Ce mai e nou în comunitatea evanghelicilor români din America?

În Arizona pastorul Petru Lascău se dă în petec. Pe blogul său îi critică pe Bill Johnson și Randy Clark că ar fi eretici de clasă mare, și le expune puzderia de erezii (inclusiv mișcarea eretică la care aparțin, New Apostolic Reformation). În același timp îl consideră pe Iosif Țon a fi un predicator credincios adevărului, deși Iosif Țon înalță în slăvi pe cei doi predicatori eretici susținând că sunt unii din cei mai buni teologi ai vremii noastre! Ori Iosif Țon are dreptate, și atunci Petru Lascău este total eronat în analiza sa, ori cei doi sunt eretici, ceea ce implică poziția eretică a lui Iosif Țon, pe care însă Petru Lacău o trece sub tăcere, deoarece între el și Iosif Țon există legături de prietenie ce sunt mai importante decât adevărul! Să vezi și să nu crezi. Că Iosif Țon este lipsit de discernîmânt ne-a dovedit-o de atîtea ori! Că patorul Petru Lascău este incapabil de un simplu raționament logic, nu am știut-o până acum! Ori, în cazul în care rațiunea îi este intactă, este incapabil să spună adevărul, deși știe care este acesta! Interesul poartă fesul!

La Phoenix” o Biserică Baptistă Română ce se intitulează New Life îl invită pe Iosif Țon să le predice din ale sale, să îi „hrănească” și să le „susțină” viața spirituală ce numai nouă nu pare. Ce înțelegere spirituală și ce maturitate au conducătorii acelei congregații, din moment ce aduc la amvonul Bisericii pe care o păstoresc pe un eretic condamnat de Asociația Bisericilor Baptiste din America și prezentat ca atare de pastorii din zonă, cum ar fi frații păstori Liviu Țiplea și Daniel Brânzei ce constant i-au expus învățăturile eretice în ultima vreme?  Dar dacă acei păstori de la Biserica New Life au apucat-o pe drumul carismatismului, nu e de mirare că îl invită la amvon pe Iosif Țon, care de câțiva ani s-a rătăcit prin smârcurile mișcării carismatice, o mișcare eminamente eretică! Ce „viață nouă” este aceea ce promovează erezia și pe susținătorii ei? E cert că nu e viața nouă de care vorbea Domnul Isus că îi caracterizează pe cei pătrunși de adevăr!

Când în America căsătoriile homosexualilor au fost „legiferate” de Curtea Supremă (iunie 2015), Biserica „Vieții Noi” a dovedit iarăși că nu are viața înnoită, deoarece nu i-a păsat de cele petrecute! În loc să înfiereze decizia judecătorească, în loc să cheme congregația la rugăciune, la smerenie, la acțiune, păstorii acelei comunități au continuat să „se închine” ca și cum nimic nu s-a întâmplat în America! În loc să protesteze și să critice starea de păcat și de decădere a societății păstorii și enoriașii au celebrat cu mâinile pe sus pe fondul unor cântece de lume pe care, chipurile, se închină lui Dumnezeu! Oare ce i-ar putea scoate din somnolența în care se află? Ce anume i-ar putea determina să vadă corect erezia și păcatul și să acționeze hotărât împotriva acestora?

La Los Angeles pastorul Belciu Busuioc își arată aplecările doctrinare spre carismatism. Spunea într-o predică de a sa că există patru pași spre mântuire, sau ceva de felul acesta, și menționa credința, pocăința, botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt! Problematică nu e doar includerea botezului în apă printre lucrurile necesare pentru mântuire, ci și învățătura că poți fi credincios fără a fi pocăit (ai prima treaptă, credința, și nu o ai pe a doua, pocăința!),  poți fi pocăit, dar nu botezat cu Duhul Sfânt (ai a doua treaptă, dau nu și pe a patra!). E o situație patetică. Într-o vreme când penticostalii renunță la teoria lor că poți fi pocăit și totuși să nu ai botezul cu Duhul Sfânt, pastorul Belciu Busuioc își arată ignoranța și slăbiciunile carismatice considerând că poți fi pocăit fără să ai botezul cu Duhul Sfânt (deși Scriptura spune că noi toți am fost botezați cu Duhul Sfânt, 1 Corinteni 12:13).  Nu Duhul lui Dumnezeu îi dă asemenea mesaje confuze, greșite, atinse de duhul ereziei carismatice.

Printre alte greșeli doctrinare ce le face e și aceea că într-o predică la Bethel spune că voia lui Dumnezeu o cunoaștem cu intuiția! E o notă de subiectivism ce vine dinspre carismatism, de asemenea, unde Cuvântul (sfatul obiectiv al lui Dumnezeu) este marginalizat și accentul e pus pe intuiția umană (factor subiectiv)! Carismaticii o dau într-una cu ideea că Dumnezeu îți comunică ție personal adevărul lui fără să ai nevoie de Scriptură! Trist că pastorul Belciu Busuioc susține asemenea idei periculoase. Îi reamintim că Dumnezeu ne face cunoscută voia lui prin Scripturi, nu prin intuiție.

