Thursday, May 29, 2014

Domnule Daniel Branzai, vadra ta este spartă, oricât ai încerca să ne asiguri că ține apă!


Mai zilele trecute s-a încins pe site-ul lui Barthimeu aici o discuție cu privire la colaborarea sau necolaborarea pastorului Trif. Cel care pleda pentru departajarea pastorului Trif de colaboratorii Securității (pastorul Daniel Branzai) invoca familiaritatea lui cu numitul pastor și obiectivitatea care îl caracterizează atunci când adresează subiectul cețos al colaborării colaboratorilor (Cred că nu pot fi bănuit de oarecari subiectivisme siropoase față de foști colaboratori ai Securității. Cei care mă cunosc știu despre ce vorbesc.).
Nu avem nici o intenție să bănuim lucruri, mi ales că lucrurile de care este vorba sunt clare ca lumina zilei. Observăm însă că bănuiala este invocată, îndrăgită și cultivată în ograda celor ce vor să arunce praf în ochii cititorilor și să justifice pe colaboratori.
Pentru a nega ceea ce este evident comentatorul trece la o redefinire a termenilor, pentru a scoate basma curată pe cei ce au mânjit cu umbra lor în mod constant porțile sediilor Securității.
5. Cred că ar trebui să zăbovim mult până să aplicăm termenul ,,colaborare“ în astfel de relații. Colaborarea înseamnă a urmări același scop și a uni eforturile pentru obținerea lui. Ori în majoritatea cazurilor, păstorii și reprezentanții cultelor religioase care au avut contact cu Securitatea și Departamentul nu au urmărit în nici un caz suprimarea creștinismului în România. În foarte multe cazuri, au făcut și ei ceea ce este proverbial pentru români: ,,au semnalizat la stânga, dar au luat-o la dreapta“.
După această „elucidare” pastorul Daniel Branzai trece la separarea (la fel de lucidă ca și definiția anterioară) pastorilor în două grupe. Pe de o parte sunt cei ce audialogat cu Securitatea, și de cealaltă parte sunt cei ce au colaborat cu Securitatea.
6. Propun să diversificăm terminologia și să diferențiem între dialog cu Securitatea și colaborare cu Securitatea. În vremurile de tristă amintire, sub stalinism, TOȚI păstorii erau obligați să dea raporturi că nu au legături cu dușmanii statului sau cu spionii de peste hotare. Chiar și sub Ceaușescu, legea pedepsea cu amendă pe cei care aveau contact cu străinii și nu raportau la Securitate. Aceasta a făcut ca cei care au păstorit în zone turistice sau de interes pentru turiști străini să FIE OBLIGAȚI de situație să dialogheze în mod regulat cu Departamentul și Securitatea.
Tare mă tem că în urma diversificărilor multiple pe care le propuneți ajungem la diversiuni și divertismente menite să obscuranteze problematica. Domnule Daniel Branzai, pe cine vreți să apărați cu astfel de sofisme? Nu toți păstorii au dialogat cu Securitatea, așa cum vreți să susțineți în pledoaria patetică de mai sus. Nu toți au dat raporturi, ci numai cei ce au cedat presiunilor Securității. Dacă nu aveți bărbăția de a recunoaște că tatăl dumneavoastră a fost colaborator cu colonelul de Securitate Ioachim Țunea, ar trebuie să lăsați subiectul acesta al colaborării în seama celor ce au suferit din pricina colaboratorilor și ar mai trebui să îi îndemnați pe colaboratori la pocăință, nu să îi justificați!
