MIA IOVIN - Un alt ostaș al Domnului nostru intră în glorie!

MIHAIL IOVIN

n. 6 Decembrie 2025 - d. 18 Octombrie 2019

Zilele trecute mi-a venit vestea că fratele Mihail Iovin, unul din cei întemnițați pentru credință între 1958-1964 s-a mutat în Casa Cerească. Mulți i-au admirat curajul cu care a mărturisit pe Domnul în temniță printre deținuți și gardieni cruzi. L-am rugat pe fratele Daniel Chiu să scrie ceva despre luptătorul Mihail Iovin, deoarece el îl cunoaște mai bine ca mine. Iată ce mi-a trimis:

UN BUN OSTAȘ

Prea puțini creștini aud chemarea mare și importantă a Căpeteniei Mântuirii de a se înrola în oastea Sa. Fratele Mihail Iovin a auzit clar această chemare și i-a răspuns cu cea mai mare pasiune înregimentându-se din tinerețe în Armia Mielului. A rămas fidel chemării în ciuda conflictelor multe și grele de care a avut parte în cursul îndelungat al vieții. Și-a sfârșit cu bine lupta credinței. Dacă există un calificativ ce i se potrivește și i-a caracterizat plenar statutul de ostaș al Crucii, acela este surprins de cuvântul „combativ”. Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”, după expresia folosită de apostolul Neamurilor (2 Timotei 2:3), un ostaș ce a îndemnat pe alții să se înroleze alături de el fără frică.

Ce anume face ca un ostaș să dobândească atributul de „bun”?  

·         Întâi, este flamura sub care luptă

Flamura identifică armata și pe Conducătorul acesteia. Fratele Mia a luptat de la convertirrea sa pentru tot restul vieții sub flamura Credinței și Crucii lui Christos. Christos a fost Înainte-Mergătorul pe care l-a urmat; Christos a fost Temelia pe care a zidit; Christos a fost Păstorul Mare de care a ascultat; Christos a fost Căpetenia sub care a luptat purtând cu abnegație stindardul Acestuia!

·         În al doilea rând, este cauza pentru care luptă

Armatele au de obicei două feluri de ostași: mercenari, care luptă pentru interese personale (sau soldați – care luptă pentru soldă), dar mai sunt și ostașii care care s-au înrolat datorită simțului datoriei și datorită dragostei ce o au pentru țara lor și pentru poporul lor. Fratele Mia a aparținut celei de a doua categorii. Călcând pe urmele Războinicului din Psalmul 45 care apără adevărul, blândețea și dreptatea, el a luptat din dragoste pentru Mântuitorul și din loialitate pentru poporul Acestuia, îndurând privațiuni, bătăi, lanțuri, închisoare, torturi și înjosiri fără număr. Toate acestea pentru că a crezut în cauza Împărăției Cerurilor pentru care s-a înrolat în Armia Mielului.

·         În al treilea rând e convingerea cu care luptă

Conducătorul bun și cauza bună nu garantează că soldatul antrenat în război sub conducere bună și pentru cauză bună este el însuși bun. Mai este nevoie și de convingerea acestuia că trebuie să lupte cu dedicare și să acționeze cu vigilență. Un ostaș bun nu se încurcă cu problemele vieții ce nu au legătură cu războiul; el nu șovăiește când este chemat să se avânte la luptă; nu se mișcă de pe poziție când ajunge sub focul inamicului și perseverează până la capăt încrezător în victoria finală a oastei sale sub conducerea Căpeteniei de care ascultă fără rezerve. Datorită convingerilor ferme ce le-a avut fratele Mia a dovedit atât dedicare cât și vigilență neobosită în lupta vieții.

Conducătorul bun, cauza bună și convingerea bună atribuie ostașului calificativul „bun”. 

Fratele Mia a fost „un bun ostaș al lui Christos”. Acum s-a transferat din Armia militantă în cea triumfătoare!

Date biografice:

Mihail Iovin, cunoscut ca Mia Iovin, născut la Arad, la 6 Decembrie 1925, decedat la 18 octombrie 2019 la Chicago a fost un Creștin român, închis pentru credință între anii 1959-1964.

