Viorel Iuga, cultul baptist din România și comunismul

Viorel Iuga, cultul baptist din România și comunismul

M-am tot gândit, președintele cultului baptist Viorel Iuga, care a pus o întrebare mai demult lui Iohannis, acum ar fi momentul să vorbească public creștinilor, ca să știe în ce direcție să meargă. Ar fi bine să facă o declarație la un post de televiziune creștin și nu pe Facebook, să pună sloganul “Jos Iohannis” și „Votați PSD”.

La aceste alegeri, de fapt o să se vadă cine sunt o parte din cultul baptist, deoarece nu vor ataca comuniștii (PSD-ul), n-am văzut ca vreodată să-l atace. În cultul baptist sunt o parte dintre colaboratorii regimului comunist care ne-au trădat credința creștină și pe Hristos Domnul și care după căderea comunismului în România se pare că au rămas aceeași.

Eu sunt ferm convins că nu o să atace Iuga (sau cultul baptist) pe comuniști. Să înțelegeți că eu nu sunt de acord cu președintele Iohannis, cu căsătoria între persoane de același sex, dar vă întreb pe dumneavoastră care citiți: Care e mai periculos, Iohannis sau PSD-ul?

Domnule Iuga, dacă atacați și PSD-ul, era în regulă. De fapt PSD-ul a făcut același păcat ca și Iohannis, dar cel mai mare rău care l-a făcut este că a distrus România, au furat ca în codru, mai ales Iliescu fondatorul partidului, știm cu toți ce a făcut și nimeni nu l-a pedepsit.

Mulți români, printre care și eu, a trebuit să ne părăsim țara noastră dragă și să mergem pe un pământ străin, unde nu ne-a fost deloc ușor. Printre cei care au plecat sunt mulți creștini adevărați care ne-am apărat credința și libertatea, din toate confesiunile din România, unii din noi aruncați în închisori, iar unii obligați să ia drumul exilului. Tot un președinte și un secretar de la comunitatea baptistă (așa ca dumneavoastră azi), ne-au semnat atunci multor din noi sentințele de condamnare, trădători care predicau frumos și nici astăzi nu și-au cerut iertare că ne-au greșit. Cu rușine o spun că nu comuniștii ne-au condamnat în mod direct, ci chiar frații noștri.

Frate Iuga, noi ne cunoaștem personal din California, m-am bucurat că ai ajuns președintele cultului baptist pentru două motive:

1. Că vei face demers să fie primiți înapoi toți creștinii excluși de vechea Uniune baptistă (compromisă de comunism), dar nu ați făcut-o.

2. Că veți condamna colaborarea unor păstori din vechea generație cu comuniștii, dar n-ați făcut-o.

Frate Iuga v-am trimis în sensul acesta istoria creștinilor persecutați, 160 de cărți, pe care mi le-ați returnat înapoi. Îmi pun întrebarea, oare de ce sunt două istorii baptiste în România, “O cetate de necucerit”, care vorbește de persecuția creștinilor și o alta scrisă de profesorul baptist Bunaciu, care descrie o epocă de aur comunistă lipsită de persecuție?

Deci aici am văzut la dumneavoastră alegerea, adică istoria reală a baptiștilor persecutați în vremea comunismului o dați deoparte, o respingeți, iar istoria promovată de colaboratori comuniști precum Bunaciu, nimeni nu o critică. Ați continuat același sistem trădător al înaintașilor pro-comuniști baptiști, de aceea nu vorbiți azi de PSD nimic, frate Iuga.

Ieri am ascultat, cu durere, un pastor baptist pe nume Liviu Neagoe și pe altul căruia n-o să-i dau numele aici, care făceau reclamă de zor PSD-ului.

Am văzut anumite mesaje, cu ocazia acestor alegeri, care spun că noi creștinii nu votăm cu nimeni, ci cu Isus. Of, cum duceți lumea în eroare folosind Numele Domnului, asta deoarece momentan nu avem candidați care să fie de partea creștinilor și să respecte valorile creștine și pe Dumnezeu. Momentan avem de ales între două rele, cu opțiunea de-a respinge comunismul.

Fac un apel la toți pastorii din România, pe această cale, cei care iubiți România , vă rog vorbiți deschis pentru ca oamenii să nu mai voteze comuniștii și comunismul.

