Alte copilării și inexactități teologice ale lui Petre Lascău

Scriptura ne spune că buzele preotului trebuie să păzească știința, căci este un sol al lui Dumnezeu. Nu este nimic mai decepționant decât să constați că unul ce se pretinde om al lui Dumnezeu este neglijent în felul în care vorbește despre lucrurile lui Dumnezeu. Așa de pildă, citim într-unul din articolele lui Petre Lascău că „suferința este singura cale spre revelația desăvârșită.”

http://lascaupetru.wordpress.com/2013/06/06/rataciti-cu-harta-n-mana-1/

Măi, să fie? Eu citesc în Scriptură că revelația este un act al harului divin, și de aceea nu se oferă în schimbul vreunui lucru sau al vreunei experiențe! Apostolul Petru este fericit de Învățătorul pentrucă Tatăl ceresc i-a descoperit cine este Isus (Matei 16:17).  În Luca 10:21 citim că Tatăl descopere lucrurile sale copiilor!

Se pare că domnul Lascău se rătăcește cu Biblia în mână, și aceasta de când a trecut de la doctrinele biblice cu care a crescut, la doctrinele carismatice. Să ne așteptăm oare să ne sugereze că este nevoie să ne supunem unui exercițiu dureros de asceză care să ne ofere accesul la revelația desăvârșită? Și ce este revelația desăvârșită? Suntem siguri că domnul Lascău nu știe ce a vrut să spună cu astfel de expresii sui-generis.

Și dacă suferința ne îndreptățește să intrăm în posesia revelației desăvârșite, cum se face că evreii, care au suferit atât de mult și sunt, după concepția domnului Lascău, cei mai îndreptățiți la revelația desăvârșită, nu au intrat în posesia revelației lui Isus Christos? Poate ne lămurește reverendul Pașilor. Petre Lascău s-a antrenat de mai mulți ani în pelerinajul său, chipurile, spre lumină, dar se pare că cu cât avansează, cu atât se afundă mai mult în întuneric.

Să vedem dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon sunt capabili de urmărirea și înțelegerea unui simplu silogism

Silogismul este un raționament în care dacă primele două aserțiuni sunt adevărate, la punctul trei urmează logic o concluzie inevitabilă.

Să ofer un exemplu de silogism simplu:

1. Numai Dumnezeu este îndreptățit să primească închinarea.

2. Isus a acceptat închinarea oamenilor, și el nu a fost un șarlatan.

                În acest punct numai o concluzie logică este posibilă:

3. Isus a fost și este Dumnezeu!

Să urmărim un alt silogism:

1. (Petre Lascău arată clar că) Willliam Branham a fost un eretic de clasă. aici

2. Kris Vallotton are și el duhul lui W. Branham.(Acest predicator din California, declară că a cerut lui Dumnezeu mantia și duhul lui W. Branham, și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea). aici

3. Care este concluzia logică? Concluzia ce nu poate fi evitată este că Vallotton este și el un eretic.

Acum să vedem cum raționează alții, care se laudă cu darurile Duhului Sfânt, inclusiv cu darul deosebirii duhurilor!  Iosif Țon spune că Vallotton este un om al lui Dumnezeu, care aduce Împărăția Cerurilor pe pământ, deși până la ora actuală teologul străjerilor nu a avut curajul să îl susțină pe William Branham care era și el în căutare de duhuri pe care să le exorcizeze. Petre Lascău spune că Iosif Țon este un om al lui Dumnezeu, deși știe că în ultimele sale scrieri Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton care este un discipol al marelui eretic William Branham! Așa logică, da! Predicatorul migrat de la baptiști la penticostali (în această privință Petre Lascău a fost un precursor al lui Iosif Țon) nici măcar nu își dă seama că se autocontrazice. Dacă Petre Lascău ar fi rațional, fie, în cazul în care îl susține pe Iosif Țon l-ar susține și pe Vallotton și pe William Branham, fie, în cazul în care îl condamnă pe William Brenham, l-ar condamna și pe Vallotton și pe admiratorul acestuia, Iosif Țon. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Sau poate că totuși Petre Lascău știe că este irational, și totuși crede că poate susține concomitant două realități contradictorii! Să vedem cum le va susține și în momentul când se va arăta Păstorul cel Mare și va trebui să dea seama de felul în care a păstorit Biserica pe care a câștigat-o Domnul cu însuși sângele Său!

Să urmărim un alt silogism:

1. Din moment ce William Branham este un eretic și Vallotton a primit duhul și mantia lui Branham,

2. Din moment ce Iosif Țon îl preamărește pe Vallotton

3. Înseamnă că Iosif Țon este contaminat de duhul ereziei.

Nu ar strica dacă penticostalii susținători ai lui Iosif Țon și-ar folosi puțin logica, deoarece este evident că Biblia nu o folosesc. Dacă ar fi folosit Biblia, nu ar fi fost înșelați nici de William Branham, nici de Kris Vallatton, nici de Bill Johnson și nici de Iosif Țon.