A fost arestat la 18 februarie 1959, la vârsta de 34 de ani, după ce a fost exclus din cultul baptist. A fost arestat pentru că a fost membru activ in Adunarea din strada Oituz, o adunare crestina independenta, care era considerata subversiva. Actul de acuzare preciza "A făcut parte din organizația mistico-religioasă, condusă de Vasile Moisescu din Arad care urmărea răsturnarea regimului din țăra noastră". Avea atunci 3 copii iar unul s-a născut după arestare.

Procesul și condamnarea au avut loc la Tribunalul Militar din Timișoara la 18 februarie 1959, cu sentinta nr. 72 în baza art.209 pct.2 lit.a din Codul Penal pentru uneltire contra ordinii sociale. A fost încarcerat la Timisoara, trecând apoi prin toate închisorile: Gherla, Sacea (12.10.1959), Giurgeni (11.06.1960), Ostrov (16.10.1960), din nou Gherla (20.11.1961), Periprava (17.11.1963) și Jilava (23.05.1964) până la grațiere în 30.07.1964. A fost închis împreuna cu tot lotul Vasile Moisescu, din care făcea parte, dar și cu cei de la Oastea Domnului, cu betaniștii și cu Richard Wurmbrand.

După eliberare a emigrat în Statele Unite stabilindu-se la Chicago unde a înființat o adunare asemănătoare cu cea din strada Oituz. A fost puternic calomniat si a fost silit sa se retraga din slujire. Imediat după retragere(2002) a scris cartea autobiografică "Istoria unui rob al lui Hristos". De-a lungul vieții a compus mai multe cântari, adunate în cartea de cântări: "Cântările Biruinței".

MANASTIRE-NTR-UN PICIOR...

http://barthimeu.wordpress.com/2012/01/20/barthimeu-versus-persona-de-ce-nu-mai-sunt-prieten-cu-danat-manastireanu/

SARBATORI FERICITE TUTUROR CITITORILOR MEI...

Se apropie ajunul de Craciun si ca tot omul gospodar imi curat zapada de pe aleea din fata casei...In casa Marioara se invirte intr-un picior sa le faca pe toate cum ii este ei rindul si cum bine o cunoasteti...iar eu ma uit cum tractorul meu se odihneste sub cojocul alb de zapada asteptind primavara.Chiar daca nu-i chiar asa, faceti-va in minte imaginea asta ca-i tare frumoasa...Acus, acus, vin colindatorii...Sa vina ca Marioara a facut destui colaci pentru toata lumea. Nu simtiti inca mirosul si aromele din casa? Sarmalele fierb intr-o oala de pamint...Toate-s pregatite...

Se apropie si sfirsitul anului si as vrea sa ma folosesc de aceasta ocazie sa multumesc tuturor acelora care m-ati sprijinit anul asta in ce priveste blogul asta al meu. Am avut ocazia sa aduc la lumina unele intimplari, si prin intermediul internetului sa ma reintilnesc cu oameni binecuvintati cu care am legat strinse prietenii de-alungul anilor. Incep cu cei dragi ai mei din Caransebes si cu cei cu care am petrecut timp in inchisoare, cu frati din Biserica cu care am stat umar la umar si ne-am imbarbatat unul pe altul in lupta impotriva comunistilor. Am trait cu dinsii clipe de neuitat si as vrea sa-i numar aici pe toti dar sint prea multi si ma tem sa nu uit vre-un nume...Dar tuturor acelora cu care am avut bucuria sa colaborez in vre-un fel as dori sa le doresc din toata inima impreuna cu Marioara, un Craciun binecuvintat in care Domnul Isus sa fie centrul sarbatorii. Multumesc si colaboratorilor mei care au pus idei sau ginduri exprimate de mine in cuvinte mestesugite si au dat viata articolelor de pe blog...si multumesc celor ce m-au sustinut...se stiu ei care sint- celor ce s-au rugat cu mine si pentru mine, celor care s-au rugat chiar pentru acest blog...Va sint tuturora recunoscator si Dumnezeu sa va dea la toti din darurile Lui minunate . Pace si bucurie...

