ÎNAINTÂND PENTRU ADEVĂR!!

Mircea Eliade spunea: Sunt vremuri în care nu poţi înainta decât mergând contra curentului!! Este exact sentimentul grupului anticomunist din care am făcut parte. Dacă n-am fi spus nimic, dacă nu ne-am fi împotrivit tiraniei, dacă n-am fi acționat, viața noastră nu însemna decât un compromis ieftin și o supunere lașă înaintea "Balaurului Roșu" care călca in picioare conștiințe umane, familii și Biserici! Acceptarea compromisului este îngenunchierea înaintea lui Baal, înseamnă trădare și arginți pătați înaintea Domnului. Cu ajutorul Domnului noi am înaintat împotriva curentului, și am biruit! Istoria Bisericii din Caransebeș reprezintă o piatră de aducere aminte a faptului că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile devin posibile!
Vaclav Havel afirma: Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului!! Vreau să întorc această ultimă afirmație pe verso subliniind că: Lașitatea înseamnă ați suprima sentimentele și conștiința de frica majorității sau a unei minorități opresive!
A lupta de partea Adevărului este întotdeauna o onoare, denotă demnitate și tărie de caracter! Este o luptă pe care se merită să o ducem indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim! Unii au plătit această luptă, fiind denigrați, retrogradați, concediați, întemnițați, torturați sau chiar martirizați. Lupta pentru ADEVĂR, e o luptă pe care suntem datori să o ducem, pentru Domnul ISUS, pentru Biserica Sa și pentru copiii și nepoții care ne privesc, căutând să-L vadă pe Dumnezeu în noi!
În vremuri de grea restriște, prigoană și intimidare din partea sistemului draconic comunist, am fost sprijiniți la Caransebeș de patru frați: Liviu Olah, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Pavel Gavrilovici. Nu m-am așteptat ca după 27 de ani de la Revoluție, istoria evenimentelor din acea perioadă tristă, să întâmpine așa o mare împotrivire.
Prezentarea și răspândirea cărții a debutat în Statele Unite în toamna anului 2017, tot prin patru frați: Daniel Brânzei, Marius Lucan, Nelu Brisc și Daniel Chiu. Acești Oameni au avut curajul de a prezenta cartea într-un mediu ostil, în ciuda presiunii și dorinței de boicot a celor deconspirați în ea. Fratele Marius Lucan, a prezentat prima dată cartea, în întâlnirea păstorilor din cadrul Asociației Bisericilor Baptiste din SUA și Canada, la începutul lunii Septembrie a anului 2017, fratele Daniel Brânzei a susținut această lucrare promovând-o pe blogul său personal, fratele Nelu Brisc a prezentat apoi cartea în plenul congresului, iar fratele Daniel Chiu a prezentat și distribuit cartea la Chicago. Acești frați au îndrăznit să pășească împotriva curentului, conștienți că adevărata istorie din vremurile comuniste trebuie să fie promovată nu înăbușită, așa cum își doreau și încă își doresc mulți! Alături de cărțile fratelui Daniel Mitrofan: Pași; Pigmei și Uriași cartea: O cetate de necucerit, reprezintă un manifest istoric al adevărului, al evenimentelor desfășurate în Cultul Baptist din România, din vremea comunistă. Trădătorii nu trebuie acoperiți, ascunși ori scuzați, ei trebuie evidențiați pe nume pentru ca lumea să se cutremure! Biblia vorbește despre trădarea lui Iuda, Petru, Dima, Diotref, Anania, Safira sau Alexandru Căldăraru, arătându-ne prin aceasta că trădătorii trebuie identificați și nominalizați ca un avertisment pentru generațiile următoare. Pentru că trădarea unora face parte din adevărul istoric, ea nu poate să rămână ascunsă! Avertizez cu această ocazie și în această ordine de idei, chiar și pe acei mișei care sunt încă pe funcții în sistem, și voi veți fi nominalizați la rândul vostru de generațiile viitoare! Iar copiii voștri vor purta rușinea unui Iuda ca tată sau bunic! În următoarea ediție a cărții voi publica articole suplimentare ale fraților care au suferit, ale Bisericilor călcate de escavatoare, istorii care nu au avut loc în carți ale comuniștilor consacrați, precum Istoria Baptiștilor din România, scrisă de Ioan Bunaciu, om al sistemului cu sute de pagini raportate în arhivele securității. O, nu, în istorisirile de acest gen nu veți găsi trădare, suferință, persecuții și vinovați, ci doar progres, oameni noi și o epocă de aur, în armonie cu învățătura primită de la centru.
În ciuda împotrivirii atroce, cartea: O cetate de necucerit, Istoria Bisericii din Caransebeș în lupta cu autoritățile comuniste, s-a răspândit cu repeziciune atât în America cât și în România. Mulțumesc aici și fraților Ovidiu Rauca și Valer Monafu pentru facilitarea distribuirii cărții la San Francisco și împrejurimi! Fratelui Codreanu Viorel îi mulțumesc pentru susținerea permanentă și promovarea articolelor mele pe blogul Barthimeu.
În România doresc să aduc mulțumiri speciale fraților care au agreat și promovat distribuirea cărții în Bisericile și localitățile unde slujesc:
La Caransebeș, fratelui Dănuț Vrâncilă, pastor în Biserica Ghețimani, biserică în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, fratele Vrâncilă a stat de partea adevărului, susținând autonomia Bisericii chiar și în vremurile moderne în care unii au respins și sabotat distribuirea cărții!