Dumnezeu să binecuvinteze România! 

Nicolae Rădoi

În țara orbilor chiorul este împărat

Unuia căruia i-a slăbit vederea nu îi stă bine să dăscălească pe alții invocând propria lumină. Dar tocmai lucrul acesta îl face anglicanul  evadat din reduta adevărului biblic în tabăra apostaților. El îi admonestează pe cei care mai cred că este bine să lupte pentru credința dată sfinților refuzând să capituleze în fața apostaziei înveșmântate în anteriile pașnice ale anglicanilor emasculați de adevăr dar inoculați cu teologia crislamică. Iată-l punându-și întrebări de unul singur:

Ma intreb mereu, si nu pricep, cum de n-au prins la evanghelici metaforele pasnice ale lui Isus din Predica de pe munte, si li s-a pus pata pe metaforele belicoase de sorginte veterotestamentara. Ma tem ca e un drac la mijloc.

Am știut că nu vede bine, dar de ce vrea să călăuzească pe alții? Predica de pe Munte (Matei 5) nu poate fi despărțită de Predica din Templu (Matei 23) unde Iisus îi condamnă vehement pe anglicanii vremii sale. Îi face fățarnici, orbi, morminte văruite, șerpi, pui de năpârci, nebuni etc. etc. Oare și lui Iisus i s-a pus pata belicoasă de sorginte veterotestamentară, așa cum se teme anglicanul în dreptul evanghelicilor?

Avem și noi temerile noastre. Ne temem că va fi și el printre cei cărora Iisus le va spune: Plecați de la Mine blestemaților în focul cel veșnic... Pată oarbă au nu cei care văd întregul tablou al lui Iisus și al învățăturii Sale, ci tocmai cei care îi selectează cuvintele să își justifice teoriile libidinoase favorabile pervertiților în fapte și cuvinte. Anglicanul ar trebui să înceapă exorcismul cu propria sa teologie și persoană.    

Filosofările lui Dionisie Agnosticul

Domnul Bodiu poate tolera orice. Are o inimă mare în care încap și palestinienii teroriști, și teologii liberali, și crislamiștii... Dar inima lui este prea strâmtă când este vorba de cei care mai cred evanghelia, numiți de aceea evanghelici. Pe aceștia îi pune la stâlpul imfamiei aproape în fiecare articol pe care îl moșește. Nu o face direct, ci pe căi sucite, plecând de la aforisme socratice pe care le varsă în tipar propriu pentru a-i reuși expunerea anti-simpatiilor ce îi domină rărunchii. Ca unul care cunoaște totul, îi este foarte ușor să demonstreze „delirul” în care înoată evanghelicii.

În eseul (recent s-a specializat în eseistică) publicat pe Șapte Octombrie (în anticiparea lui Șapte Noiembrie), după ce face o trecere în revistă a unor zone în care până și specialiștii au manifestat „ignoranță” domnul Bodiu ajunge la subiectul său bine înșurubat: ignoranța evanghelicilor și superioritatea misticilor, indiferent că este vorba de cei răsăriteni sau de cei nerăsăriți. „Eludând tainicul, rezistând cu o patetică oripilare oricărei nuanţe mistice în umblarea lor, evanghelicii sunt ispitiţi să se complacă într-o iluzoriu delir al certitudinilor – declară Dionisie Agnosticul.

Păcatul evanghelicilor? Au certitudini! Virtutea misticilor? În locul certitudinilor au bâjbăieli tainice! Ah, the blisss of ignorance! Uitasem de virtutea înotărilor în incertitudini și de noblețea înecării în misticism! Domnul Bodiu vrea să ne ridice pe toți evanghelicii din certitudini ca să ne îmbete cu incertitudine și misticism! Și cum procedează?

Mai întâi demonstrează că toți oamenii, inclusiv cei mari, sunt ignoranți în certe privințe (aici îi include pe Augustin și pe Einstein), dar în demonstrația sa renunță la ideea că și el ar putea fi neștiutor. Altfel nu și-ar putea valida teza. Finalul este deja vu! Singurii care refuză să se considere ignoranți sunt evanghelicii! Și ce este mai oribil pentru domnul Bodiu, este faptul că evanghelicii refuză să se considere ignoranți tocmai în lucrurile pe care Iisus le-a clarificat odată pentru totdeauna!