În aceeași predică se pare că încearcă să mă discrediteze din nou. Nemulțumit că l-am criticat cu privire la faptul că vorbește de dragoste, dar nu prea are fapte cu care să arate dragostea, mi-a spus în predica lui că unii fac fapte bune din pricină că sunt sufletiști, nu pentru că sunt duhovnicești. O fi având dreptate să spună astfel de lucruri despre cei ce stau în bisericile ce susțin că mântuitrea ar fi prin fapte, dar când este vorba de noi, cei care credem că omul este socotit neprihănit prin credință și numai prin credință, adevărul este că acea credință se vede din fapte, nu din declarații! Oricum o dă, pastorul Belciu Busuioc nu apare într-o lumină bună. Nici nu e de mirare, din moment ce de o vreme s-a înhăitat cu carismaticii.

La Detroit a avut loc Congresul Asociației Bisericilor Baptiste din America. Toate bune, dar penticostalii ne-au luat-o din nou înainte. Ei au invitat la Convenția lor pe sora noastră Kim Davis din Kentucky, ce a preferat să meargă la închisoare refuzând să elibereze certificate de căsătorie pentru homosexuali, devenind una din cele mai cunoscute persoane din America ce militează pentru libertate religioasă și de conștiință. Din moment ce Kim Davis este baptistă, și din moment ce baptisții sunt recunoscuți pe plan mondial ca și luptători pentru drepturile religioase, era frumos ca Asociația Baptistă Română să o invite la Convenția sa. Nu a făcut-o, deoarece este neinteresată de lupta pentru păstrarea drepturilor religioase în Statele Unite.

Oricum, în Asociație se detectează o nepăsare foarte mare față de problemele fierbinți ale vremii noastre. Nimic despre necesitatea de a combate avortul, alcoolismul și drogurile, homosexualitatea, perversiunile, căsătoriile nelegiuite și alte practici deviante ce fac victme între tinerii români din bisericile baptiste și penticostale; nimic despre carismatismul și odată cu acesta neo-păgânismul ce se infiltrează în biserici; nimic despre ereziile cărora le-a căzut pradă Iosif Țon (New Apostolic Reformation) și cărora le cad pradă tinerii din noua generație hrăniți cu teologie și muzică degenerată, etc. etc. Asociația Bisericilor Baptiste Române din America se pare că e o ambarcațiune în derivă și nimeni nu sesizează pericolul în care se află.

Machiaverlicuri pento-carismatice

Unii naivi se mai lupta cu intrebari de genul: “Cine este in realitate Titel Maghiar?” sau “Care au fost mobilurile pentru care a actionat asa de pervers?” Raspunsurile nu sunt greu de gasit.

Individul este unul dintr-un grup de mai multi  penticostali ce face uz de toata panoplia carismaticilor pentru a atrage pe oameni in aria lor de religiozitate. Nimic de mirat sau de explicat. Titel Maghiar si confratii lui sunt produsul firesc al miscarii pento-carismatice in care dorinta de a conjura puterea lui Dumnezeu cu scopul impresionarii oamenilor si a inregimentarii lor in miscarea lor eretica justifica si impune folosirea minciunii si a minunilor false. Pentru pento-carismatici este mai important sa isi atinga scopurile de racolare decat sa promoveze adevarul!

Deconspirarea tarzie si reticenta a lui Titel Maghiar de catre cei care i-au cantat in struna multa vreme este doar un act de ultim resort, cand lucrurile au luat-o mult prea aiurea iar continuarea sprijinului ar fi facut mai mult rau decat bine miscarii pento-carismatice. Delimitarile de el din partea celor ce l-au sustinut nu sunt nimic mai mult decat machiaverlicuri de la inceput pana la sfarsit.

O alta observatie. Cat de veridice au fost marturiile lui Titel Maghiar tot atat de veridice sunt prorociile carismaticilor si minunile cu care se lauda. Ele apartin aceluiasi gen de lucrari false prin care Satana tine in mreaja ereziei pe carismatici si pe cei care ii admira.

Oare cand se vor satura pento-carismaticii de minciunile in care traiesc de atatia ani?

Despre prostia unora ce se cred teologi

Recent pastorul Daniel Branzai a publicat un articol excelent în care arată inconsecvența lui Iosif Țon și a adepților săi întru ale ereziei în ce privește doctrina minunilor de care carismaticii fac atâta tapaj aici.

Nu ai nevoie decât de logică simplă și sănătoasă pentru a vedea derapajele teologice ale lui Iosif Țon. Dar ceea ce este evident și rațional pentru omul sănătos la minte nu are logică pentru unul căruia bilele rulmenților minții au început să se învârtă haotic.

Cine credeți că sare în apărarea teologiei șchioape a lui Iosif Țon și condamnă articolul pastorului Daniel Branzai? Nimeni altul decât Nepocăitul de la România Neevanghelică. El are pretenția că știe cine se califică sau nu a fi teolog. Asta bazat pe nasul său subțire ce poate adulmeca cele mai firave nuanțe ale dezbaterilor teologice. Din păcate mongrel-ul încurcă rău lucrurile și se dă în petec încă o dată.

În articolul său el ia apărarea unuia care s-a descalificat atât moral (prin faptul că și-a trădat frații și a slujit în contingentele Securității ca formator și informator), cât și teologic (din moment ce susține, printre altele, teoriile eretice ale lui Bill Johnson și Randy Clark cu privire la crearea împărăției lui Dumnezeu aici și acum, cu privire la doctrinele gnostice reiterate de aceștia aici și aici și aici etc.

Ereziile și doctrinele neo-gnostice ale lui Bill Johnson? Sunt nenumărate. Iată câteva enumerate într-un articol ce îi evaluează învățăturile drăcești.