La Oradea, fraților Paul Negruț și Dorin Hnatiuc

La Arad, Onisim Mladin și Doru Iștoc

La București, fratelui Vasile Taloș

La Timișoara, fratelui Viorel Briscan și Ioan Târziu

În Moldova, fratelui Viorel Candrianu și a celorlalți pastori din comunitatea Baptistă Suceava

La Lugoj, fraților Adam Florea, Georgel Jivan

La Turnu Râieni, fratelui Doru Pătruța

La Băuțari, frații Petrișor Stancioni și Petrică Găină

La Oțelul Roșu, fratelui Iosif Curelaru

La Pitești, fratelui Corneliu Pelease

La Craiova, Motru și Turnu Severin, fratelui Georgel Jivan

În Germania, fratelui Nicu Craioveanu

Cartea se distribuie la ora actuală și în Austria, Spania și Italia. Dacă am uitat vre-un nume, vă rog să mă iertați!

Cartea va fi în curând disponibilă și în format electronic, iar distribuirea ei se va face ultrarapid și prin aceste mijloace moderne de comunicare, email, facebook și kindle, urmând să fie retipărită și în format clasic. Vă sfătuiesc să iubiți adevărul, să trăiți în adevăr, și să rostiți adevărul, indiferent de puterea curentului care merge împotriva voastră! Nu uitați, Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume și noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit! A Lui să fie slava în vecii vecilor!

                                                                                                                                  Nicolae Rădoi

Adevărul de la Caransebeș

Discuția cu Iosif Țon, Los Angeles 1994

         În timpul în care mă aflam închis în penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, domnul Iosif Țon a mers în vizită la domiciliul subsemnatului, încercând să o convingă pe soția mea să semneze o declarație în care ea să mă recunoască vinovat pentru faptele de care eram acuzat de Comuniști! Soția nu a vrut să dea o asemenea declarație deoarece Dumnezeu a luminat-o să înțeleagă că o declarație FALSĂ a vinovăției mele, nu va face decât să îmi înrăutățească situația. Am aflat apoi în penitenciar că asemenea declarații de vinovăție, au făcut ca greviști precum cei din Valea Jiului, să fie terminați de securitate prin spitale psihiatrice, securiștii având ca bază a abuzurilor lor, declarațiile în care ei arătau că și familiile au recunoscut vinovăția celor închiși. Acesta este adevărata "grațiere" pe care securistul Iosif Țon a vrut să mi-o ofere. Mulțumesc lui Dumnezeu că nici soția mea și nici soția fratelui Cocârțeu nu au semnat aceste "grațieri". 

         A doua problemă, referitor la rușinea pe care pretinde că a vrut să o spele domnul Țon, a cui e rușinea domnule Iosif? A noastră de la Caransebeș, a celor care am luptat împotriva sistemului și a abuzurilor pe care Partidul Comunist le făcea în Bisericile Baptiste prin oamenii lor? A noastră este rușinea, sau a dumneata, care ai făcut jocurile lui Mara, Bărbătei, Bunaciu și alți securiști dovediți?