Nu contează că Fiul lui Dumnezeu a venit să ne aducă harul și Adevărul! Evanghelicii ar trebui să se considere încă în afara adevărului, declară domnul Bodiu! Nu contează că Iisus ne-a spus în nenumărate ocazii ”Adevărat adevărat vă spun...” domnul Bodiu declară că lucrurile sunt încă incerte! Nu contează că Iisus ne-a dat certitudini în privința cunoașterii Adevărului (veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi!), domnul Bodiu continuă să creadă în imposibilitatea cunoașterii adevărului. Nu contează că Iisus ne-a oferit cele mai mari asigurări în privința vieții veșnice (cine crede în Mine are viața veșnică, în veac nu va pieri...), domnul Bodiu votează încă cu misticii care nu cred că avem viața, ci s-ar putea să o obținem prin stăruințe tainice. Nu contează ce ne-a spus Iisus în privința certitudinii posedării Adevărului și a călăuzirii noastre în Adevăr (El, Spiritul Sfânt, vă va învăța toate lucrurile,  vă va călăuzi în tot Adevărul...), domnul Bodiu continuă să nege cuvintele Fiului lui Dumnezeu și să ne ceară să credem că nu avem nimic sigur. În schimbul credinței în spusele lui Iisus ne propune să adoptăm incertitudini peste tot și până la sfârșit!

Cu sofisme întortocheate, el ar vrea să ne coboare pe toți la nivelul lui de incertitudine și ignoranță. Ori poate la misticismul de care nu s-a debarasat, deși susține că a văzut lumina la evanghelici! Mă tem că aparține tagmei de care apostolul spune că învață totdeauna și nu pot să ajungă la deplina cunoștință a Adevărului (2 Timotei 3:7-8). Acestora le este mai drag misticismul decât Adevărul!

Balcanizarea gândirii teologice penticostale din România – Sfatul domnului L. Balcan în controversa iscată de Chrislam

După ce argumentează în stil hocus-pocus pentru a demonstra că M. Volf este fată mare și nu s-a culcat cu chrislamiștii, domnul Laurențiu Balcan trece la instruirea cititorilor săi cu intenția de a-i vaccina împotriva gândirii sănătoase.  

Care este sfatul său pentru cititori? Să fugă de mentalitatea evanghelică fundamentalistă!

Motivul? Acea „mentalitate” pe care o înfierează expune de fapt erezia chrislamistă și falabilitatea celor de la ITP în a depista erorile unor teologi sau ideologi ce preamăresc islamul în dauna credinței creștine. Ca și alți negândiți el ia de bune pledoariile înduioșătoare ale lui M. Volf contra excluderii și în favoarea îmbrățișării (chrislamului).

Domnul Balcan se jură că a verificat lucrurile și nu a găsit nimic rău cu teologia lui M. Volf. Drept urmare trece la anatemizarea celor ce au cutezat să tragă semnale de alarmă (puțini, dar tot mai obosiți de hărțuiala haidamacilor ce refuză să gândească, dar au clonțul tare).

Ceea ce mintea domnului Balcan nu poate sesiza este că erezia vine frumos machiată și fetele ei seducător îmbrăcate în cele mai frumoase straie biblice, pentru a nu trezi suspiciunile celor ce vor să rămână prieteni cu adevărul.

Puerilă este și convingerea lui că e necesar să fie aduși la ITP și dintre cei suspectați de erezie, pentru a permite studenților un dialog care, chipurile, va lămuri ce compoziție are teologia celor invitați.

În timp ce Scriptura ne sfătuiește să ne ferim de orice se pare rău, domnul Balcan îi îndeamnă pe studenții de la ITP, nu să se ferească, ci să se angajeze în dialog și în relații cu cei care se abat de la dreapta credință. Ce să mai zicem? Maturitate și mentalitate balcanică!

O propunere lucidă pentru sanctificarea lui Mahomed

Recent un iubitor al Islamului, dar aflat de astălaltă parte a gardului, a propus ca Biserica Anglicană să îl declare pe Mahomed un sfânt al acesteia și Coranul să fie plasat în fiecare biserică anglicană alături de Biblie. 

