Sunt un creștin baptist și am fost prezent în calitate de participant în Biserica
Baptistă din Caransebeș la toate evenimentele anului 1978 când conducătorii
Cultului Baptist la cererea reprezentanților Departamentului Cultelor, speriați
cu toții de faptul că o Biserică Baptistă își pretindea drepturile
constituționale, au început șicanele și acțiunile de suprimare a autonomiei
acelei Biserici. Au făcut lucrul acesta prin venirea la Caransebeș cu intenția de
a impune Bisericii un nou comitet cu forța, și lovindu-se de refuzul categoric
al Bisericii, au apelat la autorități (Securitate și Miliție) să intervină, să
aresteze și să condamne la închisoare pe cei mai vajnici luptători pentru
interesele Bisericii.
Cele petrecute atunci
arată cât de pervertiți deveniseră cei din conducerea Cultului Baptist, gata să
calomnieze, gata să se impună cu forța, gata să dezbine o biserică ce se afla
în efervescența trezirilor spirituale, doar pentru a aduce acea biserică la
obediență slugarnică față de autorități.
Sosiseră de la Timișoara și
de la București trădătorii ce voiau să schimbe lucrurile la Caransebeș,
Gheorghe Băleanu, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.. Înainte de ei
sosise un alt Iuda, Iosif Țon, care a cerut Bisericii să desconsidere decizia
adunării generale de a menține comitetul ales, și să accepte o altă adunare
generală pe 13 octombrie, când elelemtele corupte de la conducerea Cultului
Baptist urmau să vină la Caransebeș să pună lucrurile la punct! Lucrau mână în
mână. În seara zilei de 13 octombrie,
vineri, au intrat în Biserică cei de la conducerea Cultului și au cerut să li se dea conducerea adunării Bisericești. Biserica l-a însărcinat pe fratele
Nicolae Rădoi să conducă ședința Bisericii. El a trecut în față și a început
discuția cerând membrilor Bisericii ce erau prezenți să arate dacă doresc să îi
asculte pe cei sosiți din partea forurilor de conducere (Comunitatea Baptistă
din Timișoara și Uniunea Baptistă din București) sau nu. Biserica a răspuns că
nu dorește să îi asculte. Cornel Mara, bestia mare, a încercat să se urce la
amvon, dar fratele Lae l-a pus în banca lui admonestându-l: „Aici este un
comitet al Bisericii care conduce lucrările. Nimeni nu poate trece peste Biserică
și comitetul ales al acesteia!”
După el Gheorghe Băleanu s-a
repezit să apuce amvonul, dar fratele Lae i-a pus autoritar mâna pe umăr și i-a
cerut cu tonul foarte serios să stea cuminte la locul lui. Băleanu vocifera:
„M-a prins de gît, fraților... Fraților, sunteți de acord să iau cuvântul?” Într-un
glas Biserica i-a răspuns negativ. Un altul și-a încercat norocul, Ioan
Bunaciu, bestia ce pretindea că fabrică păstori la Seminarul Baptist din
București. A încercat să se strecoare pe lângă fratele Lae să urce la amvon,
dar prompt, fratele Lae l-a interceptat și pe el și i-a spus să treacă în banca
lui. „În 25 de ani de activitate nici o Biserică nu mi-a interzis să urc la
amvonul ei, și voi să mă opriți?” a strigat Bunaciu.
În momentul acela fiara
cu pretenții de oaie, Cornel Mara, a cerut ca să i se dea cuvântul marelui împuternicit
Cristoiu, dar fratele Lae a procedat exact așa după cum comitetul Bisericii
decisese să acționeze de la alegerea lor din februarie 1978. Decizia
comitetului fusese să nu mai admită prezența și sfaturile împuterniciților de
culte la ședințele comitetului sau ale adunării. Când împuternicutul Pârneci a
apărut în Biserica din Caransebeș și pretindea să participe la ședințe ca mai
înainte, fratele Lae l-a întrebat: „Crezi în Dumnezeu?” La răspunsul lui negativ,
fratele Lae i-a spus că nu are ce căuta în Biserica Domnului să participe la o
ședință a celor credincioși! Exact același lucru l-a spus împuternicitului
Cristoiu, care era împins în față de conducătorii trădători ai Cultului
Baptist. Niciunui trădător, și niciunui
netăiat împrejur cu inima nu i s-a permis să vorbească în Adunarea lui Dumnezeu
din Caransebeș în data de 13 octombrie 1978! Era probabil pentru prima dată că
un astfel de lucru se întâmpla într-o biserică baptistă de când luaseră comuniștii
puterea în România!