Rușinea este a voastră vânzătorilor! V-ați vândut frații pentru binele vostru, pentru confortul vostru personal, pentru un carnet de pastor vizat de partid și pentru călătorii libere în străinătate! Rușinea voastră va fi scoasă la iveală în Ziua Judecății!! Acolo se va vedea a cui a fost rușinea!
         În înregistrare este clar că Biserica din Caransebeș a fost supusă abuzului din partea autorităților comuniste, prin comunitatea creștină baptistă din Timișoara, docilă în totalitate în acea vreme partidului, acea comunitate, împreună cu securitatea și cu inspectorul general al cultelor Cristoiu, vroia să conducă lucrările Bisericii Baptiste din Caransebeș. La aceasta ne-am opus noi, tovarăși! Voi ați încălcat statutul Cuvântului lui Dumnezeu, infinit superior oricărui statut de cult sau mărturisire de credință! Voi ați acceptat ca ateii să vă dirijeze agenda! Biserica din Caransebeș a fost singura biserică din România care nu a plecat capul înaintea voastră!
         Din înregistrare reiese clar prin vorbele lui Mara Cornel: "noi decidem soarta bisericii!" Cum poate un conducător de cult să decidă soarta unei biserici? În statutul bisericilor creștine baptiste era și este stipulat clar, că bisericile sunt autonome. Uniunea și comunitatea pot fi consultate de biserică, dacă este cazul, dar nu au nici o putere decizională asupra soartei bisericilor.
          Al doilea lucru aici, Bărbătei, în poziția de secretar general al Cultului, a amenințat că va apela la intervenția autorităților (care erau de față) dacă Biserica nu se supunea hotărârilor cultului. Din ce poziție și cu ce autoritate Creștină putea Bărbătei să rostească asemenea cuvinte?
          Al treilea lucru, Bărbătei afirmă că "hotărârile privitoare la soarta Bisericii din Caransebeș s-au luat la Timișoara, iar Biserica trebuie să se supună." Cum s-a putut lua o asemenea hotărâre în privința unei Biserici, fără ca vre-un reprezentant al acesteia să fie prezent măcar și Biserica să fie consultată?!!!
          Al patrulea lucru, am supus votului Bisericii, prin fratele Băleanu, vicepreședintele comunității baptiste de Timiș - propunerea ca Mara, Bărbătei, Bunaciu și alții să urce la amvon și să conducă lucrările adunării generale. Biserica s-a opus categoric prin negații vocale care pot fi auzite în înregistrările de mai sus. Nu noi, comitetul, nu v-am dorit, vânzătorilor, ci întreaga Biserică! La Caransebeș era o a devărată revoluție în 1978 iar voi ați astupat gura fraților voștri prin intimidări și întemnițări!
          Oamenii care au stat lângă Adevăr au avut mereu de suferit, atât în iudaism cât și în creștinism, din pricina dușmanilor Adevărului. Faptele celor care încearcă acum să se scuze strigă mai tare decât vorbele lor! Ei n-au suferit nimic, poate doar un proces nevăzut al conștiințelor lor schingiuite... în rest, pașapoarte diplomatice, poziții privilegiate și vile ale partidului, pe care azi acești domni le dețin în portofoliu. Toate acestea în timp ce alții au fost retrogradați, dați afară din universități, duși la canal și întemnițați! De ce? Pentru că n-au fost "băieți buni"!
          "Felicitări" tovarășilor: Bărbătei, Bunaciu, Busuioc, Găvăgină, Mara și Țon că au știut cum să își mențină funcțiile, ba chiar să progreseze pe plan social, fără să sufere și desigur, citez din spusele lor: "fără a compromite principiile biblice". Răsplata voastră va fi pe măsură în Ziua Judecății!
         

         

Declarația lui Yonel Jura privind

Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru interesele Bisericii.

Cele petrecute atunci arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la obediență slugarnică față de autorități.

Sosiseră de la Timișoara și de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș, Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în mână.  În seara zilei de 13 octombrie, vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică și comitetul ales al acesteia!”  

După el Gheorghe Băleanu s-a repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera: „M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon, dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.   

