Scriptura ne
spune că buzele preotului trebuie să păzească știința, căci este un sol al lui
Dumnezeu. Nu este nimic mai decepționant decât să constați că unul ce se
pretinde om al lui Dumnezeu este neglijent în felul în care vorbește despre
lucrurile lui Dumnezeu. Așa de pildă, citim într-unul din articolele lui Petre
Lascău că „suferința este singura cale spre revelația desăvârșită.”
Măi, să fie? Eu citesc în Scriptură că revelația este un act
al harului divin, și de aceea nu se oferă în schimbul vreunui lucru sau al
vreunei experiențe! Apostolul Petru este fericit de Învățătorul pentrucă Tatăl
ceresc i-a descoperit cine este Isus (Matei 16:17). În Luca 10:21 citim că Tatăl descopere
lucrurile sale copiilor!
Se pare că domnul Lascău se rătăcește cu Biblia în mână, și
aceasta de când a trecut de la doctrinele biblice cu care a crescut, la
doctrinele carismatice. Să ne așteptăm oare să ne sugereze că este nevoie să ne
supunem unui exercițiu dureros de asceză care să ne ofere accesul la revelația
desăvârșită? Și ce este revelația desăvârșită? Suntem siguri că domnul Lascău
nu știe ce a vrut să spună cu astfel de expresii sui-generis.
Și dacă suferința ne îndreptățește să intrăm în posesia
revelației desăvârșite, cum se face că evreii, care au suferit atât de mult și
sunt, după concepția domnului Lascău, cei mai îndreptățiți la revelația desăvârșită, nu au intrat în
posesia revelației lui Isus Christos? Poate ne lămurește reverendul Pașilor. Petre Lascău s-a antrenat de mai mulți ani în pelerinajul
său, chipurile, spre lumină, dar se pare că cu cât avansează, cu atât se afundă mai mult în întuneric.
No comments:
Post a Comment