La terminarea adunării de
vineri seara autoritățile au spus că duminică nu va mai avea loc botezul
programat. Fratele Lae împreună cu Petru Cocârțeu și cu Viorel Vuc au
declarat: „Dacă vom muri, nu vom ține botezul, dar dacă vom trăi, îl vom ține!”
A fost o declarație plină de curaj și Dumnezeu i-a ajutat să împlinească ceea
ce declaraseră. Duminică dimineața Biserica Baptistă din Caransebeș a ținut
botezul programat, cel care a predicat și efectuat botezul fiind fratele Pavel
Gavrilovici, un om curajos și decis să asculte de Dumnezeu mai mult decât de
oameni.
Am fost prezent în sala
procesului de judecată a celor trei credincioși din Biserica Baptistă din
Caransebeș ce fuseseră arestați și dați în urmărire penală de miliția din
Caransebeș la insistențele trădătorilor ce nu putuseră schimba lucrurile în
Biserica Baptistă din Caransebeș. Au fost aduse o serie de acuzații false. Una
dintre ele a fost că au încălcat legile țării. Fratele Lae, cu cătușele la
mâini, s-a ridicat, și a declarat: „Domnule judecător, vorbesc doar în numele
meu. Nu am încălcat nici o lege a țării, dar declar că voi încălca orice lege
care se dă împotriva lui Dumnezeu și a Bibliei!” A repetat de două ori aceste cuvinte ca să fie
bine înțeles. O astfel de declarație s-ar fi așteptat de la păstorii ce aveau
poziții de conducere la Timișoara și București, care pretindeau că reprezintă
pe baptiștii din România! Dar niciunul din aceia nu aveau curajul de a cinsti pe
Dumnezeu!
Mai remarc un lucru.
Biserica din Caransebeș a fost singura care a stat împotriva abuzurilor
comuniste, și nici o altă biserică nu luat o poziție atât de clară împotriva
reprezentanților guvernului.
Chiar înainte de a se împlini termenul de eliberare din închisoare a fratelui Lae Rădoi, Iosif Țon, acel Iudă al credincioșilor baptiști din România, s-a dus la soția fratelui Lae cu un formular în care îi cerea să dea o declarație prin care recunoaște vinovăția soțului ei. Îi promitea că dacă va completa formularul respectiv recunoscând vinovăția soțului ei, acesta va fi grațiat. Pentru mine este clar ale cui interese le avea la inimă acel trădător, Iosif Țon. Lucra pentru autoritățile comuniste și ziua judecății va da pe față multele lui fapte făcute la întuneric. O simplă întrebare am pentru acest Iudă al baptiștilor români. De ce nu are cetățenia americană? A pretins la venirea în Statele Unite că este expulzat din România, că a fost persecutat! I s-a dat rezidența în America. De ce nu are cetățenia americană? Răspunsul este că nu a putut să o obțină datorită petelor negre ce le are în dosarul său. Americanii au aflat și știu ceea ce mulți români nu vor să știe, că Iosif Țon a fost un agent al Securității române! A lucrat pentru mai mulți stăpâni.
Am niște „nelămuriri” și
când este vorba de Belciu Busuioc. Când Biserica Baptistă din Caransebeș a trecut
prin încercări, Belciu Busuioc și-a luat tălpășița și s-a transferat ca păstor
la o biserică din nordul țării, deși fusese dorit de Biserica din Caransebeș.
După ce comitetul legal al Bisericii a fost dizolvat cu forța, Belciu Busuioc a
revenit ca păstor la Caransebeș și a colaborat cu comitetul impus de
autorități, mulți din ei fiind agenți de Securitate! Ca păstor a exclus din Biserică
familiile care au încercat să treacă frontiera să ajungă în libertate! E vorba
de familiile Arnăut și Olaru. Ar putea Belciu Busuioc să ne justifice cu Biblia
de ce a crezut că are dreptul să excludă acele familii?
În 1982 locuiam în Caransebeș și tocmai formulasem o scrisoare pe care intenționam să o dau publicității la Radio Europa Liberă când m-am trezit că mă caută Belciu Busuioc. I-am spus că aveam nevoie de o ștampilă a unei instituții bisericești, pentru a arăta că sunt membru serios al unei biserici baptiste. După citirea scrisorii mele Belciu Busuioc mi-a făcut o morală aspră și mi-a spus că nu e de acord cu acțiunea mea. Lucrul acesta m-a determinat și mai mult să trimit scrisoarea celor de la Radio Europa Liberă.