Word of Faith (WOF), Name it and claim it, New Apostolic Reformation (NAR, Third wave movement), Dominionism, Joel’s Army, Latter Rain, Modern day Prophets and apostles, Manifest Sons of God (MSoG), Signs and wonders such as the ‘glory cloud’⁸ and ‘gold angel dust’^9,10, feathers falling, gems appearing, conjuring angel orbs¹⁸, fire tunnels, spirit travel, out-of-body experiences¹⁸,  ‘healings’ (says those who preach God allows sickness is a different gospel¹).  Prophecy, Portal travel (new-age & satanic)¹⁸,  extra-biblical revelation, raising the dead^7,15, charismatic, praying in tongues, soaking, new wine movement, drunken glory, visualization, laughing movement.  Contemplative meditative practices such as chanting, soaking etc. taught in their school’s SOZO class… 

Prea multe pentru a fi enumerate toate.

Acesta este ereticul și șarlatanul pe care Iosif Țon îl preamărește în scrierile sale și a cărui teologie drăcească a adoptat-o personal.  Bill Johnson este cel care înșeală mulțimile că Gloria lui Dumnezeu se coboară peste audiența sa când aruncă pulbere argintie prin conductele ce circulă aerul condiționat în teatrul lor! Și sunt destui debili mintali care cred că este într-adevăr slava lui Dumnezeu! Amfiteatrele prostiei sunt pline de spectatori înșelați, dar cărora de asemenea, le palce să fie înșelați.

Dăm mai jos o observație la fel ca și cea făcută de mulți alții care nu se lasă îmbătați de apa chioară a lui Iosif Țon care pretinde că credincioșii trebuie și pot face lucrări mai mari decât ale lui Isus. A propos de lucrări, acești fanatici și auto înșelați cred că lucrări divine sunt doar cele de vindecare miraculoasă sau de uimire a mulțimilor prin fenomene supranaturale. Nu știu nimic de faptul că lucrările la care se referea Domnul Iisus sunt cele efectuate de Spiritul Sfânt prin propovădiurea Evangheliei (vezi cele 3000 de convertiți la o singură predică a sfântului apostol Petru, informație găsită în Faptele Sfinților Apostoli, capitolul II).

Iată observația rațională a unia care gândește dincolo de pretențiile eretice ale lui Bill Johnson sau Iosif Țon:

A self-proclaimed prophet and signs and wonders fellow like Bill Johnson, seem to miss the obvious irony of a ‘healer’ not being healed.  (He and his wife both wear glasses, has had surgeries, son is deaf, etc.)  If Jesus gave us these examples and said we would do greater miracles than Him, why is Bill or Beni Johnson not able?  Or for that matter, any of his other ‘friends’ that are ‘healers’.  Not one able?  Please, ask yourself why.

Ceva din bibliografia stufoasă care expune falsul lui Bill Johnson și care arată cît de înșelați sunt și ceice îi urmează (alde Iosif Țon și Nepocăitul).

¹  http://youtu.be/UzAwFYKe3h0   (*Now explains it as he was born again through the resurrection.)

² http://notunlikelee.wordpress.com/2013/07/13/bill-johnson-claims-you-can-think-and-live-from-the-right-hand-of-god/

³ http://www.zedekiahlist.com/cgi-bin/quotes.pl?&id=57408920&pid=97543920

⁴  (Face to Face with God 2007, Charisma House, Lake Mary, FL; p 200.)

⁵  http://notunlikelee.wordpress.com/2012/06/25/bill-johnsons-christology-a-new-age-christ-part-iv-conclusion/

⁶  (Says Lakeland was an anointing by God, we will be ‘blessed and encouraged by) http://apprising.org/2013/01/12/sound-advice-for-bethel-church-pastor-bill-johnson/

⁷  http://apprising.org/2013/01/03/jesus-culture-of-bethel-church-and-practicing-raising-the-dead/

⁸  http://www.youtube.com/watch?v=lvJMPccZR2Y

⁹  http://www.youtube.com/watch?v=lvJMPccZR2Y (not a fan of wretched)

¹⁰ http://youtu.be/Un4zUupqm8c

¹¹  Screenshot of JC’s FB statement –  http://apprising.org/2013/01/02/louie-giglio-passion-2013-and-jesus-culture/

¹² http://www.thebereancall.org/content/august-2012-q-and-a-1

¹³ (Johnson,  “When Heaven Invades Earth”, p. 29).

¹⁴  (Johnson,  “When Heaven Invades Earth”,  p. 76)

¹⁵ http://apprising.org/2013/01/03/jesus-culture-of-bethel-church-and-practicing-raising-the-dead/

¹⁶ http://youtu.be/LrHPTs8cLls

¹⁷ http://notunlikelee.wordpress.com/2010/09/17/bill-johnsons-born-again-jesus-part-i/

¹⁸ Michael Boehm (Youth Apologetic’s training) –http://youthapologeticstraining.com/bill-johnson-exposed-08-portals-spirit-travel-sozo-and-angel-orbs/

Îndeajuns spus despre logica unuia ce își demonstrează prostia cu privire la problemele teologice puse în discuție și acuză pe alții că nu știu ce este gnosticismul când el demonstrează o ignoranță crasă cu privire la ceea ce constituie învățătura gnostică.  Bill Johnson este un neo-gnostic.

În concluzie, când Iosif Țon este apărat de un asemenea negândit, și nimeni altul dintre păstorii și teologii români nu îi mai iau apărarea, lucrurile sunt clare. Nici măcar cei care i-au luat apărarea și i-au făcut reclamă când și-a anunțat transmigrarea la carismatici nu mai îl apără, ci dimpotrivă, îl condamnă.