În momentul acela fiara cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ, fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului Baptist. Niciunui trădător, și niciunui netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii puterea în România!

La terminarea adunării de vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!” A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

Am fost prezent în sala procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!”  A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe Dumnezeu!

Mai remarc un lucru. Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva reprezentanților guvernului.

Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.

Am niște „nelămuriri” și când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș. După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?

În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele  Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.

În corespondența cu fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?

Sunt câteva lucruri ce indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA. Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face astfel de lucruri fără a fi omul lor?

Sunt nume legate de evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!

În anul 1984 fratele Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își ascundă fărădelegile!

Când în toamna anului 2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!

Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!

YONEL  JURA 

AUGUST 1 2016

STOW   OHIO

330   650  1379

O prelucrare din umbră

Nu este o presimțire neîntemeiată. Barthimeu are o premoniție ce nu îl lasă să doarmă. Bazat pe cele cunoscute deja, se poate trage concluzia că ni se pregătește iarăși un fault. Din partea celor ce s-au specializat în a trage pe sfoară pe frații lor, Bunaciu and co.

Cât au fost comuniștii vizibili la putere, familia Bunacilor și cei din cohorta lor le-au cântat în strună. Se ploconeau până la pământ și executau orbește ordinele Departamentului Cultelor pornit să distrugă până și bruma de credință ce mai rămăsese în țară după epurările dintru începutul dictaturii proletariatului. Trebuiau arondate (închise)  bisericile, reduse slujbele divine ale celor nearondate, eliminați din Biserici și chiar din societate cei ce nu sărutau pe Baal, trebuiau promovați la seminar și apoi la amvoanele bisericilor persoane șterse, incapabile, dar mai ales slugarnice... Era așa de mult de lucru pentru Bunaci.

După ce se achitau de datoriile lor interne Bunacii înțelegeau bine că au și datorii pe plan extern. Să țină în nebuloasă guvernele lumii libere cu privire la atrocitățile comise de comuniști în suprimarea drepturilor religioase pe de o parte, și să convingă pe coreligionarii lor că totul este roz în republica populară română unde toți conducătorii baptiștilor dădeau mână cu mână (și pe sub mână) cu partidul. Aveau de lucru, și încă ce mult! Datorii externe de care voiau să se achite tot atât de onorabil cum se achitaseră de cele interne. Au făcut-o cu abnegație socialistă întrecându-se cu ceilalți ambasadori ai republicii multilaterale trimiși pe coclaurile vestului în scopul preamăririi marilor realizări și libertăți oferite de fiara roșie.

După ce în România comunismul s-a metamorfozat în socialism original sub privirea drăgăstoasă a tătucului Iliescu și a haitei dimprejur, și Bunacii s-au metamorfozat.  Nu puteau să nu țină pasul cu progresele socialiste. Au devenit peste noapte apologeți originali ai noilor transformări. I-a deranjat enorm că unii au prins ceva vânt în pupa și au accesat dosarele securității unde se dovedea negru pe alb că Buncaii și alții asemenea lor slujiseră cu credință partidul. Contrastul pigmeilor cu uriașii îi deranja cel mai mult știind că ei aparțineau primei grupe, deși se îngrășaseră în anii marilor realizări. Drept care au cerut tătucului Iliescu să îi promoveze din nou în fruntea cultului nu doar pentru a părea și ei uriași, ci mai ales pentru a opri scurgerea de informații ce îi deranja.

Juniorul moștenise o serie de lucruri de la tătucul octo- și acum nonagenar - abilitatea de a parveni, de a trage sforile, de a promite marea și sarea păstorașilor (formați de tatăl său) dacă îl votează etc., dar nu vocația istoriografiei. De aceea a hotărât să își angajeze niște istoriografi de curte, birocrați înhămați și ei la carăle lui faraon, care să rescrie istoria baptiștilor din perspectiva familiei. De ce atâta grabă? Nu se știe cine va ajunge la cârma Uniunii Baptiste...