Nu doar cei ce au dat declarații la securitatea au fost colaboratori, ci și acei păstori care au știut de trădarea altor colegi de ai lor și au procedat ca și sicilienii (timorați de dictonul mafiot: Cine nu vede, nu aude și tace, trăiește o mie de ani în pace!), au tăcut și au acceptat să trăiască în pace cu dușmanul credinței. Nu se poate să nu fi auzit că John Bunyan a stat treisprezece ani în închisoare numai pentru că nu a vrut să accepte legitimația de păstor pe care i-o întindea binevoitor guvernul. Persecutorii i-au spus că este liber să plece din închisoare de îndată ce recunoaște că guvernul este acela care dă legitimitate unui predicator, și John Bunyan a refuzat libertatea. El știa că Dumnezeu l-a chemat să predice și mandatul îl avea de la Domnul, nu de la guvern. În dispută era dacă guvernul sau Dumnezeu te mandatează să predici! În urma detenției lui Bunyan libertatea religioasă în Anglia a fost confirmată și guvernul englez a renunțat la pretenția legitimizării predicatorilor. Dacă toți păstorii din România ar fi procedat ca și Bunyan, alta ar fi fost situația Bisericilor Baptiste din România. Dacă toate comitetele bisericilor ar fi procedat cum am procedat noi la Caransebeș, refuzând să accepte instrucțiunile inspectorilor de culte și prezența lor la întrunirile comitetului, alta ar fi fost soarta credinței creștine în România. Ne-au lipsit martirii în număr mai mare deoarece pastorii de la Comunități și Uniune au fost lași, și în loc să sufere pentru Evanghelie au persecutat pe cei care au decis să lupte pentru Evanghelie.
Laș a fost și pastorul Trif de la Timișoara, și și-a dovedit lașitatea și colaborarea cu organele comuniste prin faptul că la ordinele Partidului a venit la Caransebeș în toamna anului 1978 și a procedat ca și ceilalți trădători ai Cultului Baptist adunați acolo cu japca de Securitate pentru a executa ordinele acesteia de a ne depune din funcție.
Ulterior, când am fost adus în fața instanței pentru a fi condamnat pentru credința căreia i-am rămas credincios în ciuda presiunilor venite de la conducerea Cultului Baptist, printre cei care au venit să asiste la condamnarea mea a fost și pastorul Trif. Nu a venit acolo ca să ne apere, așa cum s-ar fi cuvenit unui confrate, ci a venit acolo la ordinele Securității, el și un alt colaborator notoriu, Ion Mihai, un curvar pus în slujba dușmanilor Evangheliei. Iată cu cine s-a înfrățit pastorul Trif!
La acea înfățișare am fost acuzat că încalc legile țării, și de aceea sunt în proces. Am spus răspicat judecătorului: Domnule judecător, să știți că voi încălca orice lege care îmi impune să încalc cerințele Cuvântului lui Dumnezeu! Când am spus acele cuvinte, de fapt am citat pe apostolul Petru care la rândul lui declara în fața persecutorilor săi că este mai înțelept să ascultăm de Domnul decât de oameni. Pastorul Trif nu voia să știe de această înțelepciune, și la fel ca el au fost mulți alții pe care încercați să îi prezentați într-o lumină pozitivă.
Colaboratori cu Securitatea nu au fost doar acei creștini care în mod deliberat și-au propus să suprime creștinismul din România, ci colaboratori au fost toți cei ce au dat informații despre frații lor la securitate. Colaboratori au fost toți pastorii ce au fost gata să impună cerințele Securității privitoare la funcționarea supravegheată a cultului. Integritatea morală a păstorilor nu s-a reliefat în semnalizarea la stânga și apucarea la dreapta, ci s-a concretizat în refuzul de a da declarații și a purta „dialogul” cu securitatea.