A mai rămas un negândit care continuă să creadă în ortodoxia lui Iosif Țon. Dar este el însuși un abătut de la dreapta credință și însemnat cu fierul roșu în cuget.

Cat de bine ne ajuta Bibliile cu informatii si note explicative?

De curand a fost tiparita o alta Biblie cu note de interpretare a profetiilor, Biblia profetica. Doar am rasfoit-o putin, si am constatat unele erori in notele introductrive. Nu este greu sa observi ca notele au fost scrise de aceeasi persoana care a dat la iveala notele de la Biblia cu explicatii (Daniel Branzai).

Banuiesc ca cei care isi permit sa publice editii ale Scripturii cu note explicative ar trebui sa se rezume doar la acele informatii care sunt istorice. Avantarea pe terenul interpretarii teologice si al interpretarii profetiilor este nu doar hazarduoasa, ci si primejdioasa, mai ales pentru cei care nu cunosc Scripturile si ar putea adopta facil interpretarile oferite.

Bunaoara, acelasi personaj a oferit cu vreo doua decenii in urma o editie publicata in Berlin, Ohio, cu note introductive sub titlul "Mantuirea" - ca un fir rosu prin cartile Bibliei. Notele nu ofera doar date istorice inexacte ("incepand cu anul 593 i.d.C., imparatul babilonian Cirus le-a permis evreilor sa se intoarca la vatra lor stramoseasca), ci si date teologice eronate. Trecem cu vederea faptul ca Cirus nu era nascut la 593 (probabil a fost o inversare nefericita de cifre, anul intentionat fiind 539); trecem cu vederea si faptul ca Cirus este desemnat ca "imparatul babilonian" cand in realitate era regele imperiului persan; dar nu putem trece cu vederea fraze de genul "ca sa perpetueze samanta celor neprihaniti, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe sa construiasca o corabie." Impresia pe care o da aceasta fraza este ca Dumnezeu a nimicit populatia pamantului care ajunsese nelegiuita, si a decis sa continue istoria numai cu "samanta celor neprihaniti".

Nu exista o samanta a celor neprihaniti care sa perpetueze o specie neprihanita, ci exista o samanta pacatoasa care este cauza transmiterii naturii pacatoase din generatie in generatie, indiferent daca cei care s-au inmultit au fost neprihaniti sau nu. Daca ceea ce implica fraza anterioara este adevarat (atunci si poporul roman este crestin!), cel mai simplu mod de a elimina problemele societatii ar fi prin eliminarea celor ce nu sunt neprihaniti, continuand istoria numai cu samanta celor neprihaniti. Ori dupa potop nelegiuirea a aparut din nou, dovedind ca nu exista o "samanta a celor neprihaniti" care sa constituie prin descendenti o societate neprihanita.

Ce sa mai zicem de expresia : "El (Iisus Hristos) S-a intrupat intr-o natura pacatoasa ca a noastra pentru a satisface cerintele Legii"? Domnul Isus nu s-a intrupat intr-o natura pacatoasa, ci din capul locului a avut o natura umana neatinsa de pacat (Isaia 53:9, 12; Ioan 8:46; 2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Petru 2:22; etc.), caci numai asa putea fi jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

Inchipuiti-va ca cititorii invata teologie din aceste note explicative! Noe si fiii lui au raspandit pe pamant o samanta neprihanita, iar in aceasta samanta neprihanita a aparut Isus Hristos cu o natura pacatoasa! Totul este pe dos! "Informatiile" de fapt dezinformeaza!

Nu este prima data cand Galaaditul a fost surprins cu teze teologice incorecte. Altadata a spus ca Isus s-a indoit ca si noi (http://radoinicolae.blogspot.com/2011/07/cazut-iisus-in-indoiala.html), ceea ce din nou contesta natura lui impecabila. Sa fie doar greseli de exprimare sau scriere? Ne-am bucura sa fie astfel.

Ce să faci? Prostia domneşte nu doar în lume, ci şi în biserici - mai ales în cele carismatice

Carismaticii pretind că ei au toate darurile spirituale şi toate semnele celor drept credincioşi, de aceea privesc de sus şi compătimesc pe cei care nu acceptă pretenţiile lor că sunt animaţi de Duhul lui Dumnezeu în felul în care se închină şi acţionează. Printre textele invocate de carismatici este şi ultimul capitol al Evangheliei după Marcu unde se pare că teologia lor şchiopătândă are ceva suport.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: Vor scoate demoni în Numele Meu, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, şi când vor bea ceva otrăvitor nu îi va vătăma… (Din textul pus în paranteze în Evanghelia lui Marcu 16:9-20, versetele 17 şi18).

Manuscrisele timpurii ale Noului Testament şi scrierile cele mai vechi creştine ce citează extensiv Scripturile nu au versetele 9-20 din capitolul 16 al Evangheliei după Marcu. În ciuda acestui fapt penticostalii şi carismaticii fac caz în teologia lor tocmai de acest text care nu aparţine Scripturilor. Ei găsesc că este corect să îţi bazezi teologia pe un text fantomă, pentru că le justifică prejudecăţile cu care au crescut. Şi ca să îşi dovedească lor înşişi şi apoi celorlalţi oameni că teologia lor este corectă, aceştia sunt gata să ia în mână şerpi veninoşi la spectacolele pe care le declară servicii de închinare.