Juniorul ar vrea să se asigure că urmașul va fi unul ce îl va înlocui la fel cum a făcut-o Medvedev în cazul lui Putin, dar nu se știe, oamenii e deștepți... Conform viziunii juniorului succesorul ar fi directorul seminarului. Acolo Bunacii încă trag vârtos sforile. Așa că în timp ce directorul seminarului va trece în fruntea cultului și se va bucura de titlul de președinte,  juniorul va prelua el conducerea școlii ținute în incultură de tătucul său, și se va învrednici să cumuleze încă o funcție mult râvnită la portofoliul propriu, aceea de director de seminar. 

O moștenire binevenită de la tătucul Ioan. Miroase greu. Oare și Bartimeu este între profeți?

Trei tipuri de colaboraționiști, așa cum îi vede Vasile Taloș. Unde se încadrează Ioan Bunaciu? În nici un caz la tipul trei!

(1) “Tortionarii” au fost acei lideri, pastori sau membri anonimi care din diferite motive au devenit vanzatori de frati si agenti loiali regimului comunist, actionand impotriva intereselor Evangheliei. Intre acestia au fost si pastori sau profesori de seminar care aveau sarcina sa supravegheze activitatea colegilor lor si sa denigreze slujirea acestora in tara si in strainatate. În cazul acestora cred ca se poate vorbi de o spalare a creierului. Acestia au facut pactul cu diavolul. In opinia mea, toti acestia chiar daca astazi nu au dosare la CNSAS au facut politie politica. Unii dintre ei sunt, probabil, reactivati si dosarele lor sunt inaccesibile;

(2) Informatorii santajati sau cumparati prin diverse avantaje, care nu urmareau direct distrugerea colegilor lor si nici impiedicarea Evangheliei, dar le acceptau. Acestia au dat “mana cu diavolul ca sa treaca puntea”. Oameni fara coloana vertebrala sau cu spinarea franta, acestia sustineau activ sau pasiv actiunile “tortionarilor”. In opinia mea, cei mai multi si-au vandut sau si-au tradat fratii, desi, poate nu toti;

(3) Informatorii ingenunchiati prin amenintare sau chiar prin violenta. Acestia au acceptat pentru o perioada colaborarea cu Securitatea dupa dictonul: “Zi ca ei si fa ca tine!”. Unul dintre acesti pastori “informatori” dadea 

“note informative” cu predicile sale. “Iti bati joc de noi, au strigat infuriati casapii! Pai, daca numai eu am predicat, ce sa va spun?” Altul care conducea un misionar strain prin bisericile pe care le pastorea, in nota informativa vorbea numai despre frumusetile patriei de care era incantat strainul. Cei mai multi au fost abandonati de Securitate, mai devreme sau mai tarziu, ca fiind “nesinceri”. Unii dintre ei, s-au desprins din “cursa diavolului” prin refuzul lor categoric si astfel si-au atras furia Securitatii, devenid “suspecti”.)

http://www.infocrestin.com/cum-au-fost-priviti-informatorii-si-agentii-de-restul-bisericii/

Profesorul Ioan Bunaciu, ITB, agentul Securității și falsificatorul Istoriei Baptiștilor din România

Din intamplare am dat peste un document din arhivele Securitatii cu privire la niste articole de istorie baptista oficiala (tot in serie) scrise de acelasi autor, insa in vremuri mai indepartate, tot in revista Cultului Baptist, care se numea pe atunci Indrumatorul Crestin Baptist. Este interesant de cine era sustinut din culise autorul [Ioan Bunaciu]!

Iata documentul si transcrierea lui:

MINISTERUL DE INTERNE -

STRICT SECRET

U.M. 0647 Exemplarul nr. 1

Nr. 13/8 din 1 MAR 1979

Catre DIRECTIA I/140

O sursa a unitatii noastre ne-a informat ca…………………………….

N.N. - Sursa ne-a pus la dispozitie un material apartinind lui ALEXA POPOVICI din SUA xxxxxxxxx, adresat UNIUNII COMUNITATILOR BAPTISTE din Buc.- Bd. N. TITULESCU 56 A.

Din continut reies acuzatiile de plagiat pe care ALEXA POPOVICI le aduce lui IOAN BUNACIU - directorul SEMINARULUI TEOLOGIC BAPTIST din Buc. Acesta a scris si a publicat o serie de articole în revista "Indrumatorul”, care au avut ca sursa de inspiratie lucrarea lui ALEXA POPOVICI – "ISTORIA BAPTISTILOR din ROMANIA".