Încetați să acoperiți sub lințoliul sofismelor colaborarea pastorilor din România cu Securitatea. O mare parte din ei au trădat pe frații lor când ar fi trebuit să își dea viața pentru frați, apoi au tăcut când trebuiau să vorbească, și, mai rău, au tămâiat pe schingiuitori când i-au primit la ședinețele comitetelor bisericiești și s-au proșternat înaintea lor cu cuvinte de apreciere.

Monday, May 26, 2014

Farfuridi și Cațavencu în tandem cenzurați de Agamiță Dandanache


Mai rar îți este dat să citești ceva atât de caraghios ca și articolul împănat al doctorului Aoleu în care îi dăscălește pe credincioșii evanghelici să nu facă politică aici deoarece avem nevoie nu de mobilizare, ci de mai mult duh. Autorul, confuz în toate părțile (din care nu lipsesc politica și teologia),  nu precizează ce fel de duh, dar dacă este cel de care era personal animat, apoi vaișamar de noi!
 
Unul din comentatori îi expune viciile de argumentare și alambicările verbale cu un simplu paragraf care surprinde excelent filosofia doctorului ce se pronunță împotriva mizerabilei politici în spiritul paradigmei „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, sau să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colea...”
 
adrianur Says: Cu alte cuvinte: Politica e mizerabila. E bine sa votam. Nu si sa candidam. Deci e bine sa votam dar nu pe ai nostri (daca cumva candideaza totusi), ci pe altii, ca noi sa nu ne manjim. Sau, stai.. e ok sa votam si pe ai nostri dar nu e deloc bine sa ne mobilizam…!? Cam intortocheat...
La care doctorul Aoleu își exprimă mulțumirea că discursul lui în doi peri a reușit să determine în criticul său gândire dialectică!
În discuție intervine și magistrul anglican, care este foarte mulțumit că doctoral Aoleu  a putut să îi exprime confuzia mai bine decât ar fi putut-o face el însuși:
 
Multumesc foarte mult lui Emanuel Contac pentru acest text. El exprima, mult mai bine decit as fi putut-o face eu, sentimentul amestecat pe care-l am cu privire la acest subiect.
 
ntr-o altă abordare, dar similar de inteligentă, anglicanul se declară conservator și în același timp activist de stânga:
 
Și eu, și Manu, avem convingeri destul de conservatoare cu privire la familie și la apărarea vieții, dar eu nu cred doar in dreptul la viata al celor nenascuti, ci si al celor care s-au nascut deja, chestiune care nu pare sa preocupe prea mult pe crestinii de dreapta…
 
Se vede că în cazul celor vrăjiți de abureala venită de pe Tamisa se poate să fii și conservator și de stânga, așa cum este posibil să revizuiești fără a schimba nimic…
 
Cea mai nostimă componentă a articolului o formează însă comentariile megalomanice ale lui Dandanache ce îi ia de urechi pe cei doi asini, îi insultă în repetate rânduri, și aceștia nu cutează nici măcar să se supere. De-abia după ce cei doi îi aruncă o flatare ce îi perie firea amicul Dandanache se potolește și trece la aprecieri pozitive care au darul să mobilizeze pe cei doi doctori care până atunci pledaseră împotriva nevoii de mobilizare și pentru nevoia de duh. Se vede că duhul i-a părăsit. Au rămas însă cu mobilizarea, ceea ce nu este lucru mic pentru niște indivizi ce fuseseră înfundați în ceață cu câteva momente înainte.

Numai în engleză... Only in English




There are two things we must do with the Gospel. The first thing is to believe it, and the second thing is to behave it.

A fugitive is one who is running from home. A vagabond is one who has no home. A stranger is one away from home, and a pilgrim is one who is on his way Home.

No man ever got a vision of God and went away bragging. (Ray Comfort)

Wednesday, May 21, 2014

Toţi greşim în multe feluri… Raspuns lui Danut Manastireanu


Am prieteni care mă ajută cu articolele pe blog. Nu am ascuns lucrul acesta niciodată. Iarasi, nu am şcoli înalte cum au alţii, dar am şcoala vieţii. Ei bine, în această şcoală m-am lăsat învăţat de Învăţătorul pe care L-am ales din tinereţe să îmi fie Mântuitor şi Dascăl. Cred că am dovedit cu anii petrecuţi pe câmpul de luptă şi în închisoare că I-am rămas credincios. 