Propunerea ar putea deveni o realitate dacă cei trei admiratori ai lui Mahomed din tabăra românilor evanghelici, anglicanul, turcitul și prostănacul (era să zic alienatul) ar circula o petiție pentru adoptarea propunerii solicitând semnăturile celor ce le calcă pragul blogurilor. Dacă tot se închină unui  dumnezeu identic cu cel al Islamului, nu este o problemă să aibe și un sfânt comun! Că de când au circulat o petiție pentru înființarea unui stat palestinian au căpătat ceva experiență! Și guguștiuci care să înghită gălușca lor „este” mulți!

Stultitia docta – denunțarea stupidității docente

Nu numai oamenii simpli pot fi stupizi, ci și cei învățați sau erudiți. De fapt stupiditatea se găsește în rate mai generoase în cadrul celor docenți. Există oameni stupizi care posedă cunoștințe impresionante cu o capacitate de exprimare la fel de impresionantă. Ei bine, tocmai aceste cunoștințe vaste complementate de ușurința exprimării  servesc la mascarea stupidității. Lucrurile simplu de înțeles pentru omul dotat cu înțelepciune comună sunt distorsionate de cel stupid cu argumente ce par înțelepte, dar care în realitate sunt extrem de absurde.

De exemplu, se spune că un individ a stins lumânarea pentru ca țânțarii să nu mai vadă unde este. Stupiditatea presupune că dacă noi nu vedem, nici insectele nu pot vedea pe întuneric! Neghiobia este incapacitatea de a judeca corect lucrurile.

Stupiditatea unora se manifestă în cercul restrâns al familiei; a altora în universul larg al lumii internetului. A unora este parțială; a altora este generală.  A unora ține de contextul general în care acționează și gândesc; a altora se materializează doar în cazul unor anumite subiecte.

Neghiobia constă uneori în faptul că se menține confuzie cu privire la cauză și efect. De exemplu stupiditatea unora este evidentă când este abordat subiectul relațiilor dintre israelieni și palestinieni. Oricâtă agresiune, cruzime, atrocitate animalică ar manifesta palestinienii în ațâțarea conflictului dintre cele două entități, în mintea stupizilor vinovat de conflict este Israelul. Oricâte gesturi de conciliere ar transmite israelienii și oricât de obtuze ar fi respingerile acestor gesturi de către palestinieni, în mintea stupizilor vinovați de impas sunt israelienii. Apoi, oricât de justificate ar fi acțiunile de apărare ale israelienilor, și oricât de evidente ar fi acțiunile provocatoare ale palestinienilor, stupizii continuă să creadă că palestinienii curtează pacea și israelienii iubesc războiul.

Stupiditatea se manifestă în forme foarte variate și deghizate ca mândria - care refuză să dea atenție informației accesibile, vanitatea - care întreține aprioric ideea că nu are nevoie de informație, prejudecata – care„ intuiește” dinainte că preconcepțiile sale sunt conforme cu „adevărul” ce place firii orgolioase și, prin urmare, nu mai este nevoie de o analiză serioasă a faptelor în discuție etc. Poate cea mai evidentă stupiditate în cazul celor școlați este că nu pot vedea legătura dintre cauză și efect.

Bunăoară sarazinii cuceresc teritorii ce de secole au aparținut unor entități politice creștine și încep măcelărirea și asuprirea nemiloasă a populaților creștine în teritoriile cucerite, ceea ce trezește mânia popoarelor din Vestul Europei. Acestea pornesc niște războaie de recucerire a teritoriilor pierdute cu intenția de a proteja populațiile creștine de tirania vecinilor musulmani. Stupidul care analizează evenimentele numite cruciade concluzionează că creștinii au devenit agresori fără motiv față de iubitorii de pace musulmani.

Omul înțelept este cel care înțelege cauzele lucrurilor. Stupidul nu le înțelege, sau refuză să le înțeleagă. Stupiditatea nu este congenitală, ci este contractată pe parcursul vieții. Cine este omul stupid? E omul ce are neuroni sănătoși, dar care nu știe să îi folosească în mod sănătos. Greșala nu este a creierului său, ci a modului de gândire pe care l-a adoptat datorită prejudecăților pe care le iubește.  Vinovat nu este creierul,  ci omul ce și-a folosit creierul să argumenteze strâmb pentru anumite interese, fenomen ce produce ulterior o gândire invadată de stupiditate. O condiție acută a devenit prin perseverare una cronică.