PLECAT-AU NOUA DIN ATLANTA SI CU SERGENTUL ZECE

Plecat-au noua din Atlanta si cu sergentul zece… si-au scos un comunicat, ce “apa o impietreste”. Am inceput in felul acesta sa fim in asentimentul lui Vasile Alecsandri si in plan mioritic, asta datorita faptului ca suntem romani pe pamant American, sa ne simtim ca si acasa. Poezia lui Alecsandri ne reda vitejia romanilor in lupta cu turcii, insa  bravii nostri frati de la Atlanta, care s-au intalnit cu Iosif Ton, au intors armele spre presedintele Asociatiei baptiste si asupra tuturor care am avut de-aface pana acum, cu sergentul “Matraguna” (asa-i zice in poezie). Il cunoastem foarte bine, avand in vedere luptele care le-a pornit pe “frontul” de vest.  Oare sa fie un commando al anului 2011, impotriva propriilor frati sau poate o sfidare a inteligentei noastre, ori poate dorinta de-a nimici proprii frati? Lasand gluma la o parte, ca deh si pastorii acestia, ne i-au prin surprindere cu “glume” de felul ultimelor clarificari, doresc sa fac si eu cateva precizari ca membru al Asociatiei Baptiste si lucrator intr-o Biserica a Asociatiei.
Fratii nostri se refera la Biserica din Portland, cu specificarea ca: “Retragerea din Biserica din Portland a fost în următoarele circumstanțe: în urma apariției cărții fratelui Timotei Pop, care îl acuza pe Iosif Țon de erezii, fratele Țon a făcut cerere ca situația să fie judecată de Comitet și de Adunarea Generală a Bisericii. Fratele păstor Ioan Brisc a refuzat să facă acest lucru, spunând că problema este una între Timotei Pop și Iosif Țon. Pastorul Brisc a insistat că, în acord cu Scriptura, trebuia sa fie întai o întilnire între Iosif Țon și Timotei Pop și dupa aceea să se meargă mai departe. Ii s-a spus lui Țon că Biserica nu putea fi implicată la faza de inceput. Pentru refuzul ca Biserica să judece situația, fratele Țon și-a restras calitatea de membru în această Biserică.” 
Ai zice in aceste circumstante, dragii mei frati, ca Iosif Ton este un ingeras nevinovat, prigonit si oropsit. Ma intreb oare au uitat fratii acestia, care au dat aceste “glume clarificari”, contextul retragerii lui Iosif Ton?  Oare nu stie Asociatia Baptista  Romana din America (si restul diasporei) ca  Iosif Ton ar fi trebuit sa fie un om al Bibliei si sa respecte ce zice Scriptura in cazul unui conflict? A luat Iosif Ton initiativa sa stea de vorba cu fratele Timotei Pop si sa se impace cu el, daca nu rezolva acolo sa mai fi luat un frate sau doi, daca nici atunci nu rezolva sa-l fi spus Bisericii?  Nu!
Asa, hai sa mergem mai departe, poate ca asa in mod logic vor intelege si fratii nostri ca aceste “glume- clarificari”, isi au rostul doar pentru nestiutori si creduli.
Oare de ce ar fi trebuit sa fie judecat Timotei Pop, pentru faptul ca a indraznit sa-i caracterizeze invatatura lui Iosif Ton si  parerile lui despre misticism? Da ce, Iosif Ton a fost declarat de cineva infailibil sau invatatura lui nu poate fi supusa criticii?
Pe de alta parte, oare de ce Iosif Ton nu  s-a supus autoritatii Bisericii, sa stea de vorba cu Timotei Pop si sa urmeze pasii care i-au fost sugerati? Asta oare nu suna a nesupunere?
In acelasi timp ma intreb, oare au uitat fratii pastori despre devierile lui Iosif Ton de la doctrina baptista si descoperirea unui “crestinism propriu” cu care se lauda in ultimul timp? Oare ati uitat fratilor pastori (cei noua)  ca Iosif Ton a luat-o pe panta strajerilor si face afirmatii de care cunoscatori ai Scripturii, ar trebui sa-si “sfasie hainele”?