Pentru acest motiv, ALEXA POPOVICI este dispus sa faca apel la o serie de organizatii religioase din strainatate daca nu i se expediaza imediat manuscrisul lasat in tara si folosit de BUNACIU.

Anexa: 1 mat. in original

SEFUL UNITATII

L.S. Data 1.III.79

Redactat……..

2 exemplare

Anexa 1 mat. original

Rezolutia scrisa pe această nota este:

Tov. Cpt. Zapodeanu

Impreună cu [Inspectoratul] I.M.B. urmariti reactia si sa nu se ajunga la compromiterea lui Bunaciu.

Semnatura indescifrabil

03.03.1979

Dinastia Bunacilor ne-a afundat în genuni, pe bune

Reboluția a doborât guvernul lui Ceaușescu. Apoi l-a refăcut rapid cu tătucul Iliescu. Schimbările au fost sublime, dar au lipsit cu desăvîrșire, și aceasta datorită nomenclaturii agățată vizibil și invizibil de funcțiile hotărâtoare, fie ele politice sau economice. Totuși, la sfârșitul acestor 25 de ani s-ar putea ca românii să vadă lumina de la capătul tunelului, acum că au un președinte temător de Dumnezeu.

Nu același lucru se poate spune despre românii din cultul baptist.  Tot români și ei, dar mai oropsiți ca restul românilor. E adevărat că au și ei un președinte temător, dar nu de Dumnezeu, ci de  Securitate. Această teamă a intrat în familia președintelui prin anii 1950 când tătucul Ioan Bunaciu a iscălit că își iubește frații de credință așa de mult încât îi va purta mereu în declarațiile sale către Securitate. Și i-a purtat cu credincioșie. Nu i-a uitat.

De atunci beneficiile nu au încetat să curgă pentru familia Bunacilor. Bunaciu I, deși incult și incapabil (poate de aceea numit sensibil de securiști Baciu), fiind primul din familie racolat ca agent al servicilor secrete române, a primit, în ciuda inculturii notorii pe care o dovedește ori de câte ori deschide gura, poziția de director al Seminarului Baptist din București. Cauze multiple. Avea nu doar o origine sănătoasă, ci și un viitor promițător. Promisese să slugărnicească cu multă dedicare partidul atotprezent: în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor rîde la soare.

După ce a semnat angajamentul de obediență, Ioan Bunaciu s-a specializat în colectarea de diplome,  pe care probabil că nu este în stare să le citească. Mai întâi partidul a poruncit Seminarului Reformat Maghiar din Cluj (ce avea cursurile exclusiv în limba maghiară) să îi dea o licență în teologie, apoi și doctoratul, deși omul nostru nu o rupea de loc pe ungurește. Rădea însă la soare. Și a ținut-o cu râsul până în decembrie 1989, când s-a hotărât să își schimbe cariera. Locul lui la seminar îl luase unul tot așa de iubitor de frați, care își dovedise deja înclinația spre martiraj prin turnarea la Secu a celor ce ridicaseră clădirea Bisericii Baptiste din Cluj, Iris, fără aprobarea autorităților.  

După 1989 Bunaciu I a hotărât să devină istoric. Nu de alta, dar dorea să spele anii pe care îi petrecuse în solda Securității și să îi spoiască cu aura de martir. Și mai dorea să arunce praf în ochii celor ce îi cunoșteau hramul. Astfel,  a scris Faptele Profesorilor de la Seminar, unde el și alții de teapa lui au fost prezentați ca luptători pentru libertate religioasă sub comunism. Și într-adevăr luptaseră. Pentru libertatea de a se plimba prin Apus, pentru libertatea de a putea vorbi deschis despre mărețele realizări ale societății socialiste unde ei înșiși slujeau ca pietrari. Aruncau cu pietre în cei care rămâneau credincioși Domnului și Cuvântului sfânt. Ba îi mai băgau și la închisoare pentru că amenințau realizările obținute de oamenii muncii în pietrării. Piele pentru piele. Bunaciu I a dat tot ca să își salveze pielea proprie: și-a vândut conștiința, și-a vândut frații, a sacrificat o instituție de cultură, a vândut viitorul cultului baptist...