Când am început să public materiale pe blog am fost atacat imediat de un mahalagiu care în afară de indecenţă, vorbe porcoase şi expresii jignitoare la adresa celor mai mulţi blogeri nu excelează în nimic altceva. Zilele trecute mi s-a semnalizat că mahalagiul face greşeli de ortografie şi exprimare, şi l-am rugat pe unul din colaboratori să elaboreze asupra acestora. Fără să ştiu, articolul a răscolit şi grădina lui Dănuţ Mănăstireanu, care se pare că a fost originatorul greşelii de ortografie. Acesta mi-a trimis un comentariu de mustrare care, ce să zic? Are dreptate şi nu are dreptate. Are dreptate că o greşeală de ortografie nu indică în nici o măsură cultura sau incultura cuiva, şi că un om ce are probleme cu vederea este scuzat că face greşeli, mai ales când scrie noaptea. De acord, şi aici sunt scuzele mele sincere.

Iată şi comentariul lui Dănuţ Mănăstireanu.

Multumesc frumos, domnule Radoi, pentru etichetari. Ele par sa fie scrise de altcineva decit dvs, ar asta nu are importanta, de vreme ce sunt afisate pe blogul dvs. Ma intreb de unde vine aceasta ura? Nu stiu sa va fi facut rau vreodata. Sau poate voi fi facut-o si nu sunt constient. Daca este asa, va rog sa-mi spuneti si voi incerca sa corectez.
Da, este adevarat, am afisat aceasta postare tirziu noaptea, si nu am fost suficient de atent. Se mai intimpla celor cu probleme de vedere. Iar mie destul de des. Din pacate. Dvs. ati incercat sa functionati cit de cit bine cu un singur ochi sanatos? Oricum, am corectat atunci cind mi s-a atras atentia.
Daca dvs. socotiti ca o greseala 'typo' este dovada de incultura, atunci, recunosc, sunt un incult. Si imi pare rau ca nu am reusit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si a competentelor dvs. lingvistice. Dar ma voi stradui sa ma calific in viitor.
Cit despre competentele mele teologice, poate ar fi mai decent sa-i lasati a se pronunta pe cei care au expertiza in acest domeniu.
Batrinetea este un test serios al caracterelor nostre. Unii dintre noi se fac mai rai, in loc sa devina mai intelepti la batrinete. Eu va doresc tot ce se poate mai bun. Si mie la fel.
Si, daca va voi Dumnezeu sa ne vedem vreodata fata catre fata, poate imi explicati si mie sursa acestor manifestari umorale, ca nu le inteleg.
Fiti binecuvintat!

În ce privinţe nu sunt de acord cu comentariul?

Articolul nostru se adresa mahalagiului binecunoscut care s-a erijat de o vreme în „arbitrul eleganţei” dar nu face altceva decât să emane miasme grele vinovate de otrăvirea dialogului purtat pe internet. El este cel ce a preluat titlul cu greşeala buclucaşă. El este cel ce are pretenţia că verifică exprimarea în scris a altora. Şi el este cel vinovat de incapacitatea de a sesiza exprimarea defectuoasă. Halal aşa scriitor!
Dănuţ Mănăstireanu are simpatia noastră pentru condiţia precară a ochilor săi, dar nu are scuză pentru colaborarea cu coţcarul ce se dă drept literat şi admonestează cu mândrie fariseică pe alţii. Greşelile de ortografie sunt una, dar cele de comportament sunt alta. Greşelile de vedere sunt scuzabile, dar cele de teologie nu mai sunt. A pretinde înţelegere pentru greşelile proprii, este de înţeles, dar a fi extrem de dur şi caustic cu cei care au vederi diferite de ale tale, nu mai este de înţeles. 