Oare ati orbit fratilor, de nu mai vedeti ca ne bagati pe gat un om care nu mai are nimic cu credinta noastra. Pentru ce sa-l fi judecat atunci pe Timotei Pop, fiindca a spus ce mai tarziu s-a adeverit, adica faptul ca Iosif Ton debiteaza erezii?
Mai departe, oare fratii pastori (cei noua), atunci cand au scos din contextual intamplarilor, dezvinovatirea asta a lui Iosif Ton, ei stiau ca omul asta  printr-o grupare din Biserica din Portland,  inca i-a mai ramas vie amintirea, pana acolo incat au vrut sa inlature pastorul Bisericii si comitetul?  Oare stiti, voi noua viteji pastori, ca am avut lupte in Biserica, pana anul acesta in februarie, cand gruparea aceasta a rupt Biserica?
Unul din gruparea aceasta, inca de la inceputul conflictului mi-a marturisit ca era in legatura cu Iosif Ton, pe atunci plecat in Europa. Deci “sergentul nostru din poveste” nu era strain de framantarile din Biserica si probabil ca-i ranjea bunatatea din inima, la durerea Bisericii noastre.
Pai daca pui clarificarile pastorilor nostri (cei noua influentati de Iosif Ton) in contextul ultimelor evenimente, ajungi la concluzia ca ei ori au trait pe luna, ori tin cu Iosif Ton si vor sa-l scoata basma curata. Pe langa toate astea, fratii nostri nici nu au habar ca in Romania, Uniunea Baptista s-a dezis de Iosif Ton, asta bazat pe devierile omului de la invatatura Scripturii, doctrina baptista.
Auziti fratilor din Asociatie, sa mori de ras nu alta, cica Iosif Ton e baptist “sadea” , asta fiindca el stie sa faca teatru. Pe deoparte se declara Baptist carismatic si ne batjocoreste pe unde poate, mai ales in ultimul timp in bisericile penticostale, pe de alta parte in fata comisiei din Atlanta, e baptistul baptistilor. Cred ca daca era judecata atitudinea lui si in fata unei clase de copii, ei si-ar fi dat seama ca Iosif Ton umbla cu “cioara vopsita”.
Ma-ntreb, cum de fratii acestia noua, nu au avut nimic de comentat la faptul ca Iosif Ton s-a urcat la amvonul unei biserici baptiste, sfidandu-ne pe toti, dupa ce ne-a batjocorit luni de zile prin bisericile penticostale? Oare cum de l-ati urecheat pe presedintele Asociatiei, fratele Branzei (multumesc Domnului ca si-a venit in fire), care a vorbit drept in privinta lui Iosif Ton si nu l-ati urecheat pe pastorul care l-a pus la amvon pe Iosif Ton, desi voi n-ati avut un comunicat clar cu privire la deviatile lui Iosif Ton?
In interpretarea Scripturii, un text scos din context, este un pretext. Asta cred ca au dorit sa faca si fratii acestia noua (si cu Iosif Ton zece), care ne-au pus pe tava aceste “glume”, drept clarificari. Acum ma gandesc oare nu le este frica de Dumnezeu, oare nu-i intereseaza de oile Domnului din Asociatia baptista? Oare cum poti sa ai un lapsus asa de mare si sa uiti toate balivernele imprastiate de Iosif Ton, de la un capat la altul al pamantului si sa-l scoti dintr-o data basma curata?
Eu cred ca totu-i facatura si poate-i si influenta de la “sergentul Matraguna”. Asa-i spune sergentului in poezia amintita, sa nu credeti ca am infiintat eu personajul, numele insa sugereaza ceva. Planta asta ii foarte toxica si ucide, pe deasupra ii mai spune si cireasa lupului in denumirea populara. Eu zic, daca va pasa de fratii si surorile din Asociatie, departati-va pana mai puteti de Iosif Ton si tineti-l departe de bisericile din Asociatie, se pare ca el nu-i mai dintre noi si invatatura lui nu se mai potriveste cu invatatura Scripturii, pe de alta parte comportamentul tradeaza faptul ca el nu se mai supune autoritatii Bisericii.
Simion Ioanas, diacon Biserica Baptista Portland, Oregon