Pastorul penticostal Jamie Coots a dovedit la începutul anilor 1990 că biserica lui are toate semnele creştinismului autentic, inclusiv cele din textul fantomă. A luat în mână şerpi veninoşi mari şi graşi, i-a mânuit cu mult har la întrunirile lor carismatice, dovedind şi celor îndoielnici care este harul carismaticilor. Şerpii se strecurau cuminţi printre degete, îmblânziţi de credinţa de nezguduit a fachirului penticostal. Nu că nu au lipsit momentele de suspensie pentru menajeria fachirului, dar întotdeauna credinţa lui s-a dovedit mai puternică decât veninul reptilelor. Când un şarpe l-a muşcat de mâna stângă (era prin 1991 după câte se pare), a refuzat asistenţa medicală ce i s-a oferit, şi datorită credinţei, a supravieţuit! Congregaţia a fost convinsă de atunci încoace de autenticitatea darurile lui spirituale! Să vezi şi să nu crezi!

În 1998 pastorul Jamie Coots a fost muşcat din nou de o viperă, de data asta de degetul mijlociu al mâinii drepte. Din nou a refuzat să urce în ambulanţa care a sosit la uşa menajeriei cu reptile. A supravieţuit şi de data aceasta. Să vezi şi să crezi! Membrii erau tot mai entuziaşti de spiritualitatea liderului lor ! Până şi revista National Geographic a înţeles că poate beneficia de pe urma popularităţii şi credinţei mânuitorului de şerpi veninoşi, şi de aceea a inclus în programele proprii de TV show-ul intitulat Snake Salvation. Din titlul acronim al spectacolului nu reieşea prea clar dacă era vorba de salvarea reptilelor sau a mânuitorilor acestora. La urma urmei era tot una!

Ulciorul a mers de multe ori la apă şi proverbul românesc a fost făcut de ruşine! Din 1998 până în 2014 au trecut şaisprezece ani în care mânuitorul de şerpi a dovedit tuturor că are semnele credinţei lui Iosif Ţon (carismatice, va să zică). În 15 februarie 2014, la unul din spectacolele bisericeşti ale comunităţii sale iubitoare de reptile, şarpele mânuit cu dragoste de pastorul Jamie Coots l-a muşcat! Nimic nou. Tata şerpilor a plecat acasă ca şi în dăţile anterioare fără să îi pese de muşcătură. Era scris clar la Marcu 16 că nu are de ce să se îngrijoreze. Carismaticii au credinţă! Ambulanţa a sosit la adresa teatrului bisericesc după plecarea pastorului. L-au căutat acasă, dar fermecătorul de şerpi a refuzat orice asistenţă. El era plin de credinţă în scriptura lui (Marcu 16:17-18). La mai puţin de o oră după aceea fachirul penticostal a constatat pe propria piele că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Credinţa nu i-a ajutat la nimic, deoarece a închis ochii pentru totdeauna. E sigur că pastorul penticostal nu cunoştea alte texte în afară de Marcu 16. Probabil dacă ar fi avut un IQ puţin mai ridicat, şi dacă ar fi avut o credinţă mai bună decât cea la care a subscris de mulţi ani, ar fi dat atenţie şi unui text obscur de pe undeva din Vechiul Testament unde se spune că atunci când şarpele muşcă pentru că nu a fost fermecat, fermecătorul nu are nici un câştig. În cazul celor din menajeria lui Jamie  se presupune că a existat un câştig. Au putut înţelege pe de o parte că Vechiul Testament nu este revelaţie învechită (aşa cum îi învaţă apostolii lor mincinoşi), pe de altă parte că textul cu şerpii nu aparţine Scripturii. În cazul acesta s-a meritat să le moară fachirul conducător.

Fără îndoială, carismaticii vor tremura de indignare când vor lectura paragrafele anteriore (deşi este deja vu că nu împotriva lui Jamie Coots), însă  dacă susţin autenticitatea textului menţionat, le propun să înceapă un curs de mânuire a şerpilor la ITP pe baza textului în discuţie. Nu de alta, dar carismatici ar trebui să fie consecvenţi. Nu îţi poţi permite să elimini din listă anumite daruri şi semne, cum fac cesaţioniştii! Aşa  ar putea să dovedească pe viu cât de deplasată este teologia celor lipsiţi de daruri şi nu vor să mânuiască şerpii, nici nu cred în semnele invocate de carismatici.

În cazul în care decid să ia de bună propunerea noastră şi nu găsesc profesori în lotul celor mai tineri şi imberbi, ar putea apela la Iosif Ţon. El este gata pentru un zlot să înveţe orice pe oricine. Nu contra plată, bineînţeles, ci pe baza donaţiilor. Carismaticii au talent nu doar la mânuirea şerpilor, ci şi la golirea buzunarelor celor naivi, care cred şi nu cercetează

O lume nebună, nebună, nebună... şi o biserică confuză, confuză, confuză

Nu trebuie să apelezi la studii speciale pentru a expune nebunia tot mai crescândă a lumii. Şi nici nu e nevoie să mergi prea departe pentru a constata confuzia regretabilă a bisericilor şi a celor ce se cred chemaţi să le conducă. E destul să dai un click pe net şi să intri în şandramaua pestriţă a unor bloguri pretins creştine care îţi îmbie gustări din cele mai variate, dar şi din cele mai otrăvitoare. Necazul este că aceste meniuri otrăvitoare stau cuminţi lângă altele de a căror natură sănătoasă nu ne putem îndoi.

