Doru Radu răspunde lui Dinu

Dinu:

Va multumesc pt raspuns. Dvs n-ati inteles bine ce am spus eu pt ca eu n-am fost clar.
Eu m-am referit la criticile pe care Mitrofan le aducea in Pigmei si Uriasi si alte scrieri anume ca acei conducatori baptisti de la venirea comunistilor la putere au preferat metoda relatiilor si a acceptarii pt a-si scapa pielea in loc sa fi refuzat orice compromis, riscind inchisoarea si bazindu-se doar pe Domnul. Am fost de-acord atita doar ca era omeneste sa-si incerce relatiile dar unde astea nu ajutau nu trebuiau sa cedeze oricit era de greu. Am spus ca si cei mai curajosi in ultima perioada au apelat la relatii.
Sunt dispus sa-i privesc cu mai multa ingaduinta pe informatorii din perioada stalinista decit pe informatorii din ’75-’89. Unii (nu toti) dintre ultimii au facut-o spre-a obtine un pasaport sau o functie de conducere. Situatia celor din primii ani a fost incomparabil mai grea. Am fi nedrepti daca n-am lua in considerare relaxarea dupa ’64 dar mai ales dupa ’68 sau Helsinki. Presupun ca le stiti pe toate astea. 
Desigur Tzon, Popescu & ALRC au apelat la Vest pt a ne apara pe noi… dar eu nu m-am referit doar la asta… cei ce-au apelat la Vest au facut-o si pt a se apara pe ei si familiile lor. Iar eu sunt complet de-acord cu ei. Dar, nci ei –ca si primii- nu s-au bazat doar pe Domnul. Putem exclude latura umana fiind hiperspirituali dar atunci ar trebui s-o facem cu toti.

Dinu: 
Nu e adevarat ca eu am spus ca toti au colaborat cu Securitatea. Foarte multi frati, inclcusiv pastori nu au colaborat cu Securitatea. Dar o colaborare cu regimul communist a existat la oricine era recunoscut oficial. Cel mai banal exemplu esta ca atunci cind eu m-am botezat, lista cu candidatii era dusa la aprobare la Inspectorul de culte. Pe lista scriau datele mele personale, scoala unde invatam, adresa, etc. Ce credeti ca facea inspectoru’ cu lista? A doua zi dupa aprobare, prietenul meu (copil de 17) ani a fsot chemat la scoala si intimidat. Spre cinstea lui, el n-a cedat. Apoi, sa nu mai spunem ca unii erau respinsi de la botez, etc… E doar un exemplu… Iar pastorul meu era un om care a suferit mult de pe urma Secu… dar nu putea boteza official decit aprobatii. Iar notele de protocol unde credeti ca ajungeau"?

Am fost traducator; in unele bisericii mi se cerea numele exact. De ce credeti? Dar respectivii nu erau informatory. Unde ajungeau notele lor in final? Se pot da exemple multe de toate felurile. Pacatele noastre trebuiesc interpretate in contextul in care s-au produs. Iar la acea data a fi colaborator al Securitatii era un pacat grav condamnat de frati; mai grav decit e inteles astazi. Dar si judecarea celor care au cazut trebuie sa tina cont de dramatismul vremurilor respective (cu perioade mai dure si mai relaxate). Un pastor mi-a spus ca tatal sau (tot pastor) a fost recrutat de Secu sub ameintarea ca-i vor viola sotia (femeie tinara). Pastorul junior este un om care a contribuit la deconspirare dar cum am putea sa nu avem intelegere umana pt un astfel de caz? Pledoaria mea este pt o discutie cinstita si curajoasa; regretul meu este mare pt cei la care nu ma asteptam sa cada si mai ales la cei de la care ma asteptam sa marturiseasca. Nu ma astept sa acceptati; sper macar sa intelegeti. 

Dinu răspunde lui Doru Radu

Doru Radu, Daniel Branzai, Iosif Țon… Sofisme, sofisme, sofisme

Nu putem să nu observăm că Doru Radu, la fel ca și Iosif Țon și Daniel Branzai, vrea să îi pună pe toți predicatorii pe lista colaboratorilor cu explicația că această colaborare a avut loc, fie că aceștia au știut de colaborarea lor, fie că nu au fost conștienți. Că lucrurile nu au stat așa ne arată dosarul lui Liviu Olah. La întrebarea: „În ce măsură s-a făcut vinovat de colaborare Liviu Olah?” Răspunsul este unul singur: „În nici o măsură!”Și ca el au mai fost și alții, deși nu așa proeminenți.

Iar teza că și cei din perioada stalinistă și cei din perioada ceaușistă au apelat la relații (primii cu comunștii, cei din urmă cu Apusul) și așa s-au făcut toți vinovați de colaborare sau apelare neprincipială la autorități, este o altă încercare de a-i face pe toți o apă și un pământ și de a oferi o altă scuză colaboratorilor. Ca și alte teze ale lui Doru Radu, nu stă în picioare. Primii au întreținut relații cu autoritățile comuniste din dorința de a-și apăra pielea și a-și menține privilegiile cu prețul trădării și vânzării fraților lor. În timp ce aceștia își mențineau pozițiile de conducere, alți frați mergeau la închisoare (Simion Cure de exemplu). Cei din a doua grupă huliți de Doru Radu că au apelat și ei la relații pentru a se pune la adăpost, realitatea este că au apelat la autoritățile internaționale sau apusene dar nu din dorința de a se pune pe ei la adăpost, ci din dorința de a apăra pielea fraților lor și a promova libertatea de închinare cu riscul de a-și pune propria piele la bătaie. E o deosebire pe care Doru Radu o estompează cu sofisme.

Mai mult, în timp ce reprezentanții acestei a doua grupe de credincioși „colaborează” cu Apusul dorind să arate realitățile „raiului” communist și să producă schimbări în sistem, reprezentanții oficiali ai evanghelicilor se străduiau să convingă Apusul că totul este roz în societatea socialist multilateral dezvoltată și credincioșii se bucură de toate drepturile posibile. Și unii și alții au apelat la autoritățile apusene, dar cu scopuri diferite. Trădătorii au primit aplauzele guvernului communist pe când cei ce spuneau adevărul erau hăituiți de autoritățile comuniste. Este, din nou, o deosebire pe care Doru Radu o estompează cu sofisme.