SA NE LAMURIM UN PIC...

Un alt articol imprumutat de aici:http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/09/10/timotei-pop-scurta-lamurire-despre-conflictul-cu-iosif-%c8%9bon/  Timotei Pop: Scurtă lămurire despre conflictul cu Iosif Țon

SCURTĂ LĂMURIRE privind unele neînţelegeri recente ivite între fraţii Iosif Ţon şi Timotei Pop.

Iată ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună !Psalmul 133:1

     Acest lucru este posibil chiar şi aici pe pămîntul acesta, unde trăim sub atacurile permanente ale Celui Rău. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că uneori apar probleme care duc la frămîntări între fraţi; aceste probleme trebuie însă soluţionate numaidecît, pentru ca „să nu se dea prilej Diavolului” (Ef.4:27). Exemplul cel mai cunoscut de probleme între fraţii din prima biserică, a fost acea atitudine a iudaizatorilor, care mergeau pe urmele ap. Pavel şi stricau ceea ce el zidea. Epistola către Galateni este expunerea biblică a luarii de atitudine a marelui apostol, împotriva acestor călcători de Evanghelie.

     Recent, şi-n biserica noastră a apărut o problemă despre care unii fraţi şi surori ştiu ceva, iar alţii nu ştiu nimic. Este vorba despre o neînţelegere teologică ivită între frţii Iosif Ţon şi Timotei Pop, în urma apariţiei cărţii mele intitulată Misticism sau Creştinism Autentic, pe care am publicat-o în Romania la Editura Agape. În urma apariţiei acestei cărţi, fratele Iosif Ţon s-a supărat şi a scris trei scrisori în care-şi exprimă nemulţumirea, şi-n care spune tot felul de lucruri despre mine. Deoarece în orice situaţie problematică este bine să se cunoască părerea ambelor părţi, am crezut de cuviinţă că este de datoria mea să vin cu această „Scurtă Lămurire”.

     De Thanksgivingul anului 1997, fr. Ţon a ţinut în biserica noastră o serie de predici din care rezulta clar că este adeptul conceptului teosis, respectiv miezul teologiei mistice ortodoxe. La sfîrşitul unei astfel de predici, eu l-am reţinut pe fr. Ţon pe holul bisericii din San Rafael, şi i-am zis că un concept de felul celui abordat de dînsul, poate fi încadrat în filosofia New Age. A negat acest lucru, după care eu i-am zis imediat, mai pe-nţelesul tuturor, că ideea respectivă, anume că omul devine Dumnezeu, nu este una biblică. Atunci fratele a obiectat şi a spus că dacă aceasta n-ar fi una biblică, n-ar fi fost susţinută de Domnul Isus în Ioan 10:34-36. N-am mai spus nimic, şi am plecat dezamăgit. (Recent, în una din scrisorile dînsului, fr. Ţon revine asupra acestui punct de vedere în mod corect, biblic, dar atunci credea cu totul altfel).

Anii au trecut, iar de Crăciunul anului 2004, fr. IŢ a ţinut o predică în adunarea noastră avînd ca „text de bază” nu un text biblic, ci Dogma Centrală a Ortodoxiei, care spune astfel:

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om,
Pentru ca noi oamenii să putem deveni Dumnezeu.

     Atunci, imediat după terminarea acelui serviuciu divin de seara, am convocat comitetul bisericii şi am arătat cît de nocivă din punct de vedere spiritual este această dogmă, care stipulează că omul devine Dumnezeu. Tot atunci am arătat că spusa aceasta este una din dogmele de bază a oricărui fel de misticism, şi că aceasta , de fapt, nu este nimic altceva decît Marea Minciună din Eden, care spune aşa:

„…şi veţi fi ca Dumnezeu” (Gen.3:5)

     Absolut toţi membrii acelui comitet au fost de acord cu mine, iar fr. Mircea Ghitea a încuviinţat a veni cu mine acasă la fr. IŢ, pentru a-i transmite hotărîrea acelui comitet, respectiv nebiblicitatea acelor concepţii propagate de dînsul. Dar fr. Mircea Ghite, din motive lesne de înţeles, m-a sunat şi mi-a spus că s-a răsgîndit, şi nu mai poate veni cu mine la fr. IŢ. Atunci l-am contactat pe fr. Nelu Brisc, păstorul bisericii, cu care m-am deplasat de-ndată acasă la fr. IŢ, unde pentru un timp de cca 5 ore am discutat de spre nocivitatea concepţiilor mistice (că omul este, sau devine Dumnezeu, că nu patristicii trebuie predicaţi în biserică, ci Sfînta Scriptură, etc). Atunci, cu ocazia aceea, fr. IŢ nu a cedat un pas din concepţiile respective.