Bunăoară intră pe blogul unuia ce îşi pune în titlu expresia „mielul lui Dumnezeu” (o face în limba preferată de curva cea mare) şi vei vedea confuzia totală ce domneşte în marea-i grădină (care în mod cert nu este „a Domnului”). Autorul nu îşi dă numele, dar îşi dă în petec punând articole şi mesaje ale unor propagandişti soioşi umăr la umăr cu cele ale predicatorilor serioşi (şi în vorbă şi în faptă).

Astfel, alături de puştani pustiiţi de pofte pubertine şi bărboşi ce nu s-au maturizat în Christos dar vor să chivernisească Biserica Mielului; alături de profeţi mincinoşi veniţi din ţara lui Gog şi Magog (care de ani de zile oferă scenarii profetice infirmate din nou şi din nou de evenimentele ce survin în dezvoltarea „postprofetică”); alături de protoni şi proţoni alunecaţi de pe orbitele dreptei credinţe în mâlurile carismatice; alături de oratori ce deşi numiţi „ai dreptei” o dau tot pe stânga şi pe strâmba preamăririi omului cu sinergismul teologic pe care îl iubesc cu toată pasiune firii vechi; alături, zic, găseşti nume respectabile ca Chuck Smith, ce a condamnat circul carismatic, sau Paul Washer, care are mereu roua prospeţimii Duhului pe gene şi mesajul pocăinţei pe buze.

Eşti indignat să vezi  pe faliţii foiletonului carismatic, indivizi desfoliaţi de bunul simţ şi de darurile ce vin din ungerea duhovnicească, plasaţi alături de oameni ai lui Dumnezeu ale căror nume au devenit faimoase datorită lucrării lor prin care Dumnezeu s-a glorificat şi încă se glorifică. Lângă Călătoria Creştinului observi reclame pentru Charisma, revista nehăruiţilor şi netăiaţilor împrejur cu inima ce clamează tot timpul după circuri şi clovni. Charisma, deşi a împrumutat un nume pretenţios şi preţios, nu are, din păcate, nimic de a face cu harurile Duhului lui Dumnezeu, dar are mult de a face cu şarlatania prorocilor peltici şi potlogari.

Impostura este la ea acasă pe astfel de bloguri. O lume confuză, confuză, confuză... O lume ce pretinde că este biserica Mielului, dar nu poate înşela cu fardurile ei groase decât pe cei care nu au ochi duhovniceşti. O anume fiară din Apocalipsa (13:11-12) revendica trăsăturile unui miel, dar nu era Mielul lui Dumnezeu. Cei care au dat crezare acelei bestii au ajuns prada Antichristului.  Confuzie care i-a costat veşnicia.

Şi ca să constatăm zăpăceala mare ce există în cercurile evanghelice, vom mai menţiona că şi Galaaditul trimite la astfel de site-uri fără nici o avertizare, ba mai mult, cu o notă laudativă, de referinţă. În locul leacului din Galaad ne trezim cu otravă. Ce să ne mai mirăm? Cărarea dreaptă, monotonă, este abandonată. Rătăcirea fiului lui Beor este mult mai atrăgătoare.

Să vedem dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon sunt capabili de urmărirea și înțelegerea unui simplu silogism

Silogismul este un raționament în care dacă primele două aserțiuni sunt adevărate, la punctul trei urmează logic o concluzie inevitabilă.

Să ofer un exemplu de silogism simplu:

1. Numai Dumnezeu este îndreptățit să primească închinarea.

2. Isus a acceptat închinarea oamenilor, și el nu a fost un șarlatan.

                În acest punct numai o concluzie logică este posibilă:

3. Isus a fost și este Dumnezeu!

Să urmărim un alt silogism:

1. (Petre Lascău arată clar că) Willliam Branham a fost un eretic de clasă. aici

2. Kris Vallotton are și el duhul lui W. Branham.(Acest predicator din California, declară că a cerut lui Dumnezeu mantia și duhul lui W. Branham, și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea). aici

3. Care este concluzia logică? Concluzia ce nu poate fi evitată este că Vallotton este și el un eretic.

Acum să vedem cum raționează alții, care se laudă cu darurile Duhului Sfânt, inclusiv cu darul deosebirii duhurilor!  Iosif Țon spune că Vallotton este un om al lui Dumnezeu, care aduce Împărăția Cerurilor pe pământ, deși până la ora actuală teologul străjerilor nu a avut curajul să îl susțină pe William Branham care era și el în căutare de duhuri pe care să le exorcizeze. Petre Lascău spune că Iosif Țon este un om al lui Dumnezeu, deși știe că în ultimele sale scrieri Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton care este un discipol al marelui eretic William Branham! Așa logică, da! Predicatorul migrat de la baptiști la penticostali (în această privință Petre Lascău a fost un precursor al lui Iosif Țon) nici măcar nu își dă seama că se autocontrazice. Dacă Petre Lascău ar fi rațional, fie, în cazul în care îl susține pe Iosif Țon l-ar susține și pe Vallotton și pe William Branham, fie, în cazul în care îl condamnă pe William Brenham, l-ar condamna și pe Vallotton și pe admiratorul acestuia, Iosif Țon. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Sau poate că totuși Petre Lascău știe că este irational, și totuși crede că poate susține concomitant două realități contradictorii! Să vedem cum le va susține și în momentul când se va arăta Păstorul cel Mare și va trebui să dea seama de felul în care a păstorit Biserica pe care a câștigat-o Domnul cu însuși sângele Său!

Să urmărim un alt silogism:

1. Din moment ce William Branham este un eretic și Vallotton a primit duhul și mantia lui Branham,

2. Din moment ce Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton

3. Înseamnă că Iosif Țon este contaminat de duhul ereziei.

