedoctrinare” este un non sens.
În al doilea punct al Circularei se sesizează „păcatul” unor predicatori sau membri ai Bisericilor „care folosesc  amvonul drept tribună pentru învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.” „Liderii” Uniunii nu aveau nici o problemă în folosirea amvoanelor ca tribună pentru slăvirea lui Ceauşescu şi a orânduirii comuniste, dar acuzau de politicizarea amvonului pe cei care nu slăveau partidul şi aveau tupeul să fie critici la adresa Uniunii care se ostenea aşa de mult în slujba regimului! Expresia „împotriva Uniunii şi a statului” arată ce bine identifica Mara şi acoliţii săi interesele Uniunii cu cele ale statului comunist. Cei din conducerea Cultului Baptist aveau aceleaşi interese ca şi statul comunist, şi de aceea cele două entităţi luptau cot la cot pentru suprimarea forţelor ce le periclitau interesele. Cea mai primejdioasă forţă era cea a tinerilor angajaţi în misiune pentru înviorea bisericilor baptiste de la ţară. Şi aşa cum partidul comunist făcea „totul” pentru progresul bisericilor baptiste, tot astfel conducerea Uniunii a hotărât să facă „totul” pentru aceeaşi cauză ce le era aşa de dragă!

Orientare pentru dezorientaţi (V) O ultimă orientare  

 Oferim cititorilor noştri ultimul comentariu la procesul verbal redactat de fratele Viorel Vuc cu prilejul şedinţei  păstorilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara. După referatele prezentate, preşedintele cultului, Cornel Mara a citit Circulara Uniunii, un document în şapte puncte ce arată fără perdea intenţiile conducerii Uniunii Baptiste de a controla în folosul guvernului bisericile baptiste. Iată cele cinci puncte pe care nu le-am comentat încă.