     Dar în vara anului 2005, fr. IŢ m-a reţinut pe o bancă în biserica noastră, după terminarea serviciilor religioase, şi mi-a zis ceva de felul: „Îţi mulţumesc că prin intransigenţa ta, m-ai reţinut şi nu m-ai lăsat să mă duc cu totul în jos pe panta periculoasă pe care alunecasem datorită acelor idei mistice ortodoxe”. Am fost foarte plăcut surprins, şi de atunci încolo, am devenit mult mai apropiaţi. Aşa s-a făcut că de Crăciunul anului 2005, mi-a trimis prin email, prefaţa unei cărţi la care tocmai lucra pe atunci. Mi-a spus că acea prefaţă este un fel de rezumat al crezului evanghelic al dînsului, şi că este cel mai preţios lucru pe care l-a scris vreodată în viaţă. De asemenea, m-a rugat să citesc totul cu atenţie, şi să fiu critic cît pot eu de tare, faţă de ceea ce voi citi. Spre marea mea surprindere, şi spre dezamăgirea mea totală, în acel material de 85 de pagini, era sistematizat tot misticismul pe care eu îl auzisem pe cale orală din gura dînsului, şi despre care mie îmi spusese că l-a părăsit !!!. Am făcut foarte multe adnotări pe marginea celor citite, iar în final, am scris că aşa ceva, nu este compatibil cu punctul evanghelic de vedere, şi ca atare, trebuie total refăcut. Fratele s-a supărat pentru aceasta, şi de atunci încolo, nu mi-a mai zis nimic.

     După aceste evenimente, eu am mai stat de vorbă cu dînsul, în prezenţa păstorului bisericii, fr. Nelu Brisc, şi mi-am arătat dezamăgirea faţă de ideile mistice sau semi-mistice ale dînsului.

     Apoi în vara anului 2006, fr. IŢ a publicat cartea cu prefaţa în cauză, carte pe care a intitulat-o: Umblarea cu Dumnezeu în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfînt. Sunt cîteva idei mistice concrete în această carte, şi anume:

i) Omul devine Dumnezeu (pag. 25)ii) Misticismul este biblic (pag.67)iii) Omul (mai ales femeile), pot avea o relaţie amoroasă cu Domnul Isus. (pag. 315). Este cu de-a dreptul scandaloasă această idee gnostico-mistică.Apoi, în scrisorile scrise cu ocazia acestor neplăceri, mai afirmă următoarele:iv) Creştinismul este o religie la fel ca toate celelalte religii.v) Cei ce se bazează pe Sfînta Scriptură şi trăiesc prin credinţă, au un creştinism teoretic, sec, gol de orice relaţie personală cu Domnul.

     În ultimii 10 ani eu am lucrat la cartea despre care am amintit deja, carte pe care am conceput-o ca un fel de compendiu de misticism, în care ideile mistice să fie scoase în relief în contradicţie flagrantă cu învăţătura Sfintei Scripturi. De aceea, în cartea mea, pe ici, pe colo, sunt amintite şi combătute ideile fr. IŢ, idei prin care acesta cochetează cu misticismul. Dar în cartea mea, fr. IŢ niciodată nu este numit „misticul Ţon”, deoarece dînsul încă nu poate fi numit aşa. Cartea conţine 428 de pagini, şi dintre toate acestea, dacă s-ar însuma toate referinţele critice la adresa ideilor mistice ale fr. IŢ, s-ar obţine 2 pagini. Cu toate acestea, la apariţia cărţii mele, fr. IŢ, s-a supărat foarte tare şi-n repetate rînduri a spus că TOATĂ cartea mea este îndreptată împotriva dînsului, şi este menită a-l distruge !!! Lucrul acesta este o iluzie şi este cît se poate de neadevărat. Orice afirmaţie a mea cu privire la învăţătura dînsului este adevărată, şi tocmai de aceea, dînsul s-a supărat atît de tare. Dar în fond, de ce s-a supărat fratele IŢ ?

     Înainte de toate, nu trăim noi într-o ţară democratică unde prin Constituţia tării noastre avem dreptul la libera exprimare a ideilor?

     Sau este fr. IŢ un adept al cenzurii totale pe care noi am cunoscut-o în „Regimul de tristă amintire”, de care cu toţii am fugit ?!