Stupiditatea docentă este o epidemie ce devastează rațiunea celor ce o întrețin cu drag la sân. Omul simplu este uluit de incapacitatea celui școlat de a percepe corect cele mai evidente lucruri.

Cruciadele, Coranul și Conu Conțac

Profesorul imberb este încă la vârsta întrebărilor și, crede el, a descoperirilor. Recent a descoperit cu stupoare că evanghelicii pot să manifeste simpatie vizavi de cruciadele medievale! Oroarea profesorului nu a cunoscut margini, ceea ce l-a împins (în ultima vreme este tras-împins de multe vânturi, unele venite de la Yale, altele de la Mecca) să își dezgolească inima față de cititori aici.

Astfel se face că și-a rupt din timpul lui prețios pentru a se dedica (pentru moment) instruirii cititorilor săi întru ale istoriei. Conform Coranului, război drept pot purta numai mahomedanii împotriva necredincioșilor (restul lumii), și fidel acestei înțelegeri, Conu Conțac  înfierează nu doar pe cruciați, ci și pe cei care încă mai susțin ideea că cruciadele au avut un efect pozitiv în istorie.

Articolul nu este nici pe departe o analiză realistă a fenomenului cruciat și a cauzelor ce l-au produs, ci mai mult o încriminare a creștinătății ce a cutezat să ia armele împotriva liftelor păgâne ce martirizau atât pe creștinii din zonă cât și pe cei sosiți din Europa sau de aiurea în pelerinaj în țara sfântă. Cutezanța creștinilor ce a precipitat războaiele cruciate a fost o impertinență – susține Conu Conțac. Aceștia doreau, culmea impertinenței, să viziteze Ierusalimul, de unde Mahomed s-a suit cu hârzobul la cer! Or simpla lor prezență acolo ar fi spurcat locurile pe care Islamul (religia păcii eterne) le sfințise prin cucerire.

După ce a dovedit că este un bun cunoscător al cronicilor, Conu Conțac se aventurează în domeniul filozofiei istoriei, elaborând asupra efectelor cruciadelor, ironizând pe cei care consideră că absența unei energice reacții cruciate ar fi însemnat islamizarea unei părți importante din Europa și implicit un regres istoric. Convins că are adevărul în degetul său cel mic, el se antrenează, ciudat, nu într-un studiu de istorie (oricum, istoria îi justifică tezele), nici măcar într-o dezbatere polemică (cine ar fi capabil să-i conteste postulările?), ci într-o intreprindere cu scopuri didactice, după mărturia proprie (scopul acestei postări nu este unul polemic, ci unul didactic). Cititorii au nevoie să fie dăscăliți, altfel ar putea cădea în eroarea de a aprecia pozitiv niște războaie de apărare a națiunilor creștine împotriva celor musulmane.

Conu Conțac este la el acasă și în domeniul matematicii. Știe să numere foarte bine. Ca să o demonstreze, el numără cruzimile comise de cruciați (pe cel musulmane le trece sub tăcere sau le potcovește cu eufemisme). De asemenea, numără motivele pentru care evanghelicii ar trebuie să privească cu oroare la războaiele în care soldații au purtat pe piept sau pe scut semnul crucii și, drept urmare, să se lapede de creștinismul discreditat de cruciade în favoarea islamului validat de jiahd. El crede în posibilitatea războaielor juste. Le găsește oridecâte este vorba de jihad.

Mai mult, postulează că războaiele crucii nu au avut nici un efect pozitiv asupra civilzației Europene, decât în măsura în care cruciații au învățat ceva de la musulmani (probabil să își ia mai multe neveste pe care să le fericească prin mutilare genitală și terorism domestic, lepădând jurămintele cavalerești prin care se obligau să respecte pe reprezentantele sexului frumos - manifestări ale degeneratei credințe creștine!). Când este vorba de războaie, efect pozitiv în istorie l-a avut numai jihadul. Și încă îl are! Coran dixit! Nu este nevoie de nici o argumentatare, deoarece lucrurile sunt evidente. De aceea ele pot fi obiect didactic, nicidecum polemic.