Dănuţ Mănăstireanu nu este vinovat de greşelile ortografice ale articolelor sale, dar este responsabil de atacurile pe care le-a dat cu furie împotriva credincioşilor fundamentalişti care nu înţeleg să îşi mlădieze concepţiile teologice după brizele puturoase venite de la Canterbury. Că cineva este dornic să vadă pacea impunându-se în Orientul Apropiat, este de înţeles, dar când cel care "cauta pacea" atacă în mod constant Israelul şi ridică în slăvi pe teroriştii palestinieni, acest lucru nu mai ţine de dioptrii, ci este dovada ochiului spiritual afectat de întuneric. 

Când cineva cere înţelegere pentru greşelile proprii trebuie să găsească înţelegere, nu însă în cazul în care este în cârdăşie cu cei ce pescuiesc greseli, bunaoara falitul care îşi trâmbiţează găselniţele cu privire la greşelile gramaticale ale altora. Nu l-am găsit niciodată pe Dănuţ Mănăstireanu admonestându-şi prietenul pentru că ridiculizează pe cei care făceau greşeli de „typo”. Respectul îl datorăm tuturor celor ce manifestă respect, mai puţin celor ce pretind respect, dar  dau cu toporul în stânga şi dreapta etalându-şi liberalismul teologic şi agresând pe cei care nu îi aprobă.

Probabil că ar trebui să întreb eu primul, dacă ne vom vedea faţă în faţă: Cu ce a greşit bătrânul Nicolae Rădoi că a rămas acelaşi, un credincios neabătut de la Cuvântul Domnului în timpuri bune şi rele, că l-aţi atacat în nenumărate rânduri şi i-aţi batjocorit credinţa fundamentalistă? Afară numai de faptul că "păcatul" consecvenţei în credinţă este de neiertat pentru unul care şi-a schimbat convingerile la fel ca şi ţiganul caii.

In privinta imbatranirii, cred ca este mai bine sa ramai consecvent, inclusiv in credinta, decat sa o abandonezi pentru vanturile de invatatura ce imping incoace si incolo: cand in lagarul teologiei anglicane, cand in cel al teologiei palestiniene, cand in cel al ecumenismului, si cine mai stie, poate si in cel al uraciunii pustiirii ce se vede ca se aseaza in locul sfant.
 
Fiţi binecuvântat cu credinţa dată sfinţilor şi cu pocăinţa întoarcerii la adevăr.

Tuesday, May 20, 2014

Homofilia infectează organizaţia World Vision şi angajaţii români ai acesteia nu au nimic de criticat!



Prin luna martie 2014 una din cele mai mari organizaţii caritabile din USA, World Vision, a anunţat că permite angajaţilor ei să se angajeze în căsătorii homosexuale atâta vreme cât continuă să fie creştini! Ptiu!

World Vision a luat fiinţă cu vreo 60 de ani în urmă fiind servită de oameni temători de Dumnezeu. Multă vreme organizaţia a avut o orientare sănătoasă din punct de vedere doctrinar. De când a fost preluată însă de Richard Stearns ca preşedinte, acesta şi-a propus să schimbe orientarea organizaţiei în privinţa homosexualităţii şi de aceea a anunţat noua procedură pretinzând că aşa aduce unitate între creştini.

“Schimbând practica noastră şi permiţând căsătorii între persoane de acelaşi sex ce profesează a fi de credinţă creştină … acest lucru ne permite să tratăm egal pe toţi angajaţii. Aceasta nu înseamnă că noi compromitem poziţia creştină a instituţiei, ci mai degrabă că recunoaştem ceea ce unele biserici au decis deja…”

La care Peter LaBarbera a spus că tocmai decizia preşedintelui a creat confuzie şi diviziune. “Prin idea că homosexualii, care nu s-au pocăit şi continuă să trăiască în acest grav păcat şi să îşi bată joc de căsătorie, pot să fie buni slujitori ai lui Isus Christos, World Vision devine un obstacol în calea pocăinţei lor faţă de Dumnezeu.”

