Iosif Țon cu a lui erezie a mântuirii prin fapte promovat de Petre Lascău

Pe ce lume și în ce lume trăiesc penticostalii carismatici români? Probabil în lumea creată de Iosif Țon pentru cei neîncercați la minte!   

Iosif Țon și-a dat-o în petic de mai multă vreme (de când a abandonat doctrina protestantă a mântuirii prin credință și a adoptat un sistem teologic pelagian), dar mai există penticostali care îl privesc drăgăstos, deși scrierile lui sunt pline de erezie. Mai alaltăieri domnul Petre Lascău îi prezenta un articolul referitor la Catedrala Mântuirii Neamului, și credea că ne face un serviciu. De fapt articolul ce vrea să contracareze ereziile Bisericii Ortodoxe este el însuși plin de erezii. Iosif Țon vrea să ne asigure că prin ultimele lui studii teologice a descoperit, în sfârșit, condițiile necesare pentru mântuirea omului. Trei sunt în concepția lui aceste condiții ale mântuirii. aici

Şi iată condiţiile puse de Dumnezeu pentru mântuirea noastră:

1. Prima condiţie este formulată de Domnul Iisus Hristos: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit. Cine nu va crede va fi osândit“ (Marcu 16:16).

2. A doua condiţie reiese din modul în care Iisus Însuşi îi explică Apostolului Pavel procesul mântuirii. „Te trimit (la toţi oamenii) să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină, de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate...“ (Faptele apostolilor 26:18).

3. A treia condiţie este formulată în aceste cuvinte: „Căci harul (bunătatea) lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie“ (Tit 2:11-12).

Este evident că Iosif Țon nu vede că atât în versetul citat pentru prima condiție, cât și în cel citat pentru a doua condiție se vorbește despre credință ca fiind acea realitatea ce aduce mântuire și iertare! Iarăși, Iosif Țon nu realizează că versetul citat în condiția a treia nu se referă la mântuire, ci la trăirea în sfințenie după ce am fost mântuiți! Dar care sunt condițiile pe care le intuiește teologul nostru convertit la carismatism? Nu ni se spune deschis, dar probabil că implicația este că omul trebuie să creadă și să se boteze; trebuie să se întoarcă din întuneric la lumină, trebuie să iasă de sub puterea celui rău și trebuie să își schimbe viața, trăind în sfințenie (dacă număr corect condițiile, acestea sunt mai numeroase decât trei!). Numai atunci când îndeplinește aceste condiții individul poate pretinde mântuirea, lasă să se înțeleagă Iosif Țon din cele scrise.

Dacă este vorba de condiții, atunci trebuie să precizăm că condițiile sunt lucruri de care depinde apariția unei realități. Dacă există condiții ale mântuirii, puse de Dumnezeu, înseamnă că apariția mântuirii depinde de aceste condiții.

Acum, dacă citim Scripturile observăm că Dumnezeu are o singură cerință pentru mântuire, și aceasta este credința în Fiul Său pe care l-a trimis ca sacrificiu pentru păcatele oamenilor.

Ioan 1:12-13 arată că nașterea noastră din Dumnezeu depinde exclusiv de credință. Tuturor celor ce cred Dumnezeu le-a dat dreptul să se facă copii ai Săi.

Ioan 3:16 spune același lucru. Oricine crede în Fiul nu piere, ci are viață veșnică.

Ioan 5:24 arată iarăși același lucru, că celce crede în Fiul are viața veșnică!

În Ioan 6:47 Fiul lui Dumnezeu ne asigură: Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veșnică.  Nu spune nimic de cele trei condiții stufoase ale lui Iosif Țon!

Se pare că nici Apostolul Pavel nu a știut nimic de condițiile lui Iosif Țon din moment ce în urma întrebării temnicerului: Ce să fac ca să fiu mântuit? îl asigură prin cuvintele: Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit! A uitat și apostolul Pavel de cele trei condiții ale lui Iosif Țon?

De fapt prin cele trei condiții pe care le pune, Iosif Țon contrazice Ioan 20:30-31 și alte texte clare ale Scripturii. Dar probabil că s-ar putea să ne răspundă că credința este necesară pentru mântuire, dar nu este suficientă. Dacă însă Iosif Țon, convertitul la carismatism, aleargă la un astfel de argument și ne spune că alături de credință mai trebuie să așezăm și alte lucruri pentru a beneficia de mântuire, atunci îi amintim de Galateni 2:16 unde citim, credem destul de limpede:

        Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

În aserțiunile sale Iosif Țon vrea să ne arate că credința nu este suficientă pentru mântuire, ci acesteia trebuie să îi adăugăm botezul, întoarcerea și pocăința, trăirea în faptele bune, etc. Poziția lui nu se deosebește cu nimic de a catolicilor și a ortodocșilor care susțin același lucru, că credința, deși necesară, nu este suficientă pentru mântuire, ci trebuie complementată cu fapte. În aceste caz Iosif Țon se plasează sub anathema rostită de Pavel cu care condamnă pe toți ceice aduc o altă Evanghelie (Galateni 1:6-12), așa cum era cazul celor din Galatia ce ajunseseră să creadă că credința nu era suficientă pentru mântuire, ci trebuiau să îi adauge faptele Legii!

Dacă ortodocșii nu sunt justificați să susțină că pe lângă credință oamenii trebuie să mai facă și alte lucruri cerute de Biserică pentru a fi mântuiți, nici Iosif Țon nu are dreptul să adauge la credință lucrurile pe care el crede că sunt necesare pentru a obține mântuirea! În încercarea sa de a combate ereziile Bisericii oficiale ortodoxe, Iosif Țon se dovedește el însuși un eretic. Oare de ce îl promovează Petre Lascău?