3. Persoane de la alte culte care fiind primite în rândurile noastre şi chiar ordinaţi introduc cu ei şi dezordinea din cultele de la care vin.
Cornel Mara nu dă informaţii concrete şi nici vre-un exemplu concret, deoarece nu avea niciunul. Intenţia cu acest punct era de a-i face pe păstorii prezenţi „vigilenţi” la pericolele care păşteau turma lor. Aşa cum comuniştii vedeau duşmani pretutindeni, şi invocau existenţa acestora pentru a-şi justifica opresiunea, tot aşa conducerea cultului baptist invoca existenţa unor elemente care, chipurile, aduc în bisericile baptiste dezordinea, pentru a-şi justifica măsurile opresive. Era, de fapt, pregătirea terenului pentru ceea ce va urma.
            4. Grupuri de tineri adunate la studiul Bibliei, fără ştirea păstorului.
            5. Rugăciuni publice împotriva altora.
            6. Preamărirea altor persoane
            7. Introducerea de cântări ritmice (muzică uşoară).
Ceea ce deranja autorităţile, şi implicit Uniunea, era studiul Bibliei de către tineri şi activitatea evanghelistică a acestora prin bisericile mici de la ţară. De aceea, invocând primejdia duşmanilor veniţi din exterior, Cornel Mara trece la „ameninţările interioare” şi semnalizează „pericolul” adunării la studiu al tinerilor fără aprobarea păstorului. Se vede, că la indicaţiile partidului, păstorii trebuiau să îşi asume rolul de a şti tot ce „mişcă-n ţara asta” a supravegherii comuniste, tendinţă ce viza teritoriul bisericii şi al caselor membrilor. Controlul "binefăcător" al Uniunii trebuia extins şi asupra rugăciunilor publice, care deranjau pe cei puşi în slujba partidului. Tot la fel de „păcătoase” erau şi aprecierile pozitive faţă de cei care nu se supuneau dispoziţiilor samavolnice ale guvernului şi ale Uniunii, deoarece astfel de aprecieri pozitive faţă de cei ce nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal îi punea pe cei de la Uniune într-o lumină proastă şi dădea şi altora curaj să spună adevărul. Pentru a controla masa tineretului se invocă şi activitatea lor muzicală, Cornel Mara pretextând că ritmul cântărilor cântate de tineri ar fi problematic. În treacăt fie spus, că fiica lui Cornel Mara dirija corul Bisericii Baptiste din Braşov şi avea în repertoriu piese cu accente moderne, ritmice. Dar tătucul nu avea nimic cu ritmurile fiicei lui, ci cu cele imaginate din tabăra tinerilor care erau implicaţi în misiune. Tinerii reclamaţi intreprindeau ritmic misiuni pe la sate. E bine, tocmai acele ritmuri voia Cornel Mara să le elimine. Având în vedere toate acestea el a venit cu „recomandări” ce trebuiau acceptate ca decrete:
            De aceea vă recomandăm:
-          O mai mare cercetare a grupului de tineri ce vin prin biserici de către păstor.
-          Interzicerea fraţilor cu învăţături greşite şi cercetarea lor de către fratele păstor
-          Nici un păstor nu va putea organiza servicii divine, cultice în alte biserici
-          Păstorul hotărăşte venirea şi predicarea unui frate într-o biserică, iar în lipsa lui, diaconul, sau un alt membru din comitet, etc.
Mai ales prin „decretul” al treilea Mara considera că va da o lovitură de moarte misiunii tinerilor în bisericile ce aveau nevoie de slujirea lor, din moment ce nu vor mai putea organiza servicii divine în alte biserici!
Unii păstori au detectat bătaia decretelor lui Cornel Mara, şi de aceea au încercat să pornească o discuţie care să clarifice intenţiile decretelor. Dar Cornel Mara, care ştia cât de „clare” sunt decretele, a eliminat discuţiile.
Unii fraţi au vrut să ia cuvântul, dar Mara a intervenit prompt: „fără comentarii, doar dacă aveţi neclarităţi în respectare”
Cât de bine au înţeles unii păstori prezenţi la „şedinţa de orientare” felul în care se cuvine să respecte decretele, ne arată intervenţia lui Valeriu Seracin:
„Fraţilor, mărturisesc cu zâmbetul pe buze, că mi-aţi luat cuvintele de pe buze, căci eu tocmai cu dorinţa aceasta am venit aici, ca să vă cer să daţi o asemenea circulară, căci vin tineri, chiar din Bis. 3 din Timişaora, care ne deranjează şi ne aduc învăţături nedoctrinare (ce bine că Mara a introdus acest concept de „învăţături nedoctrinare,” altfel, Seracin nu ar fi avut ce să invoce pentru a-şi arăta grija faţă de turma sa), greşite... Ce părere aveţi fraţilor de unii fraţi care după ce predică fac apel (chemare) pe fondul unei cântări, nu cunva este prozelitism?
Iată că „păstorii” care au fost orientaţi bine, acuzau de acum pe tinerii care făceau evanghelizare de prozelitism şi aşteptau să fie susţinuţi oficial de conducerea Uniunii în suprimarea misiunii lor!
Mara răspunde la aceasta că prozelitism înseamnă ca după ce-ţi expui ideile, să foloseşti toate metodele: intimidare etc. ptr. ca cei ce te ascultă să le accepte. Dar fraţii noştri fac apel din dragoste, fără să oblige pe cineva la Hristos. Rămâne la aprecierea păstoruui şi a celui ce predică.
Până şi Mara îşi dă seama că râvna lui Seracin pentru cauza partidului este prea deplasată, şi de aceea intervine cu echilibrul ce crede el că trebuie să domine activităţile de evanghelizare. Totuşi, el susţine că păstorul poate, dacă e nevoie, să declare unele activităţi ale unor membri ca fiind prozelitism.
Finalul grandios al şedinţei de orientare a aparţinut împuternicitului Pârneci.
Pârneci (împuternicitul jud. Caraş-Severin) îşi arată satisfacţia de a participa la această şedinţă. Apoi spune: „În faţa noastră a fost prezentată doctrina Ceuşescu şi doctrina lui Isus al vostru. Dacă trebuie să precizăm de care să ascultăm întâi... vedeţi, şi Isus al vostru a zis: „daţi Cezarului ce este a Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” şi deci întâi este pusă întâi problema Cezarului şi apoi a lui Dzeu; deci noi să respectăm întâi doctrina preşedintelui statului nostru” Apoi a făcut nişte urări de sănătate, progres (statului şi) preşedintelui. 

 Şi ca nişte slujitori obidienţi, păstorii comunităţii au aprobat ceea ce li s-a spus,deşi acele vorbe îl huleau pe Domnul Hristos, şi au acceptat această ultimă orientare (doar pentru orientare veniseră la şedinţă)! Vorba lui Mara: „Fără comentarii!”