La vestea adoptării noii poziţii faţă de homosexuali, angajaţii organizaţiei World Vision din România nu au avut nimic de obiectat şi de criticat! Nici măcar unul cu profil proeminent în organizaţia menţionată, care mă întreba zilele trecute ce am cu el, că nu ştie să mă fi insultat vreodată. Nu m-a insultat pe mine, ci pe Domnul meu! Am dreptul să mă simt ultragiat? Şi nu este singurul motiv. Tăcerea angajaţilor organizaţiei World Vision este în stare să ne arate corupţia inimii celor ce pactizează cu răul datorită iubirii de arginţi.

E adevărat că între timp, datorită pierderilor unor importanţi suporteri, organizaţia World Vision şi-a schimbat încă odată poziţia, dar nimeni nu mai crede în sinceritatea anunţului. Totul a devenit o afacere murdară, murdară, murdară...


Monday, May 19, 2014

Viteji după război



I-au trebuit Galaaditului (unii mă întreabă cine este ilustrul? şi le răspund că nu este nimeni altul decât Barzilai, de pe plaiurile Galaadului) aproape un an şi câteva lovituri cu şutul ca să se pronunţe în sfârşit împotriva ereziei ţoniste.  Dacă a făcut-o din convingere, nu ştim, dar că este în continuare confuz şi lipsit de claritatea unui om al lui Dumnezeu, asta se vede de la o poştă.

Condamnă mişcarea Adoram, dar laudă Metanoia ce este în cârdăşie cu Adoram şi cu celelalte grupări scelerate apărute ca ciupercile după ploaie în România.

Cere părinţilor să fie vigilenţi, dar laudă muzica rap.

Condamnă pe Bill Johnson şi alţii de teapa acestuia, dar promovează concepţia anti-cesaţionistă care produce predicatori rătăciţi ca Bill Johnson şi Randy Clark.

Publică predici solide din punct de vedere doctrinar ale lui John Mac Arthur, dar şi de ale lui Rick Warren şi Tony Compollo, care lasă de dorit din multe puncte de vedere, dar despre care Galaaditul nu avertizează deloc. Amestecă grâul cu paiele şi neştiutorii le consumă fără discernământ.

Publică pe blogul său articole teologice de orientări contradictorii, fără a-şi preciza poziţia proprie. Este mult mai convenabil. Eviţi lupta doctrinară şi eşti prieten şi cu îngerul negru şi cu cel alb.

Să continuăm cu nedumeririle? Înainte să pretindă că el a avertizat cu privire la erezia lui Iosif Ţon, Galaaditul ar trebui să îşi amintească faptul că a refuzat să îl condamne în timpul când lucrurile erau fierbinţi şi alţii erau pe câmpul de luptă suferind ridiculizarea carismaticilor români puşi pe harţă ca şi câinii de pe maidan. De-abia după ridicarea colbului ce a expus clar poziţia eretică a lui Iosif Ţon a avut şi el curajul să condamne erezia şi pe eretic. Dar tot prieten a rămas cu cei care şi-au bătut joc de predicatorii baptişti care au înfruntat ocara pe frontul anti-străjeresc şi anti-ţonist.


Friday, May 16, 2014

De când abaterea de la pneumatologia baptistă este o virtute?



Aşa ne spune Galaaditul într-unul din articolele sale aici în care laudă poziţia doctrinară a lui Beniamin Fărăgău cu privire la primirea Duhului Sfânt şi cu privire la botezul Duhului Sfânt.

Ca unul care îşi are interpretările sale sui-generis despre mai toate doctrinele creştine, Beniamin Fărăgău porneşte de la axioma că Biserica s-a născut în ziua învierii Domnului Isus, şi deci a primit Duhul Sfânt când Hristos a suflat peste ucenicii săi spunându-le: “Luaţi Duh Sfânt”. Ulterior Biserica a primit şi botezul cu Duhul sfânt la Rusalii! Deci iată să se poate să ai Duhul Sfânt şi să nu fii botezat cu Duhul Sfânt (doctrină la care subscriu penticostalii şi carismaticii)!