Nu ar strica dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon și-ar folosi puțin logica, deoarece este evident că Biblia nu o folosesc. Dacă ar fi folosit Biblia, nu ar fi fost înșelați nici de William Branham, nici de Kris Vallatton, nici de Bill Johnson și nici de Iosif Țon. 

Jaroslav Pelikan despre Iosif Țon

Printre ereticii care se laudă că aduc în ființă un nou tip de creștinism se numără de vreo câțiva ani încoace și Iosif Țon. Dacă americanii își au ereticii lor, și africanii își au ereticii lor, de ce nu am avea și noi faliții noștri? Iosif Țon a anunțat cu fanfaronadă că el crează un nou tip de creștinism, dar ceeace a oferit în ultimele sale scrieri nu a fost altceva decât o copiere puerilă a unor teorii eretice la modă în carismatism. Carismatismul, ce are pretenția că a readus în ființă apostolismul primului secol, a vărsat cerneală multă pretinzând că aduce revelație nouă în creștinism. O fi ea nouă, dar nu este autentică. Tot ceea ce Dumnezeu a avut să ne spună este inclus în Cuvântul său, care are printre alte caracteristici și aceea că este perfect, și nu i se poate adăuga nimic nou. În plus, tot ce este cuprins în Scriptură ca și doctrină a fost deja cunoscut de creștini începând cu primul secol și până în zilele noastre. Cei care aduc ceva nou, aduc din ale Diavolului, căci el vorbește din ale sale, și este original.

Pretenția megalomanică a lui Iosif Țon că el dezvoltă un nou tip de creștinism nu ne spune altceva decât că a apucat-o pe cărările ereziei. Când Martin Luther s-a confruntat cu teologul catolic Eck, acesta i-a cerut să recunoască faptul că este influențat de Jan Huss, care fusese condamnat de Conciliul de la Constanța cu 100 de ani înainte. Luther a negat acuzația, dar în pauza de masă a studiat documentele Conciliului de la Constanța și a constatat cu surpriză că Eck avea dreptate. Revenind la masa discuției, el a declarat: „Ja, ich bin ein Hussite!” „Da, eu sunt un husit!” Adevărul este că suntem creștini autentici dacă păstrăm învățătura apostolilor așa cum a fost ea acceptată în mărturiile de credință creștină ale conciliilor primelor secole și așa cum a fost reiterată de reformatorii Europei ieșită din întunericul evului mediu. Orice abatere de la aceste doctrine istorice creștine este erezie.

Jaroslav Pelikan remarca tocmai acest lucru când scria: „Cea mai mare insultă ce o poți arunca unui teolog este să îi spui că este o ‘minte creatoare’” (“The greatest insult one can pay to a theologian is to call him a ‘creative mind’”). Iosif Țon se mândrește când i se spune că are o minte creatoare ca și teolog, și el însuși pretinde că este creator în domeniul sacru al teologiei, ceeace stârnește mila celor ce cunosc teologie cu adevărat. Și dacă Jaroslav Pelikan avea dreptate, înseamnă că Iosif Țon nu este un teolog.

Iosif Țon și cultura ereziei

S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit... Așa descrie apostolul Pavel pe oamenii care în loc să aducă  laudă lui Dumnezeu o aduc omului, și în loc să se limiteaze la revelația divină oferită în Scirptură, consideră experiențele lor infailibile, iar modul lor de gândire la nivel par cu Scripturile, dacă nu mai sus! 

În opusculele sale Iosif Țon s-a pornit să aducă laude cu carul unor eretici pe care îi declară a fi profeți și apostoli ce aduc împărăția lui Dumnezeu pe pământ, creând ceea ce ei numesc „cultura împărăției.” Cei caracterizați laudativ de către Iosif Țon nu sunt altceva decât șarlatani și eretici notorii. Unul dintre ei, Randy Clark este cel care a promovat cultura bestialității la Toronto unde enoriașii și musafirii în timpul „trezirilor” se manifestau ca animalele (probabil când nu erau treziți trăiau la nivel subanimal). Acolo s-a creat o cultură, dar nu a împărăției lui Dumnezeu, ci a bestialității. Un alt mentor al lui Iosif Țon, Bill Johnson poate fi creditat cu crearea culturii neghiobiei la Redding, California, din moment ce i-a prostit pe oameni să creadă că slava lui Dumnezeu s-a coborât peste ei când acoliții săi au trimis fum pe gurile de aer ale instalației de căldură și aer condiționat ale clădirii în care se culturalizau. Parte a acestei „culturi„ de neghiobi este și John Wimber cu elucubrațiile sale carismatice care învață pe alții (neîncercați la minte ca Iosif Țon) că Scriptura nu este suficientă pentru creștini, că Dumnezeu este mai mare ca și Cuvântul Său, că noi suntem dumnezei ce putem chema lucrurile în existență cu cuvântul nostru, că în Numele lui Isus putem ierta păcatele altora, că protestanții ar face bine să recunoască supremația papei, că cei care se țin strict de Scriptură sunt farisei, etc. Pentru Wimber tot ce contează sunt minunile care se petrec la adunările Vineyard total nescripturale unde crează și promovează cultura auto-înșelării.

