Jaroslav Pelikan despre Iosif Țon

Printre ereticii care se laudă că aduc în ființă un nou tip de creștinism se numără de vreo câțiva ani încoace și Iosif Țon. Dacă americanii își au ereticii lor, și africanii își au ereticii lor, de ce nu am avea și noi faliții noștri? Iosif Țon a anunțat cu fanfaronadă că el crează un nou tip de creștinism, dar ceeace a oferit în ultimele sale scrieri nu a fost altceva decât o copiere puerilă a unor teorii eretice la modă în carismatism. Carismatismul, ce are pretenția că a readus în ființă apostolismul primului secol, a vărsat cerneală multă pretinzând că aduce revelație nouă în creștinism. O fi ea nouă, dar nu este autentică. Tot ceea ce Dumnezeu a avut să ne spună este inclus în Cuvântul său, care are printre alte caracteristici și aceea că este perfect, și nu i se poate adăuga nimic nou. În plus, tot ce este cuprins în Scriptură ca și doctrină a fost deja cunoscut de creștini începând cu primul secol și până în zilele noastre. Cei care aduc ceva nou, aduc din ale Diavolului, căci el vorbește din ale sale, și este original.

Pretenția megalomanică a lui Iosif Țon că el dezvoltă un nou tip de creștinism nu ne spune altceva decât că a apucat-o pe cărările ereziei. Când Martin Luther s-a confruntat cu teologul catolic Eck, acesta i-a cerut să recunoască faptul că este influențat de Jan Huss, care fusese condamnat de Conciliul de la Constanța cu 100 de ani înainte. Luther a negat acuzația, dar în pauza de masă a studiat documentele Conciliului de la Constanța și a constatat cu surpriză că Eck avea dreptate. Revenind la masa discuției, el a declarat: „Ja, ich bin ein Hussite!” „Da, eu sunt un husit!” Adevărul este că suntem creștini autentici dacă păstrăm învățătura apostolilor așa cum a fost ea acceptată în mărturiile de credință creștină ale conciliilor primelor secole și așa cum a fost reiterată de reformatorii Europei ieșită din întunericul evului mediu. Orice abatere de la aceste doctrine istorice creștine este erezie.

Jaroslav Pelikan remarca tocmai acest lucru când scria: „Cea mai mare insultă ce o poți arunca unui teolog este să îi spui că este o ‘minte creatoare’” (“The greatest insult one can pay to a theologian is to call him a ‘creative mind’”). Iosif Țon se mândrește când i se spune că are o minte creatoare ca și teolog, și el însuși pretinde că este creator în domeniul sacru al teologiei, ceeace stârnește mila celor ce cunosc teologie cu adevărat. Și dacă Jaroslav Pelikan avea dreptate, înseamnă că Iosif Țon nu este un teolog.