Fiul, Bunaciu II, a dobândit și el aceeași teamă de partid, care drept răsplată, l-a trimis să își completeze studiile prin străinătate. Și cum să nu aibă reverență față de partid, când i s-a întins o mână atât de binevoitoare? În timp ce unii predicatori baptiști erau uciși, victime ale atentatelor securiștilor, iar alți credincioși baptiști erau dați afară din facultăți, beizadeaua Bunaciului se plimba prin Apus sub pretextul că studiază. În realitate era pregătit pentru cadrele de partid din interiorul cultului baptist. Nu doar că partidul a susținut arivismul familiei Bunaciu, dar a închis gura celor ce aveau lașitatea să critice pe președintele Seminarului și să lupte pentru autonomia cultului baptist. Pe cei mai refractari partidul i-a închis în gherle, sau i-a trimis pe lumea cealaltă (nu fără recomandarea Baci(l)ului). Ce altă pedeapsă putea fi aplicată celor ce își permiseseră să reproșeze Bunaciului că nenorocește poporul Domnului?

Frica de partid a Bunacilor a continuat peste decenii, și nu a încetat nici măcar după 1989 când membrii acestei familii înnobilate de partid ar fi putut să își mărturisească colaboraționismul și să își ceară iertarte Domnului și fraților trădați. Dar năravul din fire nu are lecuire. Legătura familiei Bunaciu cu Securitatea era prea veche și prea puternică pentru a fi repudiată de o revoluție ce a schimbat totul fără să schimbe nimic.

Bunaciu II a umblat și el în calea lui Bunaciu I, și nu s-a abătut de loc de la păcatele părintelui său, vânzător de frați și colaborator fidel al tovarășilor de la Securitate. Drept răsplată a străbătut și el lumea. Inițial a fost trimis prin străinătate să își realizeze, la fel ca tătucul, propria colecție de diplome. Care va să zică a devenit și el diplomat. Cu această capacitate a fost promovat în fruntea Cultului Baptist din România, după observațiile unora, prin fraudă electorală. Ca diplomat, a decis să accepte și funcția de președinte al Federației Baptiste Europene, o organizație condusă de niște indivizi porniți pe negații. În vremea comunismului negau persecuțiile din România și de aceea erau invitați mereu în țara noastră să petreacă cu Baciul cel ortoman. 

A ieșit la iveală între timp că negația lor se întindea și la doctrinele cardinale baptiste! Cei din fruncea federației neagă inspirația plenară a Scripturilor, divinitatea lui Isus, nașterea lui din Fecioară, învierea lui fizică etc. În schimb, federația a ales să subscrie la alte doctrine mai importante decât cele menționate mai sus: egalitatea sexelor referitor la ocuparea funcțiilor eclesiastice (pe limbaj comun -promovarea femeilor în funcții de păstori și conductori preaiubiți sau preaiubite); legitimitatea variatelor orientări sexuale (pe șleau – sodomiților și lesbiencelor li  se spune „Bun venit” în Templul Dumnezeului  celui sfânt!); soteriologie ecologică (necesitatea salvării naturii de abuzurile capitaliste!) etc. De aceea federația și-a propus un plan de lucru extrem de  practic, cum este emanciprea femeii și promovarea feminismului în biserici, declararea homosexualității ca și culme a moralității creștine, elaborarea unei teologii sistematice centrate în ecologie; educația viitorilor predicatori (deveniți propagandiști și ideologi)  întru salvarea socială și ecologică a lumii etc. etc. Toate bune și frumoase pentru Bunaciu II. La așa organizație, așa președinte.

Am evoluat? Am realizat ceva în România după 25 de ani de la răsturnarea lui Ceaușescu? Am bătut pasul pe loc să răsară busuioc. Nu numai țara a fost priponită. Și la conducerea cultului baptist pasul s-a bătut tot pe loc. Bunaciu I a fost schimbat cu Bunaciu II. Bunaciu I a reușit să aducă un seminar întreg la nivelul său de incultură. Bunaciu II a reușit să aducă tot Cultul Baptist din România în mocirla federației baptiste europene.

Cu Bunaciu întâi ajuns-am făr’ de căpătâi.

Cu Bunaciu doi, ne-am afundat în noroi.

Lichelele care i-au îndrăgit le cântă însă la mulți ani!