Dacă privești felul în care se manifestă acești neghiobi la întrunirile lor culturalizatoare (fratele Paul Dan a oferit câteva mostre) vei vedea că au creat într-adevăr o cultură, dar este una a râsului isteric și necontrolat, a tremuratului involuntar și a mișcărilor spasmodice sub influența demonilor, o cultură a hăulitului ca lupii, a tăvălitului pe jos etc. Este cultura șamanilor din Africa, a maselor mistice ținute sub influența personalităților de tip  guru din India, a vracilor din Iacuția și a proștilor de pretutindeni. Este cultura ereziei zilelor din urmă de care nu a scăpat nici Iosif Țon. Probabil că are ceva de-a face cu glorificarea omului în locul lui Dumnezeu a celor ce s-au fălit că sunt înțelepți, dar au înnebunit!    

Dacă de peste 40 de ani Iosif Țon predică o evanghelie greșită, după spusele sale, de ce am crede că acum are Evanghelia corectă?

Nu am spus eu că Iosif Țon a predicat câteva decade o evanghelie stricată sau incompletă. A spus-o el în „meditația” cu asocierile. Mai întâi ne spune că el a fost învățat greșit. Oare cine i-au fost învățătorii? Și cum de timp de 40 de ani nu și-a dat seama că a fost învățat greșit? Despre cei mântuiți citim că nu au nevoie de a fi învățați de teologi, deoarece au o ungere care îi învață toate lucrurile (1 Ioan 2:20, 27). O fi Iosif Țon lipsit de această ungere, și de aceea are mereu nevoie să fie învățat de oameni și mereu recunoașe că nu a fost învățat corect? Iată ce ne declară în „meditația” recentă cu tematica învățării de la alții și asocierii cu alții:

Ceva în plus despre mine însumi. Ani de zile m-am concentrat să studiez, să înțeleg și să explic învățăturile Domnului Isus. Printre altele, acestea s-au fructificat în cartea mea ”Bunătate – o teologie bazată pe învățăturile Domnului Isus” (Editura Cartea creștină, 2010). Pe tot parcursul lucrării Sale, Domnul Isus a făcut trei lucrări: a predicat Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, a eliberat oamenii de duhuri necurate și a vindecat pe toți bolnavii care au venit la El. Eu am fost învățat că eliberările de duhuri și vindecările au fost lucrări specifice pentru vremea aceea, că ele n-au fost esențiale pentru Evanghelie și că au încetat odată cu epoca apostolică. Iată de ce n-am acordat nici o atenție acestor două lucrări ale Domnului Isus și nici măcar nu le-am amintit în cartea mea.

Asocierea mea cu mișcarea ”Străjerilor” mi-a stârnit interesul pentru eliberările de duhuri rele și pentru vindecările miraculoase. Am început să mă aprofundez în aceste subiecte și am ajuns să văd că ele nu erau incidentale în lucrarea Domnului Isus, ci erau parte esențială din Evanghelia Lui, și că El a intenționat ca ele să fie parte esențială și din Evanghelia pe care o predicăm noi, în așa mod încât fără ele Evanghelia noastră nu este completă.

Deci Iosif Țon a predicat o evanghelie lipsită de elemente esențiale. Dacă „evangheliei lui” i-au

lipsit elementele esențiale, înseamnă că Iosif Țon a predicat o altă evanghelie decât cea adevărată. Oare a citit atent ce responsabilitate își asumă cei ce predică o evanghelie greșită? Îl invităm să mai lase la o parte pe noii lui învățători și să lectureze atent Galateni 1:6-9.

Acum, după 40 de ani, Iosif Țon ne spune că și-a schimbat învățătorii (Demeter este unul din învățătorii săi actuali și Iosif Țon ne spune: În noiembrie, 2010, venind în România, i-am făcut o vizită lui Nelu Demeter și am aflat de la el despre ”Străjeri” și despre metoda lor de ”vindecare prin eliberare”) și pentru că și-a schimbat învățătorii, vrea să ne asigure că acești învățători pe care îi are la ora actuală au evanghelia completă.

Să „medităm” și noi puțin, deoarece meditația nu este un apanaj exclusiv al lui Iosif Țon (măcar dacă ar fi învățat să mediteze corect!). Dacă timp de peste 40 de ani a stat cu învățători greșiți, și acum recunoaște acest lucru, ce garanție avem că învățătorii actuali ai lui Iosif Țon nu sunt la rândul lor greșiți? Oare faptul că Iosif Țon ne „asigură” de acest lucru este suficient? Și dacă Demeter este unul din învățătorii săi, vrem să știm cum își vor împărți fecioarele cu care vor merge la poarta Brandenburg pentru misiunea nouă ce și-au asumat-o, care este și ea „parte esențială” din evanghelia nouă ce și-au însușit-o?  Așteptăm o meditație cu această temă de la Iosif Țon. N-am vrea să ajungă în conflict cu noul lui învățător!

În concluzie, la vârsta de aproape 80 de ani Iosif Țon recunoaște că nu a înțeles bine Evanghelia lui Christos și acum își modifică teologia! Are dorința să scoată duhuri și să vindece boli, căci, după noua lui înțelegere, aceasta este esența Evangheliei! Ce surpriză pentru Iosif Țon, să constate că până la 80 de ani a predicat o evanghelie lipsită de esență, o evanghelie incompletă și greșită!

Surpriza mai mare va fi când își va da seama în final că a compromis adevărata Evanghelie de dragul ereziilor străjero-șamano-africane și va auzi, probabil, glasul Domnului spunându-i lui și celorlalți ca și el care au compromis Evanghelia harului: „Plecați de la Mine, voi toți cari lucrați fărădelege! Niciodată nu v-am cunoscut!”