     Ori, în ultimă instanţă, ar vrea fratel IŢ ca orice carte care nu-l laudă pe dînsul, să fie trecută la un infam nou Index, pe care să-l inventeze dînsul acum, după modelui celui propus şi folosit de Papa de la Roma după declanşarea Reformei Protestante ?!

     În prima sa scrisoare de nemulţumire, fr. IŢ a afirmat că dînsul nu mai vrea să fie membru într-o biserică în care este membru şi TP, că nu mai vrea să ia Cina Domnului împreună cu TP, etc. Eu i-am scris imediat o scrisoare ca reacţie la cele spuse şi i-am spus frumos că asemenea afirmaţii nu sunt compatibile cu statura unui om spiritual, care de la Crăciun încoace, predică aproape în mod exlusiv numai despre bunătate. De asemenea, i-am spus că în ciuda divergenţelor de opinii teologice, eu îl iubesc, îi doresc ce doresc familiei mele, şi vreau să fiu pe mai departe membru în aceeaşi biserică.

     În toate scrisorile dînsului, fr. IŢ afirmă că eu nu l-am abordat niciodată în legătură cu subiectele scrise în cartea mea, şi că n-am procedat niciodată cu dînsul conform principiului din Matei 18. Acest lucru este totalmente neadevărat, aşa după cum oricine a putut trage concluzia, prin lecturarea acestei scrisori.

De asemenea, afirmă că în cartea mea, eu pledez pentru un creştinism „teoretic, sec, gol de orice relaţie cu Dumnezeu”. Această afirmaţie este cel mai mare neadevăr pe care fr. Iosif Ţon l-a spus vreodată. Oricine se poate convinge de contrariul celor afirmate de dînsul, şi de neadevărul pe care vrea să-l insinueze, prin simpla lecturare a cărţii mele între paginile 354-425 (citeşte mai ales pag.398-425).

     În toate scrisorile dînsului, fr. IŢ cere să fiu judecat de păstor, comitet şi biserică pentru îndrăzneala de a-i critica unele idei totalmente nebiblice. Dar atunci cînd dînsul a scris ce a scris în cartea sa de misticism, dînsul n-a cerut aprobarea comitetului bisericii noastre, şi de asemenea, comitetul bisericii nu l-a judecat pe dînsul în nici un fel; atunci, de ce dînsul vrea să fiu judecat eu acum, cînd am făcut un lucru asemănător cu dînsul ?! (cu excepţia că eu am vrut să apăr adevărurile biblice despre care am crezut că dînsul n-a avut o atitudine corespunzătoare ?). Prin urmare, această problemă este numai între mine şi dînsul. Eu doresc permanent o întîlnire cu fr. IŢ, cînd şi unde vrea dînsul, şi mă bucur că fr. Nelu Brisc, păstorul bisericii, vrea să medieze între mine şi dînsul, aşa cum de altfel a făcut de multe ori. Chiar şi pînă acum fr. Brisc a luat legătura cu fr. IŢ, şi i-a transmis hotărîrea mea de a sta de vorbă în legătură cu aceste neînţelegeri, dar dînsul a refuzat categoric. Mie personal îmi pare rău de necazul pricinuit fr. IŢ, şi sunt hotărît a face orice pentru reconcilierea cu dînsul, excepţie făcînd retractarea apărării adevărului biblic, aşa cum îl înţeleg eu. Din toată inima îmi cer iertare pentru orice neplăcere pricinuită fr. IŢ, cît şi tuturor acelora care au fost afectaţi de neînţelegerile ivite. Domnul ne-a chemat să trăim în pace, chiar dacă unii dintre noi avem idei diferite de ceilalţi (bineînţeles, nu chiar atît de diferite, încît „să trecem peste ce este scris” – I Cor.4:6).

     Fie ca Domnul, Judecătorul cel Drept, să privească din înaltul cerului, pentru a îndrepta lucrurile strîmbe, a mîngîia pe cei întristaţi, şi a aduce pace în inimile tuturor.

     A Lui să fie toată gloria !

     Cu iubire în Cel ce ne-a iubit mai întîi, Timotei Pop.

     August 7, 2010.

VA ZICEM TUTURORA...

Bine ati venit pe blogul lui Radoi Nicolae...