Apoi, în conformitate cu învăţătura lui Fărăgău, trebuie să stărui în rugăciune ca să primeşti botezul cu Duhul Sfânt şi să îţi curăţeşti viaţa înainte de a stărui după Duhul Sfânt. Mai mult, Fărăgău insistă, la fel ca Iosif Ţon, că dacă nu eşti atent la viaţa ta (când ceri botezul cu Duhul Sfânt) poţi ajunge sub dominaţia duhurilor rele.

Fenomenul Rusaliilor este repetabil, ne spune Fărăgău fără să clipească! (Probabil că manifestările groteşti ale carismaticilor sunt asimilate cu manifestarea repetată a Rusaliilor!).

După ce aduce laude teologului cu vederi originale în pneumatologie, Galaaditul condamnă pe călăii baptişti care nu sunt consecvenţi, ci ar trebui să îl dea afară pe Fărăgău pentru abaterile sale de la doctrina baptistă!

Dacă Fărăgău ar fi onest ar mărturisi că descinde dintr-o familie de penticostali şi "originalitatea" lui cu privire la primirea şi botezul Duhului sunt de fapt influenţele mediului din care îi provine familia.

Avem câteva întrebări pe care am dori să ni le elucideze fie Galaaditul, fie Fărăgău.

1.    Dacă toţi credincioşii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt conform lui 1 Corinteni 12:13, cum spune B. Fărăgău că unii nu au fost botezaţi, ci trebuie să caute această experienţă după convertire?
2.    Pot cei doi să ne dea un singur citat biblic care să ne spună că trebuie să stăruim după Duhul Sfânt? Noi le putem oferi vreo câteva care spun că primirea Duhului Sfânt are loc în urma credinţei, sau prin credinţă, şi nu în urma stăruinţei.
3.    Dacă ne putem sfinţi singuri, pentru a primi Duhul Sfânt, de ce am mai avea nevoie de acest Duh al sfinţeniei?
4.    Poate locui Duhul Sfânt împreună cu duhurile rele? Aparent Beniamin Fărăgău şi Iosif Ţon şi alţi corifei carismatici cred că este posibil. Ale cui temple sunt, atunci, astfel de credincioşi?
5.    Cum a putut exista Biserica înainte de Rusalii, din moment ce 1 Corinteni 12:13 ne spune că trupul Domnului Isus a fost constituit prin botezul cu Duhul Sfânt?

Poate nu ar strica puţin ca şi Galaaditul şi Fărăgău să se recicleze şi să îşi revizuiască credinţa cu privire la primirea, prezenţa şi botezul Duhului Sfânt. Ar putea atunci să ajute în mod real pe enoriaşii lor să creadă corect şi să trăiască în conformitate cu sfinţenia Duhului. Dar până se lasă influenţaţi de babilonia carismatică nu este nici o speranţă de îndreptare.

Poate că doctrina baptistă ar putea să îi scoată din confuziile regretabile cu care trăiesc, dacă ar manifesta mai puţină aroganţă cu privire la înţelegerea Scripturilor şi s-ar lăsa călăuziţi în tot adevărul. Este Cineva care efectuează o astfel de călăuzire… Acela regenerează, îşi stabileşte locuinţa în cel regenerat, Acela i-a botezat deja pe toţi credincioşii în trupul Domnului… Şi interesant, în trupul Domnului Isus nu există două clase de credincioşi: unii care au primit privilegiul botezului cu Duhul Sfânt şi alţii lipsiţi de acest privilegiu, cum vrea Beniamin Fărăgău să ne facă să credem! Singura poruncă pe care Domnul o are pentru cei mântuiţi este:
-       Nu să stăruie după Duhul Sfânt!
-       Nu să ceară botezul cu Duhul Sfânt!
-       Ci să fie plini de Duhul! Fiecare credincios poate fi plin de Duhul Sfinţeniei.
De fapt, nu Rusaliile se repetă cu cei credincioşi, ci umplerea cu Duhul (Fapte 4:31).