În corespondența cu
fratele Lae publicată zilele trecute pe blogul lui Nicole Rădoi, Belciu Busuioc
a pretind că a ieșit doar de două ori în Apus pe vremea lui Ceaușescu, o dată
în SUA și odată în Scoția. Este un neadevăr. A ieșit de mai multe ori, dar nu
vrea să recunoască acest lucru. Când fratele lui de corp, Ilie, a fugit în
Austria, Belciu Busuioc a plecat după el la Viena și l-a convins să revină în
țară. Interesant, Ilie a revenit în țară, dar nu a fost condamnat, ci avansat
să lucreze pe un strung CNC. Cine putea să iasă din țară și să călătorească în
țările Apusului pe vremea lui Ceaușescu fără să facă servicii Securității?
Sunt câteva lucruri ce
indică spre o colaborare a lui Belciu Busuioc cu Securitatea. A fost ales în funcții
de conducere în Cultul Baptist. Cine putea ocupa funcții de conducere acolo
fără să fie omul lor? Belciu Busuioc se plimba prin Europa de Vest și prin SUA.
Cine putea face lucrul acesta fără să fie omul lor? Belciu Busuioc exclude din
Biserică membrii ce încearcă să părăsească țara, dar readuce în țară pe propriul
frate și acesta este avansat în funcție la locul de muncă! Cine poate face
astfel de lucruri fără a fi omul lor?
Sunt nume legate de
evenimentele din Caransebeș care s-au umplut de cinste: Nicolae Rădoi și
ceilalți membri ai Bisericii Baptiste care au rămas cu șira spinării dreaptă. Fratele
Lae a cheltuit o avere imensă pentru susținerea lucrării evanghelistice la
Caransebeș. Și sunt nume, legate de aceleași evenimente care s-au încărcat de
rușine, cei care au complotat împotriva comitetului Bisericii Baptiste din
Caransebeș și au oprit lucrarea de trezire ce începuse acolo! Iosif Țon este
unul din aceia și numele lui nu este mai breaz ca a lui Cornel Mara, Paul
Bărbătei și Ioan Bunaciu, trădători notorii ai intereselor Cultului Baptist!
În anul 1984 fratele
Gavrilovici a adus dovezi clare că Traian Bogdan a fost martirizat de
autoritățile comuniste, ucis după ce i-au aplicat torturi incredibile. Noi am
cules informațiile acestea și am scris la Europa Liberă, dar Iosif Țon a
capacitat-o pe soția lui Traian Bogdan să dea o declarație că soțul ei nu a
fost ucis de Securitate, ci s-a sinucis! Elena Bogdan era în vremea aceea ținută
în școli pe banii Asociației Misionare Române al cărui șef era Iosif Țon. Ambii
aveau interesul să ascundă adevărul. Ea, pentru că era ținută pe banii lui Iosif
Țon, el pentru că lucra pentru Securitatea din România și îi ajuta să își
ascundă fărădelegile!
Când în toamna anului
2014 Nicolae Rădoi și Petru Cocârțeu au fost invitați la Chicago să depună
mărturie despre evenimentele de la Caransebeș din 1978, am rămas șocat că unii participanți în loc să expună pe trădătorii care i-au trimis la închisoare, au încercat să îi scuze și să le formeze o imagine umană susținând că au avut ulterior
regrete. Adevărul este că acei călăi nu și-au exprimat niciodată regretul pentru
faptele lor reprobabile. Este trist, că după ce au ieșit la iveală atâtea dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea comunistă, iar mai recent dovezi ale abaterii lui de la credința biblică, mai există păstori ce îl invită să predice în bisericile pe care le păstoresc, să țină cursuri de „viață spirituală”! Ori sunt incapabili să discearnă adevărul biblic, ori sunt în aceeași horă a trădătorilor lui Hristos!
Atât pentru Belciu Busuioc, cât și pentru ceilalți care au avut un rol negativ în evenimentele de la Caransebeș din 1978, am un îndemn, să își rezolve problemele trecutului, să nu mai măsluiască adevărul, ci mai degrabă să mărturisească ceea ce au de mărturisit!
YONEL JURA
AUGUST 1 2016
STOW OHIO
330 650 1379
No comments:
Post a Comment