Apoi Conu Conțac sfătuiește părintește pe cititorii săi să renunțe la concepția că creștinismul a avut vreun aport pozitiv la dezvoltarea istorică. Este stupid să mai crezi că civilizația modernă a fost o creație a Europei creștine, când istoria a dovedit că musulmanii  ne-au adus civilizația și cultura și drepturile omului și libertatea religioasă și cea politică și societatea democratică și asistența socială și emanciparea femeii, inclusiv Șaria!

La urma urmei, nu morala iudeo-creștină a stat la baza societății moderne, ci cea care a creat cele 1001 de nopți și inepții. Conu Conțac este, de asemenea, euforic când vorbește de meritele (in)culturii mahomedane. Cruciații au adus cu ei la întoarcerea din Orientul musulman admirația față de marile realizări ale civilizației dezvoltate la Mecca și Medina. De atunci Europa a trăit sub fascinația civilizației islamice, fascinație ce a produs în zilele noastre hibridul chrislam.

Pedagogul de școală nouă crede că este datoria lui ca profesor să scoată pe oameni din bezna prejudecăților istorice. În definitiv este bine să se știe că Europa datorează atât de mult islamului. Fericirea Europei ar fi fost și mai mare dacă cruciadele ar fi lipsit din cronici și otomanii ar fi ajuns să dea ovăz cailor lor din pristolul de la Roma!

Sfârșitul articolului este pe de o parte o litanie în care sunt preamărite virtuțile morale și  igienice ale sarazinilor, iar pe de altă parte un rechizitoriu împotriva sălbaticilor și nespălaților cruciați ce au oprit dezvoltarea istorică în cursul ei natural spre marxism-islamism. Vivat Academia! Vivat Conu Conțac! Vivat Mahomed! Allah Akbar!

DE LA UN NECUNOSCUT...PENTRU UN ...NECUNOSCATOR!

Iacata un articol de pe blogul lui Alin Cristea. Blogarisitul blogariei...se blogareste in felul urmator:

Mahalaua Texanului – O veste bună?
5 octombrie 2011 prin Alin Cristea
După 52 de postări în iulie, 18 în august și 12 în septembrie, cunoscutul antițonist și necunoscutul blogger Nicolae Rădoi nu a scris încă nici o postare în primele zile ale lunii octombrie.Să fie asta o veste bună?…
..........................

"Necunoscutul" blogar Radoi Nicolae ii raspunde:

Si cu aceste cuvinte, mindreta noastra de blogar din Oradea, a mai scris un articol. Sint tare multamit ca i-am putut fi de folos asa antitonist si necunoscut cum ma gasesc. Ma hodineam si eu "mai" Aline cum face tot omul care isi cistiga pita muncind. Tu nu crezi ca s-ar cuveni sa faci si tu din cind in cind cite o pauza? Daca nu pentru tine (ca de stat cu miinile in sin nu se oboseste nimeni), atunci pentru restul lumii si ca sa se mai aeriseasca blogosfera asta evanghelica... I-ai mai lasa si pe altii sa se hodineasca putin si crede-ma - ti-ar fi oamenii profund recunoscatori.

Esti mare specialist la numarat aricole, comentari, si virgule. Te-or fi tinut la gradinita mai mult decit trebuia si nu-ti mai iasa din singe numaratul...Si daca le-ai numara doar pe ale tale ar fi ceva - dar nu...trebuie sa le numeri si pe ale altora. Si uite ca te-ai ostenit sa mi le numeri si pe ale mele, dragul de tine - cit esti tu de grijuliu. Am sa propun sa te premieze cineva pentru statisticile astea prostesti pe care le faci: "Premiul intii cu codita" precis ar fi al tau ...

Mai stim noi pe unul din Biblie care s-a dus sa-l pirasca pe saracul Iov - ca n-avea internet pe vremea aia. Si asta de care vorbesc le stia si el pe toate, ca asta-i era ocupatia de baza…sa tina cont de tot ce se misca pe fata pamintului . Interesant caracter acela care isi face obiceiul sa caute si sa descopere slabiciunile celor din jur ca sa le scoata in evidenta… Doar ca asa mintos cum te crezi si cum le sti pe toate, cred ca totusi nu ai descoperit inca pina acuma un lucru foarte important in viata - RUSINEA fatul meu...Mare lucru sa ai rusine, cata pe internet si gugaleste sa vezi despre ce-i vorba ca ti-a